Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Posts Tagged ‘Copil din România

Cerșetor și Prinț

with 3 comments

???????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Cand l-a adus acasa arata ingrozitor. Slab, pricajit, rahitic, speriat. Nu ii dadeai nici 3 ani, desi avea aproape 5. L-a luat dintr-un orfelinat – il gasise politia pe strada, cersind ajutor oamenilor. L-a ingrijit atat de bine incat intr-un singur an a devenit de nerecunoscut – devenise un copil perfect normal. A crescut ca din apa. Acum arata ca un print, blond, inalt, cu o statura dreapta – si studiaza muzica. Prietena mea, care a infiat baietelul, nu are nimic in plus peste strictul necesar – un apartament de doua camere mostenire de la parinti, utilat normal – si un venit stabil (doar un salariu, fiind singura). Imi spunea ca se saturase sa se uite cu jind la mine cand mergeam pe strada, razand cu copilul meu, iar ea nu putea sa faca asta. Culmea este ca pe atunci aveam si un caine foarte simpatic. Prietena mea a ales sa-si imparta bucatica de paine cu un copil, desi putea sa aleaga un caine, era mai simplu.

In 1990, Silvia si Cornel Dinu au adoptat un copil. Un baietel, Cornelus Dinu. Acum Cornel Dinu are si nepotica, pe Natalia Mihaela.

In 1995, Mariana si Marius Lacatus au infiat-o pe Alexandra, adolescenta acum.

In 1997, Lidia si Florin Prunea au infiat o fetita, pe Andra Iulia.

In 1997, Daniela si Ionel Ganea au infiat o fetita, pe Ioana. La trei ani dupa adoptie, Daniela a nascut un baietel, George.

In 1998, Elena Carstea avea 35 de ani si infia primul copil, de doar cateva luni, pe Sanda. In 1999 a infiat-o si pe Adriana. Sanda suferea de rahitism, iar Adriana era atat de bolnava incat medicii au avertizat-o pe Elena Carstea ca este posibil ca Adriana sa nu supravietuiasca. Acum fetitele sunt mari si frumoase, locuiesc in SUA.

Tot in 1998, Luminita Anghel infia un baietel de 2 ani, pe David. Apoi a luat-o in plasament pe Mariuca. Luminita Anghel a si nascut un baietel, pe Filip Nicolas.

In 2000, Anca Boagiu a intalnit un baietel de vreo 8 ani, intr-un orfelinat. L-a infiat imediat pe Daniel, iar astazi sunt si cei mai buni prieteni, nu doar mama si fiu.

In 2003, Maica Stareta Serafima Comsa de la Manastirea Marcus aducea la casuta ridicata in mare parte cu mainile ei in 2001, copii abandonati, direct din maternitatea din Brasov. Au fost 10 fetite, luate in plasament. Maicuta “a luat ce i s-a dat, nu a ales copiii, nu a ales etnia”. Fetitele erau slabe, rahitice si bolnave, cu infectii, nu aveau nici nume, nici varste precise. Copiii au crescut frumos, merg la scoala, Maica vrea sa le dea la facultati. Acum are 11 copii, si un baietel printre fetite, si toti o striga “mami”.

CopiiManastireaMarcus

Copiii de la Manastirea Marcus

In 2004, Teo Trandafir a infiat o fetita de doar 3 luni, pe Maia.

In 2009, Dana si Iosif Rotariu o infiau pe Kassandra, o fetita aflata in spital intr-o stare de sanatate ingrozitoare, chinuita bestial de o bunica inconstienta. Sotii Rotariu mai aveau un baietel luat in plasament, pe Cristian.

In 2010, cand avea 41 de ani, Oana Sarbu a infiat un copil parasit la nastere, pe Alex Stelian.

Mihaela Radulescu a ales sa sustina financiar doua familii nevoiase, cu multi copii, lunar.

Alessandra Stoicescu s-a decis sa il ajute pe Marinica, ca “o sora mai mare” – posibil si adoptat. Copilul de 3 ani si jumatate a fost imaginea din 2011 a campaniei “Lasati-ma sa invat”.

In 2007, Andreea si George Ogararu aveau doi copii si doreau sa mai infieze unul. Duhovnicul le-a povestit despre Parintele Nicolae Tanase si sutele de copii orfani din Valea Plopului si Valea Screzii, ingrijiti inca din 1990. Au vizitat locurile si de atunci Andreea si George Ogararu au inceput sa-i ajute cei peste 300 de copii – intre timp au avut parte de inca doi copii, ai lor. Printre primii care au donat bani pentru acei copii a fost Mihai Nesu. Apoi Lovin si Goian. Familia Iordanescu este implicata in ajutorarea copiilor de la Pro Vita de mult timp. Pe langa copiii orfani, care au fost peste o mie de-a lungul timpului, Parintele are acum in grija si batrani fara ajutor, copii cu handicap, femei violate. George Ogararu este vicepresedinte Pro Vita. Mihaita Nesu a ales sa ajute copii bolnavi cu probleme locomotorii.

copiiidinvaleaplopului21

Copii din Valea Plopului

La Iasi, un spital intreg adoptase un copil, pe Ionica. Copilul avea 5 ani, avea cancer de la 2 ani si era internat de 3 ani la pediatrie, la Spitalul pentru Copii “Sfanta Maria”. Venea dintr-un sat din Bacau, dintr-o familie saraca, cu o mama cu probleme psihice, un tata betiv notoriu si inca 5 frati. Ionica ii striga “tata” directorului spitalului, prof. dr. Marin Burlea si Ionica spunea tuturor “El este tatal meu si il iubesc”:

Iar “mama”, Ionica le spunea tuturor asistentelor medicale, ele il alintau si ii cumparau tot ce isi dorea. Cand era intrebat cine este mama lui, Ionica le arata pe asistente cu mana, care il luau pe rand acasa, la fiecare sfarsit de saptamana: “Este copilul clinicii, il iubim cu totii de parca ar fi al nostru”.

Ionut

In 2011 erau 67.000 de copii in sistemul de protectie al statului. Pentru multi copii abandonati de parinti, trecerea din orfelinat in familii, in sistemul de plasament, a fost o minune.

In 2009, o familie lua in plasament o fetita, pe Larisa. Avea 7 ani si a cerut voie sa spuna mama si tata. Era prima data in viata copilului cand rostea aceste cuvinte. Iesea din orfelinatul din Bacau, pentru ca familia nu o dorea si nimeni nu a vrut sa o infieze, desi era o copila numai zambet, blonda cu ochi albastri. Larisa avea tetrapareza spastica si nu putea merge, se tara.

In 2011, Larisa avea 9 ani si traia fericita in familia Chetreanu din satul Pralea. Larisa, chiar si asa, cu “picioarele sucite”, era sufletul casei. A luat premiul I cu coronita, era cuminte si educata. Doamna Chetreanu povestea: “Nu va puteti imagina cat a suferit copilul asta. A facut 4 operatii la picioare, a purtat orteze, a stat cu picioarele in gips. Larisa face chinetoterapie iar medicii spun ca intr-o zi va merge. Greu, dar va merge”. Larisa nu putea merge, se deplasa tarandu-se, sprijinita de manute. Familia Chetreanu mai ingrijea un copil, fara sa ia bani de la stat, pe Georgica, tot de 9 ani. Georgica a fost uitat de mama plecata la munca in strainatate, de tatal care isi bea mintile, si de sora care a nascut in Italia. (din Campania EVZ si HHC)

Larisa

La capatul celalalt era Ionela Liliana Dinu, o fetita de 11 ani (nascuta pe 5 iunie 2002), infiata cand avea 6 luni de o familie modesta din Craiova. Ionela, o dansatoare foarte talentata, nu avea bani pentru studii in strainatate. Fetita, campioana mondiala la balet, dans sportiv si dans contemporan, eleva a Liceului de Coregrafie din Cluj, nu avea bani pentru a se intretine in Austria, primind o bursa de studii in noiembrie 2012 la Scoala de Balet a Operei de Stat din Viena (scoala condusa de Simona Noja) din 1 septembrie 2013 pana in 30 iunie 2014. Ionela avea nevoie de 4.000 de euro (400 de euro/luna, cazare si masa). In final a primit promisiunea de a fi ajutata, cate o luna, de Mihai Gadea, Dan Negru, soprana Angela Gheorghiu, jurnalista Floriana Juncan si, pentru 2 luni, de tatal unui alt copil talentat, Omar. Familia Dinu din Craiova, cu un venit lunar de 1.300 RON, are in intretinere o fiica biologica, studenta – si 2 fetite infiate, Elena si Ionela:

Ionela

In Romania anului 2000, erau 100.000 de copii abandonati in 643 de orfelinate, iar viata lor era ingrozitoare. Pana in 2011 multe centre de plasament au fost desfiintate cu ajutorul HHC, ramanand 159. Se preconizeaza ca pana 2020 sa fie toate desfiintate, iar copiii abandonati care raman neadoptati sa mearga in case de tip familial sau in plasament, la familii. Este prevazut si un sistem care sa descurajeze abandonul, statul urmand sa dea bani familiilor pentru a-si intretine copiii, in cazul in care intentioneaza sa ii abandoneze.

Fundatia Hope&Homes for Children (HHC):

logo

http://www.hhc.ro/

In decembrie 2012, in orfelinate din Romania se gaseau 60.000 de copii abandonati, insa doar 1.602 dintre ei erau declarati adoptabili. Printre cei neadoptabili se afla copiii cu dizabilitati, multi dintre ei au nevoie de prezenta unor cadre medicale 24 de ore din 24.

In 2013, dupa modificarea legii adoptiilor, in Romania erau atestate 1.222 familii care sa poata adopta copii, astfel: 1.110 cate 1 copil; 110 cate 2 copii; 2 familii cate 3 copii. Dintre aceastea, 875 au dorit sa adopte doar copii romani, nu si copii rromi. Printre ceilalti, care doreau sa adopte si copii de etnie rroma, a fost si un preot evanghelist, care ii acuza pe romani “ca sunt rasisti”.

Ma tem ca preotul evanghelist nu a avut curiozitatea sa vada cati copii de etnie rroma au crescut, ajutati de romanii “rasisti”, in taberele preotului ortodox din Valea Plopului si Valea Screzii, precum si in orfelinatul de la Manastirea Marcus.

copiiidinvaleaplopului1

Copii din Valea Plopului

Poate ca romanii nu sunt rasisti, poate ca doresc sa faca un bine copiilor din propria nationalitate. Poate ca romanii au dreptul sa se intrebe cum de o etnie atat de bogata ca cea rroma, care sustine ca nu isi abandoneaza copiii dar orfelinatele sunt pline de copii rromi, etnie rroma cu regi si imparati, printi si printese, care isi etaleaza coroane din aur cu pietre pretioase, kilograme de aur la gat si la maini, costume si rochii de zeci de mii de euro, masini ultimul ragnet de sute de mii de euro din care urla manelele, palate pline de mobile de zeci de mii de euro, tone de haine de firma de mii de euro, etnie rroma care isi logodeste copiii din burtile mamelor, care-si casatoreste copiii de la 7 ani iar la 12 nasc copii – in loc sa-i trimita la scoala, etnie care face sute de nunti si botezuri la care se arunca sute de mii de euro la manelisti – romanii se intreaba deci cum de aceasta etnie rroma nu este in stare sa infieze copiii din propria etnie. Scurt. Asta nu este rasism, este o problema, a lor. Poate ca ar trebui sa “miste” ei mai intai.

Acum un an sau doi, un tanar rrom fugea din casatoria aranjata de parinti de cand era copil, indragostindu-se de o romanca. A sarit satra ca arsa, ce mai scandal a fost. Cum sa se amestece satra lor de tigani bogati cu o sarantoaca de romanca? Tipa o piranda. Chiar asa. De ce sarantocii de romani sa infieze copiii rromilor bogati?

Cu toate astea, una din patru familii de romani “rasisti” vor sa infieze si copii rromi. Iar in mai 2013, o doamna romanca a povestit cum a infiat o fetita rroma. Doamna Anna Pana, o profesoara din Brasov, mama a doi copii biologici, a iubit atat de mult o fetita din etnie rroma incat a renuntat la a mai profesa pentru a deveni asistent maternal al acestui copil in 2003. Doamna profesor si sotul sau s-au luptat timp de 7 ani cu mama fetitei care o abandonase la orfelinat dar nu era de acord cu adoptia, dar si cu autoritatile, pentru a o putea infia pe Andreea:

Doamna Pana povesteste: “Totul a inceput acum 11 ani. Copiii nostri crescusera – fata si baiatul plecasera la facultate in alte orase, iar noi ne petreceam timpul singuri, uitandu-ne la televizor si plimbandu-ne dintr-un balcon in altul. Ne lipsea ceva. Casa era goala fara copii. O stire la tv despre copiii din centrele de plasament ne-a schimbat viata. Am mers acolo si mi-au arata-o pe Andreea. Avea 2 ani si 3 luni, crescuse in centru de cand se nascuse. Se manifesta ca un animal neimblanzit, era salbatica, la primele vizite nici nu ma lasa sa pun mana pe ea, asa era de speriata”. Doamna Pana o vizita constant iar copilul a capatat incredere, a scos-o din orfelinat, a luat-o acasa pentru o zi, apoi pentru trei. Insa trebuia sa duca inapoi la centru. Atunci a hotarat sa devina asistent maternal si si-a luat atestat. A urmat procesul de adoptie de 7 ani. Cand Andreea a implinit 10 ani a putut fi adoptata, in 2010.

Andreea

Preotul evanghelist Johannes Klein a infiat 2 copii rromi, un baietel si o fetita.

Nu am inteles exact daca din dragoste, ca doamna Anna Pana, sau ca “sa dea un exemplu, ca sa schimbe mentalitatile celor din jur, ale romanilor – pe care ii considera rasisti”. Copiii lui au acum 9 ani si invata la scoala germana.

Noua Lege a Adoptiilor – Legea 233/07.04.2012 – aici.

Exista la noi un sistem de “Adoptii de la distanta pentru copiii din Romania”? – asa cum este cel pentru caini?

DilemaCopilsauCaine

Părintele Ştefan Valentin. Despre toţi copiii Domnului. Care stau în frig

with 28 comments

Scriam în decembrie 2008 despre un Om pe care l-am cunoscut şi care m-a impresionat. Un Preot: „Părintele Ştefan Valentin este un om al lui Dumnezeu, sau, cum spune dânsul, este unul dintre intermediari. Între pământ şi Cer. Mai precis, Părintele Valentin spune că noi, toţi oamenii, suntem mesagerii Domnului pe pământ, că Dumnezeu lucrează prin noi, oamenii. Părintele Valentin este cel de-al treilea copil al familiei sale. Urma să fie avortat. Dumnezeu a vrut ca el să se nască, iar Părintele Valentin îi este recunoscător. Nu s-a mulţumit doar cu haina preoţească. S-a alăturat Părintelui Nicolae Tănase şi PRO VITA în lupta pentru salvarea de vieţi”.

Părintele Ştefan Valentin. Foto: Radu Bădoiu

Abia azi am găsit, în „spatele” blogului meu, link-ul care ducea spre apelul Părintelui Valentin:

O problemă stringentă cu care se confruntă copiii și mamele de la Asociația Pro Vita ”Sf. Brâncoveanu” filiala Giurgiu este frigul. De Sf. Spiridon a nins, și tot de atunci au început micuții să răcească. Lemnele Asociației sunt puține, în special cele uscate, căci de acelea este nevoie. Facem apel către toți cei cu inimă bună, către cei care ar putea dona lemne (uscate) sau reșouri, calorifere electrice sau orice altceva ce ar putea duce la obținerea unui pic de căldură pe timpul acestei ierni care se anunță a fi geroasă. Vă rog să ne iertaţi pentru că apelăm la bunăvoința dumneavoastră. Dumnezeu să vă răsplătească pentru dragostea pe care o arătaţi faţă de copiii și mamele Asociației, iar noi vă mulţumim anticipat. Cu mulţumiri şi dragoste duhovnicească, Preot Ştefan Valentin.”

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Telefon Părintele Valentin: 0720 906 635, 0762 656 077

Asociatia Pro Vita „Sfântul Brâncoveanu” Filiala Giurgiu

CUI (Cod unic de înregistrare): 23247302

Conturi deschise la BCR – Giurgiu

RON: RO39 RNCB 0145 0983 4964 0001

EURO: RO12RNCB0145098349640002

Cod SWIFT: RNCBROBU GR0 (ultimul caracter este cifra zero)

Blogul PRO VITA Giurgiu

http://provitagiurgiu.wordpress.com

Lia, ajutor. Hai, că tu ai mai multe idei. Eu am un calorifer electric, dar consumă curent de te rupe.

Later Edit

– 200 RON pentru un calorifer sau ce se poate cumpara de banii astia de la mine:

– 200 RON de la Monica – Multumesc, Monica

– Lia se apuca de treaba – Multumesc, Lia (vezi ca ne trebuie si medicamente pentru pici)

UPDATE 22 februarie 2010.

– În curând Lia „va posta ziua” de sâmbătă, 20 februarie 2010, asta însemnând vizita la Părintele Valentin din comuna Slobozia, judeţul Giurgiu. A strâns multe. Eu nu am putut merge, nu am avut cu cine să o las pe maică-mea. Lia a fost drăguţă (aşa e ea 😀     ) şi a trecut şi pe la mine să ia câteva lucruri, din partea doamnelor de la „Salvează Vieţi” şi a doamnei Ligia. Ne-au ajutat – cu maşini – colegii tăticului lui Ştefănuţ, Nini Florescu. Lia ne va povesti (şi în imagini) ce a fost. Dar şi ce ar mai trebui. Oamenii Darnici au donat 1.250 RON.

Lili şi prietenii: „Sambata, 20 februarie, un prieten al unei colege a ajuns la acesti copii, in comuna Slobozia, jud Giurgiu. Le-am trimis hainute, dulciuri si 700 RON. Ar fi bine sa ne mobilizam lunar si sa le trimitem cate un mic ajutor”.

Later Edit. Mai multe date şi fotografii aici şi aici. Foto: Lia. Pe scurt:

– Sunt 30 de copii;

– Casa este în comuna Slobozia de Giurgiu, care aparţine de Episcopia Giurgiu – cca 45 de minute din Bucureşti. Dupa iesirea din Giurgiu, pe drumul spre Zimnicea  e comuna Slobozia. La iesirea din comuna, pe partea dreapta este o cladire roz – aici opriti.

Lia: “Acum le-am dus şi multe haine, le ajung până la anul. Dar au nevoie de alimente, de bani pentru factura de curent, de perdele, covoare, mobilier, dulăpioare, rafturi. Dacă aveţi de dăruit, sunaţi-l pe părintele Ştefan şi el vă va spune cum ajungeţi la ei. Drumul e scurt, bucuria şi mulţumirea unui gest sunt enorme. Dar părintele se ocupă şi de mamele şi copiii adăpostiţi la Răleşti, comuna Gogoşari. Preotul Ştefan Valentin nu are mai mult de 35 de ani, e frumos şi blând, deschis şi vesel. Alături de soţia sa, asistentă medicală, şi cu fiul lor lângă ei, muncesc tot timpul. Caută ajutor, sponsorizări, se chinuie cu acte şi birocraţie”.

Ca să o recunoaşteţi mai uşor:

Din Steluţă în Steluţă… de mare. Raul

with 3 comments

Raul s-a născut în mai 2009, din nefericire cu o malformaţie cardiacă gravă, Tetralogia Fallot.

Raul este prietenul „mai mic” al lui Rareş Cozma.

Mămica lui Rareş, Diana Cozma, a reuşit să îi facă lui Raul o programare pentru operaţie, la Dr. Eugen Săndică, la clinica din Germania.

Părinţii lui Raul au reuşit să obţină finanţarea operaţiei prin Formularul E 112.

Fiindcă pentru operaţia lui Rareş s-au strâns câţiva bănuţi în plus, Diana şi Adrian Cozma au cumpărat din ei biletele de avion pentru Raul şi părinţii săi.

Raul este programat la operaţie pe 15 februarie 2010. În Germania va trebui să stea 4 săptămâni – conform scrisorii primite de la domnul Dr. Săndică.

Raul mai are nevoie de câţiva bănuţi, pentru a putea face faţă cheltuielilor. Pentru el s-au strâns 250 de euro şi 2.000 RON.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi: BCR – Timisoara

RON: RO 17 RNCB 0715 1028 0531 0001

EURO: RO 87 RNCB 0715 1028 0531 0002

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Spinu Costache (tatăl lui Raul)

Contact: Spinu Mihaela – 0763 154 889

P.S. Astăzi, 8 februarie 2010, Rareş pleacă şi el în Germania, la operaţie. Baftă piciule, îţi ţin pumnii!

UPDATE 23 februarie 2010. Pe 15 februarie, Raul a ajuns la dr Eugen Sandica, conform programarii. Raul a fost operat pe 18 februarie si se simte bine. Dr Sandica spune ca sunt sanse sa vina mai repede acasa. „Acum Raul este roz” – asa a spus dr Sandica dupa operatie, inainte din cauza malformatiilor cardiace culoarea sa era mereu vinetie, mai ales cand era agitat.

.

Steluţele de mare

.

Sunt o mamă binecuvântată cu trei copii minunaţi şi pentru asta îi mulţumesc lui Dumnezeu. Andrei Aiordăchioei

with 15 comments

Aşa spune Iuliana, mama lor:

Timotei, Andrei şi Răzvan, copiii.

Andrei, mijlociul, olimpic naţional la corn, este elev în clasa a VII-a, la Enescu, are 13 ani. Cântă şi la pian şi chitară. El nu prea vorbeşte. Este serios ca un om mare. Vrea un instrument nou, un corn performant şi cam atât. Restul vine de la sine. La şcoală are doar 9 şi 10.

Răzvan, cel mai mic, face vioara, a trecut în clasa a II-a, tot la Enescu, are 9 ani. El vorbeşte. Vrea o vioară nouă. Ce mai zice Răzvan… „Mami şi tati m-au învăţat de mic să nu fiu pretenţios, să mă mulţumesc cu ce am şi să merg drept înainte”.

Timotei este cel mai mare, pictează, este elev la Tonitza, are 14 ani. El se află la vârsta la care „se tace mult”. Timotei are grijă de Răzvan şi Andrei. În timpul liber învaţă să cânte la chitară.

Iuliana şi Gicuţă, mama şi tata. Familia Aiordăchioei. O familie formată din 5 persoane, care locuiesc într-o garsonieră din cartierul Vitan. Doar o cameră. Fiecare copil are colţul lui de cameră.  Părinţii au desfiinţat debaraua şi şi-au făcut acolo colţul lor. Mama, profesor psihopedagog la o şcoală specială de copii hipoacuzici. Tatăl, şomer după 30 de ani de muncă. Venitul lunar al celor cinci nu trece de 1.550 RON, adică salariul mamei şi alocaţiile copiilor. Iar luna viitoare, de Crăciun,  va ajunge la 1.300 RON, pentru că da, este criză şi se intră în concediu fără plată. Trebuie să reducem din salariile profesorilor şi din mâncarea copiilor români ca să ne ajungă milioanele de euro la alegeri. Anul trecut, de Crăciun, Răzvan a fost pe post de Moş Crăciun. A plecat la colindat, a cântat la vioară. A strâns 25 de lei. I-a pus sub brad, în 3 „grămăjoare” egale, pentru fraţii lui şi pentru el. Cu instrumentele s-a rezolvat. Copiii au fost aleşi la emisiunea Dansez pentru tine şi în curând vor primi bănuţii promişi. Filmul din 30 octombrie 2009, PRO TV – aici. Dacă puteţi şi vreţi să îi ajutaţi pe copii:

BRD – Sucursala Decebal, Bucureşti, sector 3, Bdul Unirii nr. 64, bloc K4, parter – scările 3 şi 4

RON: RO 85 BRDE 441 SV 7164 9904 410

EURO: RO 41 BRDE 441 SV 7164 9814 410

Cod SWIFT: BRDEROBU

Titular: Aiordăchioei Iuliana

Mai multe despre copii am scris aici, aici şi aici.

Palmaresul lui Andrei Aiordăchioei, după un an de studiu la Liceul de Muzică:

Concursuri:
– 13 – 15 martie 2009: Premiul I – Olimpiada de interpretare instrumentala, clasele III – VIII, faza zonala, Bucuresti;

– 13 – 16 aprilie 2009: Premiul I – Olimpiada de interpretare instrumentala, clasele III – VIII, faza nationala, Alba Iulia;

– 29 aprilie 2009: Premiul II – Concursul de solfegistica, editia a VIII-a, Bucuresti;

– 11 iunie 2009: Premiul I – Concursul national de interpretare instrumentala “Marele Premiu al Palatului National al Copiilor”, Bucuresti.

Recitaluri:

– Martie – iunie 2009: 5 recitaluri sustinute in cadrul Fundatiei „Remember Enescu”, Bucuresti si Constanta.

– 16 septembrie 2009, la ora 16.30, recital în Piaţa Festivalului George Enescu, în cadrul Festivalului şi Concursului Internaţional „George Enescu”

– 29 septembrie 2009, recital la lansarea oficială a Asociaţiei Salvează Vieţi

– Miercuri, 25 noiembrie 2009, la ora 19.00, Andrei cântă la Ateneu, cu ocazia zilelor Liceului George Enescu

Fotografii: Alexandra şi Bogdan Dincă.

Această postare este un cadou de Moş Nicolae şi Moş Crăciun pentru doamnele care i-au ajutat până acum pe copii. În octombrie ni s-a alăturat şi doamna Ligia A., căreia copiii îi mulţumesc pentru… Doamna Ligia, ştiţi dumneavoastră pentru ce 😀

.

Steluţele de mare

.

Doamnă, asta nu e răceală… Ăsta e cancer… Ştefănel, unul din trei

with 13 comments

StefanelCiocoi2

Uşor absentă. Distrată, parcă. Sau poate indiferentă. De parcă nimic nu mai contează. Mâinile nu o mai ascultă, picioarele nu mai răspund la comenzi. Corpul ei se mişcă lent, ca într-o imagine de film, „cu încetinitorul”. Cu ochi mari, albaştri şi miraţi, curaţi ca cerul de vară în amurg, Alexandra se uită în ochii mei câteva secunde. Nu, nu este indiferenţă. Este disperare. Şi oboseală. Roşeşte. Alexandra îşi lasă privirea în podea. Undeva, în fiinţa ei, sunt izvoare de lacrimi. Au curs zile, nopţi, săptămâni, luni, un an. Acum au secat. Alexandra este un om pe care viaţa a reuşit să îl obosească la doar 28 de ani. Copilul, cât un dop, se ascunde  în braţele ei. 6 august 2009.

StefanelCiocoi1

Pe 6 mai 2009 s-a împlinit un an de când Ştefănel a început tratamentul citostatic la oncopediatrie. Este operat la amândoi rinichii, de cancer – povesteşte Alexandra. Astă iarnă, când domnii doctori m-au anunţat că trebuie operat, mi-au mai spus că va rămâne doar cu un rinichi, dar şi că şansele de supravieţuire sunt mici. Nu mi-a garantat nimeni că va scăpa. Ştefănel avea un an şi două luni. În acelaşi timp cu el au fost diagnosticaţi alţi doi copii. Doar Ştefănel mai trăieşte. Dintr-un rinichi au tăiat jumătate, din celălalt un sfert, dar a rămas cu amândoi. Acasă mai am un copil, Adi, de 4 ani. Adi îmi spune, de fiecare dată când plecăm la spital: „Nu mă interesează cât stai, dar să te întorci cu Ştefănel”. Acasă, Adi rămâne cu bunicul. Ar fi trebuit să stea cu taică-său, dar acum trei luni a fugit în lume. S-a săturat să fie tatăl unui copil bolnav de cancer. La un moment dat mi-a spus „are cancer, copilul ăsta nu este bun”, dar nu am crezut că ne va lăsa de izbelişte. La spital a venit doar de două ori, într-un an. Acasă, Adi se simte vinovat. El crede că din cauza lui a fugit. I-am explicat că din cauza mea, nu a lui. Pentru că mergeam cu copilul în spital, câte o săptămână şi ceva, de două ori pe lună. „Nevastă-mea se duce la spital şi nu-mi convine” – aşa le-a spus unor prieteni de-ai lui. 16 august 2009.

StefanelCiocoi3

Când Ştefănel făcea tratamentul citostatic, 3 zile din 7 era cura chimio, apoi 3 zile procesul de hidratare. Ştefănel avea nevoie de cam 80 de pamperşi într-o săptămână. Încă o cutie de lapte praf şi una de ceai special. Alexandra a sperat că o va ajuta tatăl ei. Nu a vrut. A „sfătuit-o părinteşte” printr-un mesager, să ducă copiii la orfelinat şi să se mărite cu altul. Alexandra a cerut ajutor la asociaţie, când nu a mai putut. A primit de trei ori câte 50 RON. Din februarie până pe 6 august 2009, un suflet de om, Zinca, i-a ajutat de una singură, cât a putut, pe cei care scriau „Suntem atât de săraci încât avem nevoie de orice”. Acasă îi aştepta Adi. Trebuia să meargă la grădiniţă. De unde bani? Aveau nevoie de lemne, pentru iarnă. De unde bani? Aveau nevoie să plătească dările la stat. De unde bani? Aveau nevoie de o maşină de spălat. De unde bani? Aveau nevoie de mâncare, medicamente, de haine, încălţăminte, rechizite… S-au găsit câţiva oameni buni şi i-au ajutat. 26 august 2009.

StefanelCiocoi4

Ştefan Ciocoi are 2 ani. S-a născut pe 26 octombrie 2007. A fost diagnosticat, în aprilie 2008, cu cancer – Nefroblastom bilateral, la Spitalul „M.S. Curie” din Bucureşti.

În februarie 2008, Alexandra a văzut la Ştefănel două umflături destul de mărişoare, în dreptul rinichilor. A doua zi l-a dus la doctor. Medicul de familie i-a spus Alexandrei că nu are nimic, copilul este perfect sănătos. Ştefănel avea patru luni.

În martie 2008, Alexandra a văzut că umflăturile sunt tot acolo. L-a dus pe Ştefănel la o clinică particulară. I-au făcut ecografie, l-au consultat. Acelaşi rezultat: Ştefan era perfect sănătos.

Pe 26 aprilie 2008, lui Ştefănel i s-a făcut rău, avea febră 40. Salvarea l-a dus la Urgenţe, la Spitalul din Călăraşi. Avea 6 luni.

Stefănel a fost „diagnosticat” cu bronşiolită. A făcut tratament cu antibiotice.

După o săptămână, Ştefan a făcut hemoragie pe gură şi pe fund.

L-au trimis de urgenţă la Bucureşti, la Spitalul „M.S. Curie”. Alexandrei i-au spus că este grav. Atât de grav încât au mai spus: „Îl trimitem la Bucureşti ca să nu moară la noi”.

De la Călăraşi până la Bucureşti, Ştefănel a sângerat tot timpul. La Bucureşti, medicul de gardă de la Spitalul „M.S. Curie” doar s-a uitat pe ecografia făcută cu două luni în urmă şi a spus: „Doamnă, asta nu e răceală. Ăsta e cancer”.

Ştefănel a început chimioterapia. În ianuarie 2009 a fost operat, i-au scos 6 tumori. Operaţia a durat 12 ore. Alexandra a făcut un şoc când l-a văzut după operaţie. Era umflat îngrozitor, Ştefănel era… dublu. Medicii au spus că dacă Ştefănel va urina în următoarele două ore, va fi salvat. Dacă nu… nu. Minunea s-a întâmplat.

StefanelCiocoi5

Ştefănel a continuat chimioterapia, până pe 19 octombrie 2009. Ziua de naştere, 26 octombrie, l-a găsit pe Ştefănel acasă. L-au felicitat, la telefon, aproape toţi prietenii lui mai mari, care l-au cunoscut pe 26 august 2009, la spital.

În prezent, se consideră că Ştefănel este vindecat. Dacă tumorile recidivează, Doamne fereşte, îi vor fi extirpaţi rinichii şi va fi trecut pe dializă, urmând ca în timp să suporte un transplant. Ştefănel are voie să mănânce acum normal, doar prăjeli şi carne de porc nu are voie.

Alexandra, Adi şi Ştefan trăiesc din indemnizaţia de însoţitor, 680 RON şi alocaţia dublă a lui Ştefănel, vreo 90 RON. Pe 5 noiembrie 2009, Alexandra a fost anunţată de la primărie că Ştefan nu va mai primi alocaţia dublă, conform certificatului de handicap. Probabil nu mai sunt bani – dar urmează să lămurim şi asta, luna viitoare.

StefanelCiocoi6

Ştefănel are nevoie de ajutor în continuare. Ştefănel are nevoie de lapte praf Milumil Junior, biberoane, cereale Milumil, pampers nr. 5. La picioruş poartă 20-21. În Bucureşti, la spitalul M.S. Curie, mai ajunge după 26 noiembrie 2009, pentru controlul periodic (RMN, CT etc).

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Contul lui Ştefănel în lei este:

Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu

RON: RO 31 BTRL 0430 1201 T 2397 4XX

Titular: Ciocoi Alexandra

Contul lui Ştefănel în euro şi dolari este:

Banca Transilvania – Sucursala Călăraşi

EURO: RO 06 BTRL 0430 4201 T 2397 4XX

USD: RO 55 BTRL 0430 2201 T 2397 4XX

Cod SWIFT: BTRLRO22

Titular: Ciocoi Alexandra

Domiciliu titular: comuna Independenţa, judeţul Călăraşi

Adresa Sucursalei Călăraşi a Băncii Transilvania: Călăraşi, str. Nicolae Titulescu nr. 1, bloc D2, judeţul Călăraşi

Telefon Alexandra: 0727 205 695

Sau prin mandat poştal: Ciocoi Alexandra, comuna Independenţa, judeţul Călăraşi (tot aşa pot fi trimise şi pachete).

StefanelCiocoi7

Mai multe despre Ştefănel – aici. Mai multe fotografii: aici.

Foto: Bogdan Dincă, 26 august 2009

Stefanel1

.

Steluţele de mare

.

Steluţele de mare. Fabian Gabriel Russu, un copil pentru care cancerul este ceva ce poate fi învins

with 36 comments

FabianRussuOct1

Se numeşte Russu Fabian Gabriel şi are 5 ani. I-a împlinit pe 7 martie 2009, în spital, la oncopediatrie.

Pe Fabian l-am cunoscut în august 2009. Atunci mi-a dat o lecţie de curaj.

Fabian a fost diagnosticat în mai 2008 cu Limfom Malign Non Hodgkin (cancer de sânge) şi tumoră abdominală. Fabian este din Rupea, judeţul Braşov.

Pe 23 mai 2008, lui Fabian i s-a umflat burtica. Nu avea dureri, nu se plângea de nimic. Părinţii l-au dus la spitalul din Braşov. Rezultatul CT: suspect de cancer. Medicii din Braşov l-au trimis la Bucureşti, la Spitalul „M.S. Curie”.

Pe 27 mai 2008 a primit confirmarea. Fabian avea cancer, la doar 4 ani.

În abdomen avea o tumoră care, aparent, nu îi mai dădea lui Fabian nicio şansă la viaţă. Fabian a început imediat tratamentul citostatic, care a durat până în octombrie. Analizele după tratament erau bune, aşa că i-au dat drumul acasă.

În noiembrie 2008, un nou CT indica metastază la ficat. Pe 8 noiembrie a făcut biopsia. A reînceput tratamentul citostic. Pe 29 mai 2009, CT-ul indica o tumoră pe intestinul subţire şi încă una pe rinichiul stâng. A fost operat pe 8 iunie 2009. Medicii i-au dat puţine şanse. Dar Fabian a rezistat eroic. A continuat tratamentul citostatic şi, începând cu 30 august 2009, analizele au început să iasă din ce în ce mai bine.

Pe 7 septembrie 2009, Fabian a plecat acasă, după 4 luni de spitalizare.

Timp de 4 luni, Fabian nu şi-a văzut tatăl decât de două ori – omul munceşte cu ziua şi puţinii bani pe care îi câştigă nu ajungeau şi pentru biletele de tren. Fabian mai are doi fraţi acasă, unul de 11 ani, Tudor, şi altul de 17, Ştefan.

Mama lor, Ciucuţ Gabriela, are indemnizaţie de însoţitor, 500 RON. Tatăl lor, Russu Florin, lucrează cu ziua, când găseşte. Are grijă de cei doi copii mai mari. Doar Tudor mai merge la şcoală, pentru Ştefan nu au mai fost bani. Indemnizaţia mamei vine de la primăria din Rupea, banii îi ridică tatăl şi le trimite jumate din ei la spital. Fabian are şi el un „venit” al lui, de 90 RON – „persoană” cu handicap – el zice că are pensie.

Fabian spune că e cam rău cu mâncarea în spital, că lui îi este cam foame iar maică-sa nu prea are bani să îi cumpere. Dar o înţelege, face şi ea ce poate.

Fabian a terminat pe 30 octombrie 2009 o cură dură de citostatice. Are nevoie de picături de ochi, de vitamine. De unguente.

Fabian mai are de făcut mult tratament, dar merită. Şansele lui cresc pe zi ce trece. Acum face cure de citostatice de două ori pe lună. Vine cu trenul, pleacă cu trenul. Dacă are bani. Dacă are noroc, Gabriela găseşte tren cu bilet de 25 RON. Dacă nu, trebuie să îl ia pe ăla la care costă 47 RON. De patru ori pe lună.

Mama lui Fabian se gândeşte că ar fi mai bine să rămână în spital, dacă vor vrea medicii să îi lase, nu mai are bani de tren. Nu au bani nici de lemne, nu îl pot ţine pe Fabian acasă, în frig.

Când ajunge la disperare, Gabriela se împrumută de la mama lui Bogdan.

Fratele lui Fabian, Tudor, are şi el nevoie de ochelari, are nevoie de rechizite pentru şcoală.

Ei au o căsuţă din lemn, cu două camere, în Rupea. Până acum au rezistat pentru că au vândut vaca, viţelul şi un porc. Nu mai au ce vinde. Ca să îl poată vindeca pe Fabian, toată familia mănâncă doar cartofi.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Raiffeisen Bank – Agenţia Rupea

RON: RO 48 RZBR 0000 0600 1205 5756

EURO: RO 69 RZBR 0000 0600 1205 5766

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Ciucuţ Gabriela

Telefon: 0762 781 566

Pe 4 noiembrie 2009 i-am dus lui Fabian 200 RON din partea doamnei Alina N., pentru medicamente şi mâncare. UPDATE 12 noiembrie 2009: De la Liliana 100 RON pentru Fabian, Doamne ajută! Am sunat-o pe mama lui şi am învăţat-o cum să îi scoată de la bancă (nu are card, am sfătuit-o să ceară unul, este bancomat în spital), banii de la Liliana au venit la fix pentru biletul de tren, Fabian se întoarce la spital în seara zilei de miercuri, 18 noiembrie 2009. UPDATE 17 noiembrie 2009: De la Monica 300 RON! Doamne ajută! Vă mulţumesc din suflet.

FabianRussuOct2

.

Steluţele de mare

.

UPDATE 5 decembrie 2009: După ce povestea lui Fabian a apărut şi în Adevărul de seară din Braşov, doamna Raluca a dorit să îl ajute pe Fabian. A fost  la el acasă şi a dus pentru Fabian un aparat video şi casete cu desene animate iar pentru întreaga familie a dus alimente, fruncte şi dulciuri. Împreună cu alţi colegi, doamna Raluca a strâns 950 RON, pe care i-a depus în contul Gabrielei.

În acest timp Fabian era la spital, unde i-am transmis mesajul doamnei Raluca: „Sper din tot sufletul ca Fabian sa se faca bine si-i transmit prin intermediul tau si lui si celorlalti copii multa, multa sanatate si Doamnea ajuta sa creasca mari si sa aiba parte numai de fericire”.

Fabian i-a trimis doamnei Raluca mulţumiri şi o fotografie – pe care şi-a făcut-o singur 😀

UPDATE 6 decembrie 2009: Bogdan Dincă m-a anunţat că Fabian a mai primit 500 RON, după ce i-a publicat povestea aiciUPDATE 16 decembrie 2009: După ce a apărut în Click, pe 20 noiembrie 2009, Fabian a primit o sumă frumuşică (mare, chiar 😀     ) de bani, pe 10 decembrie 2009, de la o doamnă care a dorit să rămână anonimă. UPDATE 30 decembrie 2009: Pentru Fabian s-a strâns o sumă măricică şi mă bucur imens. Banii îi vor ajunge acum pentru multe-multe: drum, medicamente, hrană, igienă. Asta nu a însemnat însă că nu l-am vizitat mereu, după întoarcerea la spital, pe 19 decembrie 2009. I-am dus darurile trimise de voi.

Steluţele de mare. Salvaţi zâmbetele din vitrină. Cosmina

with 4 comments

CosminaIzolator

Ştiţi tot despre Cosmina şi Steluţa, mama ei. Un copil şi o femeie despre care prea puţini oameni ştiau acum 5 luni că există pe acest pământ. Şi că sufereau cumplit într-un spital. Acum lucrurile s-au schimbat. Aşa mi-a spus Steluţa, mama Cosminei, acum câteva săptămâni: că până când am scris despre ele, nimeni nu le-a întins o mână de ajutor – mai puţin Oana. Oana s-a apropiat foarte mult de Cosmina şi s-au împrietenit în ziua în care câţiva oameni, care nu ne cunoşteam între noi şi care ne-am întâlnit pe „net”, ne-am dus să îl ajutăm pe Ştefănel. Era 26 august 2009. De atunci Oana a vizitat-o pe Cosmina aproape în fiecare zi şi i-a făcut mici bucurii. Dar de la Ştefănel a plecat totul, când am scris despre el. Şi despre nevoia în care se zbătea, pe 19 august 2009. „Suntem atât de săraci că avem nevoie de orice” scria Alexandra Ciocoi, într-o scrisoare adresată lui Moş Crăciun în 2008. Din februarie până în august 2009, Ştefănel a fost în grija Zincăi – mama de împrumut pe timp de criză. Mă rugase să „îi dau un copil” în grijă. Eu l-am cunoscut abia pe 6 august 2009, nici nu ştiam pe unde se intră în Budimex (ştiam doar de copiii de la Fundeni). Până pe 26 august 2009, fusesem de două ori la Ştefănel la spital, în calitate tot de om sărac, cu un strop de lapte praf, un snop de pamperşi şi o pâine. Mi-am dat seama că are nevoie de prea multe şi că de una singură nu răzbesc. S-au alăturat câţiva oameni şi de atunci lucrurile au început să se schimbe în bine.  Pentru el şi pentru ceilalţi copii de la oncologie. Despre Ştefănel puteţi citi aici. Pentru fiecare lucru bun care se întâmplă acestor copii, pentru că i-am cunoscut şi ajutat, fiecare cum a putut, Ştefănel Ciocoi este „vinovat”. El este Îngerul păzitor al celorlalţi. Prin el şi necazul lui i-am descoperit pe ceilalţi copii. Prizonierii de spital. Poate că pentru unii nu înseamnă nimic. Dar pentru mine, ca om simplu „de pe stradă”, înseamnă enorm. Oamenii mişto, tot „de pe stradă”, cu care corespondez şi mă întâlnesc de vreo 3 luni, ştiu despre ce vorbesc. Pentru cei care au încercat să îmi dea peste mână şi să îmi pună beţe în roate: nu am nimic special să vă comunic. Doar atât: am să merg la copii cât m-or ține puterile. Ştiţi de ce? Pentru că sunt mai buni decât noi, oamenii mari. Apoi au urmat Fabian, Andreea. Cosmina. Andrei, Bogdan, Narcisa. Gabriela. Ovidiu. Toţi. Pentru fiecare, cât de puţin. Pentru ei contează şi dacă le dai bună ziua.

Cosmina… Pe 10 septembrie 2009 am aflat mai multe despre Cosmina. Mici daruri, câteva vizite. Apoi am stat un pic de vorbă şi aflat despre drama lor. Pentru cei care nu îi cunosc povestea, Cosmina are leucemie şi nu are unde locui – despre Cosmina am scris aici, aici şi aici. Cosmina poate fi salvată. Doar că are nevoie de mai mult ajutor. Cosmina este pe drumul cel bun. Ştiu că s-au mai strâns nişte bani, dar nu ştiu exact cât. Viorel îmi spunea de vreo 27.000 de euro. Cosmina va reuşi. Mai este mult până la 150.000 de euro, ştiu. Dar mai ştiu şi că… nu se ştie niciodată. Nişte copii de liceu au strâns 10.000 de euro din iunie până în septembrie. Din septembrie până în octombrie s-au mai strâns 17.000. Aşa că… Dacă doriţi să o ajutaţi pe Cosmina:

Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B

RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891

EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885

USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei). Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei). Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova. Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273. Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174.

P.S. În fotografii este Cosmina la izolator, pe 30 octombrie 2009. Făcea perfuziile cu „Fungizone”.

*

Cosmina şi-a început călătoria nesfârşită azi, 26 ianuarie 2010, la ora 5.30.

Pisoiaş, ai luptat atât de bine şi frumos. Te iubeşte mama cu numărul 2. Drum bun printre stele, puiule. Dumnezeu să te aibă în grijă, că noi, oamenii, nu am reuşit.

CosminaIzolator2

.

Steluţele de mare

.

%d blogeri au apreciat asta: