Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Archive for the ‘maturi bolnavi’ Category

Armata României noastre, ce mai faci? Cum o mai duci? Invictus până la capăt

with 3 comments

ArmataRomaniei1

O mână de oameni. Pentru că ei există, noi putem face ceea ce vrem să facem. Când ei luptă și sunt lăudați de mai marii lumii, este o chestie de mândrie pentru noi toți. Când sunt în nevoie, este o chestiune cam de… ei între ei. Militarii noștri, care au luptat în Irak, Afganistan și Balcanii de Vest. Discreți. O mână de oameni.

Ce spun ei, militarii răniți? Doar că au nevoie de oameni care să creadă în ei și care să-i ajute. Și că le mulțumesc dacă o fac.

De exempu, Marius Apostol, rănit grav în Afganistan. A rămas fără o parte din vertrebre, cele care au mai rămas sunt prinse cu plăcuțe din titan și șuruburi, are un călcâi reconstruit. Ori Adrian Crețu, rănit grav în a doua misiune din Afganistan. Are reconstruită o parte din osatura feței. Sau Costinel Slăniceanu, rănit grav în Kandahar, a rămas fără jumătate din piciorul stâng și fără vedere la ochiul stâng. A stat în comă o lună, a fost operat de 14 ori. A stat în spital 6 luni. După care a fost protezat, a făcut recuperare și a reînvățat să meargă. Și alții ca ei.

Ce vor ei, militarii răniți? Un Centru de Recuperare și Refacere pentru Veterani.

Ideea de a construi primul centru de acest fel din România le-a venit militarilor de carieră români după ce au fost grav răniți în atacurile din Irak sau Afganistan, au fost salvați în spitalele americane din SUA sau Germania, iar unii au făcut recuperarea fizică și psihică în spitalul din Germania sau în Centrul Walter Reed al veteranilor de război din SUA. Dar au stat departe de familii cu lunile, iar asta nu le-a făcut bine. Asta vor: un centru de recuperare acasă la ei, în țara lor, lângă familii, prieteni, colegi. Lângă românii lor. Ei muncesc în continuare în Armata României. În martie 2014 au demarat proiectul. Ar fi primul centru de acest fel din România, nimeni nu s-a gândit că este nevoie și de așa ceva, atunci când i-au trimis să lupte pentru renumele României în lume.

O mână de militari, reuniți în Asociația Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir” (AMVVD) din România, militarii veterani români organizează diferite acțiuni pentru a strange bani. Președinte: luptătotul rănit grav Marius Apostol. Strâng cu greu fonduri pentru a construi un centru performant de recuperare și refacere pentru veteranii răniți și rămași cu infirmități. Recuperare atât fizică cât și psihică. Centrul va oferi tratament de specialitate imediat după externarea din spital, pentru tot restul vieții lor. Un arhitect specializat a întocmit planurile centrului, asociația a găsit un teren, undeva în județul Giurgiu. A obținut o mare parte din finanțare, din fonduri europene. Garantul proiectului este Uniunea Europeană, care finanțează centrul prin fonduri structurale. Dar regula este: 70% finanțare de la Uniunea Europeană, cu obligația ca 30% finanțare să fie acoperită de asociație, prin contribuție voluntară. Iar asociația trebuie să organizeze campanii de strângere de fonduri.

CentrRecuperareVeterani

De pe site poate fi descărcat formularul 2%. Este și un cont. Pe pagina de facebook sunt postate noutățile:

http://amvvd.ro

https://www.facebook.com/pages/Asociatia-Militarilor-Veterani-Sf-Mare-Mucenic-Dimitrie/206606119511844

Invictus

Costinel Slăniceanu, rănit grav în Kandahar, a rămas fără jumătate din piciorul stâng și fără vedere la ochiul stâng. A stat în comă o lună, a fost operat de 14 ori. A stat în spital 6 luni. După care a fost protezat, a făcut recuperare și a reînvățat să meargă.

Acum, împreună cu ceilalți colegi, militari români răniți în Afganistan sau Irak, încearcă să ajungă la ediția a II-a a Jocurilor Paralimpice Militare – Invictus Games, din primăvara anului 2016.

Marin Nicula, Eugen Mănăilă, Alin Marinescu, Costel Stanciu, Costi Slăniceanu. Toți luptători români răniți.

Dar ca să poată participa, militarii nostri au nevoie de fonduri. Grupul Invictus România a început deja antrenamentele. Sunt sprijiniți de „Asociația de Caritate din Armata României Camarazii”, dar nu este de ajuns.

InvictusRO1

InvictusRO2

InvictusRO3

Foto antrenamente:

https://www.facebook.com/events/1599640506921901

https://www.facebook.com/AsociatiaCamarazii

Pentru Invictus România pot fi făcute donații aici:

http://camarazii.galantom.ro

Invictus Games, competiție internațională pentru militarii răniți în teatrele de operații, înființată în 2014 în Marea Britanie, patronată de Fundația Regală a ducelui și ducesei de Cambridge, a prințului Harry și a Ministerului Apărării britanic.

InvictusUK1

InvictusUK2

InvictusUK3

Trecând de noaptea grea din jurul meu,

Neagră ca iadul, fără de sfârșit,

Îi mulțumesc oricărui Dumnezeu

Pentru sufletul meu necucerit.

În ghera sorții strâns fără cruțare

Nu am dat înapoi și n-am strigat

Lovit de întâmplările amare

Capul mi-e-nsângerat, dar nu plecat.

Dincolo de blesteme și de lacrimi,

Pe-acest tărâm de umbră subjugat,

În anii plini de-amenințări și patimi

Sunt și voi fi la fel, neînfricat.

Nu mai contează cât de aspru-i drumul,

Ce liste cu pedepse vin mereu,

Eu, azi, al sorții mele sunt stăpânul

Sunt căpitanul sufletului meu.

Invictus, William Ernest Henley, 1875. Life and Death, Book of Verses, 1888. Traducere în limba română Leonard Neculae.

ArmataRomaniei2

Anunțuri

Când se întristează Oamenii numiți Îngeri

with 2 comments

FloareaSoarelui

Sunt oameni excepționali în țara asta despre care nu am habar și îmi pare rău. Recunosc că nu știam nimic despre Monica Grigore, de exemplu. Cu excepția faptului că este voluntar la Dăruiește Viață.

Povestea Monicăi a fost scrisă de Simona Tache, în 2014. Dar abia acum am descoperit-o. Mai precis, acum patru zile. Cineva i-a pus o întrebare: “Iar te-ai întristat, îngerașule?” Monica s-a întristat când a citit despre suferința copilului care crede că nu îl iubește Dumnezeu. Și dacă un om îi spune altui om îngeraș, atunci e musai să știu de ce. Așa am aflat că Monica este un om excepțional.

Pe scurt – pentru că textul din care citez aparține Simonei Tache – este vorba despre un om obișnuit din România, voluntariat, cancer, biopsii / diagnosticul Anatomo-Patologic și Medical Second Opinion (a doua opinie medicală).

Monica Grigore a reușit să facă, în multe cazuri, diferența dintre viață și moarte. Fără a avea vreo legătură directă cu medicina – sau ceva de genul.

Când este vorba despre această imensă diferență, fiecare amănunt este nu doar foarte important, este chiar baza / startul pentru vindecarea cancerului. Sau nu. Dacă diagnosticul Anatomo-Patologic este greșit, atunci și tratamentul va fi prescris greșit. Iar asta poate duce la moarte.

Iar Monica Grigore a reușit să salveze oameni de la moarte.

Cam asta fac Oamenii numiți Îngeri. Chiar dacă se întristează des.

A început în 2009. Monica Grigore: “Biopsia recoltată unui băiat de 13 ani, Adrian. Familia lui era consiliată de voluntari Dăruieşte Viaţă și îşi dorea să transfere copilul dintr-un spital ieșean la Timişoara. Fiind din Timisoara, am dus eu dosarul lui medical la spital. Mi s-a spus că transferul nu are rost, pentru că e într-un stadiu foarte avansat și tot ce s-ar mai putea ar fisă-l pună într-un pat şi să se uite la el cum moare”. M-am gândit că orice medic oncolog ar fi spus, raportându-se la documentele lui medicale, cam tot ce mi se spusese la Timişoara, aşa că am cerut acordul mamei de a repeta primul test care se făcuse pentru stabilirea diagnosticului. Dupa 5 zile, am primit un diagnostic diferit de cel din Romania. Adrian s-a transferat la Timişoara și a fost tratat pentru diagnosticul stabilit în Ungaria. E bine acum, e in remisie din noiembrie 2011.” Preluat din textul Simonei Tache.

Monica

Monica Grigore

(fotografia aparține Monicăi)

Dacă știți deja ce a scris Simona Tache despre Monica Grigore și lupta ei cu moartea, e perfect. Dacă nu, atunci ar fi bine să citiți. S-ar putea să aveți nevoie, nu se știe niciodată când. Sau să le spuneți celor care nu au cum să afle sau nu știu cum să lupte cu boala și moartea. Dacă vreți să știți, apăsați pe link:

http://www.simonatache.ro/2014/08/06/text-care-canta-privighetori-telefonul-pamant/

P.S. Despre copilul care crede că nu îl iubește Dumnezeu, Alexia, pentru care s-a întristat Monica, să știți că oamenii au donat toți banii de care avea nevoie pentru tratament, în doar 6 zile. Până marți, 10 februarie 2015, la ora 21.00, oamenii au trimis 20.000 de SMS-uri de câte 2 euro fiecare.

Două proverbe românești se potrivesc perfect în povestea asta:

Acela care Îl iubește pe Dumnezeu, îi iubește și pe oameni. Pentru că Monica ajută Steluțe de mare de prin 2008.

Surdul nu aude, dar le potrivește. Pentru că nu am știut despre Monica, deși era pe aici din 2008.

Și dacă era aici din 2008, unde să fie în altă parte în 2015 decât aici?

Despre oameni fără statui dar cu rețele

with 3 comments

Bruxelles4Statui

A fost 26 ianuarie 2015, o zi în care la noi s-au întâmplat lucruri uimitoare, despre fapte oribile din trecutul nu foarte îndepărtat. Declarații peste declarații, denunțuri peste denunțuri, autodenunțuri, care mai de care. Despre multe șpăgi, sume imense, de la 300.000 – 500.000 de euro, până la 10.000.000 de euro; intervenții ilegale; trafic de influență. Au devastat hambarele, au ars pădurile, au otrăvit fântânile, au pârjolit holdele, iar acum dau foc țării povestind cu mândrie cât de ușor le-a fost să facă toate astea. Comedia sinistră continuă cu politicieni și afaceriști arestați, pentru că ani buni au contribuit din plin la devalizarea bugetului statului, ca de exemplu prin retrocedări suspecte, de nu mai puțin de 1 miliard de euro. Timp în care români obișnuiți, copii și oameni nevinovați, au murit. Mulți au murit în chinuri, dacă vă amintiți. Fără morfină. Inuman. Banii de morfină pentru bolnavii de cancer aflați în stadiul terminal erau alocați pentru devalizări, se pare. Știu de adolescenți bolnavi de cancer în fază terminală care în 2010/2011 erau trimiși să moară acasă, fără nici un fel de ajutor. Ani în care medicamentele ieftine pentru boli grave au dispărut, în schimb au apărut persoane suspecte, care au primit milioane de euro, pentru nimic.

A fost la noi 26 ianuarie 2015, o zi în care pe canalul YouTube cineva a pus un trailer al filmului documentar Rețeaua / The Network. Nu este despre rețeaua politicienilor și afaceriștilor, cu șpăgile de milioane de euro. Nici despre porcăria aia de rețea criminală despre care am aflat tot în 2015, pe 28 ianuarie, cu nenorociții care au vândut în farmacii apă în loc de citostatice și care au contrafăcut alte medicamente, practic ucigând oamenii pe proprii lor bani. Nici despre porcăriile de rețele din 2013 și 2014, cu nenorociții care falsificau rețete, inventând bolnavi de cancer ca să fure banii din asigurări, timp în care adevărații bolnavi de cancer mureau pentru că medicamentele cuvenite nu mai ajungeau la ei, ci sub formă de milioane de euro, la criminalii din rețele. Este despre o rețea bună, cu oameni normali la cap, care a început în 2008, de la un om, ajutat de alți doi sau trei. A funcționat până în 2014, pentru a ajuta bolnavii de cancer. Rețeaua oamenilor buni, a anonimilor, a voluntarilor, a românilor rezidenți în țările membre UE – a ajuns la peste 400 de oameni, din 2012 până în 2014. Care cumpărau medicamente din străinătate, fără bani primiți în avans și fără vreun comision, pentru alți români, bolnavi de cancer și alte boli grave, pe care nici măcar nu îi cunoșteau. Și le aduceau acasă, ca să fie salvați. Pentru că mii de români au fost nevoiți să-și cumpere tratamentul ca să scape cu viață. Unii și-au vândut bunurile din casă, alții mașinile. Unii chiar și casele, ca să plece la tratament în străinătate. Mulți au reușit pentru că au fost ajutați de societate. Foarte mulți nu au avut bani, nu au avut informații, nu au avut curaj să-și ceară drepurile. Și au murit cu zile.

În 2008, pe 26 februarie, un tânăr a reușit să se interneze într-o clinică din Germania, pentru o operație destul de costisitoare, peste 50.000 de euro. Statul nu l-a ajutat cu nimic, nu îi păsa că putea rămâne cu fața paralizată și nici dacă scăpa sau nu cu viață, dacă se opera în România. După operație a făcut și o emobolie pulmonară, de la care era să moară. Asta nu l-a oprit să ajute alți oameni aflați în situații asemănătoare. La o lună de la operație, de pe patul de spital sau din sala de recuperare, ne trimitea mesaje prin care ne ruga să sprijinim alți oameni. Din 26 martie 2008 și până în 2014, a ajutat peste 600 de oameni, de la copii până maturi. A făcut tot ce a putut ca să strângă bani pentru ei, să obțină reduceri pentru ei, să găsească soluții în străinătate pentru că la noi era imposibil să fie salvați.

În iunie 2008, cineva a văzut un copil suferind. Ani la rând a adunat, în tăcere, steluțe de mare. În 2009 a devenit voluntar și de atunci încearcă să salveze de la moarte oamenii condamnați de un sistem nesimțit.

În 2008, 15 septembrie, a fost anunțată (cu emoție) izbucnirea crizei economice mondiale. Dacă vă mai amintiți, noi am primit asigurări de la Tăriceanu că nu vom fi afectați – asta a tot zis, din 15 septembrie și până în 22 decembrie 2008. Din 23 decembrie 2008 și până în 1 octombrie 2009, a tot zis la fel și Boc – ne asigura de același lucru. Apoi a tăcut. Sau a evitat să mai vorbească, vreo 6 luni.

În martie 2009, s-a demonstrat însă că pentru unii era criză. Pentru bolnavii de cancer. Vă mai aduceți aminte? Un dosar al unui copil cu leucemie, diagnosticat în 2008, dosar medical depus în ianuarie 2009, pe care scria Risc maxim de exitus – adică de moarte, care în martie 2009 încă zăcea neatins la o direcție sanitară, fără să îi pese cuiva că un copil urma să moară fără tratament adecvat, care nu putea fi asigurat în țară. În martie 2009, Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu și Bianca Voinescu, susținute de Paula Herlo și PROTV, au început răfuiala cu autoritățile. În aprilie 2009 au organizat un miting și abia atunci acel dosar și încă alte 3 au fost aprobate pentru tratament și transplant în străinătate. În iulie 2009, la fel, pentru încă 8 pacienți.

În octombrie 2009, criză a fost și pentru un copil de doar 3 ani din Cluj. Avea un cancer îngrozitor. Nu putea fi tratat în România, nu mai existau la noi citostaticele necesare tratării acelui tip de cancer, dar asta nu a fost “o scuză” pentru aprobarea formularul E 112, necesar salvării copilului într-o clinică specializată din Franța.

În 2010, pe la jumătatea anului, zdrang: criză, domnule, criză grea. Austeritate pe față, tăieri de bani, inclusiv de la medicamente, analize, investigații, tratamente etc, pe față, că nu erau bani, era criză. Și totuși, bani au fost, din moment ce a fost alocat 1 miliard de euro pentru retrocedări ilegale și sunt oameni în pușcărie pentru asta în 2015. Pe lângă cele 50 de miliarde de euro pierdute de stat în fiecare an, servit fiind de niște neaveniți. De furat, s-a furat mereu în România, dar a fost un moment când s-a depășit orice limită. A început cu furtul masiv din contractele cu statul și din fondurile pentru investiții ale statului, în special pentru potecuțele numite autostrăzi. A culminat după ce a fost anunțată criza și au fost sistate investițiile, când a început furtul din bugetul statului și din fondurile europene. Și după ce bugetul a rămas gol, s-a trecut la tăierile de salarii, impozitarea de pensii, reducerea de fonduri pentru sănatate și educație, creșterea taxelor și impozitelor etc. Pe zi ce trece, se observă cu ochiul liber că austeritatea și criza au fost doar pentru căței. Dulăii au avut tot ce le-a dorit ciolanul din creieri. Asta nu a fost criză. A fost crimă.

În 2010, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România (formată din 18 asociații, activă din 2005) a întocmit o situație pe care a dat-o publicității, din care rezulta că: În România erau înregistrați 482.000 de bolnavi de cancer, din care în tratament efectiv erau 98.000 (20%). Tratamentele pentru cazurile grave, aprobate prin dosare, erau doar pentru 4.000 de oameni, alți 10.000 erau în așteptarea aprobărilor. Pentru medicamentele necesare tratării cancerului pentru toți pacienții, România ar fi trebuit să aloce 300.000.000 de euro. Bugetul alocat a fost de 179.000.000 de euro. În fiecare an, în România apăreau 70.300 de cazuri noi de cancer. În fiecare an, în România mureau de cancer 46.300 de oameni.

În 2010, cineva a vrut să ajute un copil bolnav de leucemie, să-l salveze. L-a dus în Italia. Copilul nu a rezistat, dar fix un an mai târziu, în noiembrie 2011, acel cineva a înființat o asociație prin care, din 2011 și până în 2014, a ajutat 30 de copii din România, bolnavi de cancer. Am scris despre asta pe 27 ianuarie 2015. Apăsând pe acest link, puteți afla informații despre sistemul medical din Italia și cum au fost ajutați acolo copiii din România.

În 2011, aprilie, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România a trimis o scrisoare deschisă către Attila și Duță, prin care le cereau să deblocheze accesul la medicamente, pentru cei 98.000 de bolnavi de cancer aflați în tratament. Era vorba despre medicamentele oncologice injectabile din farmaciile cu circuit deschis. A fost trimisă și către presă. În mai 2011 nu se rezolvase absolut nimic.

În februarie 2012, mass-media românească a explodat, toată presa a început să acorde atenție crizei citostaticelor din România. Atunci au apărut în presa scrisă două articole despre o rețea a citostaticelor. Primul, semnat Daniel Befu, a apărut în România Liberă, pe 28 februarie 2012 – “Rețeaua citostaticelor: anonimii care salvează viața bolnavilor de cancer în locul statului”. Articolul prezenta pe larg lipsa medicamentelor și criza citostaticelor din acel moment din România, interviuri cu Dr. Monica Dragomir și Cezar Irimia, chiar ei au transportat medicamente etc. Atunci s-a vorbit prima dată despre o rețea – “Fenomenul Rețeaua” – formată din români anonimi. A fost prezentată ca un sistem alternativ, bazat pe solidaritate, oameni de bine care aduceau din Europa medicamentele care lipseau în țară, dar o făceau voluntar, fără să aștepte mulțumiri sau vreo recompensă. În noiembrie 2012, în HotNews a apărut un articol-reportaj, semnat Vlad Mixich: “Cum am devenit membru în rețeaua citostaticelor. Vrei să intri și tu?” Începea așa: “De la fereastra biroului vienez în care lucrează Alin Alexandru…” Nu era un nume real, pentru că ce făcea el, acel Alin, încă din 2008, nu era un lucru despre care să se vorbească în gura mare, deși nu era ilegal, orice om își putea aduce medicamente din străinătate dacă nu se găseau în țară. Putea doar să fie interpretat greșit. Sunt oameni care, natural sau profesional, tind să creadă că un astfel de gest de omenie aduce profit, că se face trafic pentru foloase personale. Asta în timp ce adevărații profitori și traficanți furau banii de la stat, fără să-i bage cineva în seamă. Acum se poate vorbi despre acel Alin, în realitate Vlad V.V. Filmul documentar Rețeaua / The Network, al regizorului Claudiu Mitcu, după investigația jurnalistică a lui Vlad Mixich, care este medic și jurnalist, în care apare și Vlad V.V., va fi difuzat integral pe HBO România, în octombrie 2015 (o oră). Pe HotNews s-au strâns, din 2012 până în 2014, peste 400 de voluntari, români rezidenți în țările membre UE. Cumpărau medicamentele din străinătate și le aduceau acasă.

Pe 27 ianuarie 2015, la Parlamentul European, a avut loc o dezbatere, a ECPC (Coaliția Europeană a Pacienților cu Cancer), cu tema Europa Discrepanțelor Medicale. România, fostă campioană la discrepanțe, desigur. Cu 6 ani de lipsă a 36 de medicamente importante în tratarea cancerului, dintre care 24 citostatice. Criza medicamentelor a înflorit la noi în 2008, iar în 2009 era de groaza lumii. La dezbaterea ECPC, ca la orice dezbatere, s-a vorbit. De multe ori, vorbele sunt doar vorbe și nu mai impresionează. Mai bine cu imagini. O mișcare inteligentă. O parte dintr-un film – 10 minute. Documentarul Rețeaua / The Network. Vlad V. Voiculescu, vicepreședinte al ECPC, a declarat la dezbatere: “Rețeaua Citostaticelor a fost formată din oameni obișnuiți, oameni cărora le-a păsat și au decis să ajute. Tratamentul pentru cancer, în România, ca în cele mai multe țări din UE, este asigurat oricui, prin lege. Cu toate acestea, până în urmă cu un an, mii de pacienți români nu aveau acces la medicamente citostatice ieftine. Pentru mulți dintre aceștia, singurul sprijin a fost oferit de ceea ce astăzi este cunoscut drept Rețeaua Citostaticelor”. ECPC urmează să elaboreze un act oficial, în care să-și exprime poziția față de inegalitățile în materie de sănătate din Europa. Documentul va fi prezentat de Parlamentul European, în aprilie 2015.

Furnica nu răstoarnă muntele, dar îl poate muta din loc. Încet, încet, bucățică după bucățică.

În cazul rețelei citostaticelor, furnica este Vlad V. Voiculescu, care a început să mute muntele prin 2008, cu Medicina Internațională, Medicamente Lipsă, Rețeaua anonimilor (Missing cancer drugs). Și care a continuat cu Step Stones, ECPC – Coaliția Europeană a Pacienților cu Cancer, unde este vicepreședinte – dar și cu proiectul MagiCAMP, la care este co-fondator.

Rețeaua / The Network (Rețeaua anonimilor / Missing cancer drugs / Rețeaua Citostaticelor) din film nu mai funcționează.

Dar există și funcționează perfect altă rețea, a tuturor, o rețea din care poate face parte orice om care vrea să ajute, nu neapărat să se implice. Poate ajuta și fără să dea vreun ban, prin formularele 2% sau 20%, parte din impozitul luat oricum de stat. În rețea sunt oamenii care merită statui, măcar virtuale.

Albina este onorată nu pentru că muncește pentru ea. Ci pentru că muncește pentru toți.

Dacă doriți să ajutați la construirea de camere sterile în spitale (izolatoare) pentru eliminarea infecțiilor grave în timpul tratamentelor, puteți direcționa cei 2% către Asociația Dăruiește Viață, prin Bursa de Fericire. Președinte Carmen Uscatu. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la construirea unei tabere pentru sute de copii cu afecțiuni oncologice, puteți direcționa cei 2% către Asociația MagiCAMP, fondatori Vlad V. Voiculescu și Melania Medeleanu. În prezent tabăra funcționează, dar este mică, poate ajuta maxim 20 de copii/serie. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la achiziționarea unui echipament performant pentru SUUB, puteți direcționa cei 2% către Asociația Română împotriva Leucemiei, președinte Monica Bunaciu. Tot ce vreți să știți, inclusiv informații importante despre tratamentul leucemiei și medicamente donate, puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la refacerea Secției ATI Nou Născuți și Prematuri de la spitalul din Constanța, puteți direcționa cei 2% către Asociația Dăruiește Aripi, președinte Alina Vasea. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la înființarea primei Bănci de Lapte Matern din România, puteți direcționa cei 2% către Asociația Inima Copiilor, președinte Alexandru Popa. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link. Și mai multe pe acest link.

Dacă doriți să ajutați la susținerea copiilor cu boli grave de la Centrul Steluțelor, puteți direcționa cei 2% către Asociația M.A.M.E, președinte Maria Culescu. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați doar un copil, o puteți susține pe Ioana, care își dorește o mânuță – puteți direcționa cei 2% către Asociația Aripi pentru Îngeri. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la susținerea copiilor afectați de paralizie cerebrală infantilă, puteți direcționa cei 2% către Asociația Copii Suflete Speranță și Centrul de Recuperare B2B din Constanța. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la refacerea Centrului de Recuperare Copii de la Băile Felix – 1 Mai, puteți direcționa cei 2% către Fundația Mihai Neșu, din Oradea. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la susținerea copiilor orfani din Iași, puteți direcționa cei 2% către Asociația Speranță pentru Îngerași, președinte Anca Crăciun, vicepreședinte Adrian Stănescu. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe acest link / și pe acest link.

Dacă aveți 9 lei disponibili, puteți ajuta cu un SMS la 8843 până pe 15 februarie 2015, pentru construirea Clinicii Nera, pentru oamenii diagnosticați cu cancer. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la susținerea copiilor cu boli grave din Cluj, puteți direcționa cei 2% către Asociația Umanitară Alexandru Damian, președinte Claudiu Brisc. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Viață, viață, legată cu ață.

Viața noastră depinde adesea de-o spărtură în trotuar, ce ne poate lăsa schilozi. Depinde, depinde, depinde… Cred că idealul unei vieți echilibrate e liniștea și lipsa evenimentelor care s-o perturbe. Și când ne dăm seama de ce anume țin sănătatea noastră, echilibrul nostru, fericirea noastră, nu putem să nu spunem, atât despre noi înșine, cât și despre tot ceea ce ne înconjoară și este la fel de precar ca și noi: Viață, viață, legată cu ață” – Ileana Vulpescu.

A fost odată un 26 ianuarie 2010. O zi în care la noi un copil a murit într-un spital, poate o zi în care și alți copii au murit în spitale, neștiuți de nimeni. A avut leucemie, dar a murit de la o infecție luată din spital, ăsta este adevărul. Dar și pentru că i s-au pus bețe în roate atunci când a solicitat părerea unor medici din străinătate și acceptul de a fi primit într-o clinică din Italia. De unde știu? Nu a solicitat copilul, am corespondat trei persoane, în numele copilului. Și pentru că nu a avut parte la timp de tratamentul corect. Am dosarul. I s-a spus că a luat infecția de acasă, dar copilul nu avea casă, nu fusese acasă pentru că nu a avut unde, nu părăsise spitalul din 13 mai 2009, de când fusese internat și apoi diagnosticat cu leucemie, până în septembrie 2009. Iar infecția i-a fost depistată în iulie sau august 2009, candidoză și aspergiloză, după ce făcuse primele cure de citostatice în 22 mai 2009, într-un salon obișnuit de spital transformat în “izolator”, nu într-o camera sterilă, cum ar fi fost normal. Dacă ar fi existat, cum ar fi fost normal. Am văzut cum arăta presupusul “izolator”. Printr-un colt al salonului trecea o țeavă, iar la etajul superior se făceau reabilitări. Pe lângă țeavă se strecura praf, moloz, apă, rugină. Mirosul era de canal. Medicație pentru aspergiloză în spital? Câteva pastile, rămase de la un copil care tocmai murise, uitate acolo de părinți. Abia la sfârșitul lunii septembrie 2009 am primit rețeta, iar la începutul lunii octombrie 2009 am reușit să îi fac rost de medicament, cu ajutorul oamenilor care citeau pe blog și au donat banii, 1.200 de lei (300 de euro). Copilul a intrat la tratament cu Fungizone perfuzabil o lună mai târziu, la sfârșit de octombrie, tot într-un salon obișnuit de spital, transformat în “izolator”. Exact ăla cu țeava, care fusese acoperită, ca să tăcem. Până în august 2009, nu știam că acel copil exista. Povestea tristă i-am aflat-o pe 10 septembrie 2009.

În amintirea lui și pentru că mulți oameni nu cred că s-a putut întâmpla așa ceva, trebuie să povestesc din nou despre medicamentele lipsă, despre camerele sterile (izolatoare) lipsă. Doar două dintre cauzele care i-au năruit șansele de a rezista în lupta cu leucemia.

În august 2009, copilului i-a fost recomadat un nou protocol (schema de tratament), pe care medicul îl credea salvator. Dar – două din patru citostatice lipseau din spital. Mama copilului a împrumutat o mie de euro și le-a cumpărat din Italia. Pe 24 septembrie 2009, medicul s-a hotărât în sfârșit că trebuia neapărat un medicament puternic pentru “fungi”, microbul pe care copilul îl contactase în spital. Medicamentul era unul scump și nu se găsea în România – Fungizone. Pentru cât prescrisese medicul, trebuiau mulți euro. Inițial, știam de 20 de flacoane injectabil/perfuzabil, fiecare flacon costând între 37 și 49 de euro. Am început să caut, mai întâi în România, am sunat la câteva farmacii. Nu era. Am trimis e-mail lui Vlad V. Voiculescu, care era în Austria și Mariei V., în Olanda. Amândoi au găsit, dar trebuia rețetă. Și bani. În Austria se găsea perfuzabil, în Olanda era sub formă de pastile.

Copilul a și transmis un mesaj celor care doreau să îl ajute, în care scria: “Am nevoie de medicament, deoarece mi s-au recoltat probe din nas (sinusuri) și ciuperca care a fost găsită acolo nu cedează decât la acest medicament. Medicamentele administrate până în prezent Fungizone capsule, au fost rămase de la un pacient, dar s-au terminat, nu se găsesc în spital.” Pe 28 septembrie 2009 am luat rețeta de la spital, care putea fi valabilă în Austria și Olanda cu o condiție: să fie scrisă denumirea medicamentului așa cum se găsea în fiecare țară, respectiv Ampho-Moronal pentru Austria și Fungizone pentru Olanda, cu substanță activă Amphotericin B. I-au fost recomandate 30 de flacoane injectabile. Vlad a găsit cu 40 de euro flaconul. Dar pe rețetă nu s-a scris denumirea cerută, Ampho-Moronal, ci doar Fungizone. Așa că legătura cu rețeaua a fost ruptă. Maria a găsit doar pastile în Olanda, pe care le cumpăra cu banii ei și le dona. Între timp, Corina, Larisa și colegii lor (grupul de ajutor format pe blog) au strans 1.200 de lei. În final au ajuns banii ăștia, am reușit să le comand la o firmă din țară, sfătuită de o cititoare a blogului. Și dacă îmi amintesc bine, le-am găsit pentru că fuseseră refuzate de altcineva. M-am dus cu Andreea M. la farmacie pe 4 octombrie 2009, apoi la spital, pe 5 octombrie 2009. I-am dus copilului 30 de flacoane de Fungizone injectabil/perfuzabil. Stupoare. Pe 1 octombrie 2009, medicul decisese să nu i le mai administreze. Pe motiv că pastilele erau mai bune. Am făcut rost și sub formă de pastile. Multe, 4 cutii a câte 60 de pastile fiecare, pe care Maria le-a cumpărat cu 45 de euro (a reușit o reducere) și i le-a făcut cadou copilului. Le-a trimis cu poșta de la Rotterdam, pe 14 octombrie 2009. Le-am luat de la poștă și le-am dus imediat la spital. Copilul a început să le ia chiar atunci. Credeți că a fost bine? Nu. Pe 30 octombrie 2009 a trebuit să treacă pe Fungizone perfuzabil. Între timp, pe 16 octombrie 2009, medicul s-a răzgândit și în privința tratamentului citostatic. I-a schimbat schema, deci cele două citostatice scumpe, cumpărate cu greu în august 2009, au devenit inutile. Apoi i-a fost amânat noul protocol prescris, în noiembrie, motivul fiind o mica răceală a copilului. Au mai fost probleme și cu alt medicament (antibiotic, Vancomicină), îngrozitor de scump, prin decembrie 2009. Am alergat și după ăla de mi-au sărit ochii din cap. În plus, medicul nu vroia să elibereze rețeta, nici acum nu înțeleg de ce.

1aCoIstoricMed2Detaliu

1Co1CertGar4 Detaliu

2Co1Medicament

7Co1RetataRomana8Co1RetetaEngleza

3Co1Bon4Co1CertGar15Co1CertGar26Co1CertGar3

Cine a mai citit câte ceva pe blog își aduce aminte că prin 2009 – 2010 scriam despre copiii bolnavi de cancer, dar și cu alte boli, care aveau nevoie de tot felul de citostatice sau medicamente ajutătoare, care se găseau doar din străinătate. Pentru câțiva am luat chiar de la “rețea”, cu bani strânși de la oamenii care au vrut să-i ajute. Prețul – fix cât scria pe factură/bon/cutie, nici 5 bani în plus. Pentru un copil cu probleme neurologice, Risatarun, tratamentul pentru 3 luni – o parte am primit de la Vlad V. Voiculescu, din Austria, am plătit frățește, juma-juma; o parte gratis, de la Corina, din Germania. Copilul le-a primit cadou pe toate. Pentru un alt copil cu leucemie am luat, în aprilie 2010, de la rețea, tratamentul de întreținere pentru un an, 800 de pastile de Metotrexat, cu bani de la Andreea, Ioana și de la mine. Copilul le-a primit cadou. Pentru un alt copil am comandat citostatice de 1.000 de euro, Dacarbazină și Vinblastină. Le-am primit de la rețea, la prețuri bune, cu doar 680 de euro. Banii s-au strâns foarte repede (23 martie – 9 aprilie 2010), iar copilul a primit citostaticele cadou, în trei tranșe. Cu bani de la: Laura; Andreea; Ioana; fosta asociație Salvează Vieți, actuala Dăruiește Viață, prin Carmen (Uscatu); Vlad (V. Voiculescu); Cristina I. și sora ei, Raluca; un grup de prieteni care au dorit să rămână anonimi; Magi; Diana C. și de la mine.

xxxrisatarunVienaVladxxxrisatarundelaCorinaGermania

xxmedicamenteNarcisaReteax1medicamente-alexandra-matei-transa-1

x2medicamente-alexandra-transele-1-si-2x3medicamente-alexandra-transa-3

Bruxelles3Statui

Mihai Neșu și comunitatea oamenilor de bine

with one comment

1MihaitaNesuGeorgeOgararu

Faptul că dintr-un scaun rulant, folosindu-și doar inima și capul, Mihai are dorința de a ajuta oameni, atât prin intermediul fundației, cât și prin puterea exemplului personal, mă obligă să îmi pun întrebarea: Oare noi, cei sănătoși fizic, putem face la fel?” – George Ogăraru despre Mihai Neșu.

Mihăiță Neșu are un prieten adevărat în George Ogăraru. Prietenii adevărați au curajul să spună public atunci când și de ce își admiră prietenii. Iar aici este vorba despre admirație și sinceritate, nu despre compasiune sau altceva.

Mihăiță Neșu crede că împreună putem construi o lume mai bună pentru oamenii cu dizabilități. El chiar o face, prin intermediul “Mihai Neșu Foundation”. Pe lângă copiii ajutați cu bani pentru tratamente și accesorii speciale, Mihai Neșu a contribuit, în 2013-2014, cu peste 100.000 de euro, în calitate de partener al Asociației “Copii Suflete Speranțe”, la înființarea centrului pentru recuperarea copiilor cu afecțiuni neuromotorii din Constanța – “Centrul de Recuperare pentru Copii cu afecțiuni neuromotorii B2B Special”.

În iunie 2014, Mihai Neșu și fundația sa au demarat proiectul prin care urmează să îmbunătățească condițiile de tratament (și cazare) și să doteze cu aparatură medicală performantă secția de recuperare pentru copii de la Spitalul de Recuperare pentru Copii Băile 1 Mai (Bihor / Băile Felix). Mihai Neșu a vizitat Secția de recuperare, medicină fizică și balneologie copii Băile 1 Mai (care aparține Spitalului Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix), unde s-a și întâlnit cu copiii internați pentru tratamentul de recuperare.

2MihaiNesuFelix1

3MihaiNesuFelix2

Pentru că oamenii l-au întrebat cum îl pot ajuta, Mihăiță Neșu s-a gândit să înființeze o comunitate a oamenilor de bine. Misiunea fundației, cu sediul social în Oradea, este de a acorda sprijin copiilor și persoanelor cu dizabilități, copiilor care provin din medii defavorizare din punct de vedere socioeconomic și familial precum și de a încuraja un stil de viață sănătos, prin facilitarea accesului la activități sportive și susținerea tinerilor în dezvoltarea talentului de fotbalist.

Puteți ajuta Fundația Mihai Neșu cu sponsorizări, donații, formularul 2% etc sau devenind voluntar.

Câteva proiecte și activități pentru care este nevoie de voluntari au fost publicate pe site-ul “Fundației Mihai Neșu”, pe 26 ianuarie 2015:

http://www.fundatiamihainesu.ro/Vreau_sa_fiu_voluntar

Găsiți pe site și pagina facebook formularul 2%:

http://www.fundatiamihainesu.ro

https://www.facebook.com/pages/Mihai-Nesu-Foundation/168533143253036

4MihaitaNesuFundatiaMisiunea6

Fotografiile aparțin F. Mihai Neșu

Despre cum se poate simplifica o poveste complicată de viață și de moarte cu un Flow Cytometer

with 4 comments

ARIL1

Toate fotografiile aparțin ARIL

Și povestea de viață a unui om poate fi complicată, iar multor oameni nu le prea plac complicațiile, așa că am să scriu simplu: un om a fost grav bolnav, un om era să moară, un om a fost ajutat, un om a fost salvat, un om salvează alte vieți. Același om. Am mai scris despre el, îl cunosc personal. Deși pentru un timp am pierdut legătura, totul a rămas la fel. Omul luptă în continuare și, pentru că este extrem de simplu să îi sprijin lupta, posibil să facă și alții la fel. Monica a avut leucemie în 1994, medicii din Germania au concluzionat că nu mai are nici o șansă în starea gravă în care se afla Monica, mai mulți oameni au strâns bani pentru Monica, un transplant în Italia în 1996 i-a salvat viața Monicăi, imediat ce s-a simțit mai bine Monica a ajutat mulți oameni ducându-i la transplant în Italia, în 2006 Monica a înființat o asociație prin intermediul căreia ajută în continuare oameni bolnavi.

ARIL3Monica

Monica Bunaciu și Asociația Română împotriva Leucemiei (ARIL)

Despre activitatea oamenilor de la ARIL trebuie să știți că misiunea lor principală este îmbunătățirea șanselor de vindecare ale actualilor și viitorilor pacienți cu boli hematologice din România. Iar asta nu se poate face decât intervenind la îmbunătățirea condițiilor de tratament din spitalele din România.

Pentru atingerea scopului, ARIL derulează un proiect: strângerea de fonduri necesare achiziționării unui nou echipament, de ultimă generație, pentru Secția de Hematologie a Spitalului Universitar de Urgență București (SUUB), respectiv un Flowcitometru (Flow Cytometer), cu care pot fi efectuate analize precise și rapide, atât pentru o diagnosticare corectă cât și pentru detectarea bolii minime reziduale după tratament. Ambele sunt esențiale pentru aplicarea unui tratament corect și complet pacientului. Poate părea neimportant la prima vedere, însă există 173 de tipuri diferite de cancere de sânge (leucemii) și fiecare tip are un tratament diferit, iar Flowcitometrul exact asta face: analize precise pentru diagnosticarea corectă, de profunzime a patologiilor hematologice (bolilor de sânge) în doar câteva minute. Diagnosticarea corectă duce la aplicarea tratamentului corect. Diagnosticarea incorectă, urmată de un tratament greșit, deci ineficient, duce atât la moartea prea multor oameni, cât și la cheltuirea unor sume enorme de bani, aiurea în tramvai. Diagnosticarea corectă, urmată de un tratament adecvat, deci eficient, duce la vindecarea pacienților în proporție de peste 80% dintre cazuri și la multe economii.

ARIL2Flowcitrometru (2)

ARIL a demarat proiectul „Flowcitometru pentru SUUB” în septembrie 2013. În Secția de Hematologie a Spitalului Universitar de Urgență București (SUUB) sunt internați, în fiecare an, 9.600 de oameni bolnavi de cancer din România. Lor li se adaugă alte sute de oameni, care ajung acolo pentru diagnosticare. Noul Flowcitometru de la SUUB va ajuta în viitor mii de oameni din România, care vor fi diagnosticați corect și rapid, vor primi un tratament adecvat și eficient, vor beneficia de analize pe parcursul tratamentului care vor evidenția evoluția/involuția bolii, funcție de care medicii vor decide necesitatea transplantului medular sau doar continuarea tratamentului.

Proiectul „Flowcitometru pentru SUUBARIL se derulează în cadrul programului Voluntar de Profesie al Fundației Vodafone. Banii se strâng atât pentru aparat, cât și pentru consumabile și reactivi.

ARIL este înscrisă cu acest proiect și la Bursa Binelui BCR și face parte dintre cei 27 de finaliști din Campionatul de Bine. Mai mult, ARIL este între primii 3. Dacă rămâne pe locul 3 până pe 4 februarie 2015, BCR dublează suma donată de noi. Dar poate și urca, pe locul 2 sau chiar 1, dacă se strâng cât mai multe puncte, care se obțin dacă vor fi cât mai mulți donatori diferiți, care pot ajuta mult cu puțin – respectiv cu 5 lei, cea mai mică sumă care poate fi donată prin această modalitate.

Scuze că mă tot repet, chestia asta cu 5 lei am redescoperit-o pe 9 ianuarie 2015, când la Bursa Binelui BCR a devenit finalistă și tabăra MagiCAMP – am scris și mă tot repet pentru că sunt oameni care nu au mari posibilități, dar care vor să facă un mic bine și nu știu cui să îl facă, în așa fel încât să fie bine primit (desigur, fiecare om poate ajuta oricare proiect din Campionatul de Bine, pe care îl consideră mai apropiat de sufletul său).

Acesta este proiectul ARIL:

https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Proiecte/DOTAREA-LABORATORULUI-SECTIEI-DE-HEMATOLOGIE-SUUB

Dacă urmăriți periodic site-ul ARIL și pagina de facebook ARIL, veți vedea că apar și anunțuri cu donații de medicamente, sau cu modalitatea de a dona dumneavoastră medicamente:

https://www.facebook.com/pages/Asociatia-Romana-impotriva-Leucemiei-ARIL/184377218258095

https://www.facebook.com/aril4suub?fref=pb&hc_location=profile_browser

Dacă doriți să ajutați în alt mod sau aveți nevoie de ajutor:

http://www.aril.ro

Dacă vreți să știți câte ceva despre Monica Bunaciu și despre lupta ei cu boala puteți citi aici.

ARIL4

Toate fotografiile aparțin ARIL

Despre fericire și o bursă prin care se dăruiește viață

with 4 comments

BursaFericirii1

Toate fotografiile aparțin Asociației Dăruiește Viață&Bursa de Fericire

Anul acesta (2015) se vor împlini 6 ani de când au reușit să schimbe Legea 50/2004 – fondul de solidaritate – lege “croită” cu defect. Au început cu un strigăt de ajutor al unei mame, primit pe e-mail. Au continuat cu un dosar al unui copil cu leucemie, diagnosticat în 2008, dosar medical depus în ianuarie 2009, pe care scria Risc maxim de exitus – adică de moarte, care în martie 2009 încă zăcea neatins la o direcție sanitară, fără să îi pese cuiva că un copil urma să moară fără tratament adecvat, care nu putea fi asigurat în țară. În martie au început cu telefoanele și scrisorile către autorități, în aprilie 2009 au organizat un miting. Iar dosarul a fost aprobat. Și nu a fost singurul dosar, erau încă 3 asemănătoare în așteptare. În iulie 2009, un caz identic. Un dosar al unui pacient cu cancer, diagnosticat în 2004, dosar medical depus în mai 2009. Și nu era singurul dosar, erau încă 7, asemănătoare. Iarăși telefoane, scrisori, miting. Dosarele au fost aprobate.

Au luptat și au reușit Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu și Bianca Voinescu, susținute de Paula Herlo și PRO TV.

6CarmenPaulaOanaBianca

După ce au Salvat Vieți, au început să Dăruiască Viață printr-o Bursă a Fericirii. Au început să strâgă bani, prin august 2009. Au reușit, până în 2014, să strângă peste 4 milioane de euro – de la companii, prin redirecționarea celor 20% (din impozitul pe profit) și cu formularele 2% (impozitul pe venit) de la contribuabili. Cu banii au construit, dotat (cu aparatură, consumabile, reactivi etc) și modernizat:

Centrul de Excelență în Tratarea și Diagnosticarea Cancerului la Copii”, primul din România – în Timișoara, la Spitalul “Louis Țurcanu”;

Centrul de Transplant Medular la Copiii” – în București, la “Institutul Clinic Fundeni”;

Camere sterile18 – care au dus la triplarea capacității de transplant celule stem a României (în 2009, erau doar 8 / în prezent sunt 26);

Dotarea cu aparatură performantă și incubatoare a Secției de Neonatologie de la “Maternitatea Polizu”, care a dus la mărirea capacității de funcționare a secției;

Modernizarea unor secții de oncologie;

Modernizarea și dotarea a 2 laboratoare de diagnosticare în profunzime a cancerului, la Institutul Clinic Fundeni, împreună cu GDF Suez. Laboratoarele de Citogenetică și Imunofenotipare, dotate cu tehnologie ultramodernă echivalentă celei din Occident, ajută la depistarea precisă a diverselor tipuri de leucemii (există 137 de tipuri de leucemie și fiecare se tratează diferit). Se poate analiza cromozomul și identifica rapid tipul de leucemie. Specialiștii fac analizele dimineața, iar până seara pacientul poate începe tratamentul potrivit. Avantajul major pentru pacient este acela că nu mai este nevoit să plece în străinătate pentru aceste analize. Au fost inaugurate pe 2 octombrie 2014.

LaboratorDaruiesteViata

Laborator – marca Dăruiește Viață & GDF Suez – Institutul Clinic Fundeni din București

STimisoara1

STimisoara4

Realizare completă – marca Dăruiește Viață – Spitalul “Louis Țurcanu” din Timișoara

SUrgenta

Modernizare – marca Dăruiește Viață – la Spitalul Universitar de Urgență din București

SEliasDaruiesteViata

Modernizare – marca Dăruiește Viață – Secția de Oncologie de la Spitalul Universitar de Urgență Elias din București 

Au determinat conducerea Ministerului Sănătății, în octombrie 2014, să înființeze “Subprogramul pentru diagnosticarea leucemiilor”, fără de care nu se decontau analizele în laboratoarele de diagnosticare în profunzime a cancerului – în România sunt 3 astfel de laboratoare – iar rezultatul analizelor reprezintă primul pas în tratamentul corect și cu bune rezultate. Medicii care le-au susținut în demers au spus că această reușită a adus România cu 25 de ani în față.

CarmenUscatuDaruiesteViata

Carmen Uscatu, președinte Asociația Dăruiește Viață: “Este bine să trăiești în România cât timp ești sănătos.”

Oana Gheorghiu, vicepreședinte Asociația Dăruiește Viață: “În România, oamenii nu mor de cancer, oamenii mor de infecții. Asta nu se știe. Oamenii nu ajung să fie omorâți de boală, oamenii mor de infecții. Pentru că nu avem săli sterile, nu avem camere de izolație. Asta e ce ne-am propus să facem în proiectul următor, să creem în toate centrele oncologice din țară condiții astfel încât pacienții ăștia chiar să aibă o șansă.”

OanaGheorghiuDaruiesteViata

Dacă nu v-ați hotărât unde să virați cei 2% din impozitul pe venit, poate vă gândiți la Asociația Dăruiește Viață, care strânge fonduri pentru modernizarea centrelor/secțiilor de oncologie din spitalele din toată țara – cel puțin încă 4, în 2015. De ce să fie modernizate toate? Pentru că sute de copii, adolescenți și maturi din România au murit – nu din cauza bolilor oribile cu care au fost diagnosticați, ci din cauza infecțiilor luate din spitale. Cele mai multe secții de oncologie sau de pediatrie din România nu au niște săli sterile în care pacienții cu imunitatea scăzută să fie protejați de infecții. Din cauza condițiilor improprii din saloanele în care copiii fac tratamentul, unul din 2 copii moare. În România, rata de supraviețuire este de 50%. În străinătate este de 90%.

Dacă vreți să sprijiniți modernizarea centrelor oncologice din România, puteți direcționa cei 2% urmând 3 pași. Durează 5 minute:

http://bursadefericire.ro/#redir_2

Mai puteți sprijini și cumpărând acțiuni la Bursa de Fericire. Este cea mai bună modalitate de a vedea când, cum și unde au fost investiți banii dumneavoastră, până la ultimul bănuț. Garantat 100% – Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu și Bianca Voinescu sunt unele dintre cele mai corecte persoane pe care le cunosc. În plus sunt și absolvente ale Academiei de Studii Economice.

Tot ce vreți să știți, informații și noutăți, găsiți pe:

http://www.daruiesteviata.ro

http://www.bursadefericire.ro

https://www.facebook.com/daruiesteviata.ro

https://www.facebook.com/bursadefericire

BursaFericirii2

Toate fotografiile aparțin Asociației Dăruiește Viață&Bursa de Fericire

Ce premiere mai avem prin Romania: nu mai este nevoie sa mergeti la AKH Viena sa va operati inima. Puteti merge la Sibiu sa va opereze unii dintre cei mai buni cardiochirurgi romani

with 6 comments

polisano

Din iunie 2013 avem prima operatie pe cord / primul copil operat pe cord – la un spital privat din Romania, la Sibiu. Copilul are 9 ani, este din Alba Iulia si avea o malformatie cardiaca congenitala. Interventia a fost realizata cu succes de catre o echipa de medici, coordonata de catre Dr. Manuel Chira, cardiochirurg, care a plecat in martie 2013 de la Institutul Inimii din Cluj, dupa 20 de ani de activitate, la Sectia de Chirurgie Cardiaca pentru Copii a Spitalului privat Polisano din Sibiu.

Coordonator al Chirurgiei Cardiace atat pentru adulti cat si pentru copii este Prof. Dr. Mircea Barsan, o somitate in medicina.

De la Institutul Inimii din Cluj s-au mutat la Polisano Sibiu Dr. Manuel Chira, cardiochirurg, doctor in medicina si Dr. Sanda Maria Negrutiu, medic anestezist, doctor in medicina. Din Franta a revenit in Romania Dr. Victor Costache, cardiochirurg, doctor in medicina. La Polisano opereaza si Dr. Andrei Barsan, chirurgie cardiovasculara si toracica – cat de curand si transplant pulmonar si cardiac.

Spitalul Polisano din Sibiu colaboreaza cu sistemul public de asigurari de sanatate, CNAS. Costul interventiilor chirurgicale, al tratamentului si al materialelor sanitare sunt suportate de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, daca sunteti asigurat. Pacientul asigurat in sistemul de stat va achita doar o coplata la spitalul privat, respectiv hotelizarea si alte servicii. Se efectueaza interventii (de la cardiologie interventionala si chirurgie cardiaca pana la transplant renal) si proceduri medicale (diagnosticari / terapeutice).

Sectia de Chirurgie Cardiaca a Spitalului privat Polisano din Sibiu colaboreaza cu medici din Austria si beneficiaza de un sistem de TeleMedicina care faciliteaza comunicarea dintre medicii romani si austrieci. Este vorba despre o colaborare institutionalizata cu Spitalul AKH din Viena. Spitalul Polisano este ca “o divizie” romaneasca a Spitalului AKH. Medicii din Austria au fost la Sibiu luna de luna, pe timpul construirii si dotarii spitalului. Activitatea a inceput in mai 2013, cu dilatari / implant stenturi – efectuate de catre cardiologul interventionist. In iunie 2013 au inceput operatiile de chirurgie cardiaca, mai intai la adulti si apoi la copii.

Spitalul Polisano, deschis in ianuarie 2013 si Clinica Polisano, deschisa in 2004, apartin medicului sibian Dr. Ilie Vonica – si familiei.

IlieVonica

http://www.clinicapolisano.ro/

Spitalul are 9 etaje, 11 sali de operatii si foarte multe sectii (34 de specializari), inclusiv maternitate cu 30 de locuri si sectie fertilizare in vitro. Personalul medical a fost trimis la specializare in strainatate. Aparatura medicala este de ultima generatie.

Spi­ta­lul Polisano a fost conceput dupa ultimele norme euro­pene pentru a deveni un centru pluridisciplinar de excelenta si o unitate medicala de gradul 1.

Primele interventii cardio-vasculare au fost/sunt realizate impreuna cu medici renumiti de la AKH Viena si de la Spitalul din Marsilia.

Secția de chirurgie cardiovasculară a Spitalului Polisano este prima secție privată de profil din județul Sibiu și din această zonă a României, care este capabilă să rezolve cazuri cronice și de urgență în domeniul chirurgiei cardiace adulți și copii.

Dotarea tehnică a secției de chirurgie cardiovasculară este una de excepție: Echocardiografele de ultimă generație, Aparatul de Circulație Extracorporeală Stockert S5, Aparatele de anestezie General Electric, Cell-saver (recuperator de sânge intraoperator), ECMO (aparat de asistare cardiopulmonară în cazuri deosebit de grave) și multe altele, aparatură care ne dă posibilitatea să abordăm terapeutic modern toată gama de patologie cardiovasculară, chiar și cazurile deosebit de grave, sau orice complicație apărută postoperator.

Clinică Polisano oferă pacienților condiții de hotelizare de excepție pentru pacienții internați, pentru a reduce prin condițiile ambientale stress-ul operator, care în chirurgia cardiacă este mare, și neglijat de alte clinici de profil. În ceea ce privește condițiile de internare, chiar dacă sunt deosebite pentru toți pacienții, există și saloane speciale, pentru pacienții VIP.

Secția de cardiologie și chirurgie cardiovasculară este coordonată de reputatul Prof. Dr. Mircea Bârsan, șef al Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară a Institutului Inimii Cluj-Napoca timp de 20 de ani, care prin experiența sa a supravegheat concepția, construcția și practic va conduce activitatea medico-chirurgicală a acestei secții.

DrMirceaBarsan

Echipa de chirurgi care va opera în secția de chirurgie cardiovasculară a Clinicii Polisano este una de excepție.

Secția de chirurgie cardiovasculară adulți este condusă de performantul Dr. Victor Costache, doctor în medicină, chirurg format de școala franceză de chirurgie cardiovasculară (rezidențiat in Franța, activitate la spitalul din Grenoble și constituirea spitalului privat din Annecy, împreună cu o echipă de medici francezi). Domeniile de activitate a experimentatului chirurg Victor Costache sunt: bypass-ul aorto-coronarian, on-pomp și off-pomp, cu sau fără arterializare completă, protezările valvulare aortice sau mitrale cu valve mecanice sau biologice (normale, stentless sau sutureless), plastiile de valvă mitrală sau aortică, cura anevrismului ventricular postinfarct sau a defectului septal ventricular postinfarct, chirurgia aortei (anevrisme, disecții acute de aortă, etc.), bypass aortobifemural, etc. În colaborare cu cardiologii intervenționali se pot implanta endoproteze vasculare pentru cura anevrismelor de aortă abdominală sau toraco-abdominală, complicate sau necomplicate, aceasta fiind cea mai modernă metodă de tratament, cu risc minim și confort maxim pentru pacient.

VictorCostache

Secția de chirurgie cardiacă pediatrică este condusă de experimentatul Dr. Manuel Chira, transferat de la Institutul Inimii Cluj Napoca. Format in Italia, unde în 1996 a devenit Master în chirurgie cardiacă pediatrică, doctor în medicină, este cunoscut în țară ca și „marele doctor al inimilor mici”. Reputatul chirurg a efectuat în premieră națională în România o seria de intervenții chirurgicale cardiace la nou născuți și sugari mici, printre care amintim: corecția prin switch arterial a transpoziției de vase mari în 2002, corecția prin operația Rastelli a trunchiului arterial comun în 2006 sau corecția prin conexiune cavopulmonară totală a ventriculului unic în 2011. Practic, Prof. Mircea Bărsan și Dr. Manuel Chira au fost primii chirurgi din România care au efectuat corecții chirurgicale în serii semnificative la nou-născuții cu malformații cardiace. Domeniul de activitate al Dr. Chira se întinde de la malformații cardiace simple (canal arterial, coarctație de aortă, defect septal atrial sau ventricular), până la malformații complexe (ventricul unic, transpoziție de vase mari, etc.) De asemenea la Clinica Polisano se pot rezolva și urgențe în chirurgia cardiacă pediatrică (shunt-uri sistemico-pulmonare, banding de arteră pulmonară, sau corecții chirurgicale de urgență la sugari sau nou-născuți, implantare de pacemaker).

chira2

Clinica Polisano dispune de asemenea de aparatura necesară pentru efectuarea de intervenții chirurgicale videoasistate, atăt la adulți cât și la copii, așa încât vor putea fi efectuate operații minim invazive pentru protezări mitrale, închidere de canale arteriale, sau altele.

Secția de chirurgie cardiovasculară și toracică dispune și de serviciile polivalentului Dr. Andrei Bârsan, chirurg specializat în Italia, Franța și Anglia, în chirurgie toracică, chirurgie cardiovasculară adulți și copii, și cu o experiență deosebită dobândită în străinătate în transplantul pulmonar și cardiac, astfel încât Clinica Polisano are toate dotările și personalul necesar pentru a începe un program susținut de transplant, specialitate deocamdată deficitară, cel puțin în această parte din țara noastră.

Proiectul de Cardio­logie Intervenţională este coordonat de Dr. Mihai Rotar din Iaşi, un cardiolog de renume, fondatorul cardiologiei intervenţionale din Moldova şi unul din primii cardiologi cu experienţă atât în domeniul public cât şi cel privat.

Secția de anestezie și terapie intensivă care dispune de 25 de paturi la etajul 5 al clădirii Clinicii Polisano, și care va deservi toate specialitățile din clinică este condusă de experimentata Dr. Sanda Negruțiu, doctor în medicină, care a activat 20 de ani în secția de terapie intensivă a Institutului Inimii Cluj Napoca. Specializată în Franța, Austria, Anglia și SUA, are o experiență deosebită în anestezia și terapia intensivă a bolnavilor de chirurgie cardiacă adulți și copii, precum și chirurgie generală și toracică. Dr. Sanda Negruțiu va coordona activitatea întregii echipe de medici de anestezie și terapie intensivă din Clinica Polisano.

Nu în ultimul rând, Clinica Polisano oferă servicii complete pacienților săi prin abordarea atât a suferințelor fizice, cât și a suferințelor psihice generate de stress-ul preoperator cât și postoperator. Clinica dispune de psihologi înalt calificați, specializați prin master în psihologie clinică și psihoterapii cognitiv-comporamentale.

Colaborări între Polisano şi clinici din străinătate.

Dr. Victor Costache: „Vor fi mai multe echipe din străinătate, o echipă de la AKH, care va interveni ca urmare a unei colaborări între spitalul nostru, Facultatea de Medi­cină din Sibiu şi Spitalul Universitar AKH din Viena, astfel ca profesori universitari şi alti specialişti din diverse domenii, chirurgie cardio­vasculară, chirurgie toracică, neurochirurgie, ritmologie să poată veni să rezolvăm împreună cazuri complexe la Spitalul Polisano. Acesta este proiectul pe termen scurt, iar pe termen mediu şi lung dorim să creăm în jurul nostru, în jurul nucleului de specialişti confirmaţi din spital, o echipă medicală tânără şi dinamică; dorim ca medicii rezidenţi din Sibiu să profite de acest acord cu spitale universitare din Europa şi să se formeze în condiţii europene, fără a mai fi nevoiţi să îşi părăsească ţara. A doua colaborare este cu spitale universitare din Fran­ţa. M-am format ca specialist şi ca medic primar in Centrul Universitar din Grenoble, un centru reputat în chirurgia cardiovasculară şi un centru important de transplant cardiac şi pulmonar. Există acorduri cu alte centre ce vor colabora cu noi, cum ar fi centrul din Marsilia, Nantes şi Amiens. Vom implanta, în premieră, o valvă sutureless în colaborare cu Spitalul Universitar La Timone din Marsilia, de unde va veni Profesor Dr. Vlad Gariboldi, cu cea mai mare experienţă pe plan mondial în domeniul valvelor hibride. Este o intervenţie minim-invazivă aflată la frontieră între chirur­gie şi cardiologia interven­ţională,  o tehnică indicată pacienţilor fragili, ce ar necesita o procedură rapidă. Este ceva foarte rar, foarte nou, sunt valve care au fost scoase pe piaţă anul trecut şi s-au implantat doar în câteva centre de referinţă din Europa de Vest. Am făcut trainingul şi am fost în Marsilia pentru a face astfel de implanturi, alături de dr. Vlad Gariboldi. Întâmplarea face ca el să fie de origine română, dar a părăsit ţara la vârsta de 4  ani şi de atunci nu s-a mai întors niciodată. Dotarea Spitalului Polisano este similară şi în unele domenii mai bună ca cea a unui spital din străi­nătate. Avem şansa de a lucra într-un spital nou în care nu există echipamente înve­chite. Majoritatea spitalelor universitare din străinătate sunt spitale cu tradiţie, ce funcţionează de zeci de ani, sunt clădiri care au fost concepute în anii 60, 70. Spi­ta­lul Polisano a fost conceput după ultimele norme euro­pene pentru a deveni un centru pluridisciplinar de excelenţă şi o unitate medicală de gradul 1”. Interviu Tribuna.

%d blogeri au apreciat asta: