Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Linia Pesamosca. Profesor Doctor Alexandru Pesamosca

with one comment

DrAlexandruPsamosca2

Dr. Alexandru Pesamosca: “Medicul nu trebuie sa faca rabat de la onoare, cinste si demnitate. Daca un medic respecta aceste 3 principii de baza, atunci nu va trata niciodata un bolnav pentru o boala care nu exista, doar ca sa ia niste bani”.

Ce oameni de isprava a avut si are tara asta a noastra. Autorii de enciclopedii si tot felul de clasamente mondiale considera ca in raport cu populatia, Romania are mai multi inventatori, oameni de stiinta sau de cultura decat cele mai mari si puternice tari din lume. Din pacate nu avem si politicieni de acelasi calibru, ba din contra.

Au trecut 2 ani de cand in Romania avem un Sfant Alexandru in minus. Au trecut 2 ani de cand legendarul geniu al chirurgiei infantile romanesti, Profesorul Doctor Alexandru Pesamosca – Tata Pesi sau Ingerul Copiilor, Nea Pesi pentru colegi – s-a dus intr-o lume mai buna, pe 1 septembrie 2011.

De la Dr. Alexandru Pesamosca au ramas peste 50.000 de oameni intregi – din copii romani cu boli ingrozitoare. Pe langa cei din Romania, altii din Franta, Elvetia, China, Italia, SUA si Republica Moldova, operati, tratati si salvati de domnul Profesor Dr. Alexandru Pesamosca.

Dr. Alexandru Pesamosca: “Nu poti sa operezi un pacient care atarna intre viata si moarte si tu, gata, iesi din tura si pleci acasa… Eu nu am putut…

De la Dr. Alexandru Pesamosca ne-au ramas multi medici care au invatat meserie de la dansul, precum Dr. Niculina Bratu, Dr. Gheorghe Burnei sau Dr. Vasile Olaru.

Dar si o amintire trista: fostul sau coleg, pe care il invatase meserie – si fost manager al Spitalului Marie Curie, Florea Iordachescu. Cel care nu a avut curajul sau bunul simt sa il sune si sa-i aduca la cunostinta ca “nu mai aduce niciun aport spitalului si astfel trebuie sa il paraseasca”. Astfel Florea Iordachescu l-a anuntat pe cel care facuse din pediatrie o legenda in Romania si intr-o parte a Europei, Prof. Dr. Alexandru Pesamosca, printr-o “nota oficiala” in ianuarie 2006, conform ordinului ministrului sanatatii, Eugen Nicolaescu.

Tata Pesi a suferit cumplit atunci: “Putea macar sa-mi dea un telefon, ca doar eu l-am invatat meserie, iar acum nu mai dadea doi bani pe mine. Povestea asta m-a chinuit rau, de atunci boala mea s-a agravat incontinuu”.

Tata Pesi, care muncea zi de zi in spital, de la 7 pana la 21.00 – de multe ori opera pana la miezul noptii, locuia intr-o camaruta a spitalului, din care era avacuat in 2006. Nu era un om sanatos, avea diabet de mult timp, o boala care ataca inima, rinichii, aparatul respirator, dupa atatea nopti nedormite in mii de operatii istovitoare. Sotia ii murise in 1999 si nu mai gasea vreun rost sa plece din spital. Am amintit mai multe despre asta in 19 iulie 2009.

De la Dr. Alexandru Pesamosca a ramas o biserica, pentru ca era un bun crestin, despre care se spune ca a fost precum primii doctori crestini, cei numiti fara de arginti, cei care au spuneau ca ei trateaza iar Dumnezeu vindeca. Biserica ctitorita de dansul, “Cuviosul Stelian si Sfantul Nicolae Brancoveanu” se afla in curtea Spitalului “Marie Curie” (Budimex) si a fost ridicata pentru copii si parintii lor – este primul lacas sfant din Romania ridicat langa un spital. Dr. Alexandru Pesamosca l-a indemnat pe Parintele Daniel Smuc “sa-i ajute exact pe cei care au nevoie si cand au nevoie” si asa  Parintele Smuc a infiintat Asociatia “Asezamantul social Sfiintii Martiri Brancoveni”, al carei presedinte de onoare era Tata Pesi.

La 73 de ani, genialul doctor, cu peste 50 de ani de meserie neintrerupta, continua sa-si inceapa programul la 6 dimineata si sa-l incheie la miezul noptii, construia un esofag pentru un nou nascut de doar 5 zile, din intestinul sau, de grosimea unei mine de pix. La 76 de ani avea probleme locomotorii si opera stand pe scaun. S-a retras imediat de la operatii cand a simtit ca nu mai poate. Chirurgul genial, care gasea solutii la care nu se gandise nimeni, ii sfatuia pe toti sa citeasca in permanenta, sa se puna la punct cu orice noutate a lumii medicale mondiale. El, un geniu, considera ca fiecare om este obligat sa fie la curent cu tot ce se intampla in jur, sa nu se bazeze doar pe faptul ca face parte din “genialul popor din Carpati”.

Dr. Alexandru Pesamosca avea o parere de neclintit: “Doar anumiti oameni sunt inzestrati de Dumnezeu sa profeseze medicina, o meserie caracterizata printr-o gimnastica permanenta a mintii”. Stiti de ce se ruga mereu inainte de operatii? Credinta sa in Dumnezeu il determina sa aiba incredere ca va avea un rezultat bun si va salva copilul. Pentru ca se considera un pacatos, nu considera ca operatiile sale au adus salvarea copiilor ca pe o recompensa prin care sa-si gaseasca iertarea, ci copiii au fost salvati de Dumnezeu. Pentru dansul, trufia era sursa celor mai mari greseli in meseria de medic. Ii era frica sa vorbeasca despre operatii, poate de asta nu le-a notat. Doar reamintea cateva, din cand in cand.

Prof. Dr. Alexandru Pesamosca a realizat complicate interventii de chirurgie abdominala, chirurgie ortopedica, chirurgie reconstructiva. A operat nenumarate cazuri de malformatii congenitale, a efectuat operatii dificile, refuzate de alti medici. La un moment dat, Tata Pesi spunea ca cele 50.000 de operatii despre care se vorbea erau din cele mai complicate. La care se adaugau si cele de rutina, apoi consultatiile si tratamentele, insumand peste 100.000 de copii trecuti prin mainile sale de aur.

Dr. Pesamosca isi dedica aproape fiecare zi din an luptei impotriva bolilor copiilor. Programul sau incepea la ora 7.00 si se termina seara la ora 21.00 – asta daca nu intervenea vreo urgenta in timpul noptii si era nevoie de ajutorul sau. La ora 9.00 incepea programul in blocul operator. In fiecare zi opera cate 5, 6 copii, pana la ora 17.00. Apoi dadea consultatii la parter, pana la ora 21.00” – Dr. Nina Bratu.

Era, practic, la doua minute distanta de locul unde se faceau operatiile. Isi lua halatul pe el si, chiar daca era ora doua noaptea, venea la sala daca era nevoie de el. Niciodata nu a zis ca nu poate sa ajunga” – Marinela Petrovici, director de ingrijire.

Mult l-a impresionat Radu, din Sibiu. Avea 7 ani si esofagul plin de formatiuni tumorale benigne, din cauza carora putea muri sufocat, in somn. Parintii nu gasisera rezolvare la niciun medic dar unul din ei, mai milos, i-a trimis la Tata Pesi. A cautat in carti dar nu a gasit raspuns. S-a rugat la Dumnezeu si a intrat in sala, desi nu stia cum sa salveze copilul. Apoi a urmat o operatie in premiera mondiala, pe care nimeni nu i-a recunoscut-o. Intr-o singura interventie chirurgicala a extirpat esofagul, a luat un segment din colon si a inlocuit organul bolnav. Copilul a crescut, iar peste ani ducea o viata normala, avea o prietena, conducea masina. In 2011 avea 21 de ani si era student la Politehnica. Cu o saptamana inainte ca Tata Pesi sa se duca la Dumnezeu, Radu trecea pe la spital sa il vada.

A fost operat Adrian. Avea un an si “arata ca un ciclop”, avea o malformatie faciala foarte grava.

Printre operatiile complicate, Tata Pesi reamintea mereu in interviuri despre fetita de 9 ani care se nascuse fara sfincterele anal si uretral, si pentru care “inventase” doua sfinctere naturale, din fascicule de muschi luate din pulpa copilului. Dupa operatie, fetita a putut avea o viata normala, s-a inscris la scoala. Peste ani l-a invitat pe Tata Pesi la botezul copilului sau. A fost tot o premiera mondiala iar interventia a fost filmata.

Iar in 2010, fetita de atunci, pe numele sau Manuela, mi-a scris pe blog la articolul despre Tata Pesi, din 2009: “Am citit interviurile cu dansul si cred ca ma regasesc in unul din ele, cea cu interventia facuta la 9 ani, de sfinteroplastie. Cred ca un doctor mai mare nu mai exista in Romania. El mi-a salvat viata de cand m-am nascut. Sunt stabilita la Roma si am o fetita de 6 ani. Imi aduc aminte cum statea prin zi si noapte, cum ma imbraca ca pe un chirurg si ma ducea la sala de operatii dupa ce se termina interventia. Mi-a zis “Vino sa vezi cum arata un apendice”. Acolo, pentru mine, era o a doua familie, fiindca am crescut practic printre medici. Doamna Dr. Bratu ma ducea sa vad “Toate panzele sus”. Acest mare doctor care m-a salvat era, pentru mine, al doilea tata, fiindca practic am crescut cu el, in spital”.

Tata Pesi “a carpit si innadit” timp de 10 ore tendoanele si ligamentele unui copil care nu putea merge, se tara ca un paianjen, nici in patru labe nu putea merge, cu atat de multe defecte se nascuse. Doctorul Pesamosca i-a reconstruit articulatiile si oasele si a pus copilul pe doua picioare.

A mai fost si Nicusor din Constanta, caruia un idiot i-a turnat pe gat acidul dintr-o baterie auto. Nicusor avea esofagul facut zob, se hranea printr-o sonda abdominala. Tata Pesi i-a facut un esofag nou, din intestin.

Dr. Alexandru Pesamosca a inceput cu chirurgia de adulti. A ramas insa la cea pediatrica pentru ca iubea nespus copiii. Ii era mila de copiii care sufereau – sentiment de care insa trebuia sa se elibereze in momentul in care incepea sa opereze. Credea ca sufletul fiecaruia se afla in fiecare particica din corp. Stie toata lumea ca nu lua bani, ca avea camaruta tapetata cu fotografiile copiilor operati si cu desenele lor. Dar nu toata lumea stie ca domnul doctor a fost un foarte fin psiholog, avea o metoda senzationala de a-i face pe copii sa nu se teama de operatii si sa nu se rusineze cu boala lor. Mereu era vesel, tipa doar daca venea cineva la el cu “plicul”. Si canta, iar copiilor le placea. Asta era semnalul si pentru fiecare operatie reusita, cand Tata Pesi incepea sa cante arii din opere italiene.

Insa nu medicina a fost prima sa dragoste. Marina a fost. Dr. Alexandru Pesamosca s-a nascut la Constanta, iubea marea si dorea sa fie ofiter de marina, ca tatal sau, fiul unui mestesugar italian ajuns pe pamantul romanesc in cautarea unei vieti mai bune. A facut scoala italiana apoi liceul de marina “Mircea cel Batran” si urma sa faca Academia. Insa in 1948 Marina Regala a fost nimicita, asa ca a ales Facultatea de Medicina Generala, iar in 1954 era medic.

Dr. Alexandru Pesamosca: “Cine nu are profesor, sa mearga sa isi caute. Doar nu cresti asa, ca o balarie”.

Prof. Dr. Alexandru Pesamosca invatase meserie de la Prof. Dr. Dumitru Vereanu, un mare chirurg roman – coleg de an si prieten cu George Emil Palade, la catedra de anatomie condusa de Profesorul Francisc Rainer, a Facultatii de Medicina din Bucuresti. Ce a invatat de la profesorul sau, Dr. Pesamosca a dat mai departe, studentilor si rezidentilor sai.

A inceput ca medic de adulti, la un cabinet din satul Niculesti-Jianu. In 1957 s-a transferat la Spitalul “Grigore Alexandrescu” unde a operat zi si noapte, fara concedii, timp de 27 de ani. O perioada a fost Sef de Clinica.

Din aprilie 1984, an in care a fost inaugurat Spitalul pentru Copii “Marie S. Curie”, Dr. Alexandru Pesamosca a facut istorie, practic infiintand sectia de chirurgie infantila – sau, cum spunea Tata Pesi, construita cu mainile sale. Domnul Profesor Doctor Alexandru Pesamosca a fost seful Clinicii de Chirurgie si Ortopedie Pediatrica in perioada 1984 – 2000.

Ce nu a inteles niciodata Tata Pesi? Cum este posibil ca un medic sa puna in gips piciorul sanatos al unui copil, doar ca sa ia bani.

Ce declara in 2005 dr. Florea Iordachescu (director in perioada 1997-2006): “Desi istoria sa numara doar 21 de ani, spitalul a avut o evolutie interesanta, reunind echipe de medici de renume de la mai multe spitale bucurestene. Avea 7 etaje si doar doua clinici. Chirurgia pediatrica, cu o singura sectie, era condusa de renumitul prof.dr. Alexandru Pesamosca, monstru sacru al chirurgiei romanesti”.

Un an mai tarziu, in ianuarie 2006, acelasi dr. si director Florea Iordachescu nu doar ca nu facea nimic sa impiedice darea afara din spital a celui pe care il numise monstru sacru, chiar el ii trimetea adresa, conform ordinului lui Nicolaescu. Ce pacat – nu stiu cum este dr. Iordachescu ca medic pediatru, insa ca director, sigur nu era bun – in 2002 poarta de la intrarea in spitalul pe care il conducea, cazuse peste un copil si era sa il omoare. Iar ca om? A ramas in amintirea tuturor ca cel care l-a dat afara pe Dr. Pesamosca din spital. Trist.

Un mesaj de la un copil, Ioana Alexandra: “Am 11 ani, sunt din Ploiesti si sufar de o boala numita fibroza chistica. Cred ca ceea ce i s-a intamplat domnului doctor Pesamosca este o mare nedreptate, pentru ca a facut atat de multe pentru noi, copiii! Sper ca statul sa nu-l mai nedreptateasca asa”.

Ce m-a uns pe suflet comentariul lui Flavius, din septembrie 2010: “In 1992 am fost operat la Spitalul Budimex de Profesorul Pesamosca. Am avut o tripla fractura a antebratului, o nimica toata comparativ cu miracolele savarsite de acest OM. Desi eram doar un pusti, nu am sa uit niciodata cum in jurul dumnealui roiau medici rezidenti din SUA, Franta, Belgia – veniti sa il asiste pe marele Profesor! Tehnologia lor nu era suficienta pentru a rezolva ceea ce putea rezolva cu mainile de aur un doctor roman de la un spital din estul Europei. Am stat internat vreo trei saptamani si ceva. Am pastrat destule amintiri care m-au marcat pe care nu le insir pentru a nu fi prea mult pentru un simplu comentariu, dar mult prea putin pentru un MARE OM. Cu ceva timp in urma am urmarit un reportaj la televizor despre Profesor. M-am cutremurat. Mi-au dat lacrimile de emotie, suparare si eu stiu ce alte sentimente amestecate! Credeti-ma, si acum cand scriu aceste randuri este pielea de gaina pe mine! Nu pentru ca mi-a pus 2 oase cap la cap ci pentru ca am vazut cu ochii mei miracolele facute de acest OM: copii nascuti cu genunchii invers, reparati; copii cu malformatii de tot felul, aratau normal dupa interventiile Profesorului! E greu sa te gandesti ca ar putea exista recompense materiale sau titluri pentru un asemenea Doctor!!! Si cu toate astea, popor ingrat, nerecunoscator si pervers, condus de cei mai josnici si nemernici dintre categoriile de mai sus, il tratam cum il tratam! In alte parti i s-ar fi ridicat statui si s-ar fi dat nume la strazi si spitale dupa numele Dumnealui. La noi?… Ma opresc aici. Respectele mele, Domnule Profesor! Un fost pacient, un copilas ce atarna de pantalonii dumneavoastra cand veneati la vizitele in saloane”.

Tata Pesi a spus un lucru foarte interesant in 2003: Medicina a luat-o razna in Romania in momentul in care au inceput numirile politice, cand anumiti medici s-au ales cu functii pe care nu le meritau doar pentru ca erau sustinuti politic, urmand, cum era si firesc, turnatorii si reclamatii. Parca stia ce avea sa urmeze in 2006.

Dr. Alexandru Pesamosca a continuat, zi si noapte, sa dea sfaturi medicilor care veneau in camaruta sa il ceara, pana la 81 de ani, in iunie 2011, cand inima a refuzat sa il mai ajute. S-a mai intrenat in spital la Floreasca, apoi doua luni a locuit la un prieten, tot medic, fost student.

Cand a simtit ca soseste momentul, Tata Pesi a cerut sa fie adus la Casa sa – Viata sa – Spitalul pentru copii. A murit printre copii. Pe 1 septembrie 2011, trupul sau se odihnea putin pe un patut de copil din salonul 217 al Spitalului pentru Copii “Marie S. Curie”. Apoi s-a mutat, pentru vesnicie, in curtea spitalului, langa biserica.

De la Dr. Alexandru Pesamosca a ramas o mare dorinta, infiintarea sectiei de cardiochirurgie infantila in Spitalul “Marie S. Curie”, pe care il iubea atat de mult si despre care spunea “Spitalul este viata mea”.

Trebuie sa stiti ca Sectia de Oncologie a Spitalul “Marie S. Curie” a fost infiintata tot la initiativa domnului Dr. Pesamosca, dupa ce numarul de operatii ale tumorilor crescuse considerabil.

Dorinta i s-a implinit: din septembrie 2013 vor fi operati pe cord primii copii, intre o luna si 18 ani (inca nu nou nascutii), in sectia pentru care, in ultimii ani, s-a zbatut Alex Popa.

Seful Sectiei Cardiologie, Dr. Alin Nicolescu, are deja sub observatie doi copii cu malformatii congenitale cardiace, iar in spital sunt pregatiti pentru operatii mai multi copii. Programul de pregatire in Italia a medicilor cardiochirurgi pediatri pentru mai multe spitale din Romania a inceput in august 2013 si va dura pana in august 2016, in colaborare cu expertii de la Clinica San Donato. Finantarea este facuta de Ministerul Sanatatii si de Fundatia italiana “L’Associazione Bambini Cardiopatici nel Mondo”.

Ce nu a ramas de la Profesorul Doctor Alexandru Pesamosca?

O lucrare, un volum cat de mic – ceva care sa inglobeze munca sa – a avut o multime de operatii in premiera mondiala, unele au fost filmate. Primea si opera cele mai grele cazuri din toata Romania, chiar si din strainatate, copii refuzati de alti medici. A fost considerat de lumea medicala cel mai bun chirurg pediatru din sud-estul Europei. A profesat peste 50 de ani fara pauza, timp in care a operat peste 50.000 de copii. Il cunosc multi oameni.

Elena Gheta: “In 26 de ani cati am lucrat cu domnul Doctor Pesamosca, am strans amintiri cat intr-o carte. M-a impresionat intotdeauna felul in care muncea. Daca un copil era in suferinta, se trezea din somn in miez de noapte si il consulta, nu conta cat era ceasul. Cand mai pleca in concedii, nu avea stare, ne trezeam cu el dupa cateva zile inapoi la spital si ne zicea “Nu pot, fetelor, sa stau departe de locul asta”. M-a invatat sa-mi fac meseria cu demnitate. Pot spune ca a tinut locul tatalui meu, pe care nu l-am avut niciodata”.

Operation Smile US”: “Am venit aici sa dam o lectie si am primit noi una, de la Dr. Alexandru Pesamosca”.

Dr. Nina Bratu: “Pentru Dr. Pesamosca nu era greu sa opereze, pentru el era o placere, o pasiune. Atunci cand nu stiai ce diagnostic sa pui unui copil, urma invariabil: “Haideti sa-l intrebam si pe Profesorul Pesamosca”. Facea cele mai grele operatii, de cele mai multe ori si cand erau catalogate ca inoperabile, dumnealui tot incerca – si cu ajutorul lui Dumnezeu, dansul reusea. Scotea tumori si dadea copiilor sanse la viata – a extirpat formatiuni tumorale situate in torace, in abdomen. A operat malformatii congenitale ale tubului digestiv, ale plamanului, ale fetei. A operat toate tipurile de malformatie congenitala la copil. Cuprindea toata patologia chirurgicala a copilului, lai putin partea de cap si cord. A fost un profesor apreciat si in trainatate, a lucrat si operat un an in Franta, in 1971. A fost in Elvetia, in SUA – la John Hopkins, cel mai bun spital”.

“Cel mai bun chirurg pediatru de la noi din tara si unul dintre cei mai buni din lume” – asa au spus toti colegii sai.

“Cel mai mare chirurg pediatru din Romania” – Gala Top Medici.

Nu era interventie pe care Prof. Dr. Alexandru Pesamosca sa nu o abordeze. Avea un repertoriu extrem de larg, era de o ingeniozitate pe care greu ti-o poti imagina fara sa vezi cu ochii tai. Si avea niste rezultate extraordinare. L-am vazut personal cum a inventat tehnici in domeniul chirurgiei de malformatie, al malformatiilor elementelor toracice, al malformatiilor tubului digestiv” – Dr. Gheorghe Burnei.

“A fost un genial chirurg pediatru. Am avut privilegiul sa-i fiu student in 1977. Toata pediatria/ortopedia chirurgicala am invatat-o de la Tata Pesi si de la doamna Dr. Bratu. Inca o mai stiu si aplic si aici in Australia. Toti studentii il iubeam si il respectam, era genial, jovial, corect si cinstit” – Dr. Ion Pop, Australia.

“Sunt parinti care vin cu copiii lor la Spitalul “Grigore Alexandrescu” si ne spun ca in copilarie au fost salvati de profesorul Pesamosca. Isi amintesc cu drag de medicul jovial, de la care aveai ce invata. L-am cunoscut din timpul studentiei si am facut parte ca medic rezident din echipa sa. Mai mult de jumatate din chirurgii si ortopezii din Romania au invatat meserie de la profesorul Pesamosca” – Dr. Ioan Fodor, medic primar.

“Eram foarte mandri cand ne primea pe noi, rezidentii, cu el in sala de operatii. Macar si ca sa tin un departator in mana, doar sa stiu ca am intrat in operatie cu Tata Pesi. Cand am reusit sa intru mana a doua cu el la prima operatie, nu-mi reveneam din fericire. Tata Pesi stia sa se comporte cu noi, incat il iubeam cu totii, il iubeam fara limite. Eram 14 rezidenti la numar in echipa din care faceam si eu parte” – Dr. Virgil Livadaru.

Toti acesti oameni, medici minunati, nu isi pot pune gandurile impreuna, pentru a-i cinsti memoria Dr. Pesamosca intr-o carticica? Prof. Dr. Pesamosca avea in camaruta sa fotografia unui copil operat, care devenise trezorierul Bancii Nationale. Nu se poate o sponsorizare facuta Academiei sau unei asociatii medicale, pentru o carte in memoria sa?

Romanii, satui de politicieni, tiganiade, manelisti si nuntasi, vor in viata lor modele veritabile, cum este Dr. Alexandru Pesamosca. Este, nu a fost.

Pentru ca Spitalul “M.S. Curie” a fost construit de statul polonez, ca un dar pentru poporul roman lovit de cutremurul din 1977, nu i se poate schimba numele. Spitalul a fost construit din banii polonezilor, cu firma Budimex din Polonia – s-a numit initial Budimex, apoi Spitalul Polonez, iar din 1990, la cererea Poloniei, se numeste “M.S. Curie”.

Sa numesti doar o sectie a unui spital cu numele dumnealui este prea putin. Cea mai buna idee a avut-o doamna Prof. Dr. Monica Pop, managerul Spitalului de Oftalmologie: “Profesorul Dr. Alexandru Pesamosca este un model pentru medicina romaneasca, un medic care nu a practicat meseria pentru bani. Ramane unul dintre cei mai mari medici din Romania, care a salvat mii de vieti in mod nesperat. Nu a facut medicina pentru bani, ci numai cu gandul de a-i salva pe toti cei care i-au cerut ajutorul, de a da o sansa celor care viata le-a dat o mare palma. Voi initia un document prin care Spitalului “Grigore Alexandrescu” sa-i fie schimbat numele in Spitalul “Alexandru Pesamosca”, in care dumnealui a lucrat o mare parte din viata. Grigore Alexandrescu este un nume ce poate fi dat unei instutii de cultura”.

Stiu ca la un moment dat Tata Pesi a fost foarte suparat pentru ca nu i-a fost recunoscuta ca premiera mondiala o operatie foarte grea. Am gasit blogul unui fost copil pacient. Nu doar ca a scris despre complicatele operatii pe care le-a suferit acum 30 de ani, dar a pastrat si foaia de externare. “La nastere nimeni nu-mi dadea nici cea mai mica sansa de supravietuire. O nastere prematura, un trup nemaivazut de firav ce abia il puteai gasi in palmele facute caus. Diagnostic: agenezie anala cu deschidere de rect in uretra bulbara, sanse minime de supravietuire. Dupa incercari nereusite ale medicilor de la Turnu Magurele si Alexandria am ajuns pe mainile dumnezeiesti ale medicului Alexandru Pesamosca”. Povestea salvarii copilului Virgil Nicolae Andronache nascut in Turnu Magurele, acum poetul si jurnalistul Virgil Andronescu din Braila, o puteti citi aici.

Poate ca sunt mai multi oameni care au astfel de marturii si astfel se poate scrie o lucrare despre munca domnului Profesor Dr. Alexandru Pesamosca. Poate ca cineva de meserie – un medic, un scriitor – poate face mai mult.

DrAlexandruPesamosca3

Desigur, multi se intreaba daca Dr. Alexandru Pesamosca nu a avut si esecuri, daca nu i-au murit copii pe masa de operatie. Nu cred ca se pot numi esecuri, pentru ca Tata Pesi facea interventiile chiar si cand cazurile erau catalogate ca inoperabile, tot incerca sa salveze copiii, iar asta este de apreciat.

Despre asta povesteste Paul: “Imi amintesc ca odata nu reusise sa salveze viata unui baiat care se spanzurase accidental intr-un leagan cu lanturi. Dr. Pesamosca a fost chemat de urgenta si a stat in operatie cu baiatul respectiv toata noaptea, insa dimineata a murit. Dr. Pesamosca s-a dus in camera lui si 3 zile a plans. Pe mine m-a operat de 10 ori dar nu mi s-a rezolvat problema. Totusi il consider un Mare Om si ii apreciez eforturile. Stiu sigur ca este un Mare Om”.

Si Maria: “In 1978 mi-a operat baiatul, pe care l-am nascut cu cancer intestinal foarte agresiv. A daruit baiatului meu 11 luni de viata. La a doua operatie nu a mai scapat, era plin de metastaze. Multumesc si sarut mainile domnului doctor Pesamosca, in numele tuturor copiilor pe care i-ati salvat si pentru cele 11 luni de viata daruite copilului meu. Acolo sus va asteapta linistea si adevarata bogatie. Acolo sus va asteapta si baiatul meu”.

Dee: “Sunt o fosta pacienta a dansului, acum am 21 de ani dar inca mi-l amintesc, de cand aveam 3 ani. M-am nascut cu o boala foarte rara, iar domnul Pesamosca a reusit sa transforme o operatie in 4 etape care ar fi durat ani intregi, intr-o singura operatie. Si i-a reusit. Insa trebuia sa astept pentru o alta operatie pana la 15 ani iar parintii mei, disperati, au cautat alti doctori. Iar domnul Doctor Pesamosca a avut dreptate… 80% dintre operatiile facute de alti doctori au fost facute degeaba sau au stricat mai mult”.

Cristiana: “Am avut norocul sa il cunoastem pe Domnul Profesor Doctor Alexandru Pesamosca, acum 30 de ani, ne-a operat fiul. A fost, este si va ramane cel mai mare chirurg pediatru din Romania. Un Mare Om, Doctor fara de Arginti. Cuvintele sunt neputincioase ca sa exprime multumirile, sincera si marea noastra recunostinta”.

Lacramioara: “Sunt o mama al carei copil a fost operat in 1999 de marele Prof.Dr. Alexandru Pesamosca. Copilul avea o malformatie care facea ca atunci cand ieseam pe strada lumea sa intoarca capul dupa noi: avea buza de iepure si nas de lup. Ii lipsea si din buza superioara, si din bolta palatine. Eram disperata, dar bunul Dumnezeu ne-a indreptat pasii spre cel care familia mea il numeste Sfantul Alexandru Pesamosca. Cand am ajuns la cabinetul dansului a luat copilul in brate si a spus “O, nu va faceti probleme, o sa-l facem bine si pe acest flacau”. Vorbele lui ne dadeau atat de multa liniste si incredere. Si asa a fost, la 7 luni l-a operat la buza iar la 3 ani i-a refacut bolta palatina. Acum este un copil mare si frumos, care spune ca se va face doctor ca si domnul Pesamosca, ca sa salveze si el copii. Daca incercai sa ii dai bani se enerva rau si te scotea afara. Aceeasi operatie, la Cluj, ne-ar fi costat jumatate din apartament”.

Violeta: “Am marea onoare si placere sa scriu despre acest mare om. Sunt o fosta pacienta a Domnului Doctor Alexandru Pesamosca, m-am nascut cu o malformatie la esofag, doctorii de la Spitalul Judetean Baia Mare mi-au facut trimitere la Cluj pentru ca pentru ei eu nu eram o reusita. Iar parintilor mei le-au spus in zadar vor merge ca nu am nicio sansa. De la Baia Mare m-au trimis de urgenta la Cluj. De la Cluj … la Bucuresti. De la Cluj macar le-au spus parintilor s ail caute pe Doctorul Pesamosca Alexandru, asta fiind in 1976. Povestea aceasta o stiu de la parintii mei, care mi-au spus numai vorbe frumoase despre acest mare om. Au ajuns cu mine la Bucuresti si l-au cautat, au vorbit cu dansul si s-a hotarat sa raman in spital cu mama, sa ma programeze la operatie. Atunci tatal meu l-a intrebat “Spuneti-mi cati bani ma costa?” La care doctorul Pesamosca i-a spus “Eu nu am nevoie de banii dumitale”. Operatia mi-a reusit, am 34 de ani si ma simt perfect, sunt plecata din Romania de 12 ani”.

Georgiana: “Aveam un an si jumatate cand am baut soda caustica. Am fost dusa la spitalul din Tulcea. Acolo nu stiau cum sa ma trateze si am fost trimisa la “Marie Curie”. Nu prea mi se dadeau sanse, insa am avut noroc sa dau peste Dr. Alexandru Pesamosca, care mi-a facut transplant de esofag. Nu am avut niciun fel de problema dupa operatie. Mi-a salvat viata. Dupa doi ani am facut ocluzie intestinala si tot la dumnealui am fost. Tin minte ca pe atunci era obiceiul de a se da bani la medici si mama a vrut sa-i dea. Nu a vrut sa primeasca, i-a spus mamei mele sa foloseasca banii ca sa ma creasca pe mine”.

Alexandra Brandusa: “Mi-a salvat viata la numai 7 ani, Dr. Pesamosca operandu-ma de peritonita cand niciun medic nu-mi mai dadea nici o sansa”.

Ana-Maria: “Dr. Pesamosca mi-a salvat copilul in urma cu 37 de ani. Dupa prima operatie mi-a facut semn cand a iesit din sala si mi-a spus “Mi-am salvat baiatul”, ca si cand ar fi fost al lui. A fost un om atat de dezinteresat material – am incercat si eu o recompense pecuniara. Mi-a spus “Vezi cat sunt de mare si tu cat esti de mica? Vezi sa nu cobori scarile astea mai repede decat este nevoie”. Baiatul meu l-a numit a opta minune a lumii”.

Victor: “Pe aceasta cale aduc multumirile mele si ale familiei mele acestui MARE OM pentru salvarea copilului Maria Marinescu in 1993. Acum, Maria este o fata de 17 ani, frumoasa, conduce un automobil si locuieste in Vancouver. Ce bine ar fi daca si amovibilii nostril ar invata ceva din acest exemplu!”.

Ion: “Acum 30 de ani mi-a salvat de la moarte baiatul cand avea 1 an si jumatate, adus din provincie cu greu. Dintr-o banala apendicita a facut periotonita si a fost operat de Dr. Pesamosca. Datorita dumnealui ma pot bucura acum de existenta lui”.

Cristina: “Profesorul Pesamosca l-a operat pe nepotelul meu, de stenoza pilorica, la varsta de 3 luni, acum cinci ani. A acceptat sa-I oferim doar un borcan de dulceata facuta in casa de bunica”.

Constantin: “Un munte de om plin de gingasie. Dr. Pesamosca a lucrat cu atata gingasie in primul rand cu sufletele de copii, a dat speranta si zambet, a luminat vieti. Nu am sa-i uit acele maini uriase, cu care consulta micii pacienti, cu cata delicatete si grija pentru omuletul care avea nevoie de el”.

Cristian: “Si eu sunt unul dintre copiii opertati la picior de domnul doctor Pesamosca si ii multumesc din inima. Sper sa se schimbe ceva in tara noastra, astfel ca oamenii care fac bine sa fie apreciati la valoarea lor si sa nu fie dati uitarii”.

Cecilia: “Acum mai bine de 30 de ani m-a operat de ulcer duodenal cu stenoza pilorica. Imi aduc aminte ca imi spunea “Sfanta Filofteia” la cum aratam. Am fost cel mai fericit om de pamant cand am aflat ca ma opereaza, pentru mine asta insemnand ca a doua zi dupa operatie incepeam si eu sa traiesc. Nu am cuvinte sa-i multumesc indeajuns acestui om pentru ce a facut pentru mine”.

Geo: “Aveam 6 ani cand domnul doctor Pesamosca m-a operat de o malformatie extrem de rara. Datorita domniei sale am supravietuit, iar acum duc o viata normala. Ii multumesc domnului doctor, datorita lui traiesc si ma pot bucura de viata. Va multumesc, Tata Pesi”.

Florin: “Familia mea si copilul meu exista pentru ca Domnul Doctor Pesamosca mi-a salvat mie vuata acum aproape doua decenii si jumatate, cand alti doctori le ziceau parintilor mei sa ma ia acasa din spital ca oricum nu mai am mult de trait. Familia mea va multumeste Domnule Doctor”.

Florentina: “Domnul Profesor Doctor Pesamosca mi-a fost doctor in viata trecuta si in viata prezenta. Fiecare pas pe care il fac se datoreaza dansului. Eu nu am fost operata – cand aveam 4 ani sufeream de decalcefiere osoasa la ambele solduri cu infectie osoasa. Viata mea a fost ghidata de mama mea si de Domnul Profesor Pesamosca, fara ei nu mai eram in viata sau, daca eram, as fi avut dizabilitati grave toata viata. In schimb sunt sanatoasa si respect in continuare indicatiile Domnului Profesor Dr. Pesamosca. Mama mea a fost ghidata de credinta atunci cand m-a luat din spitalul in care au vrut sa ma taie, sa faca experimente cu trupul meu in crestere. Mama mea a fost ghitata de Dumnezeu catre Domnul Profesor Pesamosca, om minunat si doctor cu mainile fermecate, si acum sunt un om normal si merg pe picioarele mele dupa ani grei de boala”.

A.: “In copilarie am suferit de o infectie osoasa (osteomielita) iar timp de doi ani, intre 7 si 9 ani, am stat mai mult in spital, la “Grigore Alexandrescu”, cu piciorul in ghips – uitasem sa mai merg. In acesti doi ani am fost operata de 6 ori, mi s-au facut nenumarate incizii. Dupa 7 ani, boala a recidivat si marele meu noroc a fost domnul doctor Alexandru Pesamosca, care era de garda. Si dupa 40 de ani imi amintesc fata lui blanda. Era un om bland, toata fiinta lui exprima bunatate, niciodata nu l-am vazut nervos. Mama i-a spus ca vinde tot ce are ca sa-mi cumpere medicamente din strainatate, doar ca sa ma fac bine. Domnul Doctor s-a uitat la mama apoi a asezat-o pe un scaun. Pe mine m-a consultat, m-a mangaiat. Apoi a spus ca va face tot ce trebuie ca sa ma fac bine adaugand: “Dumnezeu intai, dupa El urmam noi”. M-a vindecat, ca prin minune, doar in cateva saptamani. Nu a acceptat decat multumirile noastre”.

Doina: “In 1984, copilul meu s-a nascut cu o tumora (hemangiom) la gamba. Toti medicii au recomandat radiatiile cu strontiu, pana cand am ajuns la Budimex, la doctoral Pesamosca. Prima intrebare a domnului doctor, inainte sa vada copilul, a fost “Ati facut radiatii cu strontiu? Spuneti-mi adevarul, pentru ca daca ati iradiat hemangiomul, nu operez”. Noroc ca nu facusem tratamentul cu strontiu, desi medicii care il recomandasera ma acuzau ca imi omor copilul. Domnul Doctor a operat copilul si l-a salvat. Datorita Doctorului Pesamosca baiatul meu traieste si se pregateste de nunta”.

Rica: “Dr. Pesamosca a fost un om extraordinar. Eu am fost pacienta lui in 1977. Am fost transferata la el dupa ce cu un an inainte un alt doctor m-a operat fara succes. Il asteptam pentru vizita in piciare, in pat; ii saream de gat, iar el intreba “Ce face fata lui tati? In seara inainte de operatie a venit si m-a intrebat daca eram speriata. Mi-a spus sa nu fiu, pentru ca el ma vindeca pentru totdeauna. L-am iubit mereu dar nu i-am spus niciodata, eram intimidate de el, eu aveam 7 ani iar el era un barbat inalt si foarte frumos. A fost un Inger pentru mine si sunt convinsa ca este intr-un loc foarte frumos”.

A. : “Am fost diagnosticata cu hemagiom facial, pe vremea aceea aveam doar cateva luni. Nu doar viata i-o datorez domnului doctor Pesamosca, ci si faptul ca am putut sa traiesc fara complexe din cauza cicatricilor. Imi amintesc cu drag cand mergeam periodic la control si de fiecare data ma recunostea imediat, lua un marker si imi desena breton pe frunte pentru a acoperi o cicatrice. Crescand, i-am urmat sfatul. Cicatricile s-au vindecat neasteptat de frumos si chiar acum as putea sa scap de ele nu imi doresc acest lucru, pentru ca Tata Pesi m-a invatat ca sunt unica si frumoasa in felul meu. Iti multumesc pentru tot, Tata Pesi”.

A.: “Pentru mine, domnul doctor Pesamosca a fost un balsam timp de 2 luni, cat am stat cu fetita mea, pe atunci de 6 luni, internate la Spitalul Grigore Alexandrescu. Domnul doctor mi-a operat copilul de megacolon”.

Alina: “Sunt unul din zecile de mii de copii ai lui Tata Pesi. Gratie dragostei, daruirii si priceperii domniei sale pentru meseria de medic si dragostei pentru copii, astazi uitandu-ma la fotografiile din copilarie si in oglinda, realizez ca sunt opera unui Apostol si sunt fericita ca m-am numarat printre copiii sai. Dumnezeu sa va odihneasca in pace Tata Pesi, acolo de-a dreapta Lui, acolo unde va este locul, ca rasplata pentru tot binele facut copiilor. Va voi pastra mereu in inima si in rugaciunile mele, ca fiind Omul care mi-a schimbat viata, facandu-ma un om normal fizic si caruia ii datorez tot ceea ce sunt astazi”.

Geanina: “Eu sunt unul din copiii care a beneficiat de ajutorul acestui domn doctor. Datorita dansului sunt acum un om pe piciorele mele, atat la propriu cat si la figurat. Am fost nascuta pelvin iar asistentele si doctorii au tras de mine si mi-au luxat bazinul. Mi-a povestit mama ca am stat de la varsta de 3 luni cu ambele picioare in gips si apoi am inceput sa fac gimnastica medicala. Domnul doctor Pesamosca a contribuit foarte mult la recuperarea mea”.

Ana, 18 ani, 21 mai 2011: “Acum 14 ani eram externata din cel de-al saselea spital. Fusesem internata in 6 spitale pentru a se vedea de ce sufar, deoarece ma sufocam si nu mai puteam respira. Toti doctorii care m-au consultat ma trimeteau acasa spunandu-mi “sa beau lapte de bivolita pentru ca sufar de nu stiu ce tip de raceala…” La iesirea din spital, o asistenta careia ii eram simpatica i-a spus mamei sa se duca si la Domnul Doctor Pesamosca pentru o alta parere. Aici trebuie sa precizez ca la varsta de 2 ani am baut soda caustica si am facut un transplant de esofag la Spitalul Grigore Alexandrescu. Dupa ce m-a consultat Domnul Doctor Pesamosca i-a spus mamei “Daca mai asteptati o saptamana nu mai aveati fata, pentru ca o punga de puroi s-a format pe vechiul esofag si sta sa se sparga in orice clipa”. Asadar, in timp ce ceilalti doctori, destul de multi si renumiti, ma trimeteau acasa sa mor, spunandu-mi sa beau lapte de bivolita, Tata Pesi (caci asa ii spuneam si eu) m-a salvat. Chiar daca eram mica, inca imi aduc aminte cum le explica parintilor mei cum va decurge interventia. Cuvinte ce nu le voi uita niciodata si care ma vor ghida in viitoarea mea cariera de doctor chirurg. Pentru mine, Domnul Doctor Pesamosca nu este “doar” persoana care mi-a salvat viata, ci exemplul pe care il am in minte mereu, caci dumnealui este UNICUL DOCTOR cu adevarat dedicat, pasionat, talentat pe care l-am cunoscut in toata copilaria mea de internari nesfarsite prin spitale. Acum, la 18 ani, ma pregatesc pentru medicina, visand ca voi ajunge si eu macar pe jumatate din ceea ce a fost, este si va fi Domnul DOCTOR Pesamosca pentru medicina din Estul Europei. Un medic dedicat ce prefera sa salveze copiii romani – caci si ei se imbolnavesc/mor – decat sa plece in afara pentru un salariu frumusel, sau sa puna banul mai presus de sanatatea pacientului. Eu, de fiecare data cand ma duc la dumnealui, ii duc un cosulet cu pere, adora perele… e tot ceea ce primeste cel mai bun chirurg din estul Europei si credeti-ma, se bucura enorm, dar nu pentru mica atentie, ci pentru ca nu este uitat… inca. Abia astept sa merg pe 21 iulie, sa-i spun ca am luat admiterea la medicina, deci primul pas pentru a-mi indeplini visul de a salva vieti, asa cum Tata Pesi mi-a salvat-o pe a mea, cand ceilalti doctori ma trimeteau acasa, sa mor”.

Andreea: “Tata Pesi mi-a dat a doua sansa la viata. Daca Tata Pesi nu ma ajuta, nu stiu ce s-ar fi intamplat cu mine. Lui ii datorez tot ce am acum”.

Linia Pesamosca: “Ideile oamenilor de valoare care si-au dedicat viata pentru imbunatatirea lucrurilor, asa cum a fost Prof. Dr. Alexandru Pesamosca, trebuie urmate” / “Romania are nevoie de oameni daruiti lucrului bine facut, asa cum a fost Prof. Dr. Alexandru Pesamosca” – scriau oamenii in septembrie 2011.

In spitalul “Marie S. Curie”, Linia Pesamosca este dusa mai departe de medici tineri, precum Dr. Sergiu Stoica, medic primar neurochirurg si Dr. Sorin Tarnoveanu, medic specialist neurochirurg, iar la Spitalul “Grigore Alexandrescu”, de catre Dr. Alexandru Thiery, medic primar specialist ortoped. Medici foarte tineri, care iubesc copiii, explica cu blandete, opereaza superb si nu iau spaga sau atentii sub nicio forma.  Alti medici care nu luau mita in 2010 gasiti aici.

DrAlexandruPesamosca1

Lui Tata Pesi ii placea o cafea fierbinte la prima ora a diminetii.

Daca se putea sa fie si “vorbita”, era si mai bine.

Sa bem o cafea in amintirea sa, ascultandu-l pe Frank Sinatra, care i-a placut atat de mult Domnului Profesor Doctor Alexandru Pesamosca.

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. Nota 10 blog-ului.

    mario

    15 Ianuarie 2014 at 19:28


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: