Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Archive for the ‘diaspora’ Category

Povești cu multe bunătăți pentru Paști, din Neamț spre lumea largă

leave a comment »

R4NaturalRomaneste R1Romania ???????????????????????????????????????

Natural Românește

Din inima Moldovei, Bunătăți de casăCasa Cristina, din Rediu și Poloboc, județul Neamț.

De la Cristina și Daniel Socea.

În amintirea copilăriei oricui și de oriunde din România și a bunicilor oricui și de oriunde. Zacuscă, murături, dulcețuri, compoturi, prăjituri, siropuri presate, lichioruri, mezeluri – românești, tradiționale, naturale, care mai de care mai bune. Cu legume și fructe, care mai de care mai naturale și mai proaspete, de la oamenii din comună. Sau din pădure, culese de familie.

Soții Socea au muncit în Italia 5 ani. Toți banii câștigați i-au investit acasă, în afacerea excepțională – Bunătăți de la Casa Cristina. Mulți români care muncesc sau locuiesc în străinătate de bucură de toate aceste produse, naturale și gustoase. Românești. Gustul de acasă. Totul la vedere.

CasaCristina5

CasaCristina2

Poate vă este dor de o dulceață de fragi, de pădure. Nu lipsește nici dulceața de trandafiri, gutui, nuci verzi etc etc. Toate făcute la foc de lemne. Sau poate vreți un sirop de mure, din pădure. Poate din muguri de brad? O zacuscă de ghebe, niște ardei capia copți, cu turte țărănești sau cu pâine de casă.

Cristina Socea: “Ne place să mâncăm sănătos, ne place să facem totul natural. Totul cum se făcea odată, natural.”

CasaCristina1Dulceata

CasaCristina3

Bunătăți de casă Cristina, marcă înregistrată. Magazinul este online. Pentru că afacerea a început pe facebook, de multe ori producerea bunătăților se vede în direct, tot pe facebook. Doar că este nevoie de multă răbdare la vizionare, la câte sunt acolo.

Cristina Socea frământă cozonacii. Daniel Socea se ocupă de niște preparatele tradiționale din carne… Numai și numai bunătăți.

http://dulceturitraditionalecristina.ro

https://www.facebook.com/WWW.DULCETURITRADITIONALECRISTINA.RO

https://www.facebook.com/cristinasocea

CasaCristina4

CasaCristina6

Fotografiile aparțin Casei Cristina

Anunțuri

Despre tot binele din oameni. Oamenii din Constanța

with one comment

DAInvitatie3

Fiecare copil din România înseamnă viitor. Fiecare român ar trebui să se ocupe de viitorul țării sale. Sau măcar să îi ajute pe cei care încearcă să schimbe ceva în bine în țara asta a noastră și muncesc din greu și gratis pentru aceasta. Dacă sunteți din Constanța și vreți să dați o mână de ajutor, puteți merge la un concert caritabil.

Concert CaritabilRecital de pian, susținut de pianistul și profesorul  Octavian Renea.

În beneficiul Asociației Dăruiește Aripi din Constanța, pentru Proiectul Dăruiește primul Zâmbet – Reconstruirea și Modernizarea Secției de Neonatologie – Terapie Intensivă, a Spitalului Clinic Județean de Urgență “Sfântul Apostol Andrei” din Constanța.

Sâmbătă, 4 aprilie 2015, la ora 17.00, la Muzeul de Artă din Constanța. Vor fi amplasate urne pentru donații – 50 de lei/persoană.

Evident, puteți dona mai mult, dacă doriți. Dacă nu puteți participa, vă rog spuneți altora, care pot. Mulțumesc.

DA2OctavianRenea

Dacă vă întrebați de ce pianistul Octavian Renea, absolvent al Colegiului de Artă din Constanța și al Conservatorului din Munchen, profesor de pian la două școli din Germania și laureat “Steinway and Sons”, concertează pentru copiii – unii încă nenăscuți – ai constanțenilor, atunci trebuie să aflați că visul său este să se întoarcă acasă, unde să deschidă o școală de muzică pentru copii talentați, dar săraci. Asta înseamnă că are bunătatea în sânge.

DA1AlinaVasea

Câte ceva despre oamenii de la Dăruiește Aripi, Alina Vasea & Comp.

Alina Vasea a întocmit deja (2014) proiectul pentru Reabilitarea Secției de Neonatologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență “Sfântul Apostol Andrei” din Constanța. Proiectul se numește “Dăruiește Primul Zâmbet” și se adresează din nou oamenilor care vor să facă bine, pentru a ajuta la reconstruirea și modernizarea Secției de Terapie Intensivă Nou Născuți și a Compartimentului de Prematuri. Este un proiect important, având în vedere că această secție acoperă necesitățile unui milion (1.000.000) de oameni din județul Constanța și o parte din județele limitrofe. Se dorește extinderea secției, de la 8 locuri câte sunt în prezent, la 20; amenajarea unor camere speciale pentru nou născuți, achiziționarea unui nou incubator, unui ventilator, unui monitor și altor echipamente medicale cu care să fie salvată viața copiilor născuți prematur. Proiectul a fost întocmit cu sprijinul medicilor specialiști de la Secția ATI Nou-Născuți a Spitalului “Marie Curie” din București. Dr. Cătălin Cîrstoveanu, șeful Secției ATI neo-natologie a Spitalului Marie Curie din București, a fost special pentru asta la Constanța.

Alina Vasea și Dăruiește Aripi au demonstrat că pot construi. Primul lor proiect a fost Centrul Medical de Zi – Focus, pentru onco-pediatrie, la Spitalul Clinic Județean de Urgență “Sfântul Apostol Andrei”, inaugurat și deschis pe 22 februarie 2014. În acest centru sunt diagnosticați și tratați peste 300 de copii bolnavi de cancer din zona de Sud-Est a României.

DAUrna5

http://www.daruiestearipi.ro

https://www.facebook.com/AsociatiaDaruiesteAripi

https://www.facebook.com/alina.vasea

Dacă doriți, vă puteți înscrie aici:

https://www.facebook.com/events/835568616491039

DAAfis4

Fotografiile aparțin Asociației Dăruiește Aripi Constanța, Alinei Vasea și lui Octavian Renea

4 aprilie 2015

OReneaConstanta

Despre oameni fără statui dar cu rețele

with 3 comments

Bruxelles4Statui

A fost 26 ianuarie 2015, o zi în care la noi s-au întâmplat lucruri uimitoare, despre fapte oribile din trecutul nu foarte îndepărtat. Declarații peste declarații, denunțuri peste denunțuri, autodenunțuri, care mai de care. Despre multe șpăgi, sume imense, de la 300.000 – 500.000 de euro, până la 10.000.000 de euro; intervenții ilegale; trafic de influență. Au devastat hambarele, au ars pădurile, au otrăvit fântânile, au pârjolit holdele, iar acum dau foc țării povestind cu mândrie cât de ușor le-a fost să facă toate astea. Comedia sinistră continuă cu politicieni și afaceriști arestați, pentru că ani buni au contribuit din plin la devalizarea bugetului statului, ca de exemplu prin retrocedări suspecte, de nu mai puțin de 1 miliard de euro. Timp în care români obișnuiți, copii și oameni nevinovați, au murit. Mulți au murit în chinuri, dacă vă amintiți. Fără morfină. Inuman. Banii de morfină pentru bolnavii de cancer aflați în stadiul terminal erau alocați pentru devalizări, se pare. Știu de adolescenți bolnavi de cancer în fază terminală care în 2010/2011 erau trimiși să moară acasă, fără nici un fel de ajutor. Ani în care medicamentele ieftine pentru boli grave au dispărut, în schimb au apărut persoane suspecte, care au primit milioane de euro, pentru nimic.

A fost la noi 26 ianuarie 2015, o zi în care pe canalul YouTube cineva a pus un trailer al filmului documentar Rețeaua / The Network. Nu este despre rețeaua politicienilor și afaceriștilor, cu șpăgile de milioane de euro. Nici despre porcăria aia de rețea criminală despre care am aflat tot în 2015, pe 28 ianuarie, cu nenorociții care au vândut în farmacii apă în loc de citostatice și care au contrafăcut alte medicamente, practic ucigând oamenii pe proprii lor bani. Nici despre porcăriile de rețele din 2013 și 2014, cu nenorociții care falsificau rețete, inventând bolnavi de cancer ca să fure banii din asigurări, timp în care adevărații bolnavi de cancer mureau pentru că medicamentele cuvenite nu mai ajungeau la ei, ci sub formă de milioane de euro, la criminalii din rețele. Este despre o rețea bună, cu oameni normali la cap, care a început în 2008, de la un om, ajutat de alți doi sau trei. A funcționat până în 2014, pentru a ajuta bolnavii de cancer. Rețeaua oamenilor buni, a anonimilor, a voluntarilor, a românilor rezidenți în țările membre UE – a ajuns la peste 400 de oameni, din 2012 până în 2014. Care cumpărau medicamente din străinătate, fără bani primiți în avans și fără vreun comision, pentru alți români, bolnavi de cancer și alte boli grave, pe care nici măcar nu îi cunoșteau. Și le aduceau acasă, ca să fie salvați. Pentru că mii de români au fost nevoiți să-și cumpere tratamentul ca să scape cu viață. Unii și-au vândut bunurile din casă, alții mașinile. Unii chiar și casele, ca să plece la tratament în străinătate. Mulți au reușit pentru că au fost ajutați de societate. Foarte mulți nu au avut bani, nu au avut informații, nu au avut curaj să-și ceară drepurile. Și au murit cu zile.

În 2008, pe 26 februarie, un tânăr a reușit să se interneze într-o clinică din Germania, pentru o operație destul de costisitoare, peste 50.000 de euro. Statul nu l-a ajutat cu nimic, nu îi păsa că putea rămâne cu fața paralizată și nici dacă scăpa sau nu cu viață, dacă se opera în România. După operație a făcut și o emobolie pulmonară, de la care era să moară. Asta nu l-a oprit să ajute alți oameni aflați în situații asemănătoare. La o lună de la operație, de pe patul de spital sau din sala de recuperare, ne trimitea mesaje prin care ne ruga să sprijinim alți oameni. Din 26 martie 2008 și până în 2014, a ajutat peste 600 de oameni, de la copii până maturi. A făcut tot ce a putut ca să strângă bani pentru ei, să obțină reduceri pentru ei, să găsească soluții în străinătate pentru că la noi era imposibil să fie salvați.

În iunie 2008, cineva a văzut un copil suferind. Ani la rând a adunat, în tăcere, steluțe de mare. În 2009 a devenit voluntar și de atunci încearcă să salveze de la moarte oamenii condamnați de un sistem nesimțit.

În 2008, 15 septembrie, a fost anunțată (cu emoție) izbucnirea crizei economice mondiale. Dacă vă mai amintiți, noi am primit asigurări de la Tăriceanu că nu vom fi afectați – asta a tot zis, din 15 septembrie și până în 22 decembrie 2008. Din 23 decembrie 2008 și până în 1 octombrie 2009, a tot zis la fel și Boc – ne asigura de același lucru. Apoi a tăcut. Sau a evitat să mai vorbească, vreo 6 luni.

În martie 2009, s-a demonstrat însă că pentru unii era criză. Pentru bolnavii de cancer. Vă mai aduceți aminte? Un dosar al unui copil cu leucemie, diagnosticat în 2008, dosar medical depus în ianuarie 2009, pe care scria Risc maxim de exitus – adică de moarte, care în martie 2009 încă zăcea neatins la o direcție sanitară, fără să îi pese cuiva că un copil urma să moară fără tratament adecvat, care nu putea fi asigurat în țară. În martie 2009, Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu și Bianca Voinescu, susținute de Paula Herlo și PROTV, au început răfuiala cu autoritățile. În aprilie 2009 au organizat un miting și abia atunci acel dosar și încă alte 3 au fost aprobate pentru tratament și transplant în străinătate. În iulie 2009, la fel, pentru încă 8 pacienți.

În octombrie 2009, criză a fost și pentru un copil de doar 3 ani din Cluj. Avea un cancer îngrozitor. Nu putea fi tratat în România, nu mai existau la noi citostaticele necesare tratării acelui tip de cancer, dar asta nu a fost “o scuză” pentru aprobarea formularul E 112, necesar salvării copilului într-o clinică specializată din Franța.

În 2010, pe la jumătatea anului, zdrang: criză, domnule, criză grea. Austeritate pe față, tăieri de bani, inclusiv de la medicamente, analize, investigații, tratamente etc, pe față, că nu erau bani, era criză. Și totuși, bani au fost, din moment ce a fost alocat 1 miliard de euro pentru retrocedări ilegale și sunt oameni în pușcărie pentru asta în 2015. Pe lângă cele 50 de miliarde de euro pierdute de stat în fiecare an, servit fiind de niște neaveniți. De furat, s-a furat mereu în România, dar a fost un moment când s-a depășit orice limită. A început cu furtul masiv din contractele cu statul și din fondurile pentru investiții ale statului, în special pentru potecuțele numite autostrăzi. A culminat după ce a fost anunțată criza și au fost sistate investițiile, când a început furtul din bugetul statului și din fondurile europene. Și după ce bugetul a rămas gol, s-a trecut la tăierile de salarii, impozitarea de pensii, reducerea de fonduri pentru sănatate și educație, creșterea taxelor și impozitelor etc. Pe zi ce trece, se observă cu ochiul liber că austeritatea și criza au fost doar pentru căței. Dulăii au avut tot ce le-a dorit ciolanul din creieri. Asta nu a fost criză. A fost crimă.

În 2010, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România (formată din 18 asociații, activă din 2005) a întocmit o situație pe care a dat-o publicității, din care rezulta că: În România erau înregistrați 482.000 de bolnavi de cancer, din care în tratament efectiv erau 98.000 (20%). Tratamentele pentru cazurile grave, aprobate prin dosare, erau doar pentru 4.000 de oameni, alți 10.000 erau în așteptarea aprobărilor. Pentru medicamentele necesare tratării cancerului pentru toți pacienții, România ar fi trebuit să aloce 300.000.000 de euro. Bugetul alocat a fost de 179.000.000 de euro. În fiecare an, în România apăreau 70.300 de cazuri noi de cancer. În fiecare an, în România mureau de cancer 46.300 de oameni.

În 2010, cineva a vrut să ajute un copil bolnav de leucemie, să-l salveze. L-a dus în Italia. Copilul nu a rezistat, dar fix un an mai târziu, în noiembrie 2011, acel cineva a înființat o asociație prin care, din 2011 și până în 2014, a ajutat 30 de copii din România, bolnavi de cancer. Am scris despre asta pe 27 ianuarie 2015. Apăsând pe acest link, puteți afla informații despre sistemul medical din Italia și cum au fost ajutați acolo copiii din România.

În 2011, aprilie, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România a trimis o scrisoare deschisă către Attila și Duță, prin care le cereau să deblocheze accesul la medicamente, pentru cei 98.000 de bolnavi de cancer aflați în tratament. Era vorba despre medicamentele oncologice injectabile din farmaciile cu circuit deschis. A fost trimisă și către presă. În mai 2011 nu se rezolvase absolut nimic.

În februarie 2012, mass-media românească a explodat, toată presa a început să acorde atenție crizei citostaticelor din România. Atunci au apărut în presa scrisă două articole despre o rețea a citostaticelor. Primul, semnat Daniel Befu, a apărut în România Liberă, pe 28 februarie 2012 – “Rețeaua citostaticelor: anonimii care salvează viața bolnavilor de cancer în locul statului”. Articolul prezenta pe larg lipsa medicamentelor și criza citostaticelor din acel moment din România, interviuri cu Dr. Monica Dragomir și Cezar Irimia, chiar ei au transportat medicamente etc. Atunci s-a vorbit prima dată despre o rețea – “Fenomenul Rețeaua” – formată din români anonimi. A fost prezentată ca un sistem alternativ, bazat pe solidaritate, oameni de bine care aduceau din Europa medicamentele care lipseau în țară, dar o făceau voluntar, fără să aștepte mulțumiri sau vreo recompensă. În noiembrie 2012, în HotNews a apărut un articol-reportaj, semnat Vlad Mixich: “Cum am devenit membru în rețeaua citostaticelor. Vrei să intri și tu?” Începea așa: “De la fereastra biroului vienez în care lucrează Alin Alexandru…” Nu era un nume real, pentru că ce făcea el, acel Alin, încă din 2008, nu era un lucru despre care să se vorbească în gura mare, deși nu era ilegal, orice om își putea aduce medicamente din străinătate dacă nu se găseau în țară. Putea doar să fie interpretat greșit. Sunt oameni care, natural sau profesional, tind să creadă că un astfel de gest de omenie aduce profit, că se face trafic pentru foloase personale. Asta în timp ce adevărații profitori și traficanți furau banii de la stat, fără să-i bage cineva în seamă. Acum se poate vorbi despre acel Alin, în realitate Vlad V.V. Filmul documentar Rețeaua / The Network, al regizorului Claudiu Mitcu, după investigația jurnalistică a lui Vlad Mixich, care este medic și jurnalist, în care apare și Vlad V.V., va fi difuzat integral pe HBO România, în octombrie 2015 (o oră). Pe HotNews s-au strâns, din 2012 până în 2014, peste 400 de voluntari, români rezidenți în țările membre UE. Cumpărau medicamentele din străinătate și le aduceau acasă.

Pe 27 ianuarie 2015, la Parlamentul European, a avut loc o dezbatere, a ECPC (Coaliția Europeană a Pacienților cu Cancer), cu tema Europa Discrepanțelor Medicale. România, fostă campioană la discrepanțe, desigur. Cu 6 ani de lipsă a 36 de medicamente importante în tratarea cancerului, dintre care 24 citostatice. Criza medicamentelor a înflorit la noi în 2008, iar în 2009 era de groaza lumii. La dezbaterea ECPC, ca la orice dezbatere, s-a vorbit. De multe ori, vorbele sunt doar vorbe și nu mai impresionează. Mai bine cu imagini. O mișcare inteligentă. O parte dintr-un film – 10 minute. Documentarul Rețeaua / The Network. Vlad V. Voiculescu, vicepreședinte al ECPC, a declarat la dezbatere: “Rețeaua Citostaticelor a fost formată din oameni obișnuiți, oameni cărora le-a păsat și au decis să ajute. Tratamentul pentru cancer, în România, ca în cele mai multe țări din UE, este asigurat oricui, prin lege. Cu toate acestea, până în urmă cu un an, mii de pacienți români nu aveau acces la medicamente citostatice ieftine. Pentru mulți dintre aceștia, singurul sprijin a fost oferit de ceea ce astăzi este cunoscut drept Rețeaua Citostaticelor”. ECPC urmează să elaboreze un act oficial, în care să-și exprime poziția față de inegalitățile în materie de sănătate din Europa. Documentul va fi prezentat de Parlamentul European, în aprilie 2015.

Furnica nu răstoarnă muntele, dar îl poate muta din loc. Încet, încet, bucățică după bucățică.

În cazul rețelei citostaticelor, furnica este Vlad V. Voiculescu, care a început să mute muntele prin 2008, cu Medicina Internațională, Medicamente Lipsă, Rețeaua anonimilor (Missing cancer drugs). Și care a continuat cu Step Stones, ECPC – Coaliția Europeană a Pacienților cu Cancer, unde este vicepreședinte – dar și cu proiectul MagiCAMP, la care este co-fondator.

Rețeaua / The Network (Rețeaua anonimilor / Missing cancer drugs / Rețeaua Citostaticelor) din film nu mai funcționează.

Dar există și funcționează perfect altă rețea, a tuturor, o rețea din care poate face parte orice om care vrea să ajute, nu neapărat să se implice. Poate ajuta și fără să dea vreun ban, prin formularele 2% sau 20%, parte din impozitul luat oricum de stat. În rețea sunt oamenii care merită statui, măcar virtuale.

Albina este onorată nu pentru că muncește pentru ea. Ci pentru că muncește pentru toți.

Dacă doriți să ajutați la construirea de camere sterile în spitale (izolatoare) pentru eliminarea infecțiilor grave în timpul tratamentelor, puteți direcționa cei 2% către Asociația Dăruiește Viață, prin Bursa de Fericire. Președinte Carmen Uscatu. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la construirea unei tabere pentru sute de copii cu afecțiuni oncologice, puteți direcționa cei 2% către Asociația MagiCAMP, fondatori Vlad V. Voiculescu și Melania Medeleanu. În prezent tabăra funcționează, dar este mică, poate ajuta maxim 20 de copii/serie. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la achiziționarea unui echipament performant pentru SUUB, puteți direcționa cei 2% către Asociația Română împotriva Leucemiei, președinte Monica Bunaciu. Tot ce vreți să știți, inclusiv informații importante despre tratamentul leucemiei și medicamente donate, puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la refacerea Secției ATI Nou Născuți și Prematuri de la spitalul din Constanța, puteți direcționa cei 2% către Asociația Dăruiește Aripi, președinte Alina Vasea. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la înființarea primei Bănci de Lapte Matern din România, puteți direcționa cei 2% către Asociația Inima Copiilor, președinte Alexandru Popa. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link. Și mai multe pe acest link.

Dacă doriți să ajutați la susținerea copiilor cu boli grave de la Centrul Steluțelor, puteți direcționa cei 2% către Asociația M.A.M.E, președinte Maria Culescu. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați doar un copil, o puteți susține pe Ioana, care își dorește o mânuță – puteți direcționa cei 2% către Asociația Aripi pentru Îngeri. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la susținerea copiilor afectați de paralizie cerebrală infantilă, puteți direcționa cei 2% către Asociația Copii Suflete Speranță și Centrul de Recuperare B2B din Constanța. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la refacerea Centrului de Recuperare Copii de la Băile Felix – 1 Mai, puteți direcționa cei 2% către Fundația Mihai Neșu, din Oradea. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la susținerea copiilor orfani din Iași, puteți direcționa cei 2% către Asociația Speranță pentru Îngerași, președinte Anca Crăciun, vicepreședinte Adrian Stănescu. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe acest link / și pe acest link.

Dacă aveți 9 lei disponibili, puteți ajuta cu un SMS la 8843 până pe 15 februarie 2015, pentru construirea Clinicii Nera, pentru oamenii diagnosticați cu cancer. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Dacă doriți să ajutați la susținerea copiilor cu boli grave din Cluj, puteți direcționa cei 2% către Asociația Umanitară Alexandru Damian, președinte Claudiu Brisc. Tot ce vreți să știți puteți afla apăsând pe link.

Viață, viață, legată cu ață.

Viața noastră depinde adesea de-o spărtură în trotuar, ce ne poate lăsa schilozi. Depinde, depinde, depinde… Cred că idealul unei vieți echilibrate e liniștea și lipsa evenimentelor care s-o perturbe. Și când ne dăm seama de ce anume țin sănătatea noastră, echilibrul nostru, fericirea noastră, nu putem să nu spunem, atât despre noi înșine, cât și despre tot ceea ce ne înconjoară și este la fel de precar ca și noi: Viață, viață, legată cu ață” – Ileana Vulpescu.

A fost odată un 26 ianuarie 2010. O zi în care la noi un copil a murit într-un spital, poate o zi în care și alți copii au murit în spitale, neștiuți de nimeni. A avut leucemie, dar a murit de la o infecție luată din spital, ăsta este adevărul. Dar și pentru că i s-au pus bețe în roate atunci când a solicitat părerea unor medici din străinătate și acceptul de a fi primit într-o clinică din Italia. De unde știu? Nu a solicitat copilul, am corespondat trei persoane, în numele copilului. Și pentru că nu a avut parte la timp de tratamentul corect. Am dosarul. I s-a spus că a luat infecția de acasă, dar copilul nu avea casă, nu fusese acasă pentru că nu a avut unde, nu părăsise spitalul din 13 mai 2009, de când fusese internat și apoi diagnosticat cu leucemie, până în septembrie 2009. Iar infecția i-a fost depistată în iulie sau august 2009, candidoză și aspergiloză, după ce făcuse primele cure de citostatice în 22 mai 2009, într-un salon obișnuit de spital transformat în “izolator”, nu într-o camera sterilă, cum ar fi fost normal. Dacă ar fi existat, cum ar fi fost normal. Am văzut cum arăta presupusul “izolator”. Printr-un colt al salonului trecea o țeavă, iar la etajul superior se făceau reabilitări. Pe lângă țeavă se strecura praf, moloz, apă, rugină. Mirosul era de canal. Medicație pentru aspergiloză în spital? Câteva pastile, rămase de la un copil care tocmai murise, uitate acolo de părinți. Abia la sfârșitul lunii septembrie 2009 am primit rețeta, iar la începutul lunii octombrie 2009 am reușit să îi fac rost de medicament, cu ajutorul oamenilor care citeau pe blog și au donat banii, 1.200 de lei (300 de euro). Copilul a intrat la tratament cu Fungizone perfuzabil o lună mai târziu, la sfârșit de octombrie, tot într-un salon obișnuit de spital, transformat în “izolator”. Exact ăla cu țeava, care fusese acoperită, ca să tăcem. Până în august 2009, nu știam că acel copil exista. Povestea tristă i-am aflat-o pe 10 septembrie 2009.

În amintirea lui și pentru că mulți oameni nu cred că s-a putut întâmpla așa ceva, trebuie să povestesc din nou despre medicamentele lipsă, despre camerele sterile (izolatoare) lipsă. Doar două dintre cauzele care i-au năruit șansele de a rezista în lupta cu leucemia.

În august 2009, copilului i-a fost recomadat un nou protocol (schema de tratament), pe care medicul îl credea salvator. Dar – două din patru citostatice lipseau din spital. Mama copilului a împrumutat o mie de euro și le-a cumpărat din Italia. Pe 24 septembrie 2009, medicul s-a hotărât în sfârșit că trebuia neapărat un medicament puternic pentru “fungi”, microbul pe care copilul îl contactase în spital. Medicamentul era unul scump și nu se găsea în România – Fungizone. Pentru cât prescrisese medicul, trebuiau mulți euro. Inițial, știam de 20 de flacoane injectabil/perfuzabil, fiecare flacon costând între 37 și 49 de euro. Am început să caut, mai întâi în România, am sunat la câteva farmacii. Nu era. Am trimis e-mail lui Vlad V. Voiculescu, care era în Austria și Mariei V., în Olanda. Amândoi au găsit, dar trebuia rețetă. Și bani. În Austria se găsea perfuzabil, în Olanda era sub formă de pastile.

Copilul a și transmis un mesaj celor care doreau să îl ajute, în care scria: “Am nevoie de medicament, deoarece mi s-au recoltat probe din nas (sinusuri) și ciuperca care a fost găsită acolo nu cedează decât la acest medicament. Medicamentele administrate până în prezent Fungizone capsule, au fost rămase de la un pacient, dar s-au terminat, nu se găsesc în spital.” Pe 28 septembrie 2009 am luat rețeta de la spital, care putea fi valabilă în Austria și Olanda cu o condiție: să fie scrisă denumirea medicamentului așa cum se găsea în fiecare țară, respectiv Ampho-Moronal pentru Austria și Fungizone pentru Olanda, cu substanță activă Amphotericin B. I-au fost recomandate 30 de flacoane injectabile. Vlad a găsit cu 40 de euro flaconul. Dar pe rețetă nu s-a scris denumirea cerută, Ampho-Moronal, ci doar Fungizone. Așa că legătura cu rețeaua a fost ruptă. Maria a găsit doar pastile în Olanda, pe care le cumpăra cu banii ei și le dona. Între timp, Corina, Larisa și colegii lor (grupul de ajutor format pe blog) au strans 1.200 de lei. În final au ajuns banii ăștia, am reușit să le comand la o firmă din țară, sfătuită de o cititoare a blogului. Și dacă îmi amintesc bine, le-am găsit pentru că fuseseră refuzate de altcineva. M-am dus cu Andreea M. la farmacie pe 4 octombrie 2009, apoi la spital, pe 5 octombrie 2009. I-am dus copilului 30 de flacoane de Fungizone injectabil/perfuzabil. Stupoare. Pe 1 octombrie 2009, medicul decisese să nu i le mai administreze. Pe motiv că pastilele erau mai bune. Am făcut rost și sub formă de pastile. Multe, 4 cutii a câte 60 de pastile fiecare, pe care Maria le-a cumpărat cu 45 de euro (a reușit o reducere) și i le-a făcut cadou copilului. Le-a trimis cu poșta de la Rotterdam, pe 14 octombrie 2009. Le-am luat de la poștă și le-am dus imediat la spital. Copilul a început să le ia chiar atunci. Credeți că a fost bine? Nu. Pe 30 octombrie 2009 a trebuit să treacă pe Fungizone perfuzabil. Între timp, pe 16 octombrie 2009, medicul s-a răzgândit și în privința tratamentului citostatic. I-a schimbat schema, deci cele două citostatice scumpe, cumpărate cu greu în august 2009, au devenit inutile. Apoi i-a fost amânat noul protocol prescris, în noiembrie, motivul fiind o mica răceală a copilului. Au mai fost probleme și cu alt medicament (antibiotic, Vancomicină), îngrozitor de scump, prin decembrie 2009. Am alergat și după ăla de mi-au sărit ochii din cap. În plus, medicul nu vroia să elibereze rețeta, nici acum nu înțeleg de ce.

1aCoIstoricMed2Detaliu

1Co1CertGar4 Detaliu

2Co1Medicament

7Co1RetataRomana8Co1RetetaEngleza

3Co1Bon4Co1CertGar15Co1CertGar26Co1CertGar3

Cine a mai citit câte ceva pe blog își aduce aminte că prin 2009 – 2010 scriam despre copiii bolnavi de cancer, dar și cu alte boli, care aveau nevoie de tot felul de citostatice sau medicamente ajutătoare, care se găseau doar din străinătate. Pentru câțiva am luat chiar de la “rețea”, cu bani strânși de la oamenii care au vrut să-i ajute. Prețul – fix cât scria pe factură/bon/cutie, nici 5 bani în plus. Pentru un copil cu probleme neurologice, Risatarun, tratamentul pentru 3 luni – o parte am primit de la Vlad V. Voiculescu, din Austria, am plătit frățește, juma-juma; o parte gratis, de la Corina, din Germania. Copilul le-a primit cadou pe toate. Pentru un alt copil cu leucemie am luat, în aprilie 2010, de la rețea, tratamentul de întreținere pentru un an, 800 de pastile de Metotrexat, cu bani de la Andreea, Ioana și de la mine. Copilul le-a primit cadou. Pentru un alt copil am comandat citostatice de 1.000 de euro, Dacarbazină și Vinblastină. Le-am primit de la rețea, la prețuri bune, cu doar 680 de euro. Banii s-au strâns foarte repede (23 martie – 9 aprilie 2010), iar copilul a primit citostaticele cadou, în trei tranșe. Cu bani de la: Laura; Andreea; Ioana; fosta asociație Salvează Vieți, actuala Dăruiește Viață, prin Carmen (Uscatu); Vlad (V. Voiculescu); Cristina I. și sora ei, Raluca; un grup de prieteni care au dorit să rămână anonimi; Magi; Diana C. și de la mine.

xxxrisatarunVienaVladxxxrisatarundelaCorinaGermania

xxmedicamenteNarcisaReteax1medicamente-alexandra-matei-transa-1

x2medicamente-alexandra-transele-1-si-2x3medicamente-alexandra-transa-3

Bruxelles3Statui

O mică planetă, printre steluțe de mare și steluțe căzătoare

with one comment

AsteroidulBubulina

În fotografia asta sunt multe planete mici (asteroizi / planete minore). Și printre ele este un copil din România, care strălucește undeva, între Marte și Jupiter. Se joacă cu “eșarfa” mov. Copilului îi place culoarea mov, de aia. Nu bat câmpii. Adică nu am luat-o razna. Există un Dicționar de Nume al Planetelor Minore, semnat Lutz D. Schmade. Și la pagina 1305 scrie așa: “(243458) Bubulina (2.38, 0.27, 12.5) 2009 QQ 38. Descoperită pe 31 august 2009, de F. Tozzi și M. Graziani, în Catania (MPO177536). Bubulina este numele de alint al Marinei Denisa Boțofan (2008-2010), care a trăit în Constanța, România – și a murit în Pavia, Italia, de leucemie limfoblastică (M73985).

Înainte de a fi o mica planetă strălucitoare, Bubulina a fost o mică steluță de mare, un copil bolnav de leucemie acută limfoblastică, căruia îi plăcea culoarea mov. Copilul mai mare un pic, cel de pe plajă – din povestioară – care tot încerca să salveze steluțe de mare aruncându-le în apă, este Cristina Dragoș. Copiii români, bolnavi de cancer, pe care îi ajută Cristina în Italia, o alintă Cris. Deci Cris să-i spunem.

Nu știu când s-a decis Cris să încerce să salveze steluțe de mare (ba știu, dar nu vreau să spun), însă prima a fost Bubulina. Cris a reușit să o ducă în Italia, la spitalul din Pavia, pentru tratament și transplant, dar din păcate a fost prea târziu pentru copil. Nu pentru că nu ar fi luptat. Bubulina a luptat din toate puterile, însă aici, în spitalul de acasă, s-a pierdut timp prețios. Ce i s-a întâmplat Bubulinei, i s-a întâmplat și Cosminei, dar și lui Bogdan, la fel și lui Andrei. Nu vreau să intru acum în amănunte, dar niște persoane lașe le-au negat dreptul la viață acestor copii.

Bubulina, 20 aprilie 2008 – 18 noiembrie 2010. Pentru Cris

Bubulina

(fotografie pe care am făcut-o în 2009,

la Spitalul Marie Curie, secția onco-pediatrie)

Cum a luptat Bubulina pentru viața ei, tot așa a luptat și Cris, în 2010. Ca să facă rost de bani pentru tratamentul și transplantul copilului în Italia. Cris a adus-o pe Bubulina în Italia, în octombrie 2010. Dar mai din timp, prin vara anului 2010, Cris a început să strângă bani pentru ea. A împrăștiat, și în provincia Ravenna, niște fluturași în care cerea ajutor pentru Bubulina. A lăsat unul și într-un bar, în care mai târziu a intrat Mauro Graziani, un astronom italian. Cel de mai sus, care a descoperit, împreună cu alt astronom Italian, Fabrizio Tozzi, asteroidul cu numărul 243.458, în august 2009. Mauro Graziani a fost impresionat de povestea copilului și când a aflat că, din noiembrie 2010, Bubulina alerga printre stelele din cer, a cerut permisiunea să numească planeta minoră desoperită, cu numele ei de alint. Astfel este Bubulina o steluță de mare, apoi o mica planetă, printre stele căzătoare.

Bubulina și-a început drumul printre stele pe 18 noiembrie 2010, la Pavia, în Italia (Instituto Oncologico Pediatrico de San Matteo di Pavia).

Exact un an mai târziu, pe 16 noiembrie 2011, în Voltana-Lugo din Italia, apărea o asociație pentru sprijinirea familiilor copiilor cu leucemii și tumori – Associazione Bubulina Onlus di Voltana di Lugo. Înființată de Cris, împreună cu prieteni ei din Italia. Activitatea asociației are la bază scopul de a sprijini familiile copiilor afectați de leucemii și tumori, cu documentația necesară pentru tratament, la spitalele cele mai potrivite pentru vindecare.

Prin intermediul Asociației Bubulina și cu ajutorul Cristinei DragoșCris – peste 30 de copii din România – câțiva spijiniți cu bani și de Fundația Mereu Aproape – au ajuns la tratament și transplant la Institutul Oncologic Pediatric San Matteo din Pavia (aproape de Milano), acesta fiind unul dintre puținele spitale spitale specializate, în primul rând, în transplant de celule stem hematopoietice de la un donator părinte (haploidentic). Este important, pentru că nu toți copiii mai au timp să aștepte găsirea unui donator străin compatibil. Cris și-a creat o bună relație cu personalul medical de la spitalul din Pavia și astfel a reușit să găsească cele mai bune soluții de tratament și transplant, care au dus la salvarea copiilor. Cris este și membru al ARIL (Asociația Română împotrva Leucemiei), din 2014.

Cris și Asociația Bubulina au ajutat și la găsirea unei locuințe pentru părinți, cât mai aproape de spital. Sau la strângerea de fonduri necesare supraviețuirii familiei pe perioada spitalizării copilului, prin organizarea de acțiuni caritabile sau apeluri publice. Însă nu puteau suplini costul tratamentului, transplantului, transportului sau al cazării în Pavia – sumele, pentru fiecare copil în parte, erau imense, peste 115.000 de euro. Au ajutat însă la obținerea documentației pentru obținerea formularului E 112 sau ordinului 50.

Cris a găsit soluții de tratament și la un spital din Florența, nu doar în Pavia. La Spitalul Meyer din Florența, unde este unul dintre cei mai buni specialiști în histiocitoză, din Europa, Profesorul Maurizio Arico. Cris a reușit să ducă acolo o fetiță din România, diagnosticată cu această boală. Le-a găsit, copilului și familiei, și cazare gratuită, într-o casă socială care aparține Asociației Italiene împotriva Leucemiei, chiar lângă Spitalul Meyer (Casa di Accoglienza della Sezione di Firenze dell’Associazione Italiana contro le Leucemie – AIL).

CristinaDragos1

CristinaDragos2

CristinaDragos3CentruSocialItalia

Fotografiile aparțin Asociației Bubulina (a treia e din Florența)

Cris l-a ajutat și pe Marko. Asta este pentru doamnele/domnișoarele Nadia, Maria (Canada), Andreea, Delia, Nicoleta V., Oaciu (posibil un domn) și tuturor celor care, într-un moment greu, în martie 2010, i-au întins o mână de ajutor copilului bolnav de leucemie și mamei lui, care era disperată. De la Cris știu că: pe 25 ianuarie 2015, Marko a împlinit 2 ani de când s-a născut, din nou. “S-au împlinit 2 ani de la transplant, Marko este bine, dar a trecut prin multe și grele. În februarie 2012, Marko a făcut recidivă și a reînceput tratamentul la Fundeni, dar nu a răspuns la nicio terapie. Marko a ajuns, în octombrie 2012, la Spitalul din Pavia. După tratamentul din Italia a intrat în remisie și tot în Italia, la Institutul Oncologic Pediatric San Matteo din Pavia, a făcut Marko transplantul, cu donator german, în ianuarie 2013. În mai 2013 era stabil complet și trebuia să se întoarcă acasă. Însă a făcut o infecție virală cu insuficiență respiratorie, cauză din care a stat 2 luni la reanimare, conectat la un ventilator și la o mașină care îi oxigena sângele. Au fost și alte complicații, ceva mai ușoare, dar s-a stabilizat în martie 2014 și a plecat în Germania, la tatăl său, împreună cu familia. Marko merge la școală. Marko a învins o leucemie ce părea fără leac. Este un luptător și un copil minunat.”

CristinaDragos4Marko

Fotografia aparține Asociației Bubulina – Marko, 13 martie 2014

Dacă aveți nevoie de informații, le găsiți pe site-ul și pagina de facebook ale Asociației Bubulina:

http://associazionebubulina.org

https://www.facebook.com/pages/Associazione-Bubulina/159782984069096

Poate veți spune că toate astea nu contează, că și la noi se poate face transplant – la Timișoara, de exemplu – și alte răutăcisme. Știu, pentru asta au luptat doamnele Carmen Uscatu, Oana Gheorghiu și Bianca Voinescu, sprijinite de Paula Herlo și PRO TV, care au început bătălia în 2009. Centrul de la Timișoara, ridicat din banii strânși de organizația lor (fosta Salvează Vieți / actuala Dăruiește Viață), a fost inaugurat în decembrie 2012.

În astfel de situații, azi nu este ieri. Acum nu e atunci.

Iar atunci, povestea a fost alta, una urâtă – o frântură puteți citi în Gazeta Românească, scrisă de Cornel Toma, cu o lună mai devreme, în noiembrie 2012 – “Pavia, speranța copiilor cu leucemie”.

Să punem, totuși, lucrurile în ordinea lor firească și cu ocazia asta să apreciem inteligența, bunătatea și dăruirea unor Oameni excepționali din România. Români, oriunde ar fi.

O scurtă raită prin Paradisul copiilor speciali, zis și MagiCAMP

with 10 comments

Cancerul a luat unor copii câte o mână, câte un picior sau două, sau câte un ochi. Altor copii, cancerul le-a adus prea multe operații pe creier, la rinichi, ficat, oase, sau mai știu eu pe la ce. Cancerul a luat unor copii viața, nu uit asta. Pe copiii care au rezistat, cancerul i-a maturizat brusc, parcă i-a transformat în niște oameni mari. A intrat maturitatea în ei așa, parcă în același timp cu citostaticele. Maturii în miniatură. Cancerul a luat prea mult din trupurile și copilăria prea multor mici pacienți ai secțiilor de oncologie pediatrică. Cancerul le-a spart sufletele în mii de bucățele, dar nu le-a luat dragostea de viață, visul de a deveni cineva, cândva. Și nici curajul de a lupta pentru viață, chiar și așa chinuită, cum este a lor. Nu le-a luat dorința de a-și trăi copilăria cu bucurie, chiar și așa, în fragmente prea scurte. De asta sunt ei niște copii speciali. Și poate de asta nu trebuie să mai lăsăm cancerul să le ia întreaga copilărie. Acești copii merită niște pauze de la suferință, lungi și dese. Și picături peste picături de lipici, pentru a prinde între ele cioburile din sufletele lor mici.

1EscaladaLeo

Leo

Copilul fără o mână se luptă cu boala asta nenorocită de când se știe. Puțini îl cunoșteam pe Leo, de la IOB Fundeni – acum îl știu mai mulți oameni. Cancerul i-a luat o mână dar nu i-a luat și curajul. Singurul loc în care Leo a uitat de boală, este MagiCAMP. Raul a pierdut un ochi din cauza cancerului. Acasă și la școală a trebuit să îndure încă o tristețe: unii copii nu se jucau cu el, astfel fiind sfătuiți de părinți – pe motiv că “se ia cancerul”. Singurul loc în care Raul s-a simțit ca un copil normal – cum spune el “în firea lui”, sănătos – este MagiCAMP.

2Raul

Raul

Dar dacă nu exista MagiCAMP, tabăra mică înființată de Vlad, sprijinit de părinții săi și ajutat de Melania Medeleanu, tabără deservită ca la carte de câțiva tineri organizatori și voluntari, atunci Leo, Raul și ceilalți copii bolnavi de cancer și leucemii nu și-ar fi putut demonstra niciodată curajul, bucuria de a trăi, veselia unei copilării și, evident, prea puțini am fi știut despre toate astea. Însă nu știm îndeajuns de mulți, astfel încât tabăra MagiCAMP, care este un loc care le redă copilăria în condițiile medicale impuse de bolile parșive, să se dezvolte mult mai mult și să funcționeze la capacitate maximă, așa cum dorește Vlad, așa cum doresc copiii și voluntarii, așa cum dorim, poate, noi. Pentru că tabăra MagiCAMP este o ancoră pentru acești copii.

3VladsiMerlin

Vlad. Și Merlin

Vlad. Vlad a cumpărat un deal. Adică pământul de pe un deal. Pe care în viitor să construiască o tabară foarte mare, special pentru toți copiii foarte bolnavi, care nu pot merge în tabere obișnuite. Primul care a construit o astfel de tabără, dar în SUA, a fost Paul Newman. Acolo totul s-a dezvoltat extraordinar în timp, au fost mii de sponsori, banii au curs gârlă. La noi, Vlad a început cu tata, mama și prietenii. Tata i-a dat voie să transforme un vechi depozit în casă de locuit, pentru copii și voluntari. Mama i-a dat voie să scoată straturile de roșii din grădină și să o transforme în loc de joacă pentru copii și voluntari. Mama și tata i-au dat voie lui Vlad să le umple curtea cu copii. Vlad și prietenii au pus mână de la mână, au strâns 30.000 de euro și au amenajat casa, curtea și grădina ca o tabără de copii, în toată regula. Una mica. Cea mare urmează, pe deal. Până atunci, dealul este folosit pentru excursii și joacă. Însă chiar și așa mica, tabăra funcționează. Perfect, cu tot ce trebuie la casa omului. Organizatorii taberei au fost Oameni cu câte doi Îngeri albi pe umeriMelania Medeleanu, Vlad Voiculescu, Dr. Codruța Comșa, Andra Chițu, Andra Aelenei și Andreea Brînzoiu, sprijiniți de Asociația P.A.V.E.L., fondator și președinte Olga Cridland. Au cumpărat tot felul de chestii, de la mâncare până la acuarele, de la cratițe până la hârtie colorată. Melania Medeleanu, Vlad Voiculescu, familia sa și prietenii săi au ridicat un loc minunat, în care copiii, bolnavi de cancer și leucemie aflați în tratament, dar și copii supraviețuitori ai cancerului, au aflat în vara anului 2014 cum se poate uita de durere, chinuri, boală. Ei, copiii speciali, îi spun taberei MagiCAMP, simplu: Paradisul.

4CasaAfara

5CasaInauntru

6Dormitor

7Pictura

8MuzicaGradina

9Curte

Casa, curtea, grădina 

Despre copiii bolnavi de cancer și leucemie am scris mult, poate că am și reușit să fac ceva bun, atât cât am putut. Așa că aș vrea să îi amintesc pe oamenii (alții decât medicii și personalul medical din spitale) care au avut grijă de sufletele copiilor bolnavi în tabără, care au cântat, au dat cu mătura, au pictat, au curățat cartofi – organizatorii, echipa și voluntarii MagiCAMP. Dacă vă mai aduceți aminte de Claudia Chelan, care era studentă la medicină atunci când a aflat că este grav bolnavă, să știți că acum are 29 de ani, este medic rezident și voluntar la MagiCAMP. Dacă vă mai aduceți aminte de Raluca, care era studentă la medicină atunci când a avut nevoie de o intervenție chirurgicală deosebită, aflați că acum este medic și voluntar la MagiCAMP. Deci binele pe care l-ați făcut acum câțiva ani se întoarce, sub altă formă. Mihaela Militaru, 37 de ani, va organiza în 2015 un maraton pentru a strange fonduri necesare taberei MagiCAMP. Florența Ilie, 42 de ani, lucrează în Poliție (pasionată de arta culinară, alintată Doamna Polonic). Alina Țiplea, Merci Charity Boutique, ceainărie și magazin caritabil (primul concept store caritabil din România). Mihaela Călinoiu, 36 de ani, jurnalist. Simona Dobre, 33 de ani, specialist în PR și Comunicare. Elena Butică, 24 de ani, teatru și film. Alexandra Râureanu, 29 de ani, lucrează pentru copiii bolnavi de cancer. Eli Roman, 33 de ani, realizator tv. Andreea Roșianu, 34 de ani, expert hărți de zgomot. Roxana Ilie, elevă la liceu. Mary Stroe, designer, stilist și scenograf. Alexandra Ungureanu, atelier de fotografie și styling. Daniela Staicu, profesor și voluntar Merci Charity Boutique. Alina Vasea, președinte Asociația Dăruiește Aripi Constanța. Diana Preda, mentor vocațional pentru liceeni, voluntar la Merci Charity Boutique și la Asociația Dintr-un Basm. Anca Bilba, psiholog (psihoterapeut, specialist în hipoterapie). Ruxandra Coman, actriță. Teodora Cioroba, studentă la medicină (cântă la pian și chitară). Ioana Cioroba, elevă la liceu. Anca Tomoroagă, psiholog (și fotograf). Ioana și Sorin Buduleanu, jocuri, dansuri și concursuri pentru copii. Ioachim Stroe, atelier de fotografie și styling. Răzvan Căplescu, 20 de ani, student la Facultatea de Electronică și Telecomunicații. Dragoș Ion, 42 de ani, antreprenor (și fotograf). Mihai Axinte, actor (și percuționist). Răzvan Rotaru, 27 de ani, actor (și instructor de dans). Ciprian Stănescu, 30 de ani, Institutul Aspen România. Costin Enache, escaladă sportivă. Cătălin Munteanu, student la psihologie. Alex Dima, jurnalist (echipa “România te iubesc!” PRO TV).

10HipoterapieDenis

Denis

Tabăra lui Paul Newman, locul prntru care un copil bolnav își dorea să trăiască

Tabăra lui Vlad, MagiCAMP la “România te iubesc!”, Alex Dima, PRO TV.

Asociația MagiCAMP are în plan 4 programe: Tabăra de vară MagiCAMP; Weekenduri pentru copiii bolnavi împreună cu familiile (copiii care au stat mult timp în spital au pierdut legătura cu rudele apropiate); Vizite în spital (programul Vinerea Cireșelor) și Vizite acasă.

Vlad spunea că până moare vrea să facă tabăra mare pe deal. Având în vedere că are doar 31 de ani, cel puțin 30 de ani de acum încolo o să tot auzim de el și de MagiCAMP. O să scriu și eu în continuare, că nu am de gând să mor până nu e gata. Dacă vreți să sprijiniți, există mai multe variante:

MagiCAMP este înscris la Bursa Binelui BCR și face parte dintre cei 26 de finaliști din Campionatul de Bine. Dacă ajunge între primii 3, BCR dublează suma. Oricum, dacă puteți și vreți, puteți dona măcar 5 lei, pentru a oferi o prăjitură unui copil bolnav de cancer:

https://www.bursabinelui.ro/BursaBinelui/Proiecte/MagiCAMP

Formularul 2%, pentru MagiCAMP

http://magicamp.ro/Formular_230_Magicamp%202014.pdf

Dacă vreți să trimiteți rechizite sau altceva, Tabăra MagiCAMP se află în Brănești (Dâmbovița, lângă Pucioasa). Adresa: Asociația MagiCAMP – Brănești, Strada Nouă nr. 12, Cod Poștal 137055, județul Dâmbovița. CIF 33481989. E-mail: contact@magicamp.ro. Există și o listă, dar întrebați mai întâi pe e-mail, să nu se strângă prea multe creioane, de exemplu.

http://magicamp.ro/ListadeDorintepentruNevoiGeneralealeTaberei.pdf

Dacă vreți să donați în conturi, le găsiți aici:

http://magicamp.ro/cum-poti-ajuta

Dacă vreți să deveniți voluntar, completați un formular:

https://docs.google.com/forms/d/1Exqg7yitazTN5rvyppCjKDx3Q6eGB51qFaBkV2ihiY8/viewform

Dacă vreți să știți și mai mult:

http://magicamp.ro

https://www.facebook.com/magicamp.ro

11Poarta

Fotografii de Dragoș Ion

Unii isi abandoneaza copiii. Altii le doresc copiii

with 15 comments

abandoned

Este anormal, imoral, impotriva naturii – sa iti abandonezi copilul. Dar sa ucizi copilul la nastere sau sa il lasi sa moara de foame sau de frig, batut si chinuit, sunt modalitati absolut inumane de a scapa de “greutatile” vietii. Decat pruncucidere inumana, mai bine abandon imoral, considerat de altii act criminal. Pentru multi copii abandonati, copilaria a fost ingrozitoare. Pentru copiii abandonati in spital sau ajunsi in orfelinate nu a fost usor. Nimeni nu povesteste mai bine decat Florin Chilian sau Ionel Bratianu. Ce simtea un copil bolnav de cancer, abandonat in spital, povestea Costel.

In Romania s-au intamplat multe lucruri groaznice, multi copii au fost omorati imediat dupa nastere sau aruncati de vii in locuri oribile, in care au murit. Putini au fost salvati.

Insa, de multe ori, raul se poate transforma in bine. Am cunoscut o familie care a infiat o minune de baietel. Familia nu doar ca nu a acuzat femeia care a dat viata copilului, familia i-a multumit acelei femei si se ruga pentru sanatatea ei. Pentru cei doi soti, care ani de zile se chinuisera sa aiba un suflet de copil, traiau bucuria de a fi parinti datorita acelei femei, care nu a putut avea grija de copil si a preferat sa il dea intr-o familie in care sa fie iubit si ingrijit. Iubit cu disperare, iubit cu sacrificii imense. Cred ca sunt multe familii in Romania care au facut acelasi lucru.

Abandonul se intampla in multe tari, din tot felul de motive. In Germania, dupa ce o femeie si-a omorat cei doi copii, s-a infiintat prin lege, in anul 2000, sistemul de abandon in siguranta al bebelusilor, “Babyklappe” sau “Baby Hatch” – Trapa/Clapa/Sertarul/Cutia pentru bebelus – din 2009 am spus despre asta. Nu este o inventie noua. Este o metoda utilizata inca din Evul Mediu, la Vatican, doar ca pe atunci era sub forma de cilindru si se gasea la biserici. In 1198 se infiinta un sertar rotativ (“roata”) la un spital din Roma, mai tarziu o infiinta si Napoleon, in Franta.

Babyklappe im Klinikum Neukölln wieder eröffnet

Babyklappe este un ghiseu cu o usita care poate fi deschisa direct din strada. In sertar se pune, in anonimat complet, copilul nou-nascut nedorit. In sertar este un patut incalzit pentru copil si o scrisoare a autoritatilor catre persoana care abandoneaza. Usa se deschide o singura data din exterior – imediat ce copilul a fost pus in patut si usa inchisa, daca mama se razgandeste nu o mai poate deschide si a doua oara. Cand copilul este pus in patutul din sertar se declanseaza o alarma care anunta cadrele medicale. In scrisoare sunt cateva informatii pentru cei care abandoneaza, in cazul in care se razgandesc mai tarziu. Daca doreste, la randul sau persoana care abandoneaza depune in patut si un plic sigilat, in care se gasesc date personale, pentru informarea copilui, daca acesta vrea sa afle ceva cand creste, despre parintii naturali. In Germania sunt 100 de spitale care au acest sistem de abandon – civilizat, spre deosebire de aruncatul in closet, pe camp sau la caini, ca la noi. Din 2000 pana in mai 2010, in Germania au fost depusi in “Babyklappe” 278 de copii, conform presei germane. In Austria a fost introdusa in 2000, la un spital din Viena – pana in 2005 inca in 5 orase. Copiii gasiti in “Babyklappe” (sau in alte locuri publice) sunt considerati din start, prin lege, copii abandonati sau copii gasiti si apartin statului. Sunt tinuti timp de 6 luni in centre sociale dupa care sunt dati spre adoptie. In Austria, legea stipuleaza ca in momentul in care un copil este gasit abandonat, parintii sunt decazuti pe loc din drepturile parintesti.

Trapa/Clapa/Sertarul/Cutia pentru bebelus – mai functioneaza in: Belgia, Cehia, Elvetia, Italia, Polonia, Slovacia, Ungaria, Vatican, Rusia, Japonia, Filipine, Malaezia, India, Pakistan, Africa de Sud. Vaticanul are o cutie pentru bebelusi moderna, deschisa in 2006 la Spitalul Spirito Santo. In Cehia este legala din 2006 iar pana in 2011 existau 47 de cutii in spitale, salvand viata a 62 de copii. In Ungaria sunt 12, prima fiind deschisa in 1996 intr-un spital din Budapesta. In Belgia functioneaza din 2000, in districtul Anvers, chiar daca nu este legal – au fost deschisa de o asociatie, la un spital. In Polonia, in 2012, erau deschise in 47 de orase. In Slovacia sunt 16 deschise in 15 orase. In Elvetia sunt 2, in 2 orase, deschise in 2011 si 2012. In Japonia, desi abandonarea unui copil este considerate act criminal si se pedepseste cu inchisoare la 5 ani, sertarele “Baby Box” se folosesc din 2006 desi nu sunt legale, in spitalele din anumite regiuni. In Canada, Spitalul Saint Paul din Vancouver a anuntat in 2010 intentia de a deschide unul. In SUA exista legislatia “Safe Haven” (Refugiu pentru viata) din 1999, in cele 50 de state, care permite parintilor sa abandoneaze copilul mai mic de 72 de ore, anonim, intr-un loc sigur: Spitale si Sectii de Pompieri (uneori si in Sectii de Politie). Australia a adoptat in 2011 o lege similara celei din SUA, dupa ce in 2010 o femeia a abandonat un copil intr-o cutie de pantofi, in Melbourne, readucand in atentie cazul unei femei care si-a ucis copilul de doar doua zile, in 1996.

http://www.babyklappe.info/

Babyklappe

Chiar daca ONU nu este de acord cu “Babyklappe” pentru ca fiecare om are dreptul sa stie cine ii sunt parintii, toate autoritatile din tarile care au adoptat si sprijina solutia, considera ca aceasta elimina posibilitatea ca mamele sa ia masuri extreme, fatale copiilor – iar astfel le este salveata viata. Iar salvarea vietii copilului este mai importanta decat a sti cine sunt parintii.

Imoral sau cum o fi, daca o femeie are de gand sa-si abandoneze copilul la nastere, o face si gata, oriunde in lume. Poate ca autoritatile noastre ar fi trebuit sa schimbe de mult timp legea, punand interesul copilului abandonat mai presus decat pe cel al femeii sau familiei care l-a parasit, sa nu mai presupuna ca poate aceasta se rezgandeste. In Marea Britanie, daca o mama doreste sa dea copilul spre adoptie la nastere, o poate face legal. Daca abandoneaza copilul dupa aceea (mai mic de 2 ani), face inchisoare 5 ani, fiind considerat un act criminal. In tari considerate civilizate, nasterea anonima permite unei femei sa-si abandoneze copilul in maternitate, actul reprezentand permisiunea de a fi adoptat. In Austria, legea a dat dreptul femeilor de a da nastere anonim inca din 2001. In Germania, legea permitea renuntarea anonima la copil din 1999 – in prezent s-a votat legea care sa permita femeilor sa nasca anonim, daca doresc sa-si abandoneze copilul sa nu le fie dezvaluita identitatea. In Franta exista protectia nasterii, prin decretul din 1941. A devenit lege si introdusa in Codul Familiei, femeia poate naste anonim si poate abandona copilul, care este dat spre adoptie. Practic, nu a mai aleargat politia cu lunile sau cu anii, ca in Romania, dupa “mama” care a fugit din spital, ca ea sa spuna daca vrea sau nu copilul, sa semneze (sau nu) pentru adoptie. La noi, zeci de mii de copii nu au putut fi adoptati pentru ca nu erau gasite mamele cu anii, ca sa semneze pentru adoptie, iar cand copiii au implinit 18 ani, au fost aruncati de autoritati pe strazi, fara casa, fara masa, fara nici un ajutor. Nimeni nu s-a gandit ca poate acele femei poate murisera, poate erau in penitenciare, sau erau plecate definitiv din Romania, iar copiii lor abandonati au ajuns chinuiti si in orfelinate, si in societate. Opinia publica din Franta si Germania nu prea este de acord cu nasterea confidentiala – sa fi stat vreo trei luni in Romania, pleacau de aici bolnavi de nervi.

In Romania, sute de femei nu doar ca isi paraseau copiii nou-nascuti in spitale, dar nici nu ii declarau. Si incepea nebunia: politia cauta mamele cu lunile sau cu anii, iar copiii ramaneau in spital in tot acest timp. Nefiind declarati, copiii nu puteau intra in niciun sistem, nici de asistenta maternala, nici nu puteau fi considerati adoptabili. La spitale din Bucuresti si din intreaga tara au nascut si femei care traiau pe strazi. Nasteau si fugeau, nimeni nu stie unde. Iar politia incepea investigatiile. Daca nu gaseau mamele, “femei ale strazii”, trebuiau sa caute tatii. Sau alte rude. Nu era stupid? Dar nu asta a fost cel mai ingrozitor. Ci faptul ca un copil abandonat la nastere in spital, grav bolnav, nu putea fi operat pentru ca nu exista o mama sau un tutore legal care sa-si dea acordul, precum si o persoana insotitoare. Oare cati copii au murit astfel?

Noua lege a adoptiilor din aprilie 2012 prevede ca un copil parasit devine adoptabil dupa 30 de zile, daca in certificatul sau de nastere apare ca parintii sunt necunoscuti, iar un copil parasit devine adoptabil dupa un an de zile, daca nu este vizitat de cineva din familie timp de un an, chiar daca are trecut in certificatul de nastere parinti cunoscuti. Cu o conditie, copilul sa fie intr-un centru de plasament, nu uitat intr-un spital.

Un an pierdut fara familie in viata unui copil mi se pare mult, sunt familii care vor sa adopte doar bebelusi, altele doar copii pana in 3 luni. Si 6, 3 luni inseamna mult pentru dezvoltarea unui copil, daca este uitat intr-un spital fara personal, asa cum se intampla in 2012, cand o tanara, care citise un articol din EVZ din 1 iunie 2012, despre 47 de copii abandonati din spitalul “Sfanta Maria” din Iasi, s-a dus sa ii vada.

CopiiAbandonatiIasi

Anca Craciun a citit si a vrut sa ii ajute. S-a dus in spital sa vada despre ce este vorba. Apoi, impreuna cu alti tineri s-au hotarat sa se asocieze intr-un comitet de voluntari, care sa viziteze copiii, sa-i ingrijeasca. Intre timp, pe sectii erau 57 de copii abandonati si s-au decis sa apeleze la populatie. Apelul din august-septembrie 2012 (nu mai este valabil in 2013): “57 de copii micuti, abandonati in spital la nastere, striga dupa o mana de ajutor. 57 de copii nu primesc afectiune din partea nimanui, nu au iesit niciodata afara, nu au jucarii. Stau doar culcati in patuturi si privesc tavanul. Doar doua asistente ii pot ingriji, atat personal are unitatea. Si un medic. Doar patru maini trebuie sa hraneasca 57 de copii. Cand vin asistentele cu biberoane, copiii incep sa planga. Dar pe cine sa hranesti mai intai? Copii sunt la Sectia de Recuperare Pediatrica a Spitalului pentru Copii “Sfanta Maria” din Iasi. Centrul se afla in spatele Maternitatii “Elena Doamna”. Facem un apel la toti cei care vor sa dea un ajutor, cat de mic, celor 57 de copii abandonati cu varste intre o luna si 2 ani. Cine doreste sa contribuie cu ceva, poate ajuta cu: pampers (in primul rand), servetele umede, mancare, medicamente, haine de interior, papucei si jucarii, noi sau second hand – sau bani – oricat de putin ar da cineva, conteaza foarte mult. Sunt copii pentru care se folosesc pelinci invelite in celofan, in loc de pampers. Sunt copii care, la 9 sau 10 luni nu stiu sa stea in fundulet pentru ca patutul este prea mic, nu se pot intoarce nici pe burtica”.

Comitetul de voluntari din 2012 care facea apelul (nu mai este valabil in prezent, mesajul care circula pe facebook nu mai este de actualitate) era format din Anca Craciun, Alexandra Parnic, Adrian Irimiea, Alina Olaru si Diana Padure. Li s-au alaturat ulterior Adrian Stanescu, Cristina Coroama si Catalina Rusu. Primul mesaj de pe facebook din 2012 se numea “Ingerasii de la Spitalul Sf. Maria Iasi” si este sters – aici. Acesta care circula acum – aici – nu mai este valabil.

Unii copii erau foarte bolnavi, necesitand ingrijire medicala permanenta. Copiii nu erau considerati adoptabili si nu erau inscrisi in sistemul de protectie sociala – unii nu aveau certificat de nastere nici la varsta de 1 an, altul nu avea CNP, altul, desi fusese declarat de familie ca adoptabil chiar la nastere, inca statea de un an si jumatate in spital, altii erau lasati de parinti in spital pentru ca nu aveau conditii acasa. Unii dintre copii aveau aproape 2 ani si nu mancasera decat lapte praf sau branza de vaci din lapte praf. Si nu doar asta era rau. Nefiind pe strada, prea putini stiau despre ei. In urma apelului Ancai Craciun pe facebook, s-a facut un reportaj de Pro Tv, iar multi oameni din intreaga tara au inceput sa ajute. Au inceput sa se stranga ajutoarele. Doar Clujul, mobilizat de Anca Retegan, a adunat jucarii si pachete de pampers cat sa umple un camion, inclusiv de la romanii din Marea Britanie si Japonia. Au urmat romanii din Elvetia, Germania, Spania.

CopilAbandonat1

Voluntarii din Iasi au intampinat cateva probleme in strangerea de ajutoare si au contactat Asociatia “Ador Copiii” din Timisoara, care si-a pus conturile la dispozitie si a inchiriat un depozit in Iasi. Intre timp, echipa de la Antena 3, “In premiera”, a inceput sa filmeze iar autoritatile au intervenit in timp record: rand pe rand, copiii au inceput sa dispara din spital – 35 de copii au fost trimisi in plasament de urgenta, 20 dintre ei la asistenti maternali, iar 15 in familiile lor.

Apelul din septembrie 2012 al Ancai Craciun a dus la infiintarea la Iasi a unei filiale a Asociatiei “Ador Copiii”, care a captat-o cu un contract de colaborare de 3 luni. Tot ca voluntari au fost coptati si Adrian Stanescu, Catalina Coroama si Catalina Rusu. Ulterior, asociatia s-a adresat autoritatilor in privinta nerespectarii legii, de catre cei din sistemul de protectie sociala, tinand copiii in spital.

Intre timp s-au strans 20.000 de pampersi, hainute si multe altele care au umplut doua depozite, gestionate de Asociatia “Ador Copiii” filiala Iasi, coordonata de Elena Spiridon. Romanii din Elvetia, mobilizati de Oana Ungur, au trimis, printre multe altele, 3.000 de franci elvetieni, 100 de biberoane, pachete cu haine, jucarii, sampoane, creme etc. Romanii din Anglia au trimis tarcuri si locuri de joaca. Romanii din Elvetia (Casa Romanilor) au stiut in permanenta ce se intampla si au “actionat ca la armata”, ajutand copiii.

In noiembrie 2012, unul dintre copii, de 6 luni, Alexandru Gabriel, cu malformatie cardiaca congenitala Tetralogie Fallot, a murit, in asteptarea unei operatii pe inima.

Asociatia “Ador Copiii” a incheiat un protocol cu spitalul, iar 7 voluntari au ajutat zilnic la ingrijirea copiilor: Anca Craciun, Elena Spiridon, Ionut Spiridon, Cristina Coroama, Simona Moisii, Catalina Rusu, Adrian Stanescu. In decembrie 2012, voluntarii Asociatiei “Ador Copiii” filiala Iasi anuntau situatia: Constantin se afla la o familie substitutiva, Andreea era in sanul unei familii. In sectie mai erau 40 de copii, cei peste 6 luni incepeau diversificarea hranei. Cu ajutorul donatorilor, s-au montat un televizor si un CD-player pentru desene animate si muzica, s-au comandat 7 paturi mari, 15 medii si 5 mici, saltele si asternuturi noi. Alti donatori au comandat separat inca 6 patuturi. Intre timp, alti 30 de copii abandonati ajunsesera pe sectia spitalului. Voluntarii, care au muncit probono, au participat la hranirea zilnica a copiilor si au ajutat la renovarea spatiului.

Anca

AncaVoluntarIasiAdorCopiii1

Adrian

AlexandruVoluntarIasiAdorCopiii2

Intr-un reportaj ProTv din martie 2013, romanii din Elvetia povesteau inclusiv despre faptul ca ei au fost contactati de romanii din Austria, sau din Dubai care doreau sa ajute. Ajutoarele, inclusiv 3.000 de franci elvetieni, au ajuns la Asociatia “Ador Copiii”. Interviu cu Oana Ungur din Elvetiaaici.

Exista si o parte urata a povestii de la Iasi. Anca Craciun, care a descoperit copiii in spital, care ulterior a fost cooptata ca voluntara a Asociatiei “Ador Copiii” pe 30 octombrie 2012, impreuna cu alte 4 persoane, au fost reclamate la politie de catre directorul spitalului, pe 10 august 2013, pentru ca si-ar fi insusit doua pachete din Dubai. Asociatia “Ador Copiii” a transmis un comunicat de presa tot pe 10 august 2013: “Persoanele Alexandra Parnic, Irimiea Adrian, Olaru Alina si Diana Padure nu au facut niciodata parte din organizatia Ador Copiii. Doamna Anca Craciun a avut incheiat contract de voluntariat cu organizatia intre 30.10.2012 si 11.01.2013 iar la incheierea contractului de voluntariat organizatia a anuntat conducerea Spitalului Sf. Maria din Iasi, prin adresa scrisa, despre incetarea colaborarii cu doamna Anca Craciun. Orice actiuni intreprinse de oricine inafara colaborarii scrise cu organizatia, nu ne apartin”. Asociatia “Ador Copiii” Timisoara a trimis o scrisoare directorului spitalului din Iasi, inca din ianuarie 2013, in care comunica incetarea contractui de colaborare cu voluntarii Anca Craciun, Adrian Stanescu, Cristina Coroama si Catalina Rusu, pe motiv ca “nu respectau regulamentul spitalului”. Exact cu cei care demarasera actiunea si muncisera zi si noapte probono. Le-a fost interzis accesul in spital. In schimb, Asociatia “Ador Copiii” cerea directorului spitalului din Iasi continuarea activitatii de voluntariat permanenta doar pentru 3 persoane, membrii “Ador Copiii” filiala Iasi, Elena Spiridon, numita presedinte de filiala, Ionut Spiridon, sotul presedintelei de filiala si Simona Moisii, care urmau sa gestioneze in continuare toate ajutoarele pentru copii. Directorul spitalului i-a acceptat, declarand ca doar cu asociatia Ador Copiii vrea sa colaboreze.

Multi romani din tara, dar si din SUA si Canada, au sunat in decembrie 2012 la sediul asociatiei din Timisoara pentru a cere mai multe informatii, atat despre copiii din Iasi cat si despre modalitatile prin care ar fi putut sa adopte. Din pacate, cei care raspundeau la telefon le dadeau numarul de cont in care sa doneze si le inchideau imediat telefonul.

Presupunand ca furtul celor doua pachete s-ar fi intamplat, ar fi fost foarte urat. Insa nu stiu cum poate dovedi directorul spitalului ca Anca Craciun a facut acest lucru, atat timp cat ea era plecata in concediu iar pachetele erau la posta-vama.

Ce nu inteleg eu este cum de directorul spitalului nu a reclamat la politie atata timp si ca are copii in spital fara CNP, fara certificate de nastere, un copil adoptabil legal – pe care nu i-a inscris in sistemul social, ca sa le fie cautati parintii sau sa fie dati in plasament in adoptie, cand legea intrase in vigoare din aprilie 2012. Cand Anca Craciun a descoperit copiii, chiar si de 2 ani, nu aveau ce sa manance si traiau in conditii ingrozitoare in spitalul condus de directorul reclamant – iar unul chiar a murit in noiembrie 2012, nefiind operat la timp. Ce a facut directorul spitalului pentru copilul bolnav?

Domnului director al spitalului din Iasi nu pot decat sa ii spun: razbunarea este arma prostului. Anca Craciun a facut ca o tara intreaga sa afle despre ce se intampla in spital, sub managementul defectuos al unui director nepasator, care se pare ca a pierdut multi bani de la stat prin plecarea copiilor in plasament: 30 lei pe zi pentru fiecare copil abandonat. Desi copiii abandonati aduceau spitalului zeci de mii de euro lunar, erau tot nehraniti si fara scutece. Iar directorul spitalului s-a gandit ca nu ar strica sa o reclame la politie pe Anca Craciun pentru o presupusa fapta, ca razbunare. Presa a fost plina de articole cu reclamatia directorului de spital la adresa Ancai Craciun. Articole din 10 si 13 august 2013, mai interesante sunt comentariile – aici si aici.

In ianuarie 2013, Anca Craciun, Adrian Stanescu, Cristina Coroama si Catalina Rusu au comunicat tuturor celor interesati sa ajute copiii din spitalul Iasi ca le-a fost interzis accesul in spital si ca si-au interupt colaborarea cu “Ador Copiii” si spitalul. In februarie 2013, ei au infiintat Asociatia “Speranta pentru Ingerasi” si au depus o cerere la spital pentru admiterea ca voluntari. Cererea le-a fost respinsa de director, cu motivarea “sunt prea multi voluntari”. In iulie 2013, ei au depus o noua cerere de voluntariat in spital, la care nu au primit niciun raspuns – in schimb au aparut articolele denigratoare la adresa lor in presa si plangerea la politie pentru 2 pachete din Dubai, despre care Anca Craciun a mentionat: “Doamna din Dubai este un donator la prima donatie, nu repetate cum apare in articole. Pentru ca i-am expus doamnei clar si sincer problema, dansa a dorit sa mearga direct la Spitalul Sf. Maria cu o parte din donatii. Cealalta parte mi-a fost trimisa prin curierat, la rugamintea dansei de a o ajuta cu acest serviciu, dansa neputand sa le transporte personal. Urma sa ridic din vama si sa duc bunurile la spital, insa am fost plecata in concediu iar dansa a ajuns cu o zi mai devreme decat mine. Am discutat telefonic si mi-a spus ca NU a facut nici un fel de acuze, din contra, mi-a multumit ca m-am dus la vama, am ridicat coletele, le-am transportat, le-am predat. Adevarul crud si dureros este ca in calitatea mea de voluntar al Spitalului Sf. Maria am scos la lumina conditiile atroce in care traiau copiii din Sectia de Recuperare Pediatrica si care aveau nevoie de ajutor. Alta explicatie pentru articolul defaimator nu exista”.

Ca urmare, pe 21 august 2013, Anca Craciun si Adrian Stanescu au sustinut o conferinta de presa in care au povestit ce si cum s-a intamplat. Ruptura definitiva intre voluntari si Asociatia “Ador Copiii” Timisoara a intervenit in decembrie 2012 – ianuarie 2013, moment in care voluntarii Anca Craciun, Adrian Stanescu, Cristina Coroama si Catalina Rusu au cerut transparenta totala asupra fondurilor – 50.000 de Euro, stranse in conturile Asociatiei Ador Copiii deschise la ING Timisoara. Conferinta de presa pe youtube aici, aici si aici.

Asociatia “Ador Copiii” Timisoara a facut public un document, la 31 ianuarie 2013, in care preciza cum au folosit fondurile in perioada 1 octombrie – 31 decembrie 2012, in cadrul proiectului “Reseteaza Sistemul – o familie pentru fiecare copil abandonat”, pentru care a luat si un premiu la gala din iunie 2013. Ciudat este ca acest proiect a inceput fix in momentul in care Anca Craciun apela la asociatie pentru gestionarea fondurilor si ajutoarelor pentru copiii de la spitalul din Iasi si se termina cand Anca a fost data afara (cu multumiri). Deci: Venituri totale: 231.049,04 RON – Sponsorizări persoane juridice 141.231,66 Ron; Contribuții persoane fizice 89.793,96 Ron.

1.Spitalul Iasi. S-a facut: imbunătăţirea condiţiilor de spitalizare a copiilor din secţia de recuperare a Spitalului Clinic de Urgenta pentru copii Sf. Maria din Iaşi: amenajarea unei săli de joacă pentru copii cu jucării stimulative, schimbarea paturilor, a lenjeriei şi a saltelelor învechite şi dotarea cu dulapuri de depozitare, montarea a patru aparate de aer condiţionat în saloanele copiilor şi jaluzele care să-i protejeze de soare. Material 54 lenjerii de patut, 27 perne, 27 pernute, 27 patuturi, 27 saltele, 27 plapumioare, 2 lenjerii pentru paturile mamelor – 17.912,00 Ron.

Necesar: De asemenea, proiectul presupune achiziţionarea a 2 posturi de baie în valoare de 1800 Euro/buc, cântare necesare pentru copii şi a unui pulsiometru neonatal în valoare de 800 Euro. Toate articolele sunt selectate în funcţie de caracteristicile tehnicomedicale necesare şi de raportul calitate-preţ și vor însuma o valoare contractuală cca 15.000 euro.

2. Spitalul Constanta – 0. Nu au acceptat colaborarea.

3. Spitalul Timişoara, săptămânal, prin contract de sponsorizare, necesarul de cca. 15.000 buc. pampers în total, creme, şerveţele umede, tetine, biberoane, jucării – 2.212,09 Ron o parte achizitionate de noi, cele mai multe donate de persoane fizice.

4. Cazul lui Alexandru – reflux-esofagian, pe parcursul urmatorului an asociația va sprijini cu lapte praf special în valoare de 4.500 Ron și cu altele nevoi imediate.

5. Centrul de plasament Delfinul Constanţa. Beneficiari 67 de copii instituţionalizaţi care primesc încalţăminte nouă37 de perechi de incaltaminte 3.989,00 Ron

6. Mos Craciun la Centrul de plasament Bucium – Iasi. Benenficiari 33 de copiii cu dizablitati // 7. Mos Nicolae la Centrul de plasament pentru copii cu dizabilităţi Sf. Andrei din Iasi. Benenficiari 32 de copiii cu diablitati – Sf. Andrei si Bucium – 1.135,26 Ron

8. Mos Nicolae la Centrul de plasament Giurgiu. Beneficiari copiii din Centrul de plasament

9. Fii Moş Craciun pentru un copil fără familie – Bucureşti, sector 3. Beneficiari 245 de copii institutionalizaţi – 34.330,27 Ron

10. Vine Mos Nicolae – Timişoara. Beneficiari 400 de copii – 700,00 Ron

11. Asistenta pentru 4 situatii sociale – 5.718,90 Ron: Caz Ionela – s-au primit in cont 800 Ron din care de 488,90 Ron s-au achizitionat alimente care au fost date familiei in luna decembrie. Caz Florentina – s-au donat in contul asociatiei 630 Ron din care s-a achizitionat imbracaminte și donație numerar. Caz Alina – s-au primit de la persane fizice 444 Ron si s-au cheltuit 3.100 Ron, ajutor de inmormantare. Caz Glodeanu – s-au primit in contul asociatiei 1.300 Ron si s-a incheiat contract de sponsorizare cu Parohia Glodeanu in valoare de 1.500 Ron.

Cheltuieli totale: 70.844,69 RON, inclusiv tranzactii bancare: Dobanzi 23.42 Ron; Comisioane (bancare) 250.17 Ron si cheltuieli organizatorice: Curierat 437.00 Ron; Birotică, combustibil, transport 4,597.00 Ron. S-au mai primit ajutoare material, în principal consumabile pentru copii mici si hăinuțe, care se află depozitate în spații sigure și sunt predate beneficiarilor prin contracte de sponsorizare.

Suma disponibila la 31 decembrie 2012: 160.204,35 RON

Aceste date le-am gasit aici si aici.

O parte din crudul adevar din ceea ce s-a intamplat in spitalul din Iasi se afla in reportajul “Infernul copiilor uitati”, difuzat in decembrie 2012. Copiii din spitalele din Constanta si Iasi – exact acei copii din Iasi. Interviu cu familia care a semnat pentru adoptia unui copil ramas in spitalul din Iasi un an si jumatate, interviuri cu asistenti maternali, situatie similara la Timisoara, cum a murit Alexandru Gabriel s.a.:

Pe lumea asta exista un sistem, ca un echilibru, care functioneaza perfect daca legile sunt bune si oamenii sunt profesionisti. Daca legile ar fi fost bune, iar oamenii pusi sa gestioneze astfel de situatii extraordinar sensibile ar fi fost de meserie sau interesati cu adevarat, multe orori din Romania ar fi putut fi evitate. Sunt foarte multi oameni care nu pot avea copii si doresc sa adopte. Dar nu pot fi adoptati copii din spital. Doar din centrele de plasament.

In 2010, au fost abandonati in spitale peste 1.300 copii. In 2011, erau parasiti in spitale peste 1.400 copii. In 2012 si mai multi, 1.500 copii se aflau abandonati in spitale. In 2013, doar in primele 3 luni ale anului, erau parasiti in spitale 387 de copii. Din acestia, erau abandonati la nastere 250, alti 137 erau “uitati” in sectiile de pediatrie si in alte sectii ale spitalelor pentru copii. Au fost externati 348, insa doar 140 s-au intors in familiile naturale, ceilalti au ajuns la asistenti maternali. Foarte putini, 26, au ajuns la cate o familie sau la o persoana. Au intrat si in centrele de plasament, 14 copii.

Oameni de peste tot din lume abandoneaza copii. A venit timpul sa nu ne mai miram ca se abandoneaza copii in Romania – ci sa ne intrebam de ce se abandoneaza atat de mult si de ce sunt ucisi copii in Romania. De ce este atata saracie in Romania? De ce nu este educatie in Romania? De ce legile sunt proaste in Romania? De ce se minte, de ce se fura, de ce se ascunde adevarul in Romania? Daca legile ar fi fost bune, iar copiii puteau fi adoptati imediat, copiii nu ar fi suferit iar noi habar nu am fi avut de atatia copii abandonati. Raul ar putea fi schimbat in bine oricand.

Născut în România. Despre George Enescu și muzica lui, cu penița înmuiată în lumină, eclipsă si rouă

with one comment

PajistePentruEnescu

Pajiste romaneasca – pentru Maestrul Enescu, care mult si-a mai dorit sa se intoarca acasa, la pamantul sau moldovenesc plin cu flori si iarba.

Ceea ce mi-ar place cu adevarat ar fi

sa stau culcat in iarba inalta de pe campiile Moldovei,

iar gâzele sa zumzaie in jurul meu…

George Enescu, 1881 – 1955

Diplomatul francez Charles de Saint-Aulaire (Contele de Saint-Aulaire), fost ambasador al Frantei in Romania in 1916-1920, scria: “Ca sa poti contura personalitatea polivalenta a lui George Enescu – acest creator singular – ai nevoie de putere, trebuie sa-ti inmoi penita in lumina, eclipsa si roua”. Ascultam parerea unor tineri, care, desi vorbeau frumos despre Enescu, credeau ca “este prea invechit cu Rapsodiile si folclorul – si ca este timpul pentru altii si altceva”. Toti cei care gandesc astfel – inclusiv cei care critica Festivalul Enescu ce sta sa inceapa – ar trebui sa remarce ca muzica lui Enescu nu se aude in spatiul public decat foarte rar si se rezuma la cateva compozitii, desi avem o bogatie de lucrari si artisti admirabili. In plus, ar trebui si sa se intoarca cu gandul in timp, sa revada contextul in care mizica lui Enescu a fost creata si ce a reprezentat pentru Romania si pentru Europa la sfarsit de secol XIX compozitia sa. Nu vreti Rapsodii, ascultati altceva de Enescu, ca aveti de unde.

Ma gandeam – cum ar fi daca in metrou sau in autobuz, la o ora de varf, cand oamenii vin de la munca, obositi si tracasati, ar asculta Serenade Lontaine, compusa de Enescu la 22 de ani, in superba interpretare de mai jos. Cum s-ar simti oamenii dupa ce ar asculta aceasta minunatie? Cred ca bine.

Serenade Lointaine (Aubade Lointaine/Serenada tarzie) pentru pian, vioara si violoncel. Este minunata, parca este muzica de film – a fost compusa de Enescu in 1903, pentru aniversarea casatoriei Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta. Interpreteaza: Ilinca Dumitrescu, pian; Sherban Lupu, vioara; Marin Cazacu, violoncel:

In 1908, la „Theatre des Arts” din Paris avea loc Festivalul dedicat lucrarilor lui Enescu. Au fost interpretate in prima auditie, pe 19 decembrie 1908, cele „7 Cantece pe versuri de Clement Marot, op.15”. In 1943, Enescu inregistra „Sept chansons de Clement Marot, op. 15”. In 1951 Enescu realiza la BBC o noua inregistrare „7 Songs on lyrics by Clement Marot, op. 15” (Enescu la pian, interpreta Sophie Wyss).

Languir me fais”. La pian: George Enescu. Tenor: Constantin Stroescu. Inregistrare din 1943:

Iar pentru dimineata, cand oamenii pleaca la munca, adormiti si fara chef:

Aubade (Serenada) in C major Op. 37 pentru vioara, viola si violoncel compusa de Enescu cand avea 18 ani, in 1899. O bijuterie prea putin cunoscuta, compusa de George Enescu in perioada in care se afla in munti, la Caselul Peles din Sinaia. Interpreteaza: Vlad Stanculeasa, vioara; Ettore Causa, viola; Pablo de Naveran, violoncel:

Balada pentru vioara si pian, compusa de George Enescu in 1895, cand avea 14 ani. Interpreteaza Sherban Lupu la vioara si Ilinca Dumitrescu la pian:

Imn Jubiliar 1906 (“jubilar”) de George Enescu – o compozitie interzisa de comunisti in Romania. O lucrare unica pentru fanfara (sau orchestra de suflatori), harpa si cor barbatesc “cu cuvinte” – se remarca in final corul barbatesc si puternice lovituri de tobe, reprezentand simbolic salvele de tun, precum si urale. George Enescu a compus Imnul Jubiliar in 1906, pe care l-a dedicat Regelui Carol I in acelasi an, cu prilejul implinirii a 40 de ani de domnie – Carol I, cel cu coroana din otel, confectionata din teava de tun turcesc capturat la Plevna, in Razboiul de Independenta. Este singura compozitie a lui Enescu pentru orchestra de suflatori. Corul barbatesc apare in finalul lucrarii – care prezinta influente ale muzicii traditionale romanesti. Pe 10 mai 1866, Carol I intra in Bucuresti, ca domn constitutional al Romaniei, iar pe 14 mai 1881 era proclamat rege. Carol I a domnit 48 de ani. A murit in 1914 (in videoclipul de mai jos apare o greseala, este incurcat Carol I cu Ferdinand). “Imnul Jubiliar 1906” de George Enescu in interpretarea Orchestrei Reprezentative a Armatei Romaniei:

O alta lucrare pentru de suflatori este “Dixtuorul pentru Instrumente de suflat” Op. 14, tot din 1906 – flaut, oboi, corn englez, clarinet, fagot, corn – din trei parti: Doucement mouvemente; Moderement; Allegrement, mais pas trop vif. Este cunoscuta in inregistrari ca “Dixtuor for Wind Instruments, op. 14” sau “Decet for Winds”. O alta lucrare partial pentru fanfara este “Cantata Bordeaux” din 1908 (Cantate pour la pose de la premiere pierre du pont a transbordeur de Bordeaux) pe versuri de Albert Bureau, pentru fanfara militara, doua harpe, orchestra de coarde, violoncel solo, bariton solo si tobe (“tunuri”).

GeorgeEnescu1Violonist1923

George Enescu ne-a lasat peste 200 de lucrari: simfonii, suite simfonice, sonate pentru vioara, violoncel si pian, cvartete pentru coarde, lucrari de camera, cantate, melodii, o opera – si inca 23 de lucrari, doar fragmente. In documente este consemnata si Humoresca, compusa de Enescu in 1911 pentru Festivalul International de Arte de la Norwich, Marea Britanie, la cererea dirijorului Henry J. Wood, care a si dirijat lucrarea, dar nu se mai gaseste partitura (in 2011 inca nu se gasise). Compozitiile lui Enescu:

1886, la 5 ani: Opera pentru vioara si pian “Pamant romanesc”/“Tara romaneasca”; 1887, la 6 ani: “Vals” pentru pian, “Hora Sinaia”, “Revedere” pe versuri de Mihai Eminescu si “Fantasie mica”; 1889, la 8 ani: “Piece d’eglise” pentru pian (Mica bucatica bisericeasca/Piesa religioasa in Sol major pentru pian); 1891, la 10 ani: “Legende” pentru vioara si pian; 18911894, intre 10 si 13 ani: Trei uverturi pentru orchestra; 1893, la 12 ani: “Rondo si variatiuni” pentru pian; 1893, la 12 ani: Cvartet pentru pian (fragment); 1894, la 13 ani: Sonata pentru orchestra; 1894, la 13 ani: “Balada” pentru pian; 1894, la 13 ani: “Introducere”, “Adagio” si “Allegro” pentru pian; 1894, la 13 ani: “Sonata” pentru pian; 1894-1895, la 13 ani: “Polca” pentru pian; 1894-1895, la 13 ani: “Sonatina” pentru pian la patru maini; 1894-1895, la 13 ani: “Romanta” pentru pian la patru maini; 18941897, de la 13 la 16 ani: Poema Romana, Suita simfonica pentru orchestra si cor masculin “fara cuvinte” Op. 1 dedicata Reginei Elisabeta a Romaniei (Respectueux homage a Sa Majeste la Reine de Roumanie); 18941897, de la 13 la 16 ani: Sonata nr.1 pentru pian si vioara in Re major Op. 2, in 3 parti (Allegro vivo, Quasi adagio, Allegro); 18941897, de la 13 la 16 ani: Suita nr.1 pentru pian in stil vechi in Sol minor Op. 3 in 4 parti (Prelude, Fugue, Adagio, Finale); 1894, la 13 ani: Cvartet pentru patru viori; 1894, la 13 ani: Suita de variatiuni pentru doua viori; 1894, la 13 ani: Cvartet pentru coarde in Do major (fragment); 1894, la 13 ani: Cvartet pentru coarde in Re minor (fragment); 1895, la 14 ani: Balada pentru vioara si orchestra/Balada pentru vioara si pian; 1895, la 14 ani: Studiu de simfonie nr.1 in Re minor; 1895, la 14 ani: Studiu de simfonie nr.2 in Fa major; 1895, la 14 ani: Uvertura tragica; 1895, la 14 ani: “Tarantelle” pentru vioara si pian; 1895, la 14 ani: Sonata pentru vioara; 1895, la 14 ani: “Vision de Saul” cantata; 1895-1896, la 14 ani: “Fuga” pentru pian in patru parti pe un subiect original; 1895, la 14 ani: Cantata “Ahasverus” (fragment); 1896, la 15 ani: Fantezie pentru pian si orchestra; 1896, la 15 ani: Studiu de simfonie nr.3 in Fa major; 1896, la 15 ani: Andantino dintr-o suita orchestrala; 1896, la 15 ani: Uvertura triumfala; 1896, la 15 ani: Cvintet pentru pian; 1896, la 15 ani: “Preludiu” pentru pian; 1896, la 15 ani: “Scherzo” pentru pian; 1896, la 15 ani: Concert pentru vioara in La minor (fragment); 1896, la 15 ani: Concert pentru coarde (fragment); 1896, la 15 ani: Doua suite romanesti pentru orchestra (fragment); 1897, la 16 ani: Trio pentru pian in Sol minor; 1897, la 16 ani: “Nocturna” si “Saltarello” pentru violoncel; 1897, la 16 ani: “La fileuse” pentru pian; 18971898, la 16 ani: Cantec “Si j’etais Dieu” pe versuri de S.Prudhomme; 1897, la 16 ani: Cvartet pentru coarde (fragment); 1897, la 16 ani: “Barcarola” pentru pian (fragment); 1898, la 17 ani: Sonata pentru violoncel nr.1 in Fa minor Op. 26; 1898, la 17 ani: Variatiuni pentru doua piane pe o tema originala in La bemol major Op. 5 (dedicatie pentru Edouard Risler si Alfred Cortot); 1898, la 17 ani: Trei melodii pentru bas si pian Op. 4 pe versurile poemelor Deșertul de Jules Lemaitre, Galopul si Suspin de Sully Prudhomme; 1898, la 17 ani: Studiu de simfonie nr.4 in Mi bemol major; 1898, la 17 ani: Preludiu pentru doua piane, vioara si violoncel; 1898, la 17 ani: “Regrets” pentru pian; 1898, la 17 ani: “Impromptu” pentru pian; 1898, la 17 ani: “Suita” pentru pian la patru maini; 1898, la 17 ani: “Moderement” pentru pian; 1898, la 17 ani: “L’Aurore” cantata; 1898, la 17 ani: Cantece pe versuri de Carmen Sylva (Regina Elisabeta a Romaniei): Sphinx; Der Blaser, Zaghaft, Armes Magdlein, Der Schmetterlingskuss, Reue, Schlaflos, Junge Schmerzen – pentru mezzo-soprana, bas si pian; 1898, la 17 ani: Cantec “Pensee Perdue” pe versuri de Prudhomme; 1898, la 17 ani: Cantec “Wustenbild” pe versuri de Roderich; 1898, la 17 ani: Cantec “Chant indou” pe versuri de Rolland; 1898, la 17 ani: Cantec a cappella “Waldegesang” pentru cor mixt; 1898, la 17 ani: Octet pentru coarde in Re minor (fragment); 1898, la 17 ani: “Moderato” pentru vioara si pian in Fa minor (fragment); 1898, la 17 ani: Concert pentru pian in Re minor (fragment); 1898, la 17 ani: Concert pentru pian in Mi minor (fragment); 1899, la 18 ani: Sonata pentru vioara nr.2 in Fa minor Op. 6, in 3 parti Assez mouvemente, Tranquilement, Vif; 1899, la 18 ani: Patru divertismente pentru orchestra; 1899, la 18 ani: Trio pentru doua viori si violoncel; 1899, la 18 ani: “Aubade” (Serenada) trio pentru vioara, viola si violoncel; 1899, la 18 ani: “Serenada in surdina” pentru vioara si violoncel; 1899, la 18 ani: “Allemande” pentru pian; 1899, la 18 ani: Cantec “Quarantine” pe versuri proprii; 1899, la 18 ani: Cantec “Dedicace”; 1899, la 18 ani: Cantece pe versuri de Carmen Sylva (Regina Elisabeta a Romaniei): Maurerlied, Konigshusarenlied, Souhait; – inca 13 lucrari (5 cvartete de coarde, 8 cantate) compuse pana in 1899, din copilarie/adolescenta, au ramas neterminate -; 1900: Octetul pentru coarde in Do major Op. 7, pentru 4 viori, 2 viole si 2 violoncele in 4 parti cu pauza – Tres modere, Meme temps / pause/ Tres fougueux-moins vite-1er movement-moins vite-Lentement-Plus anime, Mouvement de valse bien rythmee (dedicata lui Andre Gedalge); 1900: “Andante religioso” pentru doua violoncele si orga; 1900: “Pastorala, menuet trist si nocturna” pentru vioara si pian la patru maini; 1900: Septet de suflatori si pian (flaut, oboi, corn englez, clarinet, fagot si corn); 1900: Impromptu pentru pian; 1900: Cantec “De ziua ta”; 1900: Cantec pentru bariton, cor si orchestra “Die nachtliche Hershau” pe versuri de Zedlitz; 1900: Cantec a cappella pentru cor mixt “Plugarul” pe versuri de Radulescu-Niger; 1900: “Suita orientala” pentru orchestra (nefinalizata); 1900, 1903, 1904, 1907: Cantece pe versuri de Carmen Sylva (Regina Elisabeta a Romaniei): Mittagslauten, Regen, Die Kirschen pentru soprano, baritone, violoncel si pian, Entsagen; 1901: Simfonia concertanta in Si minor pentru violoncel si orchestra Op. 8; 1901: Rapsodia Romana nr.1 in La Major Op. 11 (dedicata lui B. Croce-Spinelli); 1901: Cantec pentru voce, violoncel si pian “Prinz Waldvogelsgesang”; 1901: Cantec “Ein Sonnenblick”; 1902: Rapsodia Romana nr.2 in Re Major Op. 11; 1902: Intermezzo nr.1 pentru coarde Op.12; 1902: Cantec “De la flute au cor” pe versuri de Gregh; 1903: Suita orchestrala nr.1 in Do major Op. 9; 1903: Intermezzo nr.2 pentru coarde Op.12; 1903: Suita pentru pian nr.2 in Re major Op. 10 in patru parti Toccata, Sarabanda, Pavana, Bourree (Toccata era compusa din 1900); 1903: “Serenade lointaine” pentru vioara, violoncel si pian (la aniversarea casatoriei familiei regale); 1903: “Impromptu concertant” in Sol bemol major pentru vioara si pian; 1903: Preludiu si Fuga pentru pian; 1904: “Cantabile si Presto” pentru flaut si pian (dedicata lui Paul Taffanel); 1904: “Allegro de concert” pentru harpa cromatica; 1904: Cantec pentru cor, pian si orga “Oda” pe versuri de Ion Soricu; 1905: Simfonia nr.1 in Mi bemol major Op. 13 in 3 parti Assez vif et rythme, Lent, Vif et vigoureux (dedicata lui Alfredo Casella); 1905: Cantec “Silence” pentru voce si pian pe versuri de A.V.Samain (dedicata domnisoarei Victoire Pride); 1905: Cantec pentru bariton, viola si violoncel “Doina” pe versuri de Vasile Alecsandri; 1906: Dixtour pentru instrumente de suflat in Re major Op. 14 (Decet for Winds) in 3 parti Doucement mouvemente; Moderement; Allegrement, mais pas trop vif; 1906: “Konzertstuck” pentru viola si pian (dedicata lui Theophile Laforge); 1906: “Legende” pentru trompeta si pian (dedicata lui Merri Franquin); 1906: “Au soir”, Poem pentru patru trompete; 1906: “Imn Jubilar” (imnul jubiliar 40 de ani de domnie pentru Carol I) pentru fanfara militara, cor barbatesc si harpa; 1906: Cvartet pentru coarde in Do major (nefinalizata); 1907: “Nocturna” pentru pian; 19071908: 7 (sapte) melodii pentru tenor si pian pe poeme de Clement Marot Op 15 (Estrene a Anne, Languir me fais, Aux damoyselles paresseuses d’escrire a leurs amys, Estrene de la rose, Present de couleur blanche, Changeons propos c’est trop chante d’amours, Du conflict en douleur); 1908: “Cantata Bordeaux” (Cantate pour la pose de la premiere pierre du pont a transbordeur de Bordeaux) pe versuri de Albert Bureau, pentru fanfara militara, doua harpe, orchestra de coarde, violoncel solo, bariton solo si tobe (“tunuri”); 1908: Cantec “Morgengebet”; 1909: Cvartetul pentru pian nr.1 in Re major Op. 16; 1909: “Aria” si “Scherzino” pentru vioara, viola, violoncel, contrabas si pian; 19101915: „Sarabande” pentru vioara solo; 19101931: Oedipe, opera, tragedie lirica in patru acte Op. 23 (prima reprezentatie in 1936); 1911: “Suite chatelaine” pentru orchestra (finalizata de Remus Georgescu); 1911: Sonata pentru vioara in La minor (nefinalizata); 1911: “Humoresca” pentru Festivalul International de Arte de la Norwich, Marea Britanie, la cererea dirijorului Henry J. Wood; 1912: Sonata pentru pian (nefinalizata); 19131916: Suita pentru pian nr.3 Op. 18 “Pieces impromtues” – 7 piese: Melodie, Voix de la Steppe, Mazurk Melancolique, Burlesque, Appassionato, Choral, Carillon Nocturne; 1914: Simfonia nr.2 in La major Op. 17; 1915: Suita orchestrala nr.2 in Do major Op. 20; 19151916: Trei melodii pe poeme de Fernard Gregh Op. 19; 1916: Trio pentru pian in La minor; 1916: Cantec pentru soprana, tenor, bariton, cor si orchestra “Strigoii” pe versuri de Mihai Eminescu (finalizata de Cornel Taranu); 1917: “Hora unirei” pentru vioara si pian; 1917: Cantec “Eu ma duc, codrul ramane”; 1917: Simfonia in Fa minor pentru orchestra, cor si bariton cu versetul Psalmului 86 (nefinalizata); 1918: Simfonia nr.3 in Do major pentru orchestra si cor Op. 21; 1920: Cvartetul pentru coarde nr.1 in Mi bemol major Op. 22, doua viori, o viola si un violoncel; 1922: Hommage Musical a Gabriel Faure pentru pian – “Piece pour le piano sur le nom de Faure” (dedicata lui Gabriel Faure); 1923: Poem simfonic “Isis” (finalizata de Pascal Bentoiu); 1926: Sonata pentru pian nr.1 in Fa diez minor Op. 24; 1926: Sonata pentru vioara nr.3 in caracter popular romanesc in La minor Op. 25 (in memoria lui Franz Kneisel); 1928: Capriciu romanesc pentru vioara si orchestra (finalizata de Cornel Taranu); 1931: “Nuages d’automne sur les forets” prima parte din Poemul simfonic “Voix de la nature”; 19311936: Nocturne “Villa d’Avrayen” pentru cvintet de pian; 19311936: “Allegro” pentru orchestra de camera; 1932: Simfonia concertanta pentru vioara si orchestra in Do major (nefinalizata); 1935: Sonata pentru pian nr.3 in Re major Op. 24; 1934: Simfonia nr.4 (finalizata de Pascal Bentoiu); 1935: Sonata pentru violoncel nr.2 in Do major Op. 26 (dedicata lui Pablo Casals); 19371938: “Sateasca” (“Villageoise”) Suita orchestrala nr.3 in Re major Op. 27 in 5 parti, Reinnoirea campeneasca (1); Strengari zburdand in aer liber (2); Casa veche a copilariei in asfintit / Pastor / Pasari calatoare si corbi / Clopote de seara (3); Parau sub luna (4); Dansuri taranesti (5), compusa la solicitarea Filarmonicii din New York; a dirijat-o in 1939 in America si apoi la Bucuresti; 1939: Poem simfonic “Voix de la nature” (nefinalizata); 1940: Cvintetul pentru pian in La minor Op. 29; 1940: “Impresii din copilarie” (Impression d’Enfance) pentru vioara si pian Op. 28 (in memoria lui Eduard Caudella) – Lautarul (Menetrier / Fiddler), Batranul cersetor (Vieux mendiant / Old Beggar), Paraias in fundul gradinii (Ruisselet au fond du jardin / Brook at the bottom of the Garden), Pasarea din colivie si cucul din perete (L’Oiseau en cage et le coucou au mur / The Caged Bird and the Cuckoo Clock on the Wall), Cantec de leagan (Chanson pour bercer / Lullaby), Greierasul (Grillon / Cricket), Luna din fereastra (Lune a travers les vitres / Moonlight Through the Windows), Vantul din horn (Vent dans la cheminee / Wind in the Chimney), Furtuna de afara, in noapte (Tepete au-dehors, dans la nuit / The Storm Outside at Night), Rasarit de soare (Lever de soleil / Sunrise); 1941: Simfonia nr.5 cu tenor si cor feminin in Re major (finalizata de Pascal Bentoiu); 1942: Trio pentru pian (finalizata de Pascal Bentoiu); 19431944: Cvartetul pentru pian nr.2 in Re minor Op. 30; 1946: Cantec a cappella pentru cor “Liniste!” pe versuri de Stamatiad (nefinalizata); 1948: Uvertura de concert pe o tema cu caracter popular romanesc in La major Op. 32; 1951: Cvartetul pentru coarde nr.2 in Sol major Op. 22, pentru doua viori, o viola si un violoncel (dedicat doamnei Elisabeth Schurtleff Coolidge); 1954: Poem simfonic in Sol major Op. 31 pentru tenor, cor si orchestra “Vox maris”; 1954: Simfonia de camera pentru 12 instrumente Op. 33. George Enescu a compus pana in 1954, cand s-a imbolnavit grav, murind in 1955.

Cantabile si Presto pentru flaut si pian, din 1904. A fost dedicata de Enescu lui Claude-Paul Taffanel, profesor de flaut la Conservatorul din Paris, fondatorul scolii franceze de flaut, cel care a „remodelat” acest instrument muzical. Interpreteaza: Sir James Galway la flaut (pe care il cunoastem din interpretarea muzicii din „The Lord of the Rings”); Phillip Moll, pian:

Ascultand “Legende”, lucrarea solo pentru trompeta si pian, compusa de George Enescu in 1906, in interpretarea lui Maurice Andre la trompeta si Jean Hubeau, la pian, am avut senzatia ca ascult o lucrare moderna de jazz. Puteam sa jur ca cineva a compus lucrarea pentru Enescu, nu invers. George Enescu a dedicat “Legende” profesorului Franquin, iar lucrarea reflecta amprenta stilului impresionist lasata asupra tanarului student Enescu, de catre profesorii sai, Jules Massenet si Gabriel Faure. Prof. Merri Jean Baptiste Franquin a fost profesor de trompeta, corn si flugelhorn la Conservatorul din Paris si inventator al trompetei cu 3 pistoane, autor al cartii “Metoda completa pentru trompeta moderna”. Dupa ce a absolvit Conservatorul din Paris, George Enescu a colaborat cu prof. Franquin. “Legende” pentru trompeta a lui Enescu este considerata in lume ca cel mai important pas in evolutia interpretarii la trompeta, de la un instrument limitat si arhaic la unul cromatic si solistic. Mai pe romaneste: George Enescu a demonstrat la aceea vreme, prin aceasta lucrare, ca trompeta putea fi solista, ca si vioara, pianul sau violoncelul. 1906 “Enesco’s Legende” cu Alison Balsom – “Best female artist” in 2009 si 2011, in “The Classic BRIT Awards” –  explica si apoi interpreteaza:

Necunoscutul Enescu

In 2012 a aparut CD-ul intitulat „The Unknown Enescu”, volumul unu, continand 13 lucrari de muzica de camera ale lui George Enescu de la sfarsitul secolului XIX si inceputul lui XX (muzicienii au luat partiturile de la Muzeul George Enescu). Inregistrarea, din 2005, a fost facuta la Bucuresti si la Universitatea din Ilinois. Interpreteaza: violonistul Sherban Lupu; Masumi Per Rostad, viola; Marin Cazacu, violoncel; Dmitry Kouzov, violoncel; Ian Hobson, pian; Ilinca Dumitrescu, pian; Samir Golesco, pian si „Enescu Ensemble of the University of Ilinois”, Conductor Sherban Lupu. Aubade (1899); Pastorale, Menuet triste et Nocturne (1900); Sarabande (1910-1915); Serenade Lointaine (1903); Andantino malinconico (1951); Prelude and Gavotte (1898); Airs dans le genre roumain (1926 – Arii in stil popular romanesc); Legende pour violin et piano (1891); Serenade en sourdine (1915-1920); Fantaisie concertante (1932); Nocturne „Villa d’Avrayen” (1931-1936); Hora Unirei (1917); Aria and Scherzino (1898-1908). Stuart Millsom: „Discul este format din muzica de camera din cea mai pura, de cea mai naturala calitate lirica pe care ti-o poti imagina. Este o muzica pentru momente de liniste. Enescu ne-a oferit sunete care par invaluite in timpul verii sau in lumina de toamna. Colectia este o revelatie”.

NecunoscutulEnescu

George Enescu: „Perfectiunea, care ii pasioneaza atat de mult pe oameni, nu ma intereseaza. Ceea ce conteaza in arta este sa vibrezi tu insuti si sa-i faci si pe altii sa vibreze”.

Suita pentru pian Nr. 2 Op. 10 de George Enescu, compusa in 1903, are o poveste. In februarie 1903, la Paris, era organizat un concurs de compozitie cu zece categorii diferite, care o includea si pe cea de compozitii pentru pian. Juriul, care era format din Claude Debussy, Vincent d’Indy, Gabriel Pierne si Alfred Cortot, i-a solicitat lui George Enescu sa compuna o suita pentru pian. Enescu avea compusa inca din 1900 „Toccata”, iar pana in vara a compus „Sarabande”, „Pavane” si „Bourree”. George Enescu s-a prezentat la concurs cu Suita pentru pian Nr. 2 Op. 10 formata din cele patru piese, castigand premiul I la sectiunea compozitie pentru pian, dar si „Prix Pleyel”, un pian mare de concert Pleyel, recompensa pentru cea mai buna compozitie din concurs. Enescu nu este prea usor de interpretat. La Enescu nu tine totul de tehnica (perfectiune) ci si de o sensibilitate anume, pentru ca Enescu era un om sensibil, care iubea oamenii si natura, iubea iarba, pomii, pamantul, iubea cateii. Am ascultat multe interpretari de pian iar unele mi s-au parut putin cam violente pentru un Enescu sensibil. Luiza Borac se apropie cel mai bine prin interpretare de Enescu. Suita pentru pian Nr. 2 Op. 10 de George Enescu – Toccata, Sarabande, Pavane si Bourree – interpretata de pianista Luiza Borac:

Pianista Luiza Borac, nascuta in Ramnicu Valcea, cu studii la Universitatea de Muzica Bucuresti (clasa Gabriel Amiras), stabilita in Germania (Hamburg), a castigat premiul „BBC Music Award” Londra pentru inregistrarile cu sonatele enesciene si alte lucrari de pian, realizate in 2006 la casa de discuri „Avie” – Dublul Album George Enescu. Din 1.500 de inregistrari participante la concurs, juriul de specialitate BBC, compus din personalitati din lumea criticii muzicale internationale, a selectionat 3, pe care le-a prezentat publicului pe internet, spre votare. Inregistrarile Luizei Borac au castigat cu peste 40.000 de voturi ale publicului meloman, in concordanta cu preferinta juriului. „Avie Records”: „Luiza’s completion of her Enescu series for AVIE established her as the supreme Enescu pianist of our time”. 

Daca Sherban Lupu, profesor de vioara la Universitatea Ilinois si director artistic al Societatii George Enescu in SUA, este ambasadorul viorii lui Enescu in SUA, iar Luiza Borac este ambasador al pianului lui Enescu in Europa, ambasador al simfoniilor lui Enescu in Europa este finlandezul Hannu Lintu. Hannu Lintu este director artistic al Orchestrei Filarmonice din Tampere si sef al Orchestrei Radio Finlandeze. Si un mare pasionat de Enescu, dorind sa fie recunoscuta mondial universalitatea muzicii compuse de Enescu. Der Spiegel, 2012: „Hannu Lintu este un ambasador al lui Enescu, un maestru deseori subestimat”. Hannu Lintu contribuie la pastrarea si promovarea mostenirii enesciene”. Hannu Lintu a inregistrat in 2012 primul album la casa de discuri „Ondine” cu Simfonia Nr. 2 si Simfonia de Camera de George Enescu. Specialisti in domeniu, precum Klassik.com, au rasplatit valoarea repertoriala a operei lui Enescu inregistrata de Lintu cu 5 stele si au salutat cordial „redescoperirea acestui neobisnuit al muzicii concertante europene”. Blair Sanderson: „Raritatea inregistrarilor multora din compozitiile lui Enescu impiedica popularitatea acestora la nivel mondial. Constributia lui Hannu Lintu este foarte importanta in acest context, mai ales ca interpretarea clara si convingatoare a Orchestrei Filarmonice din Tampere are potentialul de a consacra aceste piese si in afara Romaniei” – Ghidul de Muzica online „Allmusic”.

De multe ori ma intreb daca toti ascultatorii stiu la ce varsta a debutat Enescu in calitate de compozitor. Sa reamintesc anul nasterii: 1881, 19 august. A inceput sa cante la 4 ani si sa compuna la 5 ani. George Enescu avea deja schitate 3 simfonii in 1894, cand avea 13 ani – printre care si Poema Romana, inspirata de muzica doinitorilor din Liveni si a lautarilor din Cracalia. Balada pentru vioara si orchestra/pian a fost compusa de Enescu in 1895, cand avea 14 ani. La 16 ani, in 1897, definitiva 4 simfonii. George Enescu a creat muzica viitorului, inspirata din trecutul Romaniei, in prezentul timpurilor sale. Ca sa intelegi creatia artistului Enescu trebuie mai intai sa cunosti timpurile pe care le-a trait. Sa il cunosti ca om, sa ii cunosti viata. Sa il cunosti pe copilul genial Enescu. Sa cunosti viata ca de film a omului Enescu. Si sa iti aduci aminte prin ce a trecut cultura acestei tari, ca sa iti dai seama de imensa realizare a culturii romanesti din anul 1897 cu ajutorul genialului copil de 16 ani, pe numele sau George Enescu.

Marii voievozi romani dispareau dupa 1714 si in Tarile Romane incepea epoca de mare glorie politica si culturala a domniei turco-fanariotilor, izolarea politica, economica si culturala (care a durat pana in 1821). Transilvania era sub ocupatia habsburgica, urma randul Banatului si Olteniei, din perioada 1719-1738. Nici fanariotii si nici autoritatea imperiala nu agreau activitatea culturala pe teritoriul Romaniei, creatiile originale fiind considerate periculoase. In 1727, tatarii dadeau foc Mitropoliei din Iasi, arzand manuscrisele si cartile religioase. In 1737, turcii pradau Targovistea si ardeau cartile din biblioteca bisericii. In Transilvania anului 1761 incepea prigoana romanilor de catre iezuitii maghiari. Bisericile din lemn erau distruse prin foc de austrieci si se destrama traditia ardeleana a muzicii de strana. Cum in secolele XVII, XVIII si XIX nu exista o unitate statala – Tarile Romane aflandu-se la confluenta a trei imperii care reuseau sa influenteze puternic cultura, tot asa s-a intamplat si cu muzica. Guvernantii vechilor Principate Romane introdusesera influentele grecesti si mai ales turcesti, muzica de salon din Austria, Ungaria, Germania si Franta. Lautarii autohtoni au deformat si ei folclorul, cu influentele orientale, romante rusesti, cantece frantuzesti, cu polci, mazurci etc – nu ca nu ar fi frumoase, dar folclorul nu mai era romanesc, ci un melanj. Renasterea spirituala din Tarile Romane din secolele XVIII si XIX este datorata in primul rand inaltilor clerici, in timp ce spiritul culturii europene apusene era inabusit de cel laic inca din secolul XVII (veacul iluminismului ateu). Transilvania din a doua jumatate a secolului XVIII se remarca prin Scoala Ardeleana, devenind un centru cultural puternic, iar Moldova prin Miscarea de Renastere Ortodoxa, cunoscuta ca “Paisianism” – un curent de Isihasm Romanesc (lucrarea tainica de curatire de patimi a crestinilor ortodocsi, prin repetarea rugaciunii lui Iisus si dorinta de liniste interioara; in ultimele decenii ale secolului XVIII si in secolul XIX, ucenicii lui Paisie au raspandit Isihasmul in Tarile Romane si in peste 100 de manastiri din Rusia, Ucraina si Bulgaria). In 1745, Petru Velicicovschi, cunoscut ca Paisie (Sfantul Cuvios Paisie de la Neamt din 1992), de origine ucraineana, se muta in Moldova, la Schitul Traisteni. Paisie absolvise Academia Teologica din Kiev, intemeiata de Mitropolitul moldovean Petru Movila. In 1746, Paisie a plecat la Muntele Athos iar in 1763, impreuna cu un grup de calugari romani, ucrainieni, bulgari si rusi, se aseza la Manastirea Dragomirna. In 1775, nordul Bucovinei intra in posesia austriecilor iar Paisie se muta la Manastirea Secu si apoi la Neamt, unde a indrumat traducerea scrierilor patristice din greaca in limba romana (Filocalia) care se traducea apoi in slavona. Cultura romaneasca de secol XVIII (literatura si istorie) era reprezentata de Principele Dimitrie Cantemir, Stolnicul Constantin Cantacuzino, Ion Neculce, Petru Maior, Gheorghe Sincai, Ion Budai Deleanu, Samuil Micu. Scrierile religioase ocupau un loc important, prin introducerea limbii romane in biserica. Se infiinteaza la Bucuresti si Iasi “Academia Domneasca”, in care se cultivau si datinile populare. Singura cultura muzicala care a ramas in aceasta perioada perfect unitara in Tarile Romane a fost cea a folclorului taranesc, cu doine, balade, hore, jocuri si obiceiuri. Multi compozitori romani, cu studii la Paris, au incercat sa readuca muzica romaneasca culta in matca nationala, insa muzica occidentala, in special cea din Franta, Germania sau din Austria si Ungaria, era preferata.

Pana cand a aparut un pusti de 16 ani, George Enescu, student la Conservatorul din Paris. A compus Poema Romana in 1897 si cu aceasta creatie muzica romaneasca isi gasea in sfarsit un loc in cultura universala, la sfarsit de secol XIX – existenta unei noi culturi europene cu specific propriu, romanesc, care urma sa influenteze, la randul sau, muzica europeana. Pablo Casals il numea mai tarziu pe Enescu “acest geniu al muzicii moderne”. Apoi au urmat cele doua Rapsodii Romane, in 1901 si 1902. Au avut un succes atat de mare, fiind preluate de mai toate marile orchestre ale lumii, incat au ramas in constiinta universala ca cele mai cunoscute compozitii Enescu. Pe cat a fost succesul de mare, pe atat a fost si supararea lui Enescu: aproape nimeni nu mai vedea celelalte compozitii.

Am observat ca majoritatea compozitiilor lui Enescu sunt prezentate in spatiul public insotite de fotografii de la maturitate, nimeni nu se mai uita la anul in care au fost compuse, pentru a se vedea varsta de 10, 14, 16 sau 18 de ani la care Enescu le-a creat. Nimeni nu se mai gandeste ca Enescu s-a nascut in 1881, pe cand nu existau mijloace de inregistrare, memoria de copil a lui Enescu era cea care retinea tot, ca un computer. De multe ori este chiar amuzant sa vezi cum multi oameni, in floarea varstei, se strang si intorc pe toate fetele compozitii ale copilului sau adolescentului Enescu, copilul minune al Romaniei care, la 12 ani debuta ca violonist la Viena, la 16 ani debuta ca si compozitor la Paris, la 16 ani, dadea lectii de muzica prin Paris. George Enescu poate parea “invechit” in ochii celor care inca nu l-au descoperit in totalitate (si, poate, unii se jeneaza cu folclorul romanesc, sa nu cumva sa fie considerati “tarani”).

George Enescu a fost numit lautar de anumiti membri ai familiei sotiei sale, desi era unul dintre cei mai mari compozitori, violonisti, pianisti, dirijori si profesori ai timpului sau – aici nu comentez, a fost alegerea Maestrului – insa in epoca sa, doar trei violonisti erau considerati ca cei mai mari in Europa: austriacul Fritz Kreisler, francezul Jacques Thibaud si romanul George Enescu. Marele pianist polonez Arthur Rubinstein spunea ca George Enescu a fost un pianist mai bun decat el. George Enescu era apreciat si invitat de toate orchestrele mari din lume pentru a dirija, apreciind metoda sa pedagogica. George Enescu a fost un profesor exceptional, a predat in cele mai mari universitati ale lumii. Asa ca nu am intelegere pentru cei care il numesc, in zilele noastre, scripcar sau lautar. Sper ca George Enescu sa fie inteles. Ca om si muzician. Sa nu-i mai fie jignita memoria si creatia. George Enescu a fost numit muzician de neinteles de catre cei care nu ii agreaza compozitiile moderne, desi este primul compozitor roman care a introdus o noua si originala tehnica in muzica. Enescu a fost numit folclorist, desi este primul compozitor care a modernizat muzica romaneasca, prin stilizarea folclorului autentic.

Probabil ca la fel au fost numiti folcloristi si Franz Liszt cu rapsodiile sale ungare (din care una romaneasca si alta spaniola), Johannes Brahms cu dansurile ungare, Edouard Lalo cu rapsodia spaniola, Antonin Dvorak cu dansurile slave, Maurice Ravel cu rapsodia spaniola, Bela Bartok cu dansurile populare romanesti. Ar fi bine ca romanii sa nu se mai jeneze cu folclorul romanesc si cu muzica lui Enescu.

Poate ca ar fi bine sa se gandeasca ca exista un raspuns foarte simplu la intrebarile: de ce strainii sunt atrasi de muzica si dansul popular romanesc – si de ce sunt atat de obisnuiti cu folclorul romanesc?

Pentru ca George Enescu l-a facut cunoscut lumii cand avea doar 16 ani si jumatate, prin compozitia sa Poema Romana, interpretat la Paris in februarie 1898.

Poate ca ar fi bine ca din cand in cand sa mai fie ascultat si Bela Bartok, cu ale sale “Dansuri poporale romanesti”, ca sa nu se mai rusineze nimeni cu folclorul romanesc. Muzica populara romaneasca, compusa de un maghiar (Bartok), interpretata de japonezii din Sapporo (dirijor Sugiura), intr-o sala de concert Americana (Boston):

Bela Bartok s-a nascut in acelasi an cu Enescu, dar la celalat capat al tarii, in orasul banatean Sânnicolaul Mare. Pe atunci se numea si Nagyszenentmiklos, fiind inglobat in austro-ungaria. Copilaria si-a petrecut-o in tinuturi romanesti si slovace, aceste formandu-i o “limba muzicala materna”. Bartok a invatat un an la Oradea apoi la Bratislava si Budapesta. In timp ce intelectualii maghiari se indepartau de traditiile populare, Bartok le aprofunda, considerand ca “arta taranimii este comoara poporului”. Bartok a cules folclor autentic dupa 1905, impreuna cu Zoltan Kodaly, publicand si “Culegeri romanesti din Bihor, 1913”; “Cantece populare ardelenesti, 1923”; “Culegeri romanesti din Maramures, 1923”; “Colinde romanesti, 1935”. Bartok a cules 10.000 de cantece din Ungaria, Romania, Ucraina, Bulgaria, Alegeria, Egipt si Anatolia. In 1930, Bartok a compus Cantata profana pe textul baladei romanesti “Cei sapte feciori preschimbati in cerbi nazdravani”. Ritmul horei populare romanesti este regasit, alaturi de ceardas, in compozitia lui Bartok din 1931 “Divertisment pentru orchestra de coarde”. Ritmul jocurilor populare ardelenesti este regasit in “Concertul pentru orchestra” compus de Bartok in 1943, la cererea dirijorului Serge Kussevitzky. A mai compus doua “Dansuri romanesti”; “Colinde romanesti”; miniaturile pentru vioara si pian “Sase dansuri populare romanesti”. In 1924, Societatea compozitorilor Romani a organizat un concert dedicat operelor lui Bartok, in care George Enescu si Bela Bartok au cantat impreuna. Enescu a interpretat la vioara compozitia lui Bartok, Sonata a II-a pentru vioara si pian, iar Bartok l-a acompaniat la pian. In 1926 Bartok a sustinut un nou concert la Bucuresti, ca pianist solist al Rapsodiei sale, pentru pian si orchestra. In concert a interpretat si Dansurile romanesti.

Iar inaintea lor a fost Franz Liszt. Partea a II-a din Rapsodia ungara nr. 20 de Liszt se numeste Rapsodia romana. Din “Romanian Rhapsody” de Liszt, Jean de Rauglaudre a facut un aranjament pentru pian si vioara de doar 2 minute – “Cantec din Valahia”, motivand: “Aceasta Rapsodie romana a fost prima versiune a Rapsodiei ungare nr. 12 a lui Liszt, dar aceste 2 minute ale melodiei din Valahia au “fost uitate”, sunt omise din a doua vesiune. Cand am auzit acest solo de pian, m-a fascinat: Ce magica si misterioasa muzica! Am considerat ca este nedrept sa nu fie reamintita si am decis sa fac un aranjament pentru pian si vioara”. Si ce mare dreptate are:

Se pare ca Liszt s-a inspirat pentru Rapsodia romana din muzica lautarului din Sighetul Marmatiei, Pocsi Laci, in 1846, cand Liszt venea la Cluj si la mosia unor prieteni, familia Teleky, din satul Colțău, comuna Săcălașeni, judetul Maramureș. Lautarul Pocsi Laci venea mereu la Colțău cu taraful. Rapsodia romana a lui Liszt mai este cunoscuta si ca “Ceardasul din Colțău”. Violonistul Pocsi Laci culegea si apoi canta liber muzica maramuresana. Se spune ca Liszt s-a inspirat si din muzica lui Barbu Lautaru’. In 1847, Liszt calatorea prin Moldova. La Iasi, a participat la o petrecere in casele boieresti Cazlariu, unde Barbu Lautaru’ a reprodus din memorie o lucrare a lui Liszt, la o prima auditie. Din muzica de petrecere interpretata de Barbu Lautaru’, Liszt si-a notat doua melodii: “Cantec de betie” si “Cantec de veselie”, pe care se spune ca le-a folosit in “Rapsodia romana pentru pian” compusa in 1848. Vasile Barbu-Stan, cobzarul moldovean nascut in 1780 intr-o familie de tigani robi lautari, cunoscut ca Barbu Lautaru’, a devenit faimos ca primul “Mare staroste al breslei tuturor lautarilor din Principatele Romane, la Iasi”, inca din timpul robiei tiganilor. S-a nascut ca rob (“sclav tiganesc”) pe mosia boierului Dragulici din Iasi. Barbu Lautaru’ si-a incropit un taraf in 1800 si a raspandit o muzica lautareasca influentata puternic de elemente ale muzicii orientale (turcesti), romantei rusesti si ale muzicii occidentale (franceze, italiene, poloneze etc). Barbu Lautaru’ a raspandit muzica sa in toata Romania, prin turnee prin Tarile Romanesti dar si in Basarabia. Eliberarea din sclavie a tiganilor s-a facut in 1844, prin “Declaratia Emanciparii Tiganesti”.

In 1796 se nastea Antonie Pantoleon Petroveanu cunoscut ca Anton Pann, cel care urma sa compuna muzica pentru Imnul Romaniei. S-a nascut in Sliven, pe teritoriul Imperiului Otoman – al Bulgariei de azi. Insa Anton Pann stia limba romana din copilarie, ceea ce l-a determinat pe G. Calinescu sa afirme ca ori tatal sau Pantoleon era roman – iar Anton Pann era vlah curat sau cutovlah (aroman/machidon), ori au venit pe teritoriul Romaniei din frageda copilarie. Numele de familie a devenit din Petrov – Petroveanu. La randul sau, T. Vianu scria ca tatal sau era de meserie caldarar sau aramar si se numea Pantoleon, “vreun Pandele sau Pantelimon”. In Romania, Anton Pann s-a afirmat ca poet, folclorist, compozitor si profesor de muzica religioasa. A ajuns mai intai la Chisinau, cand avea 10 ani, dupa care s-a stabilit la Bucuresti, in 1812. Avand o voce foarte frumoasa, Anton Pann canta la biserici. S-a inscris la “Scoala de muzichie” condusa de Dionisie Fotino, apoi la cea deschisa de Petru Efesiul, specialist in muzica eclesiastica, unde invata si sa tipareasca. Cunoscator al libii turce, bulgare si grecesti, Anton Pann a fost angajat in comisia de traducere a cantorilor bisericesti din greaca in romana, apoi ajunge profesor de muzica la scoala episcopala din Valcea. Anton Pann canta la lauta si chitara, culegea si compunea poezii si muzica taraneasca si psaltica. Culegeri si compozitii Anton Pann: “Mugur, mugurel” (pe care o regasim in Rapsodia lui Enescu); “Sub poale de codru verde”; “Unde-auz cucul cantand”; “Nu mai poci de ostenit”; “Lelita Saftita”; “Si noi la Ilinca”; “Bordeias, bordei, bordei”; “Inima mi-e plina”; “Pana cand nu te iubeam”.

In interpretarea Protopsaltului Mihai Buca, Mugur, mugurel

In interpretarea “Ansamblului Anton Pann”, Bordeias, bordei, bordei

La 29 iulie 1848, in parcul Zavoi, s-a cantat “Desteapta-te romane!”, pe muzica lui Anton Pann si versurile lui Andrei Muresan – “Un rasunet” scrisa in 1842. Muzica imnului “Desteapta-te romane” este cea a cantecului “Din sanul maicii mele”, un aranjament in caracter bizantin de Anton Pann inca din 1839, pe versurile lui Grigore Alexandrescu.

“La sanul mamei mele” / „Din sanul maicii mele” este un cantec bisericesc, il cantau femeile la tara cand erau pe camp. La origine este un cantec lent.

Varianta Anton Pann “Din sanul maicii mele”, interpretata de Parintele Codrut Scurtu la Festivalul International de Muzica Bizantina:

Exista si varianta Anton Pann – “Desteapta-te romane”, interpretata si inregistrata in 1915/1920 de Iancu Marinescu si Orchestra de lautari “Gheorghita Simionescu”.

Dar inaintea lor a fost Principele Dimitrie Cantemir, care, pe langa domnitor, un mare umanist poliglot si autor, carturar, enciclopedist, geograf, filozof, istoric, lingvist si etnograf, mai mult cunoscut si apreciat in Turcia decat acasa, a fost si un mare muzicolog si compozitor. Principele Dimitrie Cantemir a fost primul compozitor roman cunoscut in Europa Occidentala. Principele Dimitrie Cantemir, fiu al domnitorului Constantin Cantemir, s-a nascut la 26 octombrie 1673. In copilarie a avut ca dascal pe grecul Ieremia Cacavelas, de la care a invatat si limba greaca. In timpul exilului fortat din Istanbul, ca ostatec la Inalta Poarta (1687-1710) a facut cursuri la Academia Patriarhiei Ortodoxe, unde a invatat latina, slavona, turca, araba si persana. Legatura lui Dimitrie Cantemir cu muzica s-a facut in copilarie, mostenind talentul tatalui sau, care canta melodii populare la fluier. La Istanbul a studiat muzica timp de 15 ani cu Kemani Ahmet si Anjeliki. Dimitrie Cantemir a cules teme orientale pentru 45 de melodii, inventand un sistem de notare. Fragmente din muzica lui Dimitrie Cantemir (culegeri si compozitii) au fost folosite de compozitori europeni, precum Christof W. Gluck in “Peregrinii de la Mecca” si W.A. Mozart in “Rapirea din Serai”, aplicand o varianta modificata a Ariei Dervisilor. In Turcia sunt inregistrate CD-uri cu muzica sa “17th Century Ottoman Music by Dimitri Kandemiroglu, 1673”.

Specialistii au scris: “George Enescu este cea mai importanta personalitate a muzicii romanesti, creatorul care a plasat idiomul ritmico-melodic romanesc in contextual larg al culturii europene si universale a primei jumatati a secolului trecut. Enescu este artistul a carui creatie se integreaza firesc in contextul European al epocii, aducand in plus nota de originalitate a personalitatii sale, a tarii sale”.

Sau, uitand de Poema Romana, au scris: “Cele doua Rapsodii Romane fac parte din tezaurul culturii universale, reprezentand poporul roman si trasaturile sale spirituale”.

Complicat, nu? De ce trebuie complicat, astfel incat copiilor romani sa le fie groaza sa citeasca si sa invete despre Enescu? George Enescu a spus simplu, pe intelesul tuturor: “Muzica populara romaneasca emana o melancolie stranie. Pentru mine, aceasta muzica este, inainte de toate, o muzica a visului, a visarii nostalgice”.

Poema Romana Op. 1, suita simfonica pentru orchestra si cor barbatesc (autorul precizeaza: cor masculin, fara cuvinte). La 16 ani si sase luni, pe 6 februarie 1898, Enescu debuta in calitate de compozitor, avand loc prima auditie in Franta, la Paris, a Poemei Romane, in interpretarea orchestrei “L’Association Artisque” sub bagheta dirijorului si violonistului Eduard Colonne, in cadrul “Concertelor Colonne”. La 16 ani si sapte luni, pe 1 martie 1898, Enescu debuta in dubla calitate la Bucuresti, de compozitor si dirijor, avand loc prima auditie in Romania, la Ateneul Roman, in prezenta familiei regale, a compozitiei Poema Romana, “intr-un concert al Societatii Filarmonice Romane, dirijat de insusi junele compozitor”. Desi Poema Romana a avut un succes imens, atat la Paris cat si la Bucuresti, George Enescu se indoia de talentul sau de compozitor si a vrut sa renunte. Cel care l-a indemnat sa compuna in continuare a fost compozitorul francez Camille Saint-Saens.

Poema Romana a fost interzisa de comunisti in Romania, incepand cu 1948, pe motiv ca se incheie cu linia melodica a Imnului regal, “Traiasca Regele”, desi era doar instrumental, iar corul masculin interpreta “fara cuvinte”. In 1897, anul in care Enescu, la doar 16 ani, definitiva Poema, piesa incriminata era Imn National al Romaniei de 35 de ani. De asemenea, in Poema Romana se aude corul barbatesc – ca un sobor de preoti sau cor de calugari cantand Domnului in Manastirile Moldovei, se aud sunete subtile, de clopote de Biserica, chemand oamenii la slujba, se aude o doina de fluier. Cum sa reziste asa ceva in fata celor care il negau pe Dumnezeu si care excludeau doina din folclorul romanesc? Se pare ca introducerea corului barbatesc in Poema Romana de catre George Enescu este considerata ca prima integrare a sonoritatilor de sorginte bizantina intr-o partitura simfonica, atat romaneasca cat si universala. Muzica imnului care incheie Poema Romana era veche din 1862 si era Imnul de Stat al Romaniei din timpul lui Cuza si al Principatelor Romane. Compusa de violonistul german Eduard Hubsch, pe atunci capelmaistru la Iasi, era piesa castigatoare a unui concurs lansat in 1862, care se numea “Mars triumfal si primirea steagului si a Mariei Sale Printul Domnitor”, respectiv Alexandru Ioan Cuza. Aceasta lucrare a fost Imn National al Romaniei din 1862, rezistand si in 1866, cand in Romania a venit Carol I. A continuat sa fie Imn National pana in 1881, dupa care a devenit Imn Regal – nu s-a schimbat nimic in compozitia muzicala. Versurile adaugate, “Traiasca Regele”, au fost scrise Vasile Alecsandri in anul 1881 (cand se nastea George Enescu), pentru incoronarea Regelui Carol I. Muzica si versurile au devenit Imnul regal, care a fost adoptat pe 10 mai 1881 – dar a fost intonat prima data oficial in 1884, la incoronarea lui Carol I (cand George Enescu avea 3 ani si descoperea muzica doinitorului la fluier si a tarafului lui Lae Chioru’ din Liveni si Cracalia). La 30 decembrie 1947, momentul abdicarii Regelui Mihai, Imnul regal a fost interzis si, in acelasi timp, si Poema Romana. Dupa Revolutia din 1989, Poema Romana a fost “doar” ignorata. Mare pacat, pentru ca este atat de frumoasa ca iti plange sufletul. George Enescu in 1951, la Paris, explicand “Poema Romana” – si interpretand la pian:

Celor care il numesc pe Enescu “folclorist”, vreau sa le reamintesc un singur lucru: Enescu ne-a daruit la nesfarsit ceea ce comunismul incerca sa ne omoare: Doina romaneasca si Biserica ortodoxa romana. Doina si slujba au fost prezente prin creatiile lui Enescu mereu in urechile noastre, stilizate si subtile, in timp ce comunistii se straduiau din rasputeri sa le anihileze.

Primul care descrie Doina intr-o lucrare este Principele Dimitrie Cantemir in Descrierea Moldovei – “Descriptio Moldaviae”, scrisa incepand cu 1714, pentru Academia din Berlin. Doina este mentionata in capitolul “Despre religiea Moldovenilor: Incat si la nunti, la ingropari si la alte intamplari stiute de dansii, taranii moldoveni cinstesc prin versuri si cantari, niste dumnezeiri necunoscute si duhluitoare de idoli. Deci, adeca: Lado si Mano, Dzina, Dragaica, Doina, Stahiea, Dracul din tau, Ursitele, Frumoasele, Simzienele, Joimartele, Papaluga, Chiraleica, Colinda, Turca, Zburatorul, Miaza-noapte, Striga, Tricoliciul, Legatura, Deslegatura, Farmecul, Descantecul, Vergelatul. Si altele de acestea”. Despre Doina: “Se vede ca aceasta a fost la Dacia numele lui Mars sau Belona, pentru ca se pune la inceputul cantarilor celor de razboi”. (Marte si Bellona, zeitatile romane ale razboiului).

Alte prime insemnari despre folclorul romanesc, cantarile psaltice, muzica lautareasca si militara (dar si prezenta formatiei germane Alla tedesca si cea turca, meterhaneaua) apar in 1718, in lucrarea “Istoria revolutiilor moderne in Tara Romaneasca” (Istoria delle Moderne rivoluzioni della Valahia) tiparita la Venetia, a florentinului Antonio Maria del Chiaro, care a fost secretarul domnitorului Constantin Brancoveanu.

Alte informatii despre creatia muzicala populara romaneasca se regasesc in 1781, in lucrarea “Istoria Daciei Transalpine, adica a Valahiei, Moldovei si Basarabiei” in 3 volume a elvetianului Franz Joseph Sulzer, istoric si muzician. In lucrare se regasesc multe informatii etnografice, cu referire la folclor si la cele 10 melodii populare romanesti culese de Sulzer, el insusi membru al unei formatii instrumentale de camera si al cvartetului de coarde de la curtea domneasca a lui Alexandru Ipsilanti. Franz Joseph Sulzer a calatorit in Moldova, Muntenia si Transilvania, in final casatorindu-se cu o brasoveanca, stabilindu-se pe la noi. Sulzer observa cum la curtea domneasca exista un amestec de manifestari muzicale, sustinute de artisti romani, turci si greci, de instrumentisti autohtoni (tarafuri) si formatii occidentale si cum, catre sfarsitul secolului XVIII, limba si obiceiurile greco-turce ale boierilor erau inlocuite de cele occidentale iar limba utilizata era cea franceza. Muzica de ceremonial cuprindea, pe langa cantarile psaltice, muzica germana, apoi cea lautareasca si tabulhaneaua. Franz Joseph Sulzer a observat ca muzica turca era nelipsita. La curte erau cantareti turci si greci, precum si muzicieni sasi din Brasov. Insa Sulzer a fost impresionat de varietatea muzicii populare romanesti (cantece si jocuri), pe care o clasifica dupa regiune (de munte si de campie) si o considera ca fond stravechi al muzicii romanesti. Descrie jocurile in cerc sau solistic, acompaniate de fluier, nai, lauta, vioara, tambal, cu strigaturi, chiote, batai din palme, lovirea pamantului cu calcaiul, lovirea opincii cu palma. A remarcat o influenta a muzicii grecesti si albaneze asupra jocurilor de campie. Cele “10 Melodii populare romanesti” erau o Arie si melodiile jocurilor populare romanesti pe care le-a descries si clasificat: Braul, Calusarii, Cataneasca, Hora, Mocaneasca, Pastoreasca si Tarina. La ritualuri si obiceiuri romanesti descrie Colindele, Bocetele si Doinele.

Doina, Doina”, ca o religie, incantatia rostita inca de pe vremea dacilor, transmisa pe cale orala in cantecele populare ale romanilor de mii de ani. Doina a fost cantecul agricultorului, ciobanului sau razboinicului inca din vremea dacilor, iar comunismul, in dorinta sa cretina de a “creste noua muzica populara” aproape ca a distrus o traditie de mii de ani. Doina, Doinasul, Doinitorul, Dor, Jale. Dorul ciobanului, Plansul ciobanului. Doinitorul melancolic, cantand dureros de jale si de dor. Doina este doar a poporului roman. Doina romaneasca si-a recapatat valoarea de curand, din 2009, cand a fost introdusa in lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanitatii. Mai multe aici.

Au cules-o si altii de pe la noi si au recunoscut. In 1912, Bela Bartok descoperea Doina in Transilvania de Nord, apoi declara ca Doina este unica si este a romanilor. Bartok a avut o perioada in viata cand s-a ocupat de culegerea cantecelor populare, in primul rand din Bazinul Carpatic, pe atunci in posesia austro-ungara. A cules cantece populare ale romanilor, maghiarilor, slovacilor si bulgarilor. A calatorit in Moldova si Tara Romaneasca, in 1913 apoi in Africa. In 1914 a inceput sa compuna “Dansurile poporale romanesti”, suita de 6 piese de pian terminate in 1915, pe care mai tarziu le-a orchestrat (1917). Suita de dansuri populare romanesti se bazeaza pe cantece populare romanesti din Transilvania, de la vioara ceterasilor si de la doinele la fluier, culese de la ciobani.

George Enescu si Doina iubita, de prea mult dor si jale, Paris, 1951:

George Enescu este primul roman care a reusit sa aduca in atentia Europei si apoi a intregii lumi caracterul specific al culturii, traditiei si credintei poporului roman (spiritualitatea romaneasca) prin compozitiile sale muzicale, in care a inclus parti din diferite cantece si dansuri populare romanesti, dar si fragmente din cantarile bisericesti ortodoxe romane. Culese mai intai din Moldova natala si transpuse in Poema Romana, inclusiv o preluare din compozitia lui Eduard Hubsch si un “ison” bisericesc. Apoi din Muntenia si Transilvania, transpuse in cele doua Rapsodii, precum: Am un leu si vreau sa-l beu (preluata de la lautarii romani din Transilvania); Hora lui Dobrica (compusa de lautarul Dobrica Marinescu); Mugur, mugurel (culeasa sau compusa de Anton Pann); Hora morii (culeasa de Anton Pann); Ciocarlia (compusa de Anghelus Dinicu); Hora (joc popular romanesc); Ciobanasul (joc popular muntenesc); Sarba (joc popular romanesc); Banul Maracine (joc popular oltenesc); Jumatatea de joc (cantec bucovinean); Drum bun (mars militar compus de Stefan Nosievici) / Sarba lui Pompieru (compusa de lautarul Costica Pompieru’); Pe o stanca neagra (preluare din muzica lui Flechtenmacher); Bar oita, bar (doina ciobaneasca); Valeu, lupul ma mananca (doina de jale); Tantaras cu cizme largi (melodie de joc);. Astfel traditia si credinta romaneasca a intrat in elita mondiala muzicala, mai intai in anul 1898, la sfarsit de secol XIX, prin Poema Romana, apoi la inceput de secol XX, in 1903, prin cele doua Rapsodii Romane.

Un mare dirijor britanic, Leopold Anthony Stokowski, l-a admirat foarte mult pe George Enescu. Inca din 1912, Stokowski a inclus Rapsodiile lui Enescu in programele concertelor sale. In ianuarie 1923, Stokowski, ca director al Orchestrei Philadephia, l-a invitat pe Enescu in America pentru cateva saptamani, in calitate de dirijor si violinist. Ma gandesc ca romanilor le-ar face placere sa il asculte pe Leopold Anthony Stokowski vorbind in 1954 despre Enescu si Doina romaneasca cantata la nai (chiar reda un fragment). Leopold Anthony Stokowski vorbind cu blandete si admiratie despre Enescu si muzica sa, despre doina si hora romaneasca, despre diferentele dintre folclor si creatia lui Enescu. Ascultati, va rog, pentru cateva minute, pe Stokowski explicand si Orchestra Simfonica BBC interpretand fragmente din Rapsodia Romana Nr. 1 de George Enescu – inregistrare video din 7 mai 1954, “The Conductor Speaks”:

Rapsodia Romana nr. 1 in La major op. 11 si Rapsodia Romana nr. 2 in Re major op. 11 au fost compuse de George Enescu cand avea doar 20, respectiv 21 de ani, in perioada 1901 – 1902 (Rapsodia I a terminat-o chiar la 19 ani). Si au povestea lor. La 16 ani si jumatate, pe 6 februarie 1898, Enescu debuta la Paris in calitate de compozitor al Poemei Romane, in prima auditie. Dupa succesul de la Paris, Printesa Elena Bibescu, o mare sustinatoare a tanarului Enescu, ii scria Reginei Elisabeta a Romaniei, atragandu-i atentia asupra talentului lui Enescu, sfatuind-o sa mearga sa il asculte la concertul de la Ateneul Roman. La 16 ani si sapte luni, pe 1 martie 1898, Enescu debuta in dubla calitate la Bucuresti, de compozitor si dirijor, avand loc prima auditie in Romania, la Ateneul Roman, in prezenta familiei regale. Din acel moment, Regina Elisabeta a Romaniei a inceput sa il sprijine pe George Enescu.

Tanarul Enescu avea rezervata o camaruta linistita in Castelul Peles in care urma sa compuna, in 1901 – 1902, cele doua Rapsodii, iar in 1903, la 21 de ani, le prezenta publicului bucurestean.

Pe 23 februarie 2013 s-au implinit 110 ani de la aparitia tanarului George Enescu pe scena Ateneului Roman in dubla calitate, de compozitor si dirijor, prezentand 3 lucrari in Prima auditie absoluta (premiera mondiala): Suita orchestrala nr.1 in Do major Op. 9, compusa in 1903, Rapsodia Romana nr. 1 in La Major Op. 11, compusa in 1901 si Rapsodia Romana nr. 2 in Re Major Op. 11, compusa in 1902.

GeorgeEnescu5Pianist

George Enescu: „Din 1906 pana in 1936, m-am simtit un biet om, prada chinurilor indurate odinioara de martiri”.

Pe 13 martie 1936 avea loc premiera operei Oedipe, pe scena Operei Garnier din Paris. Enescu a gandit Oedipe in 1906 dar a lucrat metodic, zi de zi, din 1910 pana in 1931 la aceasta opera, pe care criticii au considerat-o monumentala. Pe 13 martie 2013 s-au implinit 77 de ani de la premiera mondiala la Paris a operei Oedipe de George Enescu, o tragedie lirica dupa Sofocle, in patru acte, pe un libret de Edmond Fleg, sub directia muzicala a lui Philippe Gaubert, cu Andre Piernet in rolul titular. Pe 22 septembrie 1958, la 3 ani de la moartea lui Enescu, a avut loc premiera la Bucuresti, in limba romana, a operei Oedipe de George Enerscu, pe scena Operei Nationale, in cadrul festivalului Enescu. Dirijor a fost Constantin Silvestri iar David Ohanesian avea rol titular. Libretul fusese tradus in romana de Emanoil Ciomac, la cererea expresa a puterii comuniste, care nu permitea interpretarea a nici unei forme de opera in alta limba decat cea romana „pentru ca masele largi muncitoresti sa nu aiba ingradit accesul la cultura”. Imediat dupa incheiere (atat a reprezentatiei cat si a festivalului in seara de 22 septembrie) cenzura a interzis publicarea articolelor referitoare la Oedipe. Motivul: „Opera este mistica si este periculos sa se scrie in presa despre ea”. A „scapat” un singur articol, la Tribuna din Cluj, in care Ilie Balea (semna I. Valeanu) scria ca „Oedipe este o realizare cu care ne putem mandri”. Au mai avut loc cateva reprezentatii dupa care a fost interzis total pana in 1961, cand Mihai Brediceanu a reusit sa includa opera in Festivalul Enescu si apoi in repertoriul Operei Nationale, pana in 1980.

George Enescu a fost un om credincios, am scris mult despre asta aici. Oedipe chiar reprezenta opera unui om care era mistic. Opera Oedip a fost creatia lui Enescu care a continut cele mai multe elemente specifice cantarilor ortodoxe, conform Prof. univ dr. Vasile Vasile, care considera ca Enescu a integrat fragmente din muzica bizantina in creatia sa, dar fara sa ii cunoasca secretele – doar din ce a auzit in copilarie, la slujbe – ca dintr-un cod genetic.

Cantare bizantina ortodoxa romaneasca:

Unele dintre liniile melodice ale lui Enescu au si caracter bizantin – au microtonii specifice muzicii bizantine: contin scari bizantine si florale nisabur (pe care le gasim si la Anton Pann); au caracter monodic si o forma improvizatorica avand cadente tipice anumitor tipuri de cantari, melodie deschisa si continua, heterofonia si isonul. In Oedipe, Enescu a extins microintervalele (sferturile de ton), frangand uneori discursul melodic prin salturi la alte trepte. George Enescu: „Mi-a ramas din copilarie ideea ca va trebui candva sa incerc folosirea acestor sunete speciale (sferturile de ton). M-am gandit ca aceste inflexiuni vechi ale muzicii psaltice romanesti, probabil ale vechii muzici greco-bizantine sunt nimerite in Oedipe, fiind mai expresive”. Si Octavian Lazar Cosma considera ca opera Oedip contine elemente ale filonului psalmodic bizantin.

Muzica ortodoxa bizantina:

George Enescu: “Ceea ce sunt astazi trebuie cautat in copilarie”. Impresii din copilarie Op. 28 din 1940 pare invechita in titlu, dar este extraordinar de moderna la ascultare. Suita pentru vioara si pian este o evocare a copilariei lui Enescu din satul natal, a fost dedicata memoriei profesorului Eduard Caudella si are 10 parti: Lautarul; Batranul cersetor; Paraias in fundul gradinii; Pasarea din colivie si cucul din perete; Cantec de leagan; Greierasul; Luna din fereastra; Vantul din horn; Furtuna de afara, in noapte; Rasarit de soare. Amintirea lui Enescu este veche, dar lucrarea este foarte moderna. Din descrierea amanuntita a lui Enescu, razbat si cateva “aluzii”. Cand am citit ce a scris Enescu in 1940, am avut senzatia ca citesc parerile defavorabile din ziua de azi, referitoare la folclor. Prof. Dorina Tereza Gorgan, profesor de pian la Liceul George Enescu Bucuresti, il evoca pe Enescu in povestea unei compozitii: “Pentru a nu aluneca pe panta batranetii premature, mi-am rascolit amintirile din copilarie si, cum ma exprim mai bine prin note decat prin cuvinte, am compus o suita de mici piese. Pe cand scriu randurile aceastea, deschid partitura Lautarul (scripcarul) – nicio aluzie folclorica, de-abia pe aici pe colo putina culoare locala… Batranul cersetor, bietul om ingana: “Cerul sa va miluiasca” – pentru a-i reda chipul, imaginez sonoritati aspre, sfasietoare ca si el… Paraiasul din fundul gradinii parca il vad si acum – un firicel subtire de apa, care susura si devenea deodata o mica balta, cu luciu de oglinda… Pasarea din colivie si cucul din perete, biata pasare – tot atat de mult iubeam si cucul cu mecanismul sau linistit si regulat – batea ora sapte, impreuna cu batrana pendula… Cantec de leagan: doica batrana leagana pruncul – pentru a-l adormi, ea-i ingana preziceri in sir: “Vei fi mare, vei fi tare”… Inainte de a adormi, copilul vede lucind in fereastra clarul de luna si asculta taraitul unui greier, apoi il fura somnul… In miez de noapte se desteapta si aude vantul in horn, care devine in curand furtuna in noapte… Ce spaima! Repede sub plapuma… Copilul adoarme din nou si, deodata, iata… Rasaritul soarelui, sageti de lumina patrund pretutindeni, pasarile ciripesc”.

Criticii considera ca muzica lui Enescu este atat de subtila, incat de la un punct nu mai poate fi analizata. Secretul? George Enescu, 1951: “Am fost de doua ori pecetluit: ca om al gliei si ca mistic. Pamantul si religia au fost divinitatile copilariei mele. Le-am ramas credincios, transferandu-le in muzica”. Am ascultat o multime de pareri ale oamenilor care se pricep bine la muzica si mai toti ajunsesera la o concluzie: este posibil ca muzica lui Enescu sa nu fie interpretata atat de mult pe cat ar merita din simplul motiv ca este foarte greu – este mult peste posibilitatile unora de a putea interpreta o opera atat de complexa.

George Enescu este considerat de lumea muzicala mondiala ca cel mai valoros compozitor roman din toate timpurile, primul creator roman care reusea sa realizeze, la sfarsit de secol XIX si inceput de XX, sinteza profunda (simbiotica, chiar) intre muzica folclorica romaneasca stilizata si cea culta a epocii romantismului tarziu – muzica vremurilor sale. “George Enescu a folosit un limbaj muzical modern, incadrat in ariile sistemul sonor modal si microtonal, precum si procedeul componistic (sintaxa muzicala) cunoscut ca heterofonie”.

George Enescu si-a creat propriul sistem muzical in care a compus toata viata. Enescu a fost puternic influentat de muzica lui Wagner si i-a venerat pe “Cei 3 B”: Bach, Brahms si Beethoven. Unii muzicologi il considera pe Enescu ca primul compozitor care a folosit heterofonia, altii pe francezul Pierre Boulez (desi s-a nascut abia in 1925). Adevarul este pe la mijloc: “Heterofonia”, termen enuntat de Platon, este folosit in zilele noastre mai mult in etnomuzicologie (variatiunile de interpretare vocala ale unei singure melodii). Heterofonia a fost folosita, in ordine, de: Beethoven (“Missa Solemnis”, pentru voci si instrumente), Debussy, Enescu si Stravinski. Apoi au urmat, dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, Olivier Messiaen, Pierre Boulez, Harrison Birtwistle si Benjamin Britten. George Enescu poate fi considerat insa primul compozitor roman care a introdus heterofonia in muzica romaneasca, cea clasica.

George Enescu, copilul minune. S-a nascut pe 19 august 1881, intr-un sat din Moldova, Liveni. La 3 ani, in 1884, remarca muzica lautarilor si isi dorea sa cante la vioara. La 4 ani, in 1885, primea prima vioara pe care canta din memorie muzica auzita in sat si invata cateva notiuni muzicale. La 5 ani, in 1886, invata notele muzicale, canta la pian si incepea sa compuna. La 6 ani, in 1887, compusese patru mici lucrari si canta in fata publicului. La 7 ani, in 1888, incepea studiul la Conservatorul din Viena. La 8 ani, in 1889, compunea si canta in fata publicului la Viena. La 12 ani, in 1893, la 15 iulie, era absolvent al Conservatorului din Viena, cu medalia de argint. La 12 ani si 6 luni, in 1894, debuta oficial ca violinist la Viena in sala Bosendorfer. La 13 ani, in 1894, avea schitata Poema Romana. La 13 ani, in 1894, a interpretat timp de trei ore piese muzicale, unele fiind compozitii proprii, fara partitura, in Dorohoi. La 14 ani, in 1895, se perfectiona la Conservatorul National din Paris. La 16 ani, in 1897, termina de compus 4 simfonii si dadea lectii particulare de vioara, pian si teoria muzicii la Paris. La 16 ani si 6 luni, la 6 februarie 1898, debuta ca si compozitor la Paris, avand loc prima auditie la Paris a compozitiei sale Poema Romana Op.1 cu orchestra “L’Association Artisque” sub bagheta dirijorului Eduard Colonne. La 16 ani si sapte luni, pe 1 martie 1898, debuta in dubla calitate, de compozitor si dirijor cu Poema Romana Op.1, pe scena Ateneului Roman din Bucuresti, in prezenta familiei regale. La 18 ani, in 1899, era absolvent al Conservatorului din Paris, cu locul I “Premiere Prix de Violin”, primind ca premiu vioara “Bernardel”, inscriptionata cu numele sau. La 18 ani, in 1899, compunea, sustinea concerte si continua sa dea lectii particulare de vioara, pian si teoria muzicii la Paris si Bucuresti.

George Enescu in lume. George Enescu a compus, a dirijat si a interpretat: la vioara, pian, orga, violoncel, viola, flaut, corn, clarinet (si voce). La 19 ani, in februarie 1900, debuta ca solist violonist la Paris. La 20 de ani, in 1901, debuta ca pianist la Bucuresti. La 22 de ani, in 1903, dirija Rapsodiile Romane 1 si 2 la Bucuresti. In 1903 debuta ca solist la Londra. In 1903 forma, la Paris, un Trio, impreuna cu violoncelistul Louis Fournier si pianistul Alfredo Casella. In 1904 forma, la Paris, Cvartetul de coarde “G. Enescu”, impreuna cu Louis Fournier, Fritz Schneider si Henri Casadeus. In perioada 1906 – 1908 era numit profesor suplinitor la Conservatorul din Bucuresti. In 1908 debuta ca solist la Roma. In 1909 debuta ca solist in Rusia. In 1912 debuta ca solist la Budapesta. In perioada 1912 – 1946 a initiat si organizat Premiul National de Compozitie si Concursul la Bucuresti, din banii sai. In 1913 prezida primul Concurs de Compozitie “G. Enescu” si oferea burse. In 1914 dadea primii bani pentru orga Ateneului. In 1915 – 1916 dadea concerte pentru a strange bani penreu orga Ateneului. In 1916 era voluntar infiermier la Crucea Rosie. In 1916 – 1918 canta pentru ranitii din razboaie si populatia refugiata. In perioada 1917 – 1918 dadea cursuri de metodologia viorii la Conservatorul din Iasi si infiinta Societatea Filarmonica din Iasi. In 1918 canta la Chisinau. In perioada 1920 – 1930 tinea cursuri de perfectionare violonistica in Polonia si cursuri de interpretare si compozitie la Universitatea Harvard si la Universitatea din Boston. In perioada 1921 – 1922 dadea cursuri particulare de perfectionare violonistilor de la Conservatorul din Bucuresti. In 1923 colabora cu orchestra din Philadelphia. In perioada 1924 – 1925 preda cursuri la Ecole Normale de Musique Paris (vioara). In perioada 1928 – 1930 preda cursuri la Ecole Normale de Musique Paris. In perioada 1928 – 1929 preda cursuri la Cambridge. In 1936 tinea cursuri de interpretare la Institutul Instrumental Paris. In 1937 – 1939 efectua turnee in SUA si Canada: New York, Pittsburg, Detroit, Minneapolis, Hartfort, Toronto, Montreal, Quebec. In SUA, George Enescu a dirijat Philadelphia Orchestra si Orchestra of the New York Philarmonic Society, a interptretat impreuna cu Felix Weingartner si Bela Bartok. George Enescu a sustinut sute de turnee artistice nationale si internationale, in calitate de interpret, dirijor, compozitor. In 1942 forma la Bucuresti Cvartetul “G. Enescu”, impreuna cu Alexandru Radulescu, Constantin Bobescu si Theodor Lupu, dand concerte din 1942 pana in 1944, pe tot parcursul razboiului, in favoarea orfanilor, vaduvelor si mutilatilor de razboi. In 1945 efectua un turneu in URSS. In septembrie 1946 efectua un turneu in SUA pentru strangerea de fonduri in favoarea copiilor romani care sufereau in urma foametei si parasea definitiv Romania in decembrie 1946, stabilindu-se la Paris. In perioada 1947 – 1954 tinea cursuri de interpretare la Institutul Instrumental Paris. In 1946 si in perioada 1949 – 1951 tinea cursuri de maiestrie violonistica la New York si cursuri de interpretare la universitatile Ilinois, Bryanstone si Brigton. In per. 1950 – 1954 tinea cursuri de maiestrie violonistica si de interpretare la Academia Chigi din Siena. In 1954 s-a imbolnavit grav, iar in 1955 a murit. Despre aproape toate concertele Maestrului Enescu in Romania, inclusiv cele din razboaie, am scris aici.

GeorgeEnescu2

George Enescu a interpretat la vioara, in diverse concerte, acompaniat la pian de: Elena Livezeanu, Constanta Cantacuzino, Theodor Fusch, Carl Flesch, Theodore Dubois, Juliett Osip Gabrilovici, George Boscoff, Gabriel Faure, Richard Strauss, Riss Arbeau, Magda Tagliafero, Paul Goldsmith, Cella Delavrancea, Alfred Alessandrescu, Henri Lauth, Sanford Schlussel, Marcel Ciampi, Eugene Wagner, Janine Weill, lonel Gherea, Georg Kosa, Francois Chole, Ion Filionescu, Alfred Cortot, Dinu Lipatti, Mihail Andricu, Georges de Lau-snay, Robert Casadesus, Theodor Szinto, Muza Ghermani-Ciomac, Georgeta Berindei, Leon Kartun, Edward Harris, Alexandru Demetriad, Boris Golschmann, Smaranda Atanasoff. George Enescu a interpretat la pian, in diverse concerte, impreuna cu: Eva Rolland, Jacques Thibaud, L. Wurmser, M. Assar, Elena Teodorini, H. Zielinska, P. Frisch, P. Casals, J. Boucherit, C. Flesch, M. Birsan, D. Dinicu, C. Radulescu-Cocos, Constantin C. Nottara, E. Rosca, A. Costopol, J. Prunner, B. Bernfeld, A. Fundulescu, Lucia Cosma, E. Istratty, R. Vrabierescu, F. Breviman, D. Alexanian, J. Porta, D. Dettelbach, E. Baicoianu, V. Ghibu, G. Niculescu-Bassu, Sandu Albu, Constantin Stroescu, D. Safran, V. Jianu, David Oistrah, Yehudi Menuhin, Stella Roman, W. Husler, V. Bonis, Ernst Wallfisch, Cvartetul „Rose” sau Cvartetul „Vuillaume”. George Enescu a interpretat la vioara, ca solist, sub bagheta dirijorilor: Eduard Colonne, Felix Weingartner, Gustave Bret, Dimitrie Dinicu, Arthur Nikisch, Gabriel Perne, Camille Chevillard, Mihail Ippolitov-Ivanov, Henri Rabaud, Andre Messager, Lucien Wurmser, Leopold Anthony Stokowski, Ernst Kunwalde, Hans Pfitzner, Philippe Gaubert, Bernard Stavenhagen, Jean Bobescu, Mircea Barsan, Ernest Ansermet, Francis Touche, Frangois Ruhlmann, Victor Charpentier, Ossip Gabrilovici, Frederich Stock, Paul Paray, Fritz Reiner, Nicolai Sokolov, George Georgescu, Ernest Dohnany, Pierro Coppola, Willem van Hoogstraten, Vladimir Bakaleinikoff, Jasha Fishberg, Desire Defauw, Albert Wolff, Antonio Mondarelli, Ernst Mac Millan, Victor Colar, Douglas Clarke, Mistrel Pia­stre, George Adamache, George Cocea, Matei Socor, Aleksandr Orlov, Kiril Kondrasin, Mihail Jora, Fernand Oubradous, Otto Klemperer.

GeorgeEnescu3Filarmonica1939

Lumea despre muzicianul Enescu

Sir Yehudi Menuhin: “George Enescu va fi una dintre marile descoperiri ale secolului al XXI-lea”. In 1963, la Londra, Sir Yehudi Menuhin introducea, intr-un mare concert, Simfonia I de George Enescu. De atunci, englezii o canta in fiecare an.

Alain Cophignon: „George Enescu a fost incarnarea suprema a muzicianului: complet prin multilateralitatea geniului sau, si universal prin unicitatea situatiei sale. A fost, in veacul lui, muzica „in persoana”, lucru atestat de toti cei multi care l-au cunoscut si admirat”. Alain Cophignon, profesor la Conservatoire Libre du Cinema Francais, membru fondator al „Societe Musicale Francaise Georges Enesco”, autorul lucrarii monografice „George Enescu”, considera ca munca lui George Enescu a fost supraomeneasca.

Noel Malcolm: „Enescu e, poate, exemplul cel mai frapant de compozitor la care bogatia darurilor muzicale – virtuozitatea violonistului, anvergura dirijorului, cultura, memoria cuprinzand stiluri si epoci intregi – a pus in umbra propriile-i compozitii. Mai mult, succesul de public al Rapsodiilor Romane a facut sa treaca in plan secund adevaratele capodopere enesciene: Oedip si muzica de camera scrisa spre sfarsitul vietii”. Noel Malcolm, istoric, filozof si jurnalist, cel mai bun cunoscator britanic al operei lui Enescu, autorul cartii „George Enescu. Viata si muzica”, publicata in Marea Britanie in 1999, il considera pe George Enescu unul dintre compozitorii giganti, neglijati ai secolului XX. „Enescu, un talent de prestigiu, a devenit cunoscut in America mai mult ca dirijor, unde a fost considerat ca un succesor al marelui Toscanini din New York, iar in Europa ca unul dintre cei mai mari violonisti ai secolului. Dar Enescu a fost in primul rand compozitor al unor lucrari de o profunzime emotionala extraordinara”.

Ghenadi Rojdestvensky: „Il situez pe Enescu la acelasi nivel cu Prokofiev si Sostakovici si sunt foarte atras de creatia compozitorului Enescu. Cred ca opinia conform careia Enescu este mai intai de toate violonist abia apoi compozitor este una eronata. Eu am convingerea ca Enescu a fost mai intai compozitor. Si apoi un violonist la fel de genial. Pe langa acestea, a mai fost si un remarcabil pianist si dirijor”.

Pascal Bentoiu: „Enescu ofera cazul tipic al unui mare compozitor care nu a fost perceput la adevarata sa dimensiune in timpul vietii si a carui postuma reevaluare este in curs, dar intampina inca felurite dificultati”. Pascal Bentoiu, compozitor, muzicolog, cel mai reputat expert in muzica lui George Enescu, a analizat toate lucrarile, completand o parte din partiturile ramase neterminate (Simfonia 4 (1934), Simfonia 5 (1941) si Poemul simfonic Isis. Pascal Bentoiu este autorul romanul biografic „Capodopere enesciene”, 2008.

Sir Yehudi Menuhin: „Enescu a fost un mare dirijor, un exceptional muzician. Indiferent ce facea, la ce canta, vioara, pian, violoncel sau dirija, era o somitate. Am realizat ca putea scoate totul dintr-o orchestra, cu dragoste si daruire cantand doar impreuna. Era suficient sa se afle in fata orchestrei, avand toata muzica in minte. Toate orchestrele il adorau. A fost iubit de „Philadelphia Orchestra” care a vrut sa il aduca inapoi la pupitu, dupa razboi. Orchestrele britanice il indrageau. Era de-a dreptul extraordinar…

Lawrence Foster: “Mi-am dat seama ca aproape toata lumea dirija Bartok in timp ce nimeni nu se apropia de George Enescu, cel putin in America acelor vremuri. Atunci mi-am spus: „De ce sa n-o fac eu?“ Din ce ii studiam compozitiile, din ce descopeream cat de remarcabile sunt. Cand eram director muzical al Orchestrei din Monte Carlo, cautam un proiect muzical interesant, iar „Erato” (Time Warner) a decis sa inregistram cat de mult George Enescu puteam. Am imprimat mult si a venit momentul pentru Oedipe. Am primit si ajutorul Printului Rainier pentru proiect, deoarece Oedipe era foarte scump. Printul a apreciat ideea si a finantat aceasta inregistrare prin Ministerul Culturii din Monaco. Multi dirijori si solisti abordeaza compozitiile lui George Enescu. O face „Academy of Saint Martin in the Fields” Londra cu muzica de camera, Gidon Kremer este un mare sustinator al lui Enescu. Cantam cu el odata Concertul pentru vioara si orchestra de Brahms si mi-a spus ca are o surpriza pentru mine. Mi-a cantat Cadenta lui Enescu. Am vazut ca Vasily Petrenko si Orchestra din Liverpool canta Suita a II-a. Dupa cum stiti, Gennady Rozhdestvensky il adora pe Enescu si il canta mult, la fel si Leonard Slatkin. Stiu ca Gustavo Dudamel vrea si el sa faca ceva. Am cintat Simfonia a III-a la Berlin, iar Dudamel a spus ca este o muzica uimitoare. Pinchas Zuckerman vrea sa cante Sonatele a doua si a treia penru vioara”.

GeorgeEnescu7Compozitor

George Enescu, scrisoare catre prietenul sau, compozitorul Max d’Ollone, in 1904: „Cel mai important ramane sa te simti inteles de adevaratii muzicieni”.

George Enescu, profesor, coleg si prieten. Enescu a fost o minune de om. Mari muzicieni ai Romaniei sunt considerati ca facand parte din “Scoala lui Enescu”. Enescu a muncit din rasputeri sa aduca muzica universala in cultura poporului roman pana in cele mai mici orase de provincie. Enescu a descoperit talente, a infiintat burse prin care a trimis tinerii romani talentati la perfectionare. A predat, a tinut cursuri de perfectionare, interpretare, compozitie si maiestrie artistica in Romania si peste tot in lume iar elevii si studentii sai au ajuns profesori, dar si asistenti, colaboratori si prieteni. Enescu a continuat sa lucreze si cu profesorii sai. Cateva dintre aceste personalitati: Adolf Helen, Sandu Abu, Alfred Alessandrescu, Mihail Andricu, Franco Antonioni, Danielle Arthur, Yvonne Astruc, Pierre Barbizet, Vasco Barbosa, Giulio Barbucci, Micheline Bazin, Socrate Barozzi, Mircea Barsan, Joseph Bernstein, Serge Blanc, Constantin Bobescu, Lola Bobescu, George Boscoff, Desmond Brandley, Rodica Bujor, Nicolae Caravia, Tira Catargi, Celiny Chailley – Richez, Mihai Constantinescu, Bertine Corimby, Clementina Cristescu, Marcel Debot, Romeo Draghici, Dorin Dumitrescu, George Enacovici, Christian Ferras, Vasile Filip, Ion Fotino, Maria Fotino, Giulio Franzetti, Umberto Gabi, Valentin Gheorghiu, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux, Monique Haas, Ida Haendel, Mandru Katz, Dinu Lipatti, Theodor Lupu, Yehudi Menuhin, Marcel Mihalovici, Mircea Negrescu, Alexandra Radulescu, Constantin C. Nottara, Cordelia Tasca, Georgeta Berindei-Otescu, Roman Tottenberg, Eva Rolland, Aurel Stroe, Constantin Silvestri, Henryk Szeryng, Ute Ughi, Ion Voicu.

Sir Yehudi Menuhin: “Enescu era un adevarat European: nascut in Romania, care avea deja legaturi de latinitate cu Franta; educat si cu studii la Viena; cu studii la Paris. Apoi, desigur, vorbea perfect franceza, germana si engleza, in mod minunat…”.

George Enescu: “Muzica este o putere spirituala in stare sa lege toti oamenii intre ei”.

Portret EnescuSemnatGeorgeTomaziu

Portret semnat de George Tomaziu, nepotul compozitorului George Enescu

Festivalul International George Enescu

George Enescu ne-a lasat sute de compozitii, sute de inregistrari, orga Ateneului, orchestre infiintate in tara, compozitori si interpreti de renume si o multitudine de fapte bune. In 1913, George Enescu a organizat prima editie a Concursului de Compozitie “George Enescu”, in ideea de a ajuta tinerele talente sa se afirme. Premiile, gandite in 1911 si instituite in 1912, erau suportate din banii maestrului. Sunt 100 de ani de la primul concurs. Toata lumea spune ca festivalul a inceput in 1958. Eu cred ca a inceput in 1912. George Enescu a sustinut un turneu in Romania in 1911 – 1912, cantand in mai toate orasele, strangand peste 1.000 de lire sterline (o suma imensa la aceea data) pentru a infiinta si acorda un premiu de compozitie. In 1912, Enescu a instituit Premiul National de Compozitie “George Enescu” iar in 1913 a avut loc prima editie a Concursului National de Compozitie “George Enescu”. Acest premiu, decernat din venituri proprii si constand in sume generoase, a fost singura rasplata materiala si singura distinctie pentru tinerii creatori din Romania in perioada 1912 – 1946. Premiul de Compozitie oferea castigatorilor sansa de a se specializa la Paris, Viena sau in alte orase cu traditie muzicala, oferea tinerilor compozitori premiati sansa de a-si auzi interpretate in concerte lucrarile premiate. Premiul de Compozitie (I, II, III si mentiuni) era decernat anual, in urma analizarii partiturilor de catre un juriu prezidat de George Enescu, care ulterior, dirija compozitiile castigatoare. George Enescu a acordat burse pana la plecarea sa din tara, in 1946.

Pe 4 septembrie 1958, la trei ani la trecerea in nefiinta a Maestrului Enescu, romanii asistau, fara sa stie cum fusese urmarit Enescu de securitate si chinuit de comunisti, la deschiderea festiva a celei mai importante manifestari muzicale internationale din Romania. Festivalul International George Enescu, programat din 3 in 3 ani, ca un concurs international de interpretare – spre deosebire de cel al lui Enescu, unul national de compozitie. Festivalul (care a rezistat doar 5 editii organizat ca la carte, pana in 1970) era scopul comunistilor de a demonstra cat de apreciat era Enescu in Romania. Asa ca i-au invitat prietenii – fosti elevi sau colegi ai Maestrului: Sir Yehudi Menuhin, Nadia Boulanger, David Oistrah s.a. Dincolo de politica, muzicieni de mare valoare au stralucit la Bucuresti: Sir John Barbirolli, Carlo Zecchi, Carlo Cillario. A urmat premiera cu Oedipe si cenzurarea. Toti marii artisti care au participat la editiile festivalului, straini sau romani, au fost exceptionali. In 1973, la a sasea editie, gata cu atata cultura, nu mai sunt bani – festivalul a fost restrans, iar invitatiile erau strict pe motive politice si de buna vecinatate comunista. Singurul moment emotionant a fost Sir Yehudi Menuhin interpretand cu Ion Voicu concertul pentru doua viori de Bach. Editia din 1976, a saptea, a fost tot pe considerente politice, cu mici exceptii, precum Tosca cu Grace Bumbry din SUA sau violonistul Christian Ferras, elevul lui Enescu, cu Sonata a III-a in caracter popular romanesc de George Enescu, pe care o interpretase deja in intreaga lume. Romanii au dus greul: Radu Lupu, Stefan Ruha, Iosif Conta s.a. Editia din 1979, a opta, parea dublura la Cantarea Romaniei. In 80 nu mai erau bani, dar in 1981 urma Centenarul George Enescu asa ca s-a tinut si a noua editie, tot romanii ducand greul. Editia cu numarul X, in 1985, a devenit una majoritar de creatie romaneasca – precum concursul lui Enescu din 1912, doar ca era politica. Editia XI din 1988 a corespuns cu Centenarul Ateneului Roman si implinirea a 120 de ani de la infiintarea Filarmonicii. Un nou inceput in 1991, la editia XII, si 110 ani de la nasterea lui George Enescu. Festivalul a inceput timid, dar sigur sa-si recapete stralucirea. In plus, erau invitati acasa toti muzicienii romani din exil, carora comunistii le interzisesera intrarea in Romania. Festivalul a continuat in 1995, cu editia XIII, care s-a bucurat de fonduri consistente si participare pe masura. In 2002, prin decret, Festivalul urma sa aiba loc din doi in doi ani. Si uite asa am ajuns in 2013, la editia XXI, care va incepe pe 1 septembrie, va tine pana pe 28.

GeorgeEnescu6DirijorAteneu1945

Societati, Academii, Premii, Distinctii, Titluri. George Enescu a fost membru al mai multor societati muzicale si academii. George Enescu a fost unul dintre intemeietorii Societatii Compozitorilor Romani, in 1920, si primul presedinte al acesteia. In 1949 a fost exclus de comunisti din aceasta societate, transformata in Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania. A fost reprimit in 1954, cu un an inainte de a muri, dupa ce fusese supravegheat de securitate si haituit de securistii comunisti la Paris. George Enescu a fost membru al: Societe des Musiciens de France din 1901; Societe des Auteurs, Compositeurs et Editeurs de Musique France din 1902; Academie Beaux Arts Paris din 1929; Clubul International Housse din New York din 1929; Academia de Muzica Santa Cecilia din Roma din 1931; Academia Romana din 1933; Academia de Arte si Stiinte din Praga din 1937. George Enescu a primit premii, distinctii si titluri: Gesellschftsmedaille la Viena in 1893; Premiile Jules Garcin si Mannot la Paris in 1899; Meritul Cultural Clasa I la Bucuresti in 1931; Ordinul Coroana Romaniei Clasa I la Bucuresti in 1931; Legiunea de Onoare a Frantei la Paris in 1936; Cordonul Legiunii de Onoare in Grad de Comandor al Ministerului Artelor din Franta la Paris in 1936; Medalia de aur a Societatii de Educatie si Incurajarea Artelor, Stiintelor si Literelor la Paris in 1937; Marele Premiu al Discului la Expozitia Internationala de la Paris in 1937; Doctor Honoris Causa al Conservatorului de Muzica si Declamatie din Iasi in 1942; Marea Cruce a Ordinului Serviciul Credincios la Bucuresti in 1947 (in lipsa, in exil la Paris); Marele Premiu al Discului Academia Charlesc Cros din Paris in 1949.

Iancu Dumitrescu: „In fond, Enescu nu are o tara. E un parasit. Opera lui Enescu, captiva, traieste secret, intr-o perfecta clandestinitate, spre mirarea strainilor initiati”.

Sper sa nu mai fie asa.

George Enescu are o tara, Romania. A fost parasit si tradat, adevarat. George Enescu merita un festival in Romania, chiar in fiecare an daca s-ar putea.

http://festivalenescu.ro/

https://www.facebook.com/enescu.festival

FestivalulGeorgeEnescu2013

Am vazut in ziare cateva informatii gresite, se confunda data primului concert al Filarmonicii Romane la Ateneul Roman cu primul concert al lui George Enescu la Ateneul Roman. Cateva date, pentru ca pe 15 decembrie 2013, Orchestra Filarmonicii Romane va implini 145 de ani de existenta – este cea mai veche orchestra simfonica din estul Europei.

Societatea Filarmonica Romana s-a infiintat la 7 mai 1868. Orchestra Simfonica a Societatii Filarmonice Romane s-a infiintat la 15 decembrie 1868, sub bagheta dirijorului Eduard Wachmann, care a condus-o pana in 1907. Filarmonica Romana s-a modernizat incepand din 1920, sub conducerea dirijorului George Georgescu care a strans in orchestra crema absolventilor de Conservator, dar si cu ajutorul lui George Enescu, gratie burselor oferite incepand din 1912 pentru perfectionarea muzicienilor la Paris sau in alte capitale europene. Din anul 1955, dupa moartea Maestrului Enescu, se numeste Filarmonica “George Enescu”. Ateneul Roman este sediul Filarmonicii “George Enescu”.

AteneulRomanScena

In 2013, se implinesc 125 de ani de la construirea Ateneului Roman (inceput in 1886, in urma apelului din 1883 “dati un leu pentru Ateneu” si terminat in 1888). Prin cate a trecut si batranul Ateneu se stie. Daca nu, puteti vedea aici.

Pe 5 martie 2013 s-au implinit 124 de ani de la concertul inaugural, cu Filarmonica Romana, la Ateneul Roman (5 martie 1889).

Pe 1 martie 2013 s-au implinit 115 ani de la interpretarea suitei simfonice “Poema Romana” de George Enescu (1 martie 1898) la Ateneul Roman din Bucuresti.

Pe 22 aprilie 2013 s-au implinit 74 de ani de cand, in Sala mare a Ateneului Roman, a fost inaugurata Orga “lui Enescu” (22 aprilie 1939).

Ateneul Roman, construit in 1888, are 800 de locuri.

AteneulRoman1888

enesmenuh350b

Discografia. George Enescu a inregistrat prea putin, din pacate. Cateva dintre inregistrarile cunoscute – George Enescu, inregistrari in calitate de solist la pian: G. Enescu, Piesa de concert pentru viola si pian (Electrecord ECD 95); N. Paganini, Capriciul pentru vioara solo nr. 6 in Sol minor (Voix de son maitre); 13 Melodii populare romane (Disc Folio). George Enescu, inregistrari in calitate de solist la vioara: D’Ambrosio, Serenada pentru vioara si pian, Op. 4 (Columbia 7006); J.S. Bach, Sonata pentru vioara solo nr.1 in Sol minor (Continental records CLP 104); J.S. Bach, Partita pentru vioara solo nr.2 in La minor (Continental records CLP 105); J.S. Bach, Partita pentru vioara solo nr.3 in Do major (Continental records CLP 106); J.S. Bach, Concertul pentru doua viori si orchestra in Re minor (Voix de son maitre Gi. COLH 77 / Voix de son maitre FJLP 5018); L. Beethoven, Sonata pentru vioara si pian nr.9 in La major Op. 47 (Columbia FC 1058); E. Chausson, Poem Op. 25 (Columbia DFX 125/6); A. Corelli, Folies d’Espagne (Columbia D 41013); G. Enescu, Sonata pentru pian si vioara nr.2 in Fa minor Op. 6 (Electrecord ECD 61 / Monitor MC 2049); G. Enescu, Sonata pentru pian si vioara nr.3 in La minor Op. 25 (Electrecord ECD 95 / Columbia GFX 121/3 / Remington 149. 42); F. Kreisler, Aubade Provencale (Columbia 7006); N. Paganini, Capriciu pentru vioara solo nr.6 in Sol minor (Voix de son maitre DB 2841); G.Pugnani-F.Kreisler, Tempo di Menuetto (Columbia DFX 145); G.Pugnani-F.Kreisler, Largo Espressivo (Columbia DFX 145); R. Schumann, Sonata nr.2 pentru vioara si pian in Re minor (Remington 149. 50); R. Wagner, Foaie de album pentru vioara si pian in Mi bemol major (Columbia 2026 M). George Enescu, inregistrari in calitate de dirijor: J.S. Bach, Concertul pentru vioara si orchestra nr.1 in La minor, BWV-1041 (Voix de son maitre Gi. Colh-77); J.S. Bach, Concertul pentru vioara si orchestra nr.2 in Mi major, BWV-1042 (Gramophone); J.S. Bach, Concertul pentru pian si orchestra nr.8 in La minor, BWV-1044 (Decca, Fat 173530); J.S. Bach, Concertul Brandenburgic nr.2 in Fa major, BWV-1047 (Dacelit, Radiodifuziunea Romana); J.S. Bach, Concertul Brandenburgic nr.5 in Re major, BWV-1050 (Decca, Fat 173530); J.S. Bach, Concertul pentru pian si orchestra nr.1 in Re minor, BWV-1052 (Decca, Fat 173053); J.S. Bach, Concertul pentru pian si orchestra nr.2 in Mi major, BWV-1053 (Decca, Fat 173050); J.S. Bach, Concertul pentru pian si orchestra nr.3 in Re major, BWV-1054 (Decca, Fat 173119); J.S. Bach, Concertul pentru pian si orchestra nr.4 in La major, BWV-1055 (Decca, Fat 173068); J.S. Bach, Concertul pentru pian si orchestra nr.5 in Fa minor, BWV-1056 (Decca, Fat 173053); J.S. Bach, Concertul pentru pian si orchestra nr.6 in Fa major, BWV-1057 (Decca, Fat 173068); J.S. Bach, Concertul pentru pian si orchestra nr.7 in Sol minor, BWV-1058 (Decca, Fat 173050); J.S. Bach, Concertul pentru doua piane si Orchestra nr.1 in Do minor, BWV-1060 (Decca, Fat 173094); J.S. Bach, Con­certul pentru doua piane si Orchestra nr.2 in Do major, BWV-1061 (Decca, Fat 173094); J.S. Bach, Concertul pentru doua piane si Orchestra nr.3 in Do minor, BWV-1062 (Decca, Fat 173119); J.S. Bach, Concertul pentru trei piane si Orchestra nr.1 in Re minor, BWV-1063 (Decca, 173097); J.S. Bach, Concertul pentru trei piane si Orchestra nr.2 in Do major, BWV-1064 (Decca, 173097); J.S. Bach, Concertul pentru patru piane si Orchestra in La minor, BWV-1065 (Decca, Fa 143538); L. Beethoven, Simfonia a III-a Eroica in Mi bemol major Op. 55 (Decelit, Radiodifuziunea Romana); J. Brahms, Simfonia a V-a in Mi minor Op. 98 (Decelit, Radiodifuziunea Romana); E. Chausson, Poem Op. 25 (Voix de son maitre, DB 1961); A. Dvorak, Concertul pentru vioara si Orchestra in La minor Op. 53 (His Master’s Voice DB 2838/41); G. Enescu, Octetul pentru instrumente de coarde in Do major Op. 7 (Remington 199. 52); G. Enescu, Suita pentru Orchestra nr.1 in Do major Op. 9, (Electrecord ECD 91); G. Enescu, Suita pentru pian nr.2 Op. 10 (USSR 013664 / Supraphon 40064); G. Enescu, Rapsodia Romana nr.1 in La major Op. 11 (Remington 14947 / Decelit Radiodifuziunea Romana 1936 / USSR 013664 / Supraphon 40064); G. Enescu, Rapsodia Romana nr.2 in Re major Op. 11 (Redmington 149. 52 / Columbia TCR 269 / Decelit Radiodifuziunea Romana 1936); G. Enescu, Dixtuorul 1906 pentru Instrumente de suflat in Re major Op. 14 (Remington 199. 107); E. Lalo, Simfonia Spaniola Op. 21 (His Master’s Voice DB 7582/85); F. Mendelssohn-Bartholdy, Concertul pentru vioara si Orchestra in Mi minor Op. 64 (His Master’s Voice, DB 6012/15); W.A. Mozart, Concertul pentru vioara si Orchestra nr.7 in Re major (Gramophone DB 1735/38); W.A. Mozart, Concertul pentru vioara si Orchestra nr.3 in Sol major (His Master’s Voice, DB 8184/86); R. Wagner, Uvertura Tannhauser (Decelit, Radiodifuziunea Romana 1939). Mai multe despre George Enescu si despre inregistrari pe site-ul Remington.

Alfred de Musset, scriitorul romantismului francez care spunea ca marii artisti nu a patrie, scria despre George Enescu: “Era un om al altor vremi. Cunostea placerile dar prefera singuratatea. Stia cat de inselatoare sunt iluziile dar totusi le pretuia mai mult decat realitatea”.

PotecaSpreCimitirStefanLuchian

Stefan Luchian – Poteca spre cimitir

%d blogeri au apreciat asta: