Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Balerina

with 8 comments

Sunt câteva lucruri pe care ea, mica Albă ca Zăpada, transformată apoi în Mica Sirenă, nu le va putea face niciodată. Nu va putea fi balerină, de exemplu. Este ca o lebădă, dar una rănită. Asta face cancerul. Răneşte. De multe ori ucide. Dar nu înainte de a răni şi de a mutila. Ei i-a rănit piciorul. Au operat-o. A fost o operaţie complicată. Poate chiar o operă de artă (înfăptuită de echipa minunatului doctor) – despre care nu vreau să spun prea multe. Copilul atât ştie. Că a fost operată, nimic mai mult – restul va afla cu timpul (dar nu de la mine). Asta a fost la sfârşit de ianuarie. Am văzut-o înainte de operaţie şi nu se temea. Când m-au sunat ai ei ca să merg să o văd era deja februarie. Zâmbea. Nu se plângea de nimic, spunea că nu o doare nimic. Avea tot piciorul în ghips şi am glumit cu ea un strop, i-am gâdilat degeţelele de la picioare şi a râs. Am observat că îi crescuseră dinţişorii. Chiar şi ea crescuse. Acolo, în spital. S-a înalţat ca o trestie. Chiar dacă mare parte din ultimele şapte luni şi le-a petrecut la oncopediatrie. A doua zi m-am dus din nou la ea, să îi duc pamperşi şi alte câteva lucruri de care avea nevoie (trăiască fondul de rezistenţă în faţa crizei – Andreea+Ioana+subsemnata). A fost fericită când a văzut pachetul de pamperşi. A zâmbit cu gura până la urechi şi a exclamat „ce mare e…”. Mă uitam la ea şi nu îmi venea să cred că un copil se poate bucura atât de mult pentru un nenorocit de pachet de pampers. Mi se pare absurd şi acum. Mai ales când mă uit la tv şi văd ce văd… Apoi am vorbit cu tatăl ei la telefon. Omul ăsta m-a impresionat mereu. Cu grija lui, cu dragostea lui pentru copii. Îmi spunea că tot ce îşi doreşte este să îi aibă pe toţi acasă, lângă el. Nu conta cum. Doar să fie. A făcut „curăţenie” acasă. A renovat, a făcut îmbunătăţiri. După ce în iarnă a primit banii de la doamna care i-a văzut în campania de la ziar şi i-a sponsorizat, omul s-a pus pe treabă. Ştia că asta mică trebuie să locuiască în condiţii speciale, cu cancerul nu te joci. A zidit, a spoit, a pus ferestre, a luat lemne. Apoi au operat-o. Lui, tatălui, îi era cel mai frică. Să nu îi taie piciorul… repeta obsesiv. I-am făcut rost de Cosmegen, am primit 420 de lei de la ziar şi i l-am cumpărat. Săptămâna trecută i-au scos ghipsul. Acum aşteptam şase luni să vedem dacă totul va fi bine. Dacă nu… Nu vreau să mă gândesc. Luni, pe 22 martie, m-am dus să o văd, dar plecase. Acum, de când este operată, i se dă ambulanţă care o duce acasă. În faţa ochilor îl văd pe taică-său. Privind în pământ, frământându-şi mâinile muncite. Îşi doreşte din tot sufletul ca fetiţa să facă şcoală. Dacă s-o putea, să înveţe acolo, în spital, să citească şi să socotească. Să facă clasa I. El îşi doreşte ca fetiţa lui să dea apoi examen şi să meargă la şcoala din sat, în clasa a II-a. Eu îmi doresc ca fetiţa să împlinească 9 ani pe 8 noiembrie 2010. Dorinţe simple pentru unii. Prea complicate pentru alţii. Gabriela Lăcrămioara Todor.

.

Steluţele de mare

.

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

24 Martie 2010 la 09:40

8 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. incerc sa intru rar aici pentru ca de fiecare data cand o fac plang si plang si mi se strange sufletul si imi vine sa zbier si ma doare si nu inteleg cine da atata suferinta si cu ce scop si pe ce criterii se alege cine sa fie sanatos si sa aibe parte de o viata lunga si frumoasa si cine sa fie bolnav …. e trist e foarte trist… e trist sa traiesti cu teama mortii si cu frica bolii e trist sa nua i copilarie e trist sa mori fara sa ai copii ma intristeaza uneori si bucuria cand ma gandesc ca eu am bucur iar altii nu mai sunt … dumenzeu sa va odhineasca pe toti (gherman cezar, ioana parvu….) pe toti si sper din tot sufletul ca sunteti linistiti si nu va mai e teama acum si e linistie si bine acolo unde va aflati .. ma gandesc la voi si imi pare rau ca viata a fost nedreapta!

    lacra

    24 Martie 2010 at 20:43

  2. […] astfel: persoana a trimis bani doar pentru 5 copii: Ovidiu, Narcisa, Andrei, Fabian şi Găbiţa (Lăcrămioara). I-a contactat şi pe părinţii lui Daris şi ai Ioanei-Alexandra, dar a venit Crăciunul şi a […]

  3. […] în vreme ce ne gândirăm ce-am putea cere la cină. Optarăm pentru homar, ca fiind mai uşor. Isabela fu apelată şi vorbi o vreme cu cineva, apoi ne […]

  4. […] Vrei să pun Wagner, Şostakovici, […]

  5. buna, vreau sa le trimit astazi un pachet prin posta. Am gasit adresa Gabitzei, dar vroiam sa stiu pe ce nume pot pune pachetul ca sa nu fie probleme la posta. Am incercat sa-i sun, dar aveau telefonul inchis.

    nicole

    29 Martie 2010 at 11:50

    • Buna, Nicole
      Este posibil sa ca unul din ei sa fi venit cu copilul la spital.
      Asa ca iti propun ca pe pachet sa scrii ambele nume ale parintilor
      Todor Ion (tata) / Moxel Iuliana (mama)
      Comuna Feldioara, sat Colonia Reconstrucţia nr. 4, judeţul Braşov

      isabellelorelai

      29 Martie 2010 at 11:57

  6. Multumesc, l-am trimis cum ai propus.

    nicole

    29 Martie 2010 at 12:37

  7. […] Vrei să pun Wagner, Şostakovici, […]

    Mirii mileniului III | Caius

    21 Septembrie 2010 at 08:14


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: