Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Posts Tagged ‘Atitudine

Minunile simple. Alexandra Grădinaru

with 12 comments

Un copil pe o scenă de teatru. O fetiţă îşi acoperă lacrimile cu palmele. Nu sunt lacrimi de tristeţe, ci de fericire. Fetiţa se numeşte Alexandra Grădinaru şi, după aproape 7 ani de lipsuri, a avut parte de solidaritatea celor care cred în minunile simple. Nu e teatru, e din viaţa reală.

Despre Alexandra v-am povestit aici. Fetiţa care are acum 13 ani şi care de la 6 ani a renunţat la orice bucurie materială a copilăriei pentru a-şi ajuta tatăl grav bolnav: Cătălin Grădinaru.

Minunile se intampla langa noi, este de ajuns sa ne privim in ochi aproapele, semenii nostri retrasi in suferinta. Oricare dintre noi am putea fi in locul lor, al copiilor bolnavi, al parintilor fara copii, al micutilor lipsiti de copilarie.
Duminica, la Teatrul pentru Copii si Tineret Vasilache s-a petrecut o minune. Un copil de 13 ani a simtit, poate pentru prima data in viata, ca Dumnezeu vorbeste prin ingeri. Iar duminica, Ingerii Alexandrei, mari si mici, s-au adunat in sala teatrului. Alexandra Gradinaru este, la cei 13 ani, un copil care si-a crescut tatal…

Mai multe aici, în „Ştiri Botoşani”. Foarte frumos…

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

19 Ianuarie 2010 at 14:29

Pentru o Steluţă de mare. Pentru Andrei

with one comment

Andrei are aproape 11 ani. Tot ce vrea el este ca tatăl lui, Cătălin, să rămână lângă el.

Cătălin Topală are 42 de ani. Acum 3 ani i-au amorţit mâna şi piciorul stâng. Aşa i s-a descoperit o tumoră cerebrală – Hemangiopericitom, o tumoră rară dar foarte gravă, principala caracteristică fiind proliferarea rapidă şi agresivă în organism. A fost operat în vara anului 2006. Au urmat recidivele şi iradierea. Din păcate tumora s-a refăcut.

În vara anului 2009, Cătălin a avut dureri mari de şold. RMN-ul a arătat o altă tumoră, profundă, localizată pe ţesutul moale din jurul articulaţiei coxo-femurale, cu invazie osoasă.

Au început drumurile prin spitale. Medicii nu au găsit soluţii clare şi precise. Unii i-au spus că nu poate fi operat. Alţii că da, îi pot face o rezecţie osoasă prin decuparea unei mari porţiuni de bazin şi, posibil, amputarea piciorului. În final nu i-au mai spus nimic.

Lui Cătălin i-a rămas un singur lucru de făcut: să înghită calmante cu pumnul. Degeaba, durerile nu mai trec cu nimic. De două luni încoace se consideră fericit dacă reuşeşte să doarmă măcar 3 ore noaptea. I s-a făcut şi biopsie, după care s-a ales cu temperatură şi frisoane – o posibilă infecţie.

Tumora creşte în volum şi Cătălin nu mai are timp de aşteptat, nici după dosare, nici după păreri. Nu are bani, nu are timp. Are doar dureri infernale.

A fost acceptat la Centrul Anadolu John Hopkins din Turcia, unde, cu 25.000 de euro, Cătălin poate fi tratat fără a-şi pierde piciorul.

Familia Topală este din Piteşti. Cătălin este inginer la CFR iar soţia lui este profesor. Andrei… Andrei este un copil care vrea un tată, atât. Pe Cătălin.

Legătura cu familia o ţine Dan Sântimbreanu, care este prieten cu Dragoş (Andi) Topală, fratele lui Cătălin. Pe blogul lui Dan sunt documentele medicale – aici.

UPDATE 28 ianuarie 2010. Cătălin a fost operat în Austria.

Poveste simplă de luptă. Sorin Nica

with 2 comments

Sorin are 26 de ani. Şi are pentru ce lupta. Sorin o iubeşte pe Mari. Iar Mari îl iubeşte pe Sorin. Simplu. Acum vine partea complicată. Sorin Nica a fost diagnosticat acum 2 luni cu Leucemie Acută Mieloblastică – M 2.

A făcut 3 cure de citostatice şi a primit indicaţia de transplant. Doar că fratele lui nu este compatibil. Aşa că îi trebuie donator neînrudit şi un transplant undeva, în străinătate. Îi trebuie şi 150.000 de euro. Sau baftă cât roata carului ca să depună dosarul la minister şi să primească banii de la stat.

Mari ne roagă: „Înainte să se îmbolnăvească, eram doi tineri care munceam de dimineaţa până seara, ca să reuşim să strângem şi noi un ban ca să ne căsătorim. Îl iubesc foarte mult şi nu îmi văd viaţa fără el. Ne gândeam la un copilaş… Vă rog din tot sufletul ajutaţi-l pe Sorin să trăiască…”  Telefon: 0763 911 401

Steluţele de mare. Andra Cristina Nicolae, o poveste pentru părinţi şi Moş Crăciun

with 6 comments

Andra Cristina Nicolae, în vârstă de 4 ani, a fost diagnosticată cu o formă rară de leucemie, rezistentă la tratament…” – 2008.

Pentru viaţa Andrei a fost o luptă crâncenă. Un tată care a răsturnat munţi de neîncredere, pentru a-şi salva fetiţa. Şi a reuşit. Acum Andra este acasă, la Ocniţa, judeţul Dâmboviţa, în perioada de tratament de întreţinere. Mai are de făcut o singură serie de investigaţii medicale complexe, la spitalul din Italia, în ianuarie 2010.

Au trecut aproape doi ani de când Mihai Nicolae, tatăl Andrei, a aflat că fetiţa lui este grav bolnavă. 24 ianuarie 2008. Andra avea 4 ani. Mihai era la muncă, în Italia – plecase să strângă nişte bani, pentru o casă nouă – cea veche devenise de nelocuit, după o alunecare de teren. A lăsat tot, a plecat cu ce avea pe el şi a venit la Bucureşti. Nici nu ştia unde era spitalul Budimex. De la aeroport s-a urcat în ce a nimerit, nu ştia unde merge autobuzul, nu avea un leu în buzunar, nu avea bilet.

Când a ajuns la spital şi a aflat diagnosticul complet, a înţeles că este de rău. Andra avea Leucemie Acută Limfoblastică cu celule B, High Risk, rezistentă la tratament (corticorezistentă). Andra începuse chimioterapia. Tatăl ei a rămas în spital, să le fie aproape mamei şi copilului (a dormit pe o canapea, pe un coridor, 6 luni). Într-o zi a plecat să rezolve o problemă. Un telefon scurt al soţiei l-a întors din drum. Andra nu se mai mişca, privea fix într-un colţ al salonului. Apoi a închis ochişorii şi nu i-a mai deschis trei zile. Intrase în comă.

Medicul de la oncopediatrie „M.S. Curie” a spus că doar o minune o mai poate salva pe Andra.

Dumnezeu şi încrederea lui Mihai Nicolae că Andra poate fi salvată au fost minunea. Minunea a venit şi de la o clinică din Italia. Dar şi de la o asociaţie cu oameni formidabili, care poartă numele primului copil român bolnav de leucemie, salvat în Italia: „Asociaţia Ana Moise”. Doar că aveau nevoie de bani.

Suma părea imposibil de strâns, clinica cerea 170.000 de euro pentru transplant şi tratament. Mihai Nicolae a vrut să vândă casa, să îşi vândă un rinichi. A mers la televiziuni, a implorat ajutorul. Asociaţia din Italia i-a donat 20.000 de euro. Mihai a reuşit să obţină scrisorile medicale pentru a cere banii cuvenţi de la stat. După 6 luni de chin în spital – timp în care acasă mai aşteptau doi copii, pe atunci de 11 şi 9 ani, iar mama era însărcinată – au reuşit să plece în Italia, la Genova.

Andra a fost internată la Spitalul Gaslini. După doi ani de la debutul bolii şi un an şi jumătate de chimioterapie, Andra este bine, îşi face tratamentul de întreţinere acasă.

Andra mai are de făcut o singură serie de investigaţii medicale complexe, la spitalul din Italia, începând din 18 ianuarie 2010, pentru care are nevoie de 7.500 de euro.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BCR – Târgovişte, judeţul Dâmboviţa

RON: RO 31 RNCB 0128 0671 8680 0001

EURO: RO 74 RNCB 0128 0671 8680 0003

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Mihai Nicolae

Contact: 0725 430 313, Mihai Nicolae, tatăl Andrei

În fotografie este şi domnul Alessandro Gal, preşedintele „Asociaţiei Ana Moise”, care a fost în vară în vizită acasă la familia Nicolae. Este domnul cu părul alb care o ţine pe Andra în braţe:

Despre Asociaţie:

In dieci anni hanno salvato 16 bambini gravemente malati, quasi tutti rumeni, portandoli in Italia per le cure sanitarie del caso. L’attività dell’associazione „Progetto Vita Ana Moise” è stata presentata oggi pomeriggio nel Municipio di Aosta.

„La nostra associazione – ha spiegato il presidente, Alessandro Gal – è stata fondata nel 1998. Il primo caso fu quello di Ana Moise, bimba rumena affetta da una grave forma di leucemia. Da allora ci siamo occupati di una cinquantina di bambini, portandoli in Italia per visite oppure cure specifiche. Molti, se fossero rimasti nel loro paese, sarebbero sicuramente morti”.

Alla conferenza stampa era presente anche Ana Moise, ora tredicenne, che è completamente guarita. „Ne abbiamo curati tanti – ha aggiunto Gal – ma in qualche caso non siamo arrivati in tempo. Ora stiamo seguendo una bimba rumena di 2 anni che soffre di una rara forma di leucemia e e una bambina kossovara che sarà sottoposta a breve ad intervento chirurgico all’anca e ai piedi”. L’associazione, in particolare, affida i malati alle strutture sanitarie (in collaborazione con l’ospedale di Aosta e con il Gaslini di Genova) e copre tutte le spese. Per farlo ogni anno organizza numerose raccolte fondi. (ANSA) – AOSTA, 5 GEN 2009.

.

Steluţele de mare

.

Nu, nu Lorelei

with 20 comments

Nu, nu rămas bun.

Nu mă numesc Lorelei. Nu am legendă pentru că nu am ucis.

Anii mei tineri încă nu au sunat a cântec, încă nu am trecut pe lângă ei cu dragostea de mână. Pentru că încă nu am iubit. Pentru că încă nu am trăit.

Poate că am rămas cu mâna întinsă. Dar nu ca a Regelui Lear.

Poate că mi-e sufletul ca tufişul paiurului de pe coasta Mării Negre, dar nu numai ghimpi curbi care-au încununat odată fruntea lui Hristos. Sunt ghimpi de tot felul, nu doar în suflet. Ci şi pe trup. Şi nu ştiu de ce…

Încă nu a trecut o ploaie de primăvară şi încă nu s-a ţesut în zare brâul frânt al curcubeului. Doar un viscol care ţese incertitudini.

Nu vreau să îmi încing mijlocul cu el. Nu vreau să mă duc.

Vreau să trăiesc, vreau să văd cum e viaţa până la capătul ei firesc. Viaţa m-a iubit până când am învăţat eu să o iubesc pe ea. Apoi m-a uitat într-un loc nefiresc, în care nu ar trebui să fiu. Nici eu, nici ceilalţi.

Ştiu sigur ce vreau să fac mai departe. Vreau să scriu. Vreau să scriu poveşti pentru copii, vreau să scriu despre viaţă. Frumos şi corect.

Nu urăsc. Nu urăsc viaţa. O iubesc. Şi o vreau, chiar şi aşa, cu răni în suflet şi în trup.

Nu urăsc. Nu urăsc pe nimeni. Şi îi vreau, chiar şi aşa, chiar dacă tot aşteaptă să mă duc, chiar dacă aşa au crezut ei… Chiar dacă aşa au crezut ei, că îmi pot hărăzi soarta, nu ştiu cu ce drept…

Nu urăsc. Nu-i urăsc pe cei care mi-au făcut rău. Poate că nu îi mai iubesc…

Nu, nu sunt Lorelei.

Sunt Cosmina.

Şi nu vreau să mă duc.

Vreau să rămân.

Am doar cincisprezece ani şi vreau să trăiesc şi să iubesc. Am lucruri de făcut.

Au trecut zece. Zece zile. I-a fost cumplit de rău. A fost ca la început, ca în luna mai. Zece zile îngrozitoare. I-am văzut zbaterea în astea zece zile. Vorbeam cu ea la telefon când i s-a făcut rău prima dată. Apoi au urmat nişte zile… Groaznice. Luptă, Cosmina, luptă te rog. Şi a luptat, printre incertitudinile unor oameni mari. Am simţit că nu vrea să se ducă. Nicio secundă nu a vrut să plece din lumea asta, s-a agăţat de viaţă şi nu i-a dat drumul. A luptat… A luptat extraordinar şi luptă în continuare pentru viaţă. Are încredere în Dumnezeu şi în oameni. Cred că asta o ajută cel mai mult: încrederea. Nu speranţa. Cosmina nu speră, ea crede.

După zece zile, Cosmina e din nou în picioare.

Vă rog să o ajutăm să lupte în continuare, să nu o lăsăm cu mâna întinsă.

Vă rog, ajutaţi-o pe Cosmina. Trebuie să o ducem undeva unde să se facă bine. S-au strâns sigur 40.000 de euro. Mai sunt nişte bani la Teledon şi SMS, nu ştim încă suma exactă. Încercăm să facem ceva, orice. Doar să nu rămână cu mâna întinsă după viaţă.

Raiffeisen Bank – Agenţia Mizil, judeţul Prahova, str. Nicolae Bălcescu nr. 38, bl. 43 B

RON: RO 97 RZBR 0000 0600 1005 2891

EURO: RO 57 RZBR 0000 0600 1205 5885

USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416

Cod SWIFT: RZBRROBU

Titular: Neagu Steluţa (mama Cosminei)

Împuternicit: Neagu Mia (mătuşa Cosminei)

Domiciliu: sat Grădiştea, nr. 168, comuna Boldeşti, judeţ Prahova

Telefon Neagu Steluţa: 0723 914 273

Telefon Păun Cosmina Andreea: 0764 376 174

Cosmina Andreea Păun, în vârstă de 15 ani, a fost internată în secţia de Oncopediatrie a Spitalului M.S. Curie din Bucureşti, cu diagnosticul de Leucemie Acută Mieloblastică M1, pe 13 mai 2009. Pe 22 mai a început tratamentul citostatic. Cosmina Andreea are nevoie de un transplant de celule stem de la donator neînrudit, în străinătate, care costă 150.000 de euro.

*

Cosmina şi-a început călătoria nesfârşită azi, 26 ianuarie 2010, la ora 5.30.

Pisoiaş, ai luptat atât de bine şi frumos. Te iubeşte mama cu numărul 2. Drum bun printre stele, puiule. Dumnezeu să te aibă în grijă, că noi, oamenii, nu am reuşit.

Steluţele de mare. Vlad Andrei Decu, între două minuni

with 6 comments

Vlad Andrei are 5 ani, i-a împlinit pe 17 iunie 2009. Între transfuzii şi perfuzii, Vlăduţ a învăţat alfabetul şi cifrele.

În fiecare lună face transfuzii de sânge la Institutul de Hematologie Bucureşti. Vine de la Călăraşi, îşi ia viaţa dintr-o pungă cu sânge şi apoi pleacă acasă. Până la următoarea transfuzie face tratamentul cu Desferal, în fiecare zi. Văduţ are Talasemie majoră (Anemia Cooley) – forma clinică gravă dependentă de transfuzii frecvente.

Când avea 4 ani, părinţii l-au dus în Italia, pentru a-i găsi un donator neînrudit, părinţii nefiind compatibili. Căutarea a durat un an, dar fără niciun rezultat.

Apoi a apărut unul. Mic. De doar 4 luni. Este Maria, sora lui Vlăduţ, apărută ca o minune în viaţa lor.

Maria va deveni salvatoarea lui Vlăduţ, peste 1 an şi 2 luni, când va putea dona celule stem pentru transplant.

Până atunci mai este nevoie de o minune: Vlăduţ să strângă 100.000 – 150.000 de euro, bani necesari transplantului şi internării în spitalul din Italia pentru cel puţin 6 luni.

Vlăduţ a apărut de curând la emisiunea „O dată în viaţă” de la TVR şi la Trinitas TV.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BRD – Călăraşi

RON:  RO 58 BRDE 120 SV 0815 866 1200

EURO: RO 54 BRDE 120 SV 0815 874 1200

Cod SWIFT: BRDROBU

Titular: Decu Magdalena

BCR – Călăraşi

RON: RO 76 RNCB 0098 0847 1191 0001

EURO: RO 49 RNCB 0098 0847 1191 0002

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Decu Vlad-Andrei

Telefon: 0722 590 685

E-mail: teiagrama@yahoo.com

Beta Talasemia majoră. Anemia Cooley. Diagnosticul care are îngrozeşte orice om, boala care nu îţi permite să ajungi la maturitate, deşi ţi-a transformat copilăria în chin. Chinul transfuziilor şi perfuziilor lunare fără de care nu mai exişti.

Iustin, Andu, Ştefănel, Matei, Ştefănuţ, Robi, Victoraş. Ei au reuşit.

Miruna, Robert-Andrei, Silviu, Robert Andrei. Ei încearcă. Acum şi Vlad Andrei.

Daniel şi Adrian – Avem viaţă în sânge.

Copiii cu talasemie majoră fac lunar o transfuzie de sânge – mai precis o dată la trei săptămâni. Şi câte o perfuzie cu agenţi chelatori (Desferal), pentru a înlătura supraîncărcarea cu fier, efectul secundar al transfuziei. Când fac transfuziile, copiii trebuie să stea nemişcaţi timp de 3 ore, alfel sângele nu mai curge cum trebuie. Apoi urmează perfuzia. Care durează între 12-16 ore. Un chin pe care copiii trebuie să îl suporte şi noaptea, în somn. Nu au voie să se mişte nici în somn.

Copii fără zile. Copii fără nopţi. Copii fără copilărie. Copii fără bani.

.

Steluţele de mare

.

UPDATE 17 februarie 2010. Vlăduţ a strâns 50.000 de euro.

Steluţele de mare. Rareş Alexandru Cozma

with 9 comments

Rareş s-a născut pe 8 mai 2009, în Timişoara. La doar 3 zile de la naştere a apărut un mic necaz, când Rareş a fost diagnosticat cu Chist porencefalic. A urmat seria de internări prin spitale, la Timişoara şi Bucureşti, analize, encefalograme, ecografii, RMN-uri.

Rareş s-a născut cu un chist pe creier de cca 2,8 cm şi cu o malformaţie a ochiului stâng. Din cauza chistului, Rareş suferă de o tulburare de coordonare motorie centrală şi de lipsa vederii la ochiul stâng.

Diagnosticul complet este “Masă chistică temporală stânga extranevraxială, necomunicantă cu ventriculii – chist neuroglial de fisură choroidală sau chist arahnoidian; Atrofie globală emisferică stânga (minimă), în principal pe seama tracturilor profunde de substanţă albă; Microftalmie stânga şi atrofie de nerv optic stâng”. Cam aşa micul necaz a devenit mare.

Rareş Alexandru are nevoie de o operaţie în Germania, care costă 15.000 de euro. Părinţii au reuşit să economisească 2.000 de euro, iar alţi 8.000 s-au strâns din apeluri umanitare.

Rareş Alexandru Cozma mai are nevoie de 5.000 de euro.

Părinţii spun că dacă Rareş nu face operaţia cât mai repede, îşi poate pierde şi vederea de la ochiul drept – chistul apasând pe nervul optic.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BCR – Timişoara

RON: RO 38 RNCB 0565 1131 8123 0001

EURO: RO 11 RNCB 0565 1131 8123 0002

Cod SWIFT: RNCBROBU

Titular: Cozma Diana Dragoslava

Telefon: 0768 232 910

E-mail: pdragoslava@yahoo.com

UPDATE 29 decembrie 2009: Rareş a strâns toţi banii şi vă mulţumeşte! Dragii nostri prieteni, luni 28.12, ca urmare a doua donatii semnificative primite in aceeasi zi, am depasit suma necesara interventiei la care va fi supus Rares. Va multumim tuturor: rude, prieteni, cunostinte, colegi, colaboratori si necunoscuti cu suflet mare care ati fost permanent alaturi de noi cu donatii, incurajari, vorbe bune, rugaciuni. Va multumim din suflet si ne vom ruga ca tot binele facut sa vi se intoarca inzecit. Imediat ce vom totaliza sumele din conturile bancare, banii primiti direct acasa si vom recupera si urnele, voi posta pe blog suma exacta adunata din donatiile Dumneavoastra. Nu stim in acest moment la cat se ridica aceasta suma, doar banuim ca urmare a unor calcule aproximative ca am depasit cu mult suma de 15.000 euro. Banii adunati vor fi folositi pentru plata interventiei, transportului, cazarii, plata unor eventuale zile de spitalizare peste cele 7 luate in calcul la deviz, recuperarea medicala si eventualul control post-operator. Iar restul sumei ce va depasi aceste cheltuieli va fi donata altor copii, tineri, oameni aflati in nevoie. Pentru ca, asa cum altii ne-au ajutat pe noi, asa vom ajuta si noi, la randul nostru. Toate documentele justificative vor fi postate pe blog pe masura ce platile vor fi efectuate. Dorim prin acest mesaj sa va rugam sa anuntati si alte persoane de care stiti ca intentioneaza sa ne ofere ajutorul ca nu mai avem nevoie de alti bani si ca-i rugam sa doneze sumele altor copii sau tineri aflati in nevoie. Voi, cei care ati postat strigatul nostru de ajutor pe bloguri, site-uri, majoritatea veti gasi comentariul meu prin care anunt ca am reusit sa adunam suma necesara. Pe restul, unde nu am reusit sa postez acest comentariu, va rog sa introduceti o nota prin care sa fie anuntati toti vizitatorii despre reusita noastra. Pe cei care ne-ati ajutat cu mediatizarea apelului nostru umanitar prin postarea de afise in mijloacele de transport in comun/autogari, va rog sa le adunati si va multumesc din suflet pentru sprijinul acordat. Va dorim un an nou plin de impliniri si tot binele din lume. Veti fi mereu in gandul nostru, ca cei care ati contribuit la indeplinirea dorintei noastre de a-i oferi lui Rares o viata normala. VA MULTUMIM INCA O DATA DRAGII NOSTRI CE ATI FOST SI NE SUNTETI APROAPE! Cu drag, Rares, Diana si Adrian Cozma

UPDATE 4 februarie 2010: Rareş pleacă în Germania. Dragi prieteni, vineri pornim la drum. Plecam spre Germania; luni in 8 februarie trebuie sa ne prezentam cu Rares pentru internare. Nu stim inca sigur, dar probabil ca marti sau miercuri va avea loc operatia. Va rog sa va ganditi la puiutul nostru si sa spuneti o rugaciune pentru el. Avem incredere ca Dumnezeu va fi alaturi de el si de noi si vom trece cu bine peste acest moment, astfel incat sa ne gasim apoi linistea de care avem atata nevoie. Va multumim ca ne-ati fost aproape cand am avut cea mai mare nevoie. Intr-o zi binele facut vi se va intoarce, cu siguranta. Voi reveni cu un mesaj cu vesti bune despre Rares cand ne intoarcem acasa, cam in 2 saptamani. Cu drag si multumiri, fam. Cozma

UPDATE 23 februarie 2010: Rareş a venit din Germania. Dragi prieteni, am promis in urma cu 3 saptamani ca revin cu vesti bune si ma tin de cuvant. Duminica seara am ajuns acasa, ne-am intors cu bine, dupa mai mult de 2 saptamani pline de emotii, lacrimi, agonie, fericire. Nu imi ajung cuvintele sa va povestesc acum ce am trait, dar important este rezultatul final: operatia a fost un succes, Rares este vizibil mai bine decat inainte de plecare, iar de vineri incepem recuperarea medicala cu terapeuta noastra. Acasa am inceput exercitiile deja de ieri, si Rares reactioneaza din ce in ce mai bine. Si vestile bune nu se termina aici, cu ajutorul neurochirurgului am reusit sa facem niste teste si consultatii mai speciale la ochisori, si avem confirmarea ca Rares vede ceva si cu ochiul stang, iar ochiul drept este foarte bine. Iar recomandarea este ca peste aproximativ un an sa mergem cu el la Universitatea din Heidelberg, unde prof. Bettag ne-a spus ca exista specialisti in oftalmologie pediatrica. Asa ca nu ne ramane decat sa va multumim pentru sprijinul vostru, sa ne rugam pentru binele dvs. si al tuturor celor dragi. Cu siguranta undeva, candva, va conta ca ne-ati intins o mana cand am avut cea mai mare nevoie. Voi continua sa postez vesti despre noi pe blogul creat in urma cu 3 luni special pentru Rares, iar cei care veti dori sa vedeti din cand in cand ce mai facem puteti intra pe blog. Va dorim tot binele din lume. Cu drag si multumiri, Rares, Diana si Adrian Cozma.

Blogul lui Rareş:

http://povestea-lui-rares.blogspot.com

.

Steluţele de mare

.

%d blogeri au apreciat asta: