Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Posts Tagged ‘Donatii

Pentru un răspuns. Constanţa Oprina

with 2 comments

Constanţa are 34 de ani. Şi un băieţel care îi pune multe întrebări. Este una care, de multe ori, rămâne fără răspuns: „Mami, când te faci bine?” Nici ea nu ştie răspunsul.

Constanţa Oprina are cancer. Are Boala Hodgkin de 4 ani. De la diagnosticare, în 2006, până în ianuarie 2007, a făcut chimioterapie la Colţea. După tratament a făcut o analiză PET în Italia şi a aflat că a intrat în remisiune completă. În 2008 a făcut încă o analiză PET, în Ungaria, care a indicat din nou remisiune. Anul următor nu a mai avut noroc. Analiza PET, efectuată tot la Budapesta, a indicat recădere, în septembrie 2009.

Constanţa a reînceput tratamentul chimioterapeutic – şi-a cumpărat citostaticele şi a luat-o de la capăt. L-a terminat în februarie 2010. Părerea medicului curant a fost că a intrat din nou în remisiune, dar i-a recomandat Constanţei să meargă la o clinică privată din Germania, pentru un consult şi o a doua opinie. Constanţa speră ca medicii hematologi germani specializaţi în Boala Hodgkin să îi spună dacă a intrat în remisiune completă sau trebuie să continuie tratamentul.

Constanţa Oprina are nevoie de ajutor pentru a ajunge la clinica din Germania. Are nevoie de 5.000 de euro, pentru consultaţie şi investigaţii – din care a strâns 124 RON.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

RON: RO 17 RZBR 0000 0600 1242 0452

EURO: RO 81 RZBR 0000 0600 1242 0464

Raiffaizen Bank

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Oprina Constanţa

Pentru a putea ajunge în luna mai în Germania, Constanţa îşi vinde medicamentele: 22 de flacoane de 100 mg de Dacarbazină, cu 10 euro flaconul.

Contact: 0732 283 578; 0722 595 372; oprina.constanta@yahoo.com

UPDATE 23 aprilie 2010. Constanţa a strâns 532 RON şi 50 de euro.

Alina Gache. De ziua ei a primit cadou viaţă

with 2 comments

Alina are 40 de ani. I-a împlinit pe 11 februarie 2010. Anul trecut, de ziua ei, a aflat că are cancer la ficat, unul agresiv – colongiocarcinom (povestea ei aici).

Medicii din România i-au spus atunci că operaţia este riscantă şi că nu o pot opera. Medicii austrieci i-au spus că o pot opera. Au trecut 9 luni de când Alina a fost internată în spitalul din Viena. A fost operată, a venit acasă şi a făcut tratament (chimioterapie).

Anul acesta, de ziua ei, Alina a aflat că are şansa de a scăpa de cancer.

Ce a povestit Alina: „Am fost la Viena pentru evaluarea periodica. Chirurgul si oncologul au decis ca tumora s-a restrans suficient de mult si pot interveni chiurgical, asa ca in jurul datei de 15 aprilie 2010 se va face a doua operatie, ea va fi o rezectie de ficat”.

Ce nu a îndrăznit Alina să povestească? „Alina nu a mai spus in mesajul ei ca noua operatie costa alti 20.000 de euro”.

Deci Alina are nevoie de 20.000 de euro până pe 15.04.2010, când este programată la o nouă (şi ultimă) operaţie.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BRD – Sucursala Marie Curie

RON: RO 26 BRDE 441 SV 6189 7734 410

EURO: RO 95 BRDE 441 SV 6189 8294 410

Cod SWIFT: BRDEROBU

Titular: Gache Alina Daniela

Contact: telefon 0729 868 098, e-mail:  gache.alina@gmail.com

Pentru conformitate – de la prietenii Alinei:

http://www.dstanca.ro/2010/martisorul-alinei-viata.html

http://luanazosmer.com/2010/02/apel

Tot despre şansă. Şi despre mai multe… Daniela Dobromir

with 4 comments

Daniela are 24 de ani şi cancer. Cancer de sânge – limfom Hodgkin stadiul 4 B. În România nu i s-a descoperit nicio boală. În Germania, da: cancer în fază avansată. Daniela Dobromir s-a născut pe 23 aprilie 1985, în localitatea Bozovici din judeţul Caraş-Severin. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării din cadrul Universităţii de Vest – Timişoara, în 2008. Asta era în august 2009.

În spitalul din Bonn a făcut tratamentul, acum se simte bine şi, în opinia medicilor germani, Daniela Dobromir a învins cancerul. La sfârşitul lunii februarie 2010 va fi externată. Părinţii ei, împreună cu prietenii şi colegii, au reuşit să strângă doar 25.000 de euro din cei 70.000 necesari. Daniela mai are nevoie de 45.000 de euro pentru a plăti costurile internării şi ale tratamentului.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BRD – Sucursala Reşiţa

RON: RO 55 BRDE 110 SV 2073 3011 100

EURO: RO 02 BRDE 110 SV 2073 3101 100

Cod SWIFT: BRDEROBU

Titular: Dobromir Daniela

Contact: Dănilă Dobromir (tatăl Danielei) – 0749 163 990

„Adevărul” a susţinut cauza Danielei şi a publicat mai multe articole, în perioada noiembrie-decembrie 2009. Foarte interesante. Din nou despre cum poţi muri cu zile pe la noi. Şi despre cum poţi trăi în ţările civilizate.

I. După mai multe luni de dureri insuportabile, timp în care a fost plimbată de la Reumatologie la Fizioterapie, la băi termale şi chiar la psihiatru, pe motiv că durerile sunt închipuite, Dana Dobromir a fost diagnosticată cu cancer limfatic într-un stadiu avansat. M-am luptat să aflu ce am şi nu am stat acasă să aştept un diagnostic. Am aflat, dar din păcate am aflat singură şi foarte târziu. În Germania am aflat că boala a debutat în iulie-august 2008. În noiembrie, când am început călătoria la medicii români, boala era acolo. Trebuia depistată atunci, nu un an mai târziu” – Dana Dobromir. Drama Danei a început în urmă cu un an cu o durere la şoldul stâng. „Am mers la Spitalul Militar Timişoara unde am fost internată, timp în care mi s-au făcut două radiografii, una la bazin şi una la coloană, analize de sânge, ecografie la organele interne. Medicii mi-au spus că nu se vede nimic la radiografii şi că totul este bine”, a povestit tânăra începutul coşmarului în sistemul medical din România. Timp de 10 zile a urmat un tratament cu antiinfalamtor. Durerile au dispărut, dar la finalizarea tratamentului chinul a revenit. A mers din nou la medic, care a diagnosticat-o cu o uşoară anemie din cauza carenţei de fier. „Am urmat alt tratament cu antiinflamator şi analgezice plus 30 de zile de fier. Mi s-a spus că durerea va trece de la sine, iar dacă nu trece să fac fizioterapie, kinetoterapie sau să merg la băi termale” – Dana. După al doilea tratament durerea nu a trecut şi a urmat un nou drum la spital, de această dată la Fizioterapie, la Timişoara. „La vederea radiografiilor făcute la Spitalul Militar, doamna doctor a concluzionat că am discopatie lombară, să fac 10 zile de fizioterapie şi să investesc bani să-mi iau o saltea tare, iar până atunci dacă pot să dorm pe o scândură. O radiografie, trei medici, două păreri”, este mărturia trimisă prin meseenger, de pe patul se spital din Germania. Directorul Spitalului Militar, Gheorghe Murariu, a spus că nu e la serviciu şi nu poate discuta telefonic cazul. Durerile au crescut atât de tare că Dana nu mai putea să doarmă noaptea şi a ajuns din nou la medici, chiar şi în Urgenţă. A fost trimisă „la băi”. Adevărul – noiembrie 2009.

II. Lunile au trecut şi durerile au devenit insuportabile. Tânăra nu mai putea să doarmă noaptea şi a ajuns chiar şi la urgenţe, unde i s-au făcut calmante. S-a dus din nou la medici care au trimis-o la psihiatru, considerând că din cauza depresiei are dureri închipuite. Numai după ce a insistat, cu mari intervenţii, a obţinut un bilet de trimitere la RMN, pe care l-a făcut pe banii ei la o clinică privată. Răspunsul l-a primit în braţe, la recepţie. A deschis plicul, iar diagnosticul, venit la nouă luni de la primele dureri, a fost: diseminare vertebrală a unei forme de limfom, fără să-i explice cineva ce înseamnă denumirea medicală. „După ce am văzut rezultatul ­mi-am dat seama că nu este de bine, dar nu am ştiut exact ce înseamnă până am ajuns acasă şi am căutat pe Google. Cancer!”, şi-a amintit Dana. Tot de pe internet a aflat că primul pas este consultarea unui medic hematolog. „Am fost la Spitalul Municipal. Mi s-a spus să stau cinci minute şi am aşteptat două ore. Nimeni nu m-a băgat în seamă, toată lumea era ocupată. Îmi venea să ţip: Am CANCER, cât să mai aştept!? Nu am aşteptat nouă luni să-mi găsiţi ce am? Nici acum când vă zic eu vouă, în loc să-mi ziceţi voi mie ce am, nu mă băgaţi în seamă?”, a povestit Dana revoltată. Pentru că s-a săturat să aştepte în România, Dana a căutat pe internet şi a găsit în vară un spital în Germania. Într-o zi, directorul spitalului i-a răspuns la e-mail, a înţeles că este grav şi a chemat-o de urgenţă în Germania, ţinând să o trateze personal. Tânăra este de patru luni la tratament la Spitalul Universitar din Bonn, Germania. Iniţial, Dana şi părinţii ei, oameni simpli de la ţară, au înţeles că tratamentul o s-o coste între 15.000 şi 18.000 de euro. A aflat ulterior că o costă aproape 70.000 de euro. „În mod normal, banii trebuie viraţi în cont înainte de tratament, dar, după ce au auzit ce am păţit, medicii şi-au dat seama că am trăit o dramă care trebuie să se sfârşească. Pentru ei am fost importantă eu, nu banii”, a spus Dana. Timp de nouă luni, Dana Dobromir a fost plimbată prin spitalele din ţară. Cu cancer de câteva luni, tânăra a primit ca prim tratament: o saltea tare. Medicul respectiv a „încurajat-o”: „Pe toţi ne doare spatele”. Nici măcar după diagnostic, tânăra nu a fost luată în seamă. Directorul Spitalului Militar, Gheorghe Murariu, unde Dana a fost tratată prima dată, a spus că nu cunoaşte cazul, că e plecat din localitate, dar o să verifice când se întoarce în oraş. Tânăra spune că diferenţa dintre tratamentul primit în Germania şi cel din România este ca de la cer la pământ. „De la asistentă am primit o ciocolată imensă. Doamna doctor mi-a dat o pastilă mare de jucărie care poate fi şi pernă. Te fac să uiţi că ai cancer”, a spus Dana. Ea a adăugat că, spre deosebire de România, medicii de acolo fac tot. „Nici măcar sângele pentru analize nu îl ia asistenta. Medicul scrie inclusiv reţeta, îţi reţine numele şi te salută pe holuri”, a mai povestit Dana. Adevărul, noiembrie 2009.

III. Dana Dobromir a umblat nouă luni la medicii din România fără ca vreunul din ei să constate că are cancer. „Adevărul de Seară” a refăcut traseul Danei prin spitalele din Timişoara. Doctorii nu îşi asumă nicio vină pentru drama fetei. Totul avea să înceapă la sfârşitul lunii octombrie a anului trecut când Dana a avut prima durere de şold. La primele dureri Dana s-a prezentat la Spitalul Militar din Timişoara, la medicul neurolog, Elena Burileanu. După analize amănunţite şi un tratament cu antiinflamator, simptomele fetei nu l-au dus pe medic cu gândul la crunta boală. Când i-a fost prezentat cazul, directorul spitalului, Gheorghe Murariu a spus că nu ştie despre ce este vorba, dar situaţia pare gravă. Ulterior, directorul Murariu şi medicul Burileanu au spus că nu pot să dea un răspuns referitor la caz decât în scris. Până la această dată, punctul de vedere nu a fost prezentat. Următorul popas al Danei a fost la Clinica de Balnefizioterapie a Spitalului Municipal din Timişoara. Medicul care a văzut-o pe Dana, Adriana Popa, a diagnosticat-o cu discopatie lombară şi i-a recomandat 10 zile de fizioterapie. Medicul Adriana Popa spune că a tratat-o cu toată seriozitatea, dar faza incipientă a bolii nu a făcut-o să îşi ridice semne de întrebare. „Cea mai frecventă durere între 20 şi 40 de ani este cauzată de discopatie. În fază incipientă limfonul poate să semene ca şi simptomatologie cu reumatism inflamator, artrită sau discopatie”, a motivat Adriana Popa diagnosticul pus. Aceasta a mai spus că nu a trimis-o pe Dana la RMN pentru că nu prezenta simptome care să justifice un astfel de control, iar analizele făcute erau bune. Întrebată dacă îşi reproşează ceva, medicul Adriana Popa a spus că este şi vina fetei că nu a mai mers la control. „Ar fi neomenesc să nu îmi reproşez ceva. Nu am trecut pe lângă diagnostic fără să îmi pese, dar specific că pentru sfârşitul tratamentului am chemat-o la control şi nu a mai venit. Nu mi se pare corect că, dacă a venit şi a văzut că nu i-a trecut să meargă direct în altă parte”, a spus medicul Adriana Popa. Pentru că durerile se intensificau, Dana a ajuns inclusiv la ginecolog. „Descria o simptomatologie care nu avea legătură cu partea ginecologică şi i-am recomandat să consulte un medic internist”, a spus ginecologul Mihai Băcilă. Dana a ajuns şi la un medic fizioterapeut din Reşiţa, care în ciuda simptomelor de dureri cu febră şi frisoane, i-a recomandat tot masaj şi 10 zile de gimnastică medicală, tratamente plătite din bani proprii. Acela ar fi fost momentul în care se puteau ridica semne de întrebare”, a mai spus medicul Adriana Popa. Într-un final, după mari insistenţe medicul neurolog Carmen Danci, i-a dat un bilet de trimitere la RMN. Aceasta a refuzat să vorbească despre cazul Danei. Sunt date confidenţiale despre care nu pot vorbi fără acordul pacientei”, a spus Carmen Danci. Adevărul, decembrie 2009.

UPDATE 20 martie 2010. Dana a venit acasă. Un interviu cu ea aici.

Părintele Ştefan Valentin. Despre toţi copiii Domnului. Care stau în frig

with 28 comments

Scriam în decembrie 2008 despre un Om pe care l-am cunoscut şi care m-a impresionat. Un Preot: „Părintele Ştefan Valentin este un om al lui Dumnezeu, sau, cum spune dânsul, este unul dintre intermediari. Între pământ şi Cer. Mai precis, Părintele Valentin spune că noi, toţi oamenii, suntem mesagerii Domnului pe pământ, că Dumnezeu lucrează prin noi, oamenii. Părintele Valentin este cel de-al treilea copil al familiei sale. Urma să fie avortat. Dumnezeu a vrut ca el să se nască, iar Părintele Valentin îi este recunoscător. Nu s-a mulţumit doar cu haina preoţească. S-a alăturat Părintelui Nicolae Tănase şi PRO VITA în lupta pentru salvarea de vieţi”.

Părintele Ştefan Valentin. Foto: Radu Bădoiu

Abia azi am găsit, în „spatele” blogului meu, link-ul care ducea spre apelul Părintelui Valentin:

O problemă stringentă cu care se confruntă copiii și mamele de la Asociația Pro Vita ”Sf. Brâncoveanu” filiala Giurgiu este frigul. De Sf. Spiridon a nins, și tot de atunci au început micuții să răcească. Lemnele Asociației sunt puține, în special cele uscate, căci de acelea este nevoie. Facem apel către toți cei cu inimă bună, către cei care ar putea dona lemne (uscate) sau reșouri, calorifere electrice sau orice altceva ce ar putea duce la obținerea unui pic de căldură pe timpul acestei ierni care se anunță a fi geroasă. Vă rog să ne iertaţi pentru că apelăm la bunăvoința dumneavoastră. Dumnezeu să vă răsplătească pentru dragostea pe care o arătaţi faţă de copiii și mamele Asociației, iar noi vă mulţumim anticipat. Cu mulţumiri şi dragoste duhovnicească, Preot Ştefan Valentin.”

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Telefon Părintele Valentin: 0720 906 635, 0762 656 077

Asociatia Pro Vita „Sfântul Brâncoveanu” Filiala Giurgiu

CUI (Cod unic de înregistrare): 23247302

Conturi deschise la BCR – Giurgiu

RON: RO39 RNCB 0145 0983 4964 0001

EURO: RO12RNCB0145098349640002

Cod SWIFT: RNCBROBU GR0 (ultimul caracter este cifra zero)

Blogul PRO VITA Giurgiu

http://provitagiurgiu.wordpress.com

Lia, ajutor. Hai, că tu ai mai multe idei. Eu am un calorifer electric, dar consumă curent de te rupe.

Later Edit

– 200 RON pentru un calorifer sau ce se poate cumpara de banii astia de la mine:

– 200 RON de la Monica – Multumesc, Monica

– Lia se apuca de treaba – Multumesc, Lia (vezi ca ne trebuie si medicamente pentru pici)

UPDATE 22 februarie 2010.

– În curând Lia „va posta ziua” de sâmbătă, 20 februarie 2010, asta însemnând vizita la Părintele Valentin din comuna Slobozia, judeţul Giurgiu. A strâns multe. Eu nu am putut merge, nu am avut cu cine să o las pe maică-mea. Lia a fost drăguţă (aşa e ea 😀     ) şi a trecut şi pe la mine să ia câteva lucruri, din partea doamnelor de la „Salvează Vieţi” şi a doamnei Ligia. Ne-au ajutat – cu maşini – colegii tăticului lui Ştefănuţ, Nini Florescu. Lia ne va povesti (şi în imagini) ce a fost. Dar şi ce ar mai trebui. Oamenii Darnici au donat 1.250 RON.

Lili şi prietenii: „Sambata, 20 februarie, un prieten al unei colege a ajuns la acesti copii, in comuna Slobozia, jud Giurgiu. Le-am trimis hainute, dulciuri si 700 RON. Ar fi bine sa ne mobilizam lunar si sa le trimitem cate un mic ajutor”.

Later Edit. Mai multe date şi fotografii aici şi aici. Foto: Lia. Pe scurt:

– Sunt 30 de copii;

– Casa este în comuna Slobozia de Giurgiu, care aparţine de Episcopia Giurgiu – cca 45 de minute din Bucureşti. Dupa iesirea din Giurgiu, pe drumul spre Zimnicea  e comuna Slobozia. La iesirea din comuna, pe partea dreapta este o cladire roz – aici opriti.

Lia: “Acum le-am dus şi multe haine, le ajung până la anul. Dar au nevoie de alimente, de bani pentru factura de curent, de perdele, covoare, mobilier, dulăpioare, rafturi. Dacă aveţi de dăruit, sunaţi-l pe părintele Ştefan şi el vă va spune cum ajungeţi la ei. Drumul e scurt, bucuria şi mulţumirea unui gest sunt enorme. Dar părintele se ocupă şi de mamele şi copiii adăpostiţi la Răleşti, comuna Gogoşari. Preotul Ştefan Valentin nu are mai mult de 35 de ani, e frumos şi blând, deschis şi vesel. Alături de soţia sa, asistentă medicală, şi cu fiul lor lângă ei, muncesc tot timpul. Caută ajutor, sponsorizări, se chinuie cu acte şi birocraţie”.

Ca să o recunoaşteţi mai uşor:

Despre şansă. Cristina Liliana Dinu

with 5 comments

În august 2009 era avocat suspendat, avea 26 de ani şi cancer. Făcea tratament într-un spital din Austria. În România fusese declarată clinic sănătoasă în iulie 2008, după 7 luni de investigaţii medicale. În Austria fusese declarată bolnavă de cancer după doar 2 analize. În august 2008, la Clinica Dobling, după două examene histopatologice a fost diagnosticată cu cancer de sânge – limfom Hodgkin, stadiul II B şi a început chimioterapia. Din august 2008, până în august 2009, tratamentul costase 100.000 de euro şi familia s-a descurcat cum a putut. În 3 săptămâni s-au strâns alţi 97.981 de euro pentru tratament şi transplant. Acum are 27 de ani. I-a împlinit în spital, pe 2 septembrie 2009. După câteva luni bune de tratament chimioterapeutic şi un transplant nereuşit în clinica din Viena, a fost găsit donatorul perfect compatibil pentru ea. Mai are nevoie de bani. A primit o nouă factură pentru transplant, de 140.000 de euro, din care are 60.000. Mai are nevoie de 80.000 de euro.

Cristina Liliana Dinu. Despre şansă.

http://cristinalilianadinu.blogspot.com

UPDATE 14 februarie 2010. Cristina a strâns 10.537 de euro. Mai are nevoie de 69.463. UPDATE 16 februarie 2010. Cristina la Poveştiri adevărate. UPDATE 17 februarie 2010. Cristina a strâns 15.047 de euro. Mai are nevoie de 64.953. UPDATE 22 februarie 2010. Cristina a strâns 26.732 de euro. Mai are nevoie de 53.268. UPDATE 23 februarie 2010. Cristina a strâns 35.509 de euro. Mai are nevoie de 44.491. UPDATE 24 februarie 2010. Cristina a strâns 41.117 de euro. Mai are nevoie de 38.883. UPDATE 25 februarie 2010. Cristina a strâns 54.166 de euro. Mai are nevoie de 25.834. UPDATE 26 februarie 2010. Cristina a strâns 58.516 de euro. Mai are nevoie de 21.484. UPDATE 2 martie 2010. Cristina a strâns 65.214 de euro. Mai are nevoie de 14.786. UPDATE 3 martie 2010. Cristina a strâns 67.303 de euro. Mai are nevoie de 12.697. UPDATE 4 martie 2010. Cristina a strâns 71.188 de euro. Mai are nevoie de 8.812. UPDATE 7 martie 2010. Concert caritabil pentru Cristina. Miercuri, 10 martie 2010, ora 21.00, la Jukebox Club din Bucureşti. Vor concerta trupa Marfar & friends. Invitati: Nicu Covaci, Ovidiu Lipan Tandarica, Bogdan Bradu, Marfar, Hi-Q, Jukebox, Popas, Pasager, Alexandrina Hristov, Artan si multi altii. Biletele se pot procura la intrare. Preţul unui bilet este de 30 lei. Jukebox Club: fostul Bercker Brau Live Music, Bucuresti, str. Turturelelor 11.

UPDATE 12 martie 2010. Cristina a strâns toţi banii: 81.738 euro.


Steluţele de mare. Cătălin Ioan, între totul şi nimic

with 4 comments

Cătălin Ioan are 5 ani. Şi cancer. Ce mai are Cătălin? Doi părinţi care, în urmă cu 7 ani, au trăit ceva ce nimeni nu îşi doreşte. Să le moară un copil. Părinţii lui Cătălin au rezistat pentru că… nu aveau încotro. Mai aveau o fetiţă de iubit şi crescut, pe atunci în vârstă de 9 ani. Apoi s-a născut Cătălin, pe 10 iulie 2004.

Ileana şi Stan Păun povestesc: „Am avut o fetiţă, Laura Ştefania, care la vârsta de 6 ani a fost diagnosticată cu ganglioneuroblastom. La vremea aceea nu înţelegeam gravitatea acelei boli. Au urmat 10 intervenţii chirurgicale şi un an de tratament radio-chimioterapeutic la spitalul Fundeni. Din păcate, fetiţa noastră nu a rezistat acelei cumplite boli. De aceea încercăm să îl tratăm pe Cătălin în străinătate, să încercăm tot”.

Cătălin Ioan are, cum spuneam, 5 ani. Şi jumătate. În decembrie 2009 l-a durut rău capul şi părinţii l-au dus de urgenţă la Spitalul „Bagdasar Arseni”. A fost internat pe 18 decembrie. Examenul RMN a depistat o tumoră cerebeloasă. Tumora, una malignă a regiunii posterioare a encefalului – Meduloblastom – s-a manifestat „ca la carte”, cu hipertensiune intracraniană. Pe 21 decembrie, medicii au efectuat intervenţia chirurgicală pentru drenaj, iar pe 28 decembrie l-au operat. Rezultatul biopsiei a fost Meduloblastom gradul IV.

În ianuarie 2010, părinţii au început să caute clinici în străinătate, au scris la INI Hanovra şi la o clinică din Franţa, apoi unor medici din Italia. Pe 18 ianuarie 2010, medicii de la clinica de pediatrie oncologică din Roma au răspuns pozitiv. Îl primeau pe Cătălin. Au plecat de urgenţă la Roma pentru investigaţii şi tratament. Acolo au aflat şi suma estimată pentru spitalizare şi tratament. 50.000 de euro.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Raiffeisen Bank – Agenţia Progresul Bucureşti

RON: RO 59 RZBR 0000 0600 1225 6057

EURO: RO 43 RZBR 0000 0600 1225 6054

USD: RO 75 RZBR 0000 0600 1225 6060

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Păun Stan

Dacă depuneţi un bănuţ, rugămintea este să precizaţi că reprezintă „Donaţie”.

Contact:

Ileana Păun: 0766 497 391 (Ro) / 0039 0766 497 391 (Italia)

Stan Păun: 0766 740 776 (Ro) / 0039 0766 740 776 (Italia)

E-mail: paun_ileana73@yahoo.com; paun.ileana@gmail.com

Toate documentele medicale pe blogul lui Cătălin:

http://sperantaptcata.blogspot.com

.

Steluţele de mare

.

Din Steluţă în Steluţă… de mare. Raul

with 3 comments

Raul s-a născut în mai 2009, din nefericire cu o malformaţie cardiacă gravă, Tetralogia Fallot.

Raul este prietenul „mai mic” al lui Rareş Cozma.

Mămica lui Rareş, Diana Cozma, a reuşit să îi facă lui Raul o programare pentru operaţie, la Dr. Eugen Săndică, la clinica din Germania.

Părinţii lui Raul au reuşit să obţină finanţarea operaţiei prin Formularul E 112.

Fiindcă pentru operaţia lui Rareş s-au strâns câţiva bănuţi în plus, Diana şi Adrian Cozma au cumpărat din ei biletele de avion pentru Raul şi părinţii săi.

Raul este programat la operaţie pe 15 februarie 2010. În Germania va trebui să stea 4 săptămâni – conform scrisorii primite de la domnul Dr. Săndică.

Raul mai are nevoie de câţiva bănuţi, pentru a putea face faţă cheltuielilor. Pentru el s-au strâns 250 de euro şi 2.000 RON.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi: BCR – Timisoara

RON: RO 17 RNCB 0715 1028 0531 0001

EURO: RO 87 RNCB 0715 1028 0531 0002

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Spinu Costache (tatăl lui Raul)

Contact: Spinu Mihaela – 0763 154 889

P.S. Astăzi, 8 februarie 2010, Rareş pleacă şi el în Germania, la operaţie. Baftă piciule, îţi ţin pumnii!

UPDATE 23 februarie 2010. Pe 15 februarie, Raul a ajuns la dr Eugen Sandica, conform programarii. Raul a fost operat pe 18 februarie si se simte bine. Dr Sandica spune ca sunt sanse sa vina mai repede acasa. „Acum Raul este roz” – asa a spus dr Sandica dupa operatie, inainte din cauza malformatiilor cardiace culoarea sa era mereu vinetie, mai ales cand era agitat.

.

Steluţele de mare

.

%d blogeri au apreciat asta: