Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Squirrel

with 6 comments

La sfârşit de august, anul trecut, venisem cu Iulia la copii. Într-un salon o femeie îşi legăna copilul pe picioare. Nu asta era neobişnuit – acolo toate mamele îşi leagănă copiii mici pe picioare, este o modalitate de a le alina durerile – ci felul în care o făcea. Era un fel de încrâncenare disperată, de parcă legănatul ăla ar fi putut să arunce boala copilului în stânga şi în dreapta, stânga-dreapta. Nici o clipă nu şi-a ridicat privirea de pe copil. Am întrebat-o, în şoaptă, dacă primeşte câteva fructe. Cu privirea ţintuită pe copil a dat afirmativ din cap, mulţumind. Ritmul legănatului a rămas acelaşi. Aşa a trecut şi prin septembrie, cu legănat şi teamă. De multe ori mă întrebam dacă femeia asta mănâncă vreodată. Prin octombrie au început să iasă din salon. O vedeam pe coridor cu fetiţa în braţe. O întrebam dacă pot să îi ofer copilului o jucărie. Zâmbea şi mulţumea. Am văzut-o cum îşi ţinea copilul de mânuţe şi îl învăţa, cu răbdare, cum să aibă curaj să meargă din nou. După fiecare doi paşi reuşiţi o lua în braţe. Apoi o „plimbare cu scaunul” pe coridor, premiu pentru alţi doi paşi. Într-o seară m-am dus cu Ioana – care are obiceiul (bun) ca din când în când să strângă bani de la colegi să să cumpere câte ceva pentru toţi copiii. Era sfârşit de octombrie. Fetiţa stătea zâmbind pe pat. Mama ei îi pusese un şerveţel şi pe el cutiuţa de pate de pui adusă de Ioana. În mânuţă avea o cojiţă de pâine pe care o băga în pate şi, râzând, mânca. Era ca un pui de veveriţă, bucuroasă pentru o alună. Am plecat cu imaginea aia în cap. Femeia nu dădea semne că ar avea probleme. Zâmbea mereu. Nu s-a plâns niciodată. Totul părea că este bine. Doar imaginea veveriţei cu cojiţa de pâine a rămas în mintea mea, ca o obsesie. Ceva nu era bine. La început de noiembrie mi-am făcut curaj şi am întrebat. „Marineasco (adică mama lui Bogdan, Nicoleta), cum se descurcă mama veveriţei?” Păi… Haideţi să o întrebăm – fire practică Marineasca. Şi am aflat. Greu. De trei luni în spital. Acasă încă un copil, de 11 ani. Tatăl copiilor lucra în construcţii şi era în şomaj tehnic. Nu putea veni prea des la spital – venea de la ţară şi nu erau bani de microbuz. Am descoperit că mama copilului nu a ştiut că trebuie să ceară un document medical pentru obţinerea certificatului de handicap. Am rugat-o pe „Marineasca” să o înveţe ce are de făcut – femeia pierduse deja trei luni în care ar fi putut primi indemnizaţia de însoţitor şi alocaţia dublă pentru copil. Am rugat-o pe mamă să îmi povestească despre boala copilului. Am întrebat-o ce are nevoie. Lapte şi pampers pentru copil. Şi tu ce mănânci? Nu contează… La începutul lunii august fetiţa nu mai avea poftă de mâncare, ajunsese să bea doar lapte. A început să slăbească. Burtica începuse să i se umfle. Medicul de familie a presupus că are viermişori – sau limbrici. Făcea febră. Creştea brusc, scădea brusc. Oră de oră. A ajuns la urgenţe, la Buzău. La analize a ieşit „ceva”, dar nu se ştia ce. Au trimis-o la Fundeni. Era tumoră abdominală. Una imensă. A ajuns la Budimex. Neuroblastom abdominal. Chimioterapie. O lună întreagă de legănat pe picioare. Copilul avea un an şi şapte luni când a început prima serie de chimioterapie. Mama a fost de acord să îi scriu povestea în ziar. Doar că nu avea niciun document medical. Pe drum, de la spital spre casă, m-am tot gândit cum să fac să o ajut mai mult. Pe mail mă aştepta un mesaj, de le Lena: vreau să mai ajut un copil, dar spune-mi tu pe care. Şi i-am povestit despre puiul de veveriţă. Peste două zile curierul rapid mi-a adus la uşă ditai pachetul pentru copil, tocmai de la Târgu-Frumos. Lapte, pampers, un urs mare… mai multe. Apoi a apărut şi în campania din ziar. Au sărit câţiva oamenă să o ajute. A primit ceva bănuţi, să aibă de drum, mâncare şi medicamente. În ianuarie (16 ianuarie 2010) a împlinit doi ani. Iar pe 21 a fost operată (o intervenţie chirurgicală foarte complicată şi riscantă, care a durat patru ore şi jumătate, medicii reuşind să îi extirpe 80% din tumoră). În februarie a început din nou chimioterapia. Acum trei săptămâni i-am dus lapte, din „fondul de rezistenţă în faţa crizei”. Ar fi trebuit să plece acasă, dar avea febră. Cosmina o alinta „Sticksuleţ”. Puiul de veveriţă, Ioana Alexandra Baciu. Mama copilului se numeşte Maria Baciu. Are numărul de telefon 0767 472 746. Familia este din satul Başca, comuna Chiojd, judeţul Buzău. Un cont deschis de ING, pe numele copilului Baciu Ioana Alexandra: RO 16 INGB 0000 9999 0167 7268.

.

Steluţele de mare

.

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

18 Martie 2010 la 11:19

6 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. […] Elena, Călin, Diana Emma, Dumitru Agachi, Elenaagachi, Elisa, forevergreen, Gabriela, Flavius, Isabellelorelai, Sakura, Mirela, Mihaella, Tavi, Zefir, Belle de Jour, Ryana, Sibilla, eu, Vaca verde, Ioan Usca , […]

  2. […] Ioana Alexandra Baciu doi ani, cancer. Mama copilului se numeşte Maria Baciu. Are numărul de telefon 0767 472 746. Familia este din satul Başca, comuna Chiojd, judeţul Buzău. Un cont deschis de ING, pe numele copilului Baciu Ioana Alexandra: RO 16 INGB 0000 9999 0167 7268. Narcisa Maria Nastasie, 7 ani, leucemie. Banca Transilvania RON: RO 78 BTRL 0430 1201 T 23 977 XX Titular: Nastasie Maria (mama Narcisei) Contact: 0741 116 562. Narcisa este din Craiova. […]

  3. […] Ioana Alexandra Baciu doi ani, cancer. Mama copilului se numeşte Maria Baciu. Are numărul de telefon 0767 472 746. Familia este din satul Başca, comuna Chiojd, judeţul Buzău. Un cont deschis de ING, pe numele copilului Baciu Ioana Alexandra: RO 16 INGB 0000 9999 0167 7268. Narcisa Maria Nastasie, 7 ani, leucemie. Banca Transilvania RON: RO 78 BTRL 0430 1201 T 23 977 XX Titular: Nastasie Maria (mama Narcisei) Contact: 0741 116 562. Narcisa este din Craiova. […]

  4. Am depus si eu astazi 150RON

    Oaciu

    21 Martie 2010 at 09:09

  5. […] şi ai Ioanei-Alexandra, dar a venit Crăciunul şi a uitat de ei. Apoi am reluat în ziar povestea Ioanei-Alexandra şi persoana i-a trimis şi ei bani, acasă. Deci 6 copii sponsorizaţi de aceeaşi persoană. Tot […]

  6. […] Marinescu, Denisa, Roberta, Alexandru, Anton, Mihăilă… De Daris nu mai știe nimic. Nici de Ioana Alexandra. Nici de ceilalți copii de pe blogul […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: