Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Singuri în moarte

with 73 comments

Au rămas doar zece întâmplări ciudate. Pisoiaş, ai luptat atât de bine şi frumos. Te iubeşte mama cu numărul 2. Drum bun printre stele, puiule. Dumnezeu să te aibă în grijă, că noi, oamenii, nu am reuşit.

Cosmina şi-a început călătoria nesfârşită azi, 26 ianuarie 2010, la ora 5.30.

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

26 Ianuarie 2010 la 13:15

73 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Cosmina…Of!…Ma intreb daca am inteles bine…mi-e teama sa intreb…

    Mariana

    26 Ianuarie 2010 at 13:55

    • ZBURAND SPRE RAI CU INGERUL DE BOTEZ SI INGERUL MESAGER,IARTAI PE TOTI CARE PUTEAU SA FACA MAI MULT SI NU AU FACUT! DORMI IN PACE1

      Aurelia

      29 Ianuarie 2010 at 22:41

  2. […] Cosmina şi-a început călătoria nesfârşită azi, 26 ianuarie 2010, la ora 5.30. […]

  3. […] Cosmina şi-a început călătoria nesfârşită azi, 26 ianuarie 2010, la ora 5.30. […]

  4. Oof, nu-mi vine sa cred, am citit de 2 ori sa fiu sigura, e atat de nedrept… Dumnezeu s-o odihneasca in pace! Nu ma pot abtine sa nu plang, desi stiu ca acolo ii este mult mai bine decat i-a fost aici… Dar nu m-am gandit nicio clipa ca nu va supravietui, ca nu se va face bine, ca nu va creste, trecand prin etapele normale ale oricarui adolescent, ca nu va deveni un medic foarte bun si un om adevarat…Sa-i dea Dumnezeu putere si rabdare mamei ei atat de incercata si ea de soarta…nu cred ca exista durere mai mare decat aceea de a-ti pierde copilul.
    Doamne, ai grija de sufletul Cosminei!

    Miutza

    26 Ianuarie 2010 at 14:17

  5. […] Cosmina şi-a început călătoria nesfârşită azi, 26 ianuarie 2010, la ora 5.30. […]

  6. […] Cosmina şi-a început călătoria nesfârşită azi, 26 ianuarie 2010, la ora 5.30. […]

  7. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

    adriana

    26 Ianuarie 2010 at 14:42

  8. ma bucur ca am cunoscut-o si i-am adus un zambet; nu-mi vine sa cred si totusi e adevarat;
    fara cuvinte….
    Cristina

    cristina

    26 Ianuarie 2010 at 14:47

  9. Nu ma mai pot opri din plans…..Doamne Dumnezeule….atat de mult mi-as fi dorit sa te cunosc….Doamne Dumnezeule….am aceeasi piatra pe inima ca si atunci cand am aflat ca mi-a murit nepotica, tot de leucemie.

    Dumnezeu sa va odihneasca in pace Ingerasilor, Cosmina si Ancuta !

    Simona

    26 Ianuarie 2010 at 15:06

  10. De azi, dis-de-dimineata, cerul are cu un inger in plus. Pe pamant, lacrimile isi fac loc, fiind un izvor nesecat. Cosmina ne-a parasit. A plecat asa cum a venit pe pamant. Slabita de puteri, tacuta, fara sa fi facut rau cuiva. Lacrimi pe fata, cazute din cer.

    Dupa o lupta acerba contra mortii, moartea ne-a dovedit inca o data cat de neputinciosi suntem in fata ei. Nemernica de boala a tanguit hai-hui, in jurul ei, pana cand a secat corpul de puteri. Cosmina Paun a fost o luptatoarea … a luptat pentru ea, pentru mama sa si pentru cei din jurul ei. Au mai ramas doar lacrimi. Visele ei, dorintele ei si amintirea Cosminei, fata plina de viata, cu zambetul in obraz tot timpul. Un zambet care nu a parasit-o, nici macar in cele mai crunte chinuri.

    Azi cerul are inca un inger. Din cer, lacrimile cad, tacute si smerite

    Hobbitul

    26 Ianuarie 2010 at 15:28

  11. Doamne, Doamne, Creatorule si Ziditorule a toate, Cel ce ai pus in sufletul omenesc puterea dragostei ce leaga inimile apropiate si ne-ai dat noua, ca pe o sete, trebuinta de a ne cauta semeni, spre a ne impartasi aceleasi ganduri si simtiri, insuti Tu, Preabunule Doamne, cauta cu indurare spre durerea grea care-mi framanta astazi fiinta, ca si oarecand durerea care a lovit pe proorocul si imparatul David care, la stirea mortii prietenului sau Ionatan, astfel jelea: „Munti din Ghilboa! Nici roua, nici ploaie sa nu cada peste voi! Cum au cazut vitejii in mijlocul luptei ?! Cum a murit Ionatan pe dealurile tale, ma doare de tine, frate Ionatane! Tu erai placerea mea, dragostea ta catre mine era uimitoare!”.

    Asculta Doamne, rugaciunea pe care eu, smeritul, Ti-o inalt din inima curata, dar franta de durere, precum ai ascultat rugaciunea Fiului Tau si Mantuitorului nostru. Care venind in Betania si afland mort pe prietenul Sau Lazar, S-a intristat cu duhul si-l plangea in fata iudeilor, care vazandu-L au grait: „iata cat il iubea de mult!”.

    Da, Doamne, sufletului roabei tale Cosmina Andreea iertare pacatelor cate ca un om, cu stiinta sau fara stiinta, a savarsit in aceasta viata si-l asaza pe el in cortul dreptilor si sfintilor care din veac au placut Tie, ca Dumnezeul milei si al indurarilor esti si binecuvantat in vecii vecilor. Amin!

    adriana

    26 Ianuarie 2010 at 16:19

  12. Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

    Oana Gheorghiu

    26 Ianuarie 2010 at 16:32

  13. Doamne,Doamne, ai grija de sufletul ei neprihanit si ne iarta ca n-am putut face mai mult pentru ea.

    zincabeiu

    26 Ianuarie 2010 at 17:55

  14. Adio Cosminutza 😦

    Calin V

    26 Ianuarie 2010 at 18:11

  15. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
    Mi-au dat lacrimile. ce sa mai spun?…..

    Monica

    Monica

    26 Ianuarie 2010 at 18:29

  16. Dumnezeu sa odihneasca in pace sufletul ei tanar!

    darry.anna

    26 Ianuarie 2010 at 18:42

  17. am tot scris și apoi șters diverse cuvinte, inutile de altfel. nu cred că e ceva de spus…

    Camil Stoenescu

    26 Ianuarie 2010 at 18:58

  18. Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Eram convinsa ca o sa se vindece, speram din tot sufletul …
    Dumnezeu sa-i dea putere mamei Cosmine sa reziste acestei lovituri!

    ioana

    26 Ianuarie 2010 at 19:12

  19. Nu..nu Cosmina. Suflet chinuit, ai suferit destul! Bunul Dumnezeu sa te ierte si sa te odihneasca in pace! De acum incolo iti va fi mai bine! Ma gandesc si la mama ei draga la doamna Steluta! Bunul Dumnezeu sa o intareasca in aceasta mare durere…Of Isa…of…

    Larisa

    26 Ianuarie 2010 at 19:54

  20. 😦

    Vaca Verde

    26 Ianuarie 2010 at 20:24

  21. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
    Dumnezeu a mai vrut un inger alaturi de El!Si a ales-o pe ea!
    Cu totii stim ca nu merita,a stat in puterea noastra sa facem ceva,dar ne-am lamentat doar la a sta!Din pacate acesta este crudul adevar!
    Ingerasul acesta a terminat de traversat o poteca a vietii si a inceput-o pe aceea spre nesfarsit!
    Regret doar ca nu am cunoscut-o!
    Dumnezeu sa o ierte!

    Michelle

    26 Ianuarie 2010 at 20:27

  22. […] Cosmina şi-a început călătoria nesfârşită  azi, 26 ianuarie 2010, la ora 5,30. […]

  23. Te-am îndrăgit, Cosmina, fără să te cunoaştem! În sufletul nostru rămâi, inocentă, frumoasă, tânără, pentru totdeauna!

    Cristina şi Claudiu

    Claudiu Iordache

    26 Ianuarie 2010 at 21:53

  24. Dumnezeu sa te aiba in paza lui,inger frumos.Drum bun printre stele.

    Romanian Malpraxis

    26 Ianuarie 2010 at 22:31

  25. Când va veni timpul care să îmi „aline” frustrarea, aceea de a fi apărut prea târziu în viaţa Cosminei. Când va veni timpul care îmi usuce lacrimile. Când va veni timpul care să îmi „dezgheţe” creierul şi să îmi „despleticească” limba.
    Atunci am să povestesc cât de aproape am fost să reuşim. Am să vă povestesc ce înseamnă să ai un document medical perfect şi să nu ştii ce să faci cu el. Am să vă povestesc multe. Am să vă povestesc cum a apărut un om care putea să se lupte cu ministerul. Am să vă povestesc cum a apărut un om care ne ajuta cu o sumă imensă de bani. Am să vă povestesc ce înseamnă să încerci, aproape zi de zi, timp de două luni, să îi fii aproape unui copil care nu este al tău dar care ţi-a spus mamă. Am să vă povestesc … multe. Am fost atât de aproape de a reuşi, încât îmi vine să urlu de disperare.
    Tot ce vreau eu acum… Nu se poate.

    isabellelorelai

    26 Ianuarie 2010 at 22:56

    • Cuvintele sunt de prisos, insa ceea ce am reusit sa facem fiecare in parte pentru Cosmina a fost din mila Bunului Dumnezeu, care a ingaduit toate aceastea.
      Ultima oara am vazut o in saptamana inainte de Craciun, si am putut sa intru la ea in salon pret de cateva minute – acelasi zambet cald, chiar daca mai trist, aceeasi dorinta de a trai, de a se bucura si de a i bucura pe ceilalti.
      Cosmina a luptat pana in ultimul moment, si daca la karate avea centura albastra, in lupta cu moartea nu a fost invinsa, ci a castigat nu viata de aici, ci viata vesnica.
      Durerea sau frustarea ca nu am putut face mai mult, desi toti am crezut intr o minune, e fireasca, omeneste vorbind.
      Insa nu trebuie sa uitam ca toata viata noastra e randuita de Dumnezeu, iar daca El a hotarat sa o ia pe Cosmina dintre noi inseamna ca asta a fost cel mai bine pentru ea.
      Aripi de inger, copil bun, sa ti dea Dumnezeu, iar mamei tale, una dintre cele mai puternice femei pe care le am cunoscut, curajul de a si duce mai departe viata fara unicul ei copil.

      Dumnezeu sa te ierte, Cosmina!

      Carmen

      27 Ianuarie 2010 at 10:30

  26. imi pare nespus de rau….nu e drept…
    isabela curaj!faci lucruri minunate!mergi mai departe!
    e incredibil cum fiinte nevinovate mor din cauza sistemului si conditiilor precare….

    diana

    26 Ianuarie 2010 at 23:59

  27. Dumnezeu sa o odihneasca,noi oamenii am pierdut un inger de numai 15 ani care s-a ridicat in ceruri,o lacrima de fata condoleante familiei si prietenilor !

    octavpelin

    27 Ianuarie 2010 at 00:13

  28. Citesc si plang, scriu si plang. Frumos gestul artistului Florin Chilian si al celor de la Antena 1 de a-i indulci suferinta acestei fetite, in ultima ei luna de viata. Dumnezeu s-o odihneasca de-a dreapta Sa!

    Nea Costache

    27 Ianuarie 2010 at 00:14

  29. Vai…nu-mi vine să cred! Atât am citit despre ea, despre povestea tristă a relației cu tatăl, despre greutățile pe care le purta acest copil atât de fragil…Ce-o fi în sufletul mamei…Dumnezeu să-i dea putere! Și Cosminei, Raiul!

    Marilena

    27 Ianuarie 2010 at 00:39

  30. of, e cumplit cand viata unui om depinde de o bucata de hartie sau de bani,atunci cand fiecare secunda conteaza!
    Bietul copilas 😦 Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Iar pe mama ei sa o intareasca sa ii poata face cele crestineti! Condoleante familei! Am vazut-o la Antena, si speram din suflet sa fie sanatoasa cat mai repede.

    Ana

    27 Ianuarie 2010 at 01:07

  31. Nu pot să cred… Nu vreau să cred … Biet suflet chinuit … Văzusem ieri o păpușică din colecția aia care îi place ei, m-am gândit cu atâta drag la ea. O ține Dumnezeu de mână acum …

    LiaLia

    27 Ianuarie 2010 at 01:39

  32. Dumnezeu sa o odihneasca in pace, langa ingerasi…:(

    Cristian

    27 Ianuarie 2010 at 01:55

  33. Dumnezeu s-o odihneasca. N-am cnunoscut-o, dar ca cineva care s-a luptat cu aceeasi boala si inca mai e pe pamant, sufar de durere, de nedreptate, de mila pt mama ei.
    http://google-viorica.blogspot.com/2010/01/ce-nevoie-avea.html

    Viorica

    27 Ianuarie 2010 at 02:49

  34. Trist,plangi si iti doresti sa faci ceva sa ajuti.Ne lipseste mobilizarea,asteptam sa inceapa altii.
    Eu sunt o lasa,recunosc, nu am facut nimic in viata asta sa ajut o persoana bolnava.
    Acum plang de mai bine de o ora,VREAU SA NU MAI FIU INDIFERENTA,sa nu mai moara persoane care ar putea fi salvate daca am avea constiinta.
    Va rog,spuneti-mi, de unde sa incep????
    Sunt la cateva mii de kilometri de tara dar as vrea sa imi aduc contributia la ceea ce faceti voi acolo.E minunat ceea ce ati inceput!Mergeti inainte!

    Lumi

    27 Ianuarie 2010 at 03:18

  35. Dumnezeu s-o odihneasca!

    Manole

    27 Ianuarie 2010 at 08:21

  36. Este greu să povestesc acum ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni. Aţi observat că o perioadă am scris rar pe blog şi toţi aţi crezut că din cauza scrisului la ziar. Greşit – ziarul chiar m-a ajutat să strâng sânge din belşug pentru Cosmina.
    Sunt câteva persoane care ştiu exact că începuse lupta pentru Cosmina. Mai exact sunt dor 3 persoane care ştiu totul, de-a fir a păr, în afară de Cosmina şi mama ei, normal.
    De ce a fost dificil? Din cauza microbului, aspergillus, care nu a fost descoperit la timp. Şi nu a fost tratat nici la timp, şi nici aşa cum ar fi trebuit. Mai întâi s-a instalat în nasul Cosminei. Apoi i-a intrat în plămâni. Asta a fost fatal, în final. Aspergillusul i-a intrat în plămâni Cosminei şi a făcut mici găuri.
    Mai ştiţi când mă chinuiam să fac rost de Fungizone? Era septembrie.
    În decembrie ştiţi ce faceam? Mă chinuiam să fac rost de VFEND. Ştiţi cât costă un flacon de VFEND? 520 RON, adică 5 milioane. Nu mai era în spital şi a trebuit să cumpărăm 2 flacoane.
    Apoi, săptămâna trecută, iar nu mai era VFEND în spital. Avea nevoie de 14 flacoane, tratamentul pe o saptămână. 2 pe zi, 7 zile. Astea au costat 80 de milioane. Deci 80 de milioane doar pe săptămână. Vă rog să trageţi concluziile.
    Ni le-a cumpărat domnul cel bun, care urma să o ducă pe Cosmina în străinătate, pe banii dumnealui – diferenţa faţă de ce strânsesem pentru Cosmina urma să o vireze dânsul în contul spitalului – o clinică bună în care medicii ştiau să trateze aspergillusul şi apoi leucemia. Între timp Cosmina fusese acceptată şi la Timişoara, la doamna dr Margit Şerban. Într-o joi, acum două săptămâni aveam ambulanţa care să o ducă mai întâi la Timişoara. Analizele Cosminei nu erau tocmai bune, era în tratament perfuzabil, avea febră şi frison şi mi-a fost frică să insist cu plecarea (Stelutei i-a fost frica si avea dreptate), nu aş fi suportat ideea că i s-a întâmplat ceva rău pe drum din cauza mea.
    Se spune ca fiecare om sufera in felul sau. Eu am gasit un om, se numeste Andreea – care o iubeste pe Cosmina ca pe o sora – si cu Andreea m-am imprietenit pe bune, desi este o diferenta mare de varsta intre noi. Ieri am descoperit ca doi oameni pot suferi identic. Habar nu am de ce am scris chestia asta, dar cu siguranta trebuie sa existe o explicatie. Fotografia e facuta de Andreea, cu telefonul mobil, cand ne-am dus toate patru sa ne destrabalam la un mec. Cosmina ii zambea Andreei, cu ochi frumosi.

    isabellelorelai

    27 Ianuarie 2010 at 10:25

  37. Dumnezeu sa te odihneasca in pace ingeras frumos…Fie ca Bunul Dumnezeu sa o intaresca pe mama ta si sa-i dea mult curaj si putere sa treaca peste toate…Te-am iubit fara sa te cunosc personal si te voi pastra mult timp in sufletul meu…nu-mi gasesc cuvintele necesare sa descriu golul din sufletul meu,imi inchipui suferinta fara margini,care o incearca pe mama ta…

    bubu&tia

    27 Ianuarie 2010 at 12:12

  38. AJUTATI-NE SA CRESTEM PTR CA ACESTE TRAGEDII SA NU SE MAI INTAMPLE.AVEM NEVOIE DE MEMBRI CARE SA POSTEZE LINKURI CATRE CAZURI DE PERSOANE GRAV BOLNAVE SI DE MULTA MULTA PUBLICITATE PTR CA ACELE LINKURI SA AJUNGA ACOLO UNDE TREBUIE – LA OAMENII CU SUFLETUL MARE. http://www.facebook.com/group.php?v=wall&ref=mf&gid=258318893579

    JAMES

    27 Ianuarie 2010 at 12:39

  39. E tot mai trist acest pamint. Si e nedrept pentru copiii morti inainte de vreme. As vrea sa cred ca pleaca intr o lume mai buna, dar tot regret ca, aici in aceasta lume, nu se face totul dar absolut totul ca acesti ingeri sa ramina pe pamint. Imi pare rau ca oamenii mari care ar trebui sa i ocroteasca ii dezamagesc si ii ranesc.
    Imi pare rau ca prea repede a zburat Cosmina spre stele. Cuvintele sunt inutile , suferinta mamei cred ca e imensa.
    Condoleante !

    cora

    27 Ianuarie 2010 at 13:20

  40. Dumnezeu sa o odihneasca in pace.

    Vlad

    27 Ianuarie 2010 at 13:23

  41. Nu imi vine sa cred! de abia saptamana trecuta am vazut-o! Dumnezeu sa o odihneasca in pace! Steluta si Isabelle in acest moment nu stiu ce sa va spun. Poate doar ca acum ea nu mai sufera.

    ioana

    27 Ianuarie 2010 at 15:41

    • Revin pentru ca as vrea sa spun multe si totusi nu stiu ce sa spun. Saptamana trecuta se bucura de o cutiuta cu pateu de pui… Asta ca sa va dati seama ce mult inseamna un lucru asa de mic pentru cineva care sta in spital si care nu are de nici unele. Si ca sa ne mobilizam sa ii ajutam pe cei ramasi in viata. Chiar si cu foarte putin de la fiecare tot e mult. Stiu ca pentru unii sunt doar vorbe, dar pentru altii nu. Si pentru STELUTA DE MARE care a fost Cosmina cred ca contat ca am incercat sa o ajutam chiar daca pana la urma nu am reusit asa cum am fi vrut. Si cred ca si ea ne-a ajutat sa devenim mai buni si mai atenti. Cel putin cu mine cred ca a reusit. Si ii multumesc pentru asta si pentru ca mi-a deschis sufletul. MULTUMESC COSMINA. Nu o sa te uit niciodata, o sa imi aduc aminte de tine cu bucuria pe care o aveai in ochi cand primeai jucarii sau margelute cu buburuze si cu rasul tau frumos si vesel cand il vedeai pe Tweety. Drum bun!

      ioana

      27 Ianuarie 2010 at 15:49

  42. Dumnezeu s-o odihneasca! Imi pare foarte rau.

    „Stelele care cad nu pier
    Stelele care cad se duc spre un alt cer”

    Dragos FRD

    27 Ianuarie 2010 at 18:06

  43. Eu abia acum am descoperit aceasta lucrare minunata pe care o faci, Isabelle.
    Stiu ca nu e momentul, dar intreb: oare pentru acesti oameni napastuiti de soarta singura (quasi-iluzorie) sansa o reprezinta doar medicina alopata?

    Dragos FRD

    27 Ianuarie 2010 at 18:16

  44. 😦
    Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

    Gabi(2*mama)

    27 Ianuarie 2010 at 18:19

  45. Cu o saptamana inainte ii dusesem mamaliguta cu peste prajit, macrou, asa cum ii placea ei ! Cosmina dormea, caci avea febra.Isabelle, se pare ca toti am cunoscut-o prea tarziu pe Cosmina.Ma simt bvinovata ca n-am bani mai multi, ca n-am puterea, varsta si sanatatea sa iau la punmi Sistemul, si Ministerul si rapacitatea celor stau in capul trebii in tara asta nenorocita…

    zincabeiu

    27 Ianuarie 2010 at 18:34

  46. deoparte si de alta a acestui dureros eveniment noi trebuie sa o pastram in amintire pe cosmina asa cum am cunoscut-o fiecare, fata cu zambetul mereu pe buze. a gasi vinovati sau a ne invinovati, nu mai are nici un rost. si pe mine m-a incercat un gand de invinovatire, un gand daca m-as fi implicat mai mult, daca … poate am fi reusit sa facem ceva. din pacate, a fost nevoie de un asemenea eveniment pentru a ne uni.
    si din pacate, noi platim impozite catre stat, iar statul nu este in stare sa ne ofere o solutie, fie in tara, fie in afara, asa cum ar trebui. intr-o anumita parte, vinovati de moartea cosminei, a ioanei costea (starnsese circa 65000 de euro) sunt birocratia nenorocita si cei care au facut aceasta monstruozitate.
    dumnezeu sa o odihneasca in pace!

    BOGDAN BARBIERU

    27 Ianuarie 2010 at 20:10

  47. :((

    Rodica

    27 Ianuarie 2010 at 22:27

  48. As vrea sa fiu alaturi de tine Isabela….la fel cum ai fost tu alaturi de mine…
    Sa-i dea Dumnezei d-nei Steluta multa putere! Condoleante!

    Simona

    27 Ianuarie 2010 at 22:33

  49. De ieri, 26 ianuarie, Andreea Cosmina se indreapta spre Rai. Stim de la Sfintii Parinti ca pana la 40 de zile, sufletul calatoreste.

    Astazi, incepand cu ora 11, Cosmina a plecat spre locul unde se va odihni. Au insotit-o crinii, garoafele albe, portretul udat cu lacrimile Stelutei, mama indurerata si rugaciunile duse la Bunul Dumnezeu de catre Maica Sa, Sfantul Ioan Gura de Aur si Sfantul Ierarh Nectarie.

    A facut un scurt popas, aproape de locul unde isi avea duhovnicul, aproape de Manastirea Radu Voda si a pornit mai departe spre Mizil.

    Pana maine se va odihni in mica biserica de lemn, acolo unde ii placea sa mearga si va fi inconjurata de vechii ei prieteni, familie si colegi, urmand ca apoi sa plece spre Boldesti.

    Ieri si azi, am simtit ca de acum incolo, Cosmina poate sa fie peste tot, atata timp cat o vom purta in inimile noastre; va rade odata cu noi, va plange odata cu noi si ne va astepta la reintalnire, Acolo Sus; conditia este sa ii urmam exemplul: sa ne traim viata demn, cu Dumnezeu in suflet, cu zambetul pe buze, inconjurati de multi prieteni asa cum a facut-o ea.

    Am intalnit-o acum 5 luni, pe 26 august, de ziua mea. Astazi am realizat ce dar frumos am primit atunci: o lectie de viata si dupa cum imi spunea ieri o buna prietena comuna,

    Nu noi, cei care am intalnit-o, am ajutat-o:

    Cosmina ne-a ajutat sa ne cunoastem pe noi insine!

    Drum bun, mica prietena! Drum bun, mare suflet! Mergi acoperita de ingeri si roaga-te pentru toti copiii bolnavi; saluta-i pe Andra Ioana si pe Luis si iarta-ne pe noi, cei care nu am facut mai mult pentru tine!

    Domnul sa iti odihneasca sufletul, acolo unde tu si EL veti fi nedespartiti pentru vesnicie!

    adriana

    27 Ianuarie 2010 at 23:34

  50. …nici nu mai stiu de cate ori am revazut astazi inregistrarea cu Florin Chilian, si cat poate sa doara…incerc sa cuprind cu mintea mi ingusta cata suferinta pot indura acum mama Cosminei si Isabela si incerc sa ma conving repetandu mi la fiecare cinci minute ca asta a fost voia lui Dumnezeu.
    Si n o voi uita pe Cosmina nu doar pentru ca era un inger, ci pentru ca ireversibil mi a schimbat viata, pentru ca m a invatat ca suferinta e o taina, ca in momentul in care ti o asumi, ti o si impropriezi, ca dupa o zi extenuanta la serviciu, in asteptarea metroului, poti sa fii in stare s o iei pe jos, numai sa ajungi mai repede la Budimex, ca odata ajuns acolo n ai dreptul sa plangi sau sa fii trist, daca ea iti zambeste, ca datorita ei mi am promis ca o sa mi fac mai mult timp pentru copiii de la Budimex…pentru ca n am voie sa renunt sa merg acolo, chiar daca ma doare si chiar daca n o sa i mai vad chipul de inger ascuns dupa geamul ultimului salon pe stanga.

    Draga Isabela, Ii multumesc lui Dumnezeu ca existi, pentru ca datorita tie, nici noi nu murim sufleteste.
    E mare suferinta, dar nu avem nici un control asupra lucrurilor in lumea asta, cu atat mai putin asupra vietii oamenilor, toate sunt in mana lui Dumnezeu. Stiu…ramane intrebarea:”De ce, cand eram atat de aproape?” Stie doar El.
    Ce putem face acum pentru ea este sa ne rugam ca Bunul Dumnezeu s o aseze de a dreapta Sa.

    Carmen

    28 Ianuarie 2010 at 00:08

  51. :(…zbor frumos printre stele înger drag!
    Dumnezeu să aibă grijă de tine…

    Lady_Allia

    28 Ianuarie 2010 at 00:16

  52. @ isabellelorelai

    Te admir pentru tot ceea ce esti si ceea ce faci ❗

    Daca eu doar citesc despre aceasta adolescenta, apropiata de varsta mea, daca doar am vazut-o in poze, daca doar i-am vazut ochii inseninati in durerea lor la cantecul lui Chilian, daca doar am intrezarit in tot ceea ce s-a scris despre ea…SPERANTA, care apoi s-a stins ca faclia obosita din candela,…daca eu adun toate acestea in lacrimi, abia daca pot sa inteleg cum faci fata situatiei tu, cea care ai fost atat de aproape de ea, de mama ei, de medici, de cei care voiau sa ajute!

    ESTI UN OM BINECUVANTAT DE DUMNEZEU CU MULTA DRAGOSTE, CE SE TRANSFORMA IN FAPTE, PENTRU SEMENII SAI MAI MICI, AFLATI IN GREA SUFERINTA ❗
    :rose:

    Gabriela

    28 Ianuarie 2010 at 12:46

  53. AJUTATI-NE SA CRESTEM PTR CA ACESTE TRAGEDII SA NU SE MAI INTAMPLE.AVEM NEVOIE DE MEMBRI CARE SA POSTEZE LINKURI CATRE CAZURI DE PERSOANE GRAV BOLNAVE SI DE MULTA MULTA PUBLICITATE PTR CA ACELE LINKURI SA AJUNGA ACOLO UNDE TREBUIE – LA OAMENII CU SUFLETUL MARE. http://www.facebook.com/group.php?v=wall&ref=mf&gid=258318893579

    JAMES

    28 Ianuarie 2010 at 13:01

  54. Sublimul sa o aiba in paza! 😦

    adrianenaru

    29 Ianuarie 2010 at 02:11

  55. Nu am copii si nu pot sa fiu ipocrita si sa spun ca ma doare ca pe o mama, pentru ca doar mamele pot simti durerea altei mame dar intalnirea cu Cosmina si apoi plecarea ei, atat de timpurie, m-a impresionat.

    Mama Cosminei, Steluta, este cu putin mai mica decat mine; as fi putut avea un copil de varsta Cosminei sau o sora de varsta mamei ei.

    Dupa cum stiti, Cosmina este nepoata Dardindar, o nepoata iubita de voi toti.

    Pe site-ul pe care prietenii ei l-au construit cu ceva timp in urma, este doliu si o mare dezamagire.

    Sunt sigura ca nu asta isi doreste Cosmina; nu vrea resemnare si tristete; dupa cum o stiu eu, ne vrea increzatori si dornici de a ajuta in continuare.

    Sa ne rugam in continuare pentru ea si sa o purtam in inimi asa cum a fost: STRALUCITOARE.

    adriana

    29 Ianuarie 2010 at 11:18

  56. Isabela, iti multumesc pentru darul primit prin tine, cu ocazia primei mele vizite la Budimex:

    Fata cu nume de sfinti, unul apostol si ocrotitor al romanilor, altul doctor fara de arginti, Andreea Cosmina ar fi implinit anul acesta pe 01 iulie, 16 ani.

    A fost un copil care invata bine, olimpica la matematica, sportiva si iubitoare de lecturi duhovnicesti; o adolescenta sensibila dar puternica pe care ati intalnit-o pe bloguri, prin ziare, pe la diverse emisiuni televizate si din afisele lipite pe usile unor biserici.

    Anul trecut, dintr-o fata care nu ducea lipsa de nimic, un teribil accident (masina in care se afla si tatal ei a lovit mortal o tanara bolnava psihic); cu toate ca a fost doar martor la acest accident, tatal Cosminei a suferit un soc si de atunci toate s-au schimbat si rand pe rand, boala tatalui, divortul parintilor, Steluta si Valentin Marian, plecarea din casa parinteasca au culminat cu diagnosticarea Cosminei; leucemia acuta mieloblastica.

    Multi dintre noi am cunoscut-o la spital, acolo unde de aproape 9 luni, impreuna cu mama ei, ca si cum s-ar fi pregatit sa intre in alta viata, traia cu speranta ca va invinge boala dar si cu convingerea ca toate sunt din voia Domnului; avea lipit la vedere, pe frigiderul din camera de spital, un crez tiparit pe o poza vesela, “Eu si Domnul meu, nedespartiti pentru vesnicie”.

    A purtat o cruce pe care era scris un diagnostic greu de dus si pentru un adult, dar pentru un copil atat de fragil. Se ruga impreuna cu mama ei la Maica Domnului si la Sfantul Nectarie; se spovedea si primea Sfanta Impartasanie.

    Cosmina a fost un copil pentru care Leucemia Acuta Mieloblastica, nu era o eticheta ci o lupta, asa cum a invatat la karate (anul trecut primea centura albastra). Cosmina a fost un copil care nu si-a pierdut zambetul, credinta si speranta; o fata simpatica, prietenoasa si dornica de vizitatori dar nu in ultimul rand, Cosmina, este un copil al Lui Dumnezeu, la fel ca noi toti.

    In jurul Cosminei s-au strans multi oameni si s-au legat multe prietenii, as spune ca in jurul ei s-a format o mare familie la fel cum se formeaza in jurul oamenilor buni, fie ca sunt adulti, fie ca sunt copii.

    Pentru mine, Cosmina a fost al doilea exemplu de ceea ce inseamna Biserica Lui Dumnezeu, de cum vrea Dumnezeu sa fim unii cu altii: frati. Cand unul dintre noi are o povara sa stim ca este altul langa noi, care sa ne ajute sa o ducem, pentru ca pana la urma toti ne ducem povara cu ajutorul Domnului.

    Daca primul exemplu, un parinte, este chiar din randul Bisericii si mi se pare firesc sa fie un om bun si iubit, pe care ti-l doresti mereu aproape, cand intalnesti si in mijlocul semenilor un astfel de om, nu poti decat sa zici: Slava Tie Doamne, ca ne arati multe dintre minunile Tale!

    Am fi putut face mult mai multe pentru Andreea Cosmina si sunt oameni care chiar au facut tot ce era posibil. Noi, ceilalti, nu ne-am rugat suficient pentru ea. Daca pentru 150.000 de euro era nevoie de mult timp, campanie inceputa cu dragoste de catre colegii ei din Mizil si continuata la Bucuresti, pentru rugaciune timpul ne era suficient.

    Incepand cu 26 ianuarie, Andreea Cosmina se indreapta spre Rai. Stim de la Sfintii Parinti ca pana la 40 de zile, sufletul calatoreste. Miercuri, Cosmina a plecat spre locul unde se va odihni. Au insotit-o crinii, garoafele albe, portretul udat cu lacrimile Stelutei, mama indurerata si rugaciunile duse la Bunul Dumnezeu de catre Maica Sa, Sfantul Ioan Gura de Aur si Sfantul Ierarh Nectarie.

    A facut un scurt popas, aproape de locul unde isi avea duhovnicul, aproape de Manastirea Radu Voda si a pornit mai departe spre Mizil. Pana joi s-a odihnit in mica biserica de lemn, acolo unde ii placea sa mearga si sunt convinsa ca a fost inconjurata de vechii ei prieteni, familie si colegi, urmand ca apoi sa plece spre Boldesti, unde va fi inmormantata sambata, dupa Sfanta Liturghie.

    Am simtit ca de acum incolo, Cosmina poate sa fie peste tot, atata timp cat o vom purta in inimile noastre; va rade odata cu noi, va plange odata cu noi si ne va astepta la reintalnire, Acolo Sus; conditia este sa ii urmam exemplul: sa ne traim viata demn, cu Dumnezeu in suflet, cu zambetul pe buze, inconjurati de multi prieteni asa cum a facut-o ea.

    Tanara, desteapta, frumosa si inteleapta, Andreea Cosmina imi reaminteste de o sfanta mucenita, parca desprinsa din Vietile Sfintilor. Am intalnit-o acum 5 luni, pe 26 august, cand imi serbam onomastica. Astazi am realizat ce dar frumos am primit atunci: o lectie de viata si dupa cum imi spunea o buna prietena comuna: Nu noi, cei care am intalnit-o, am ajutat-o; Cosmina ne-a ajutat sa ne cunoastem pe noi insine!

    Drum bun, mica prietena! Drum bun, mare suflet! Mergi acoperita de ingeri si roaga-te pentru toti copiii bolnavi; saluta-i pe Andra Ioana si pe Luis si iarta-ne pe noi, cei care nu am facut mai mult pentru tine!

    Domnul sa iti odihneasca sufletul, acolo unde tu si EL veti fi nedespartiti pentru vesnicie iar noua, celor care te-am intalnit sa ne dea puterea sa nu ne lasam coplesiti de durere.

    adriana

    29 Ianuarie 2010 at 11:25

  57. Inmormantarea va fi maine, sambata .
    Daca doreste cineva sa ajunga dar nu are mijloc de transport va rog sa o contactati pe Camelia 0727249024 . Plecarea va fi din Bucuresti .
    are 3..4 locuri disponibile in masina

    Calin V

    29 Ianuarie 2010 at 13:14

  58. Isabelle, Carmen…

    Ministerul Sanatatii ar trebui botezat ASPERGILIUS pentru ca functiopneaza exact ca acest microb imputit, ne invadeaza destinele si in final ne omoara.

    Ma incearca o tristete greu de exprimat in cuvinte…

    Revin… M-am saturat sa ni se spuna ca suntem admirati! M-am saturat sa vad oameni pe care ii doare in paranteza si care stiu doar sa judece sau sa barfeasca in dulcele stil romanesc fara sa faca nimic concret! M-am saturat sa imi folosesc timpul vorbind despre boala! M-am saturat sa merg la IOB si sa simt mirosul de PUTOARE A NEPASARII! M-am saturat sa mai scriu…

    dasanti

    29 Ianuarie 2010 at 16:53

    • domnule, sunt o luptatoare impotriva ministerului aspergilius, mai aveam putin si eram pusa in camasa de forta, acum 3 ani…cand spuneam EXISTA ASPERGILOZA IN ROMANIA,

      obiectiva

      11 Februarie 2010 at 18:11

      • am fost trimisa la psihiatrie, sa ma tratez de aspergiloza, ca NU am acceptat cortizonul….

        obiectiva

        11 Februarie 2010 at 18:13

  59. O veste trista. 😦
    Nu credeam ca aceasta fata luptatoare va pierde lupta cu moartea.
    Condoleante familiei!

    supravietuitor

    30 Ianuarie 2010 at 08:41

  60. […] veste trista pe care am aflat-o de la Isabellelorelai : Cosmina şi-a început călătoria nesfârşită azi, 26 ianuarie 2010, la ora 5.30.Odihneasca-se […]

  61. […] veste trista pe care am aflat-o de la Isabellelorelai : Cosmina şi-a început călătoria nesfârşită azi, 26 ianuarie 2010, la ora 5.30.Odihneasca-se […]

  62. […] Am recitit iar blogul asta ( desi am zis ca n-am s-o mai fac! ) si am vazut ca o fetita despre care citeam in nopti de […]

  63. NU TREBUIE SA II LASAM SA NE UCIDA, MAI SUNT COPII BOLNAVI, am aflat raspunsul. i/au dat tratamentul CEL MAI IEFTIN,300 LEI SI PROST, FARA EFICIENTA, CA CEL MODERAT, DAR BUN, NU ERA 300 LEI LUNAR, ERA 15OO LEI LUNAR… IMPREUNA II VOM INVINGE.

    obiectiva

    11 Februarie 2010 at 18:16

  64. 😦 !

    Catalin

    13 Februarie 2010 at 22:32

  65. […] Prin portiţa strâmbă din sârmă împletită se vede un licăr. E sumbru de linişte. Cerul de plumb a încercat să cearnă un strop de alb peste nemişcare. O cruce albă. O veghează o lumină mică de candelă, singurul semn al existenţei. Acoperit de alb culcuşul copilului – doar al lui, restul sunt negre, toate. Flori împletite în crenguţe de brad cu panglici albe din care se mai zăresc frânturi de vorbe, scrise acum patruzeci de zile. Te iubim… Nu te vom uita… Peste ele pudră albă de zăpadă. Albă, albă. Măcar atât… Lângă crucea albă a copilului o altă cruce, bătrână. Locul era pregătit pentru bunică, nicidecum pentru nepoată. Doar că nefirescul a luat locul firescului, aşa, ca să fie durerea şi mai mare. Mama copilului, cu mers îngenuchiat, grăbeşte pasul să anunţe. Uite, mamă, cine a venit la tine… S-au mai aprins lumini. Le-au aprins Andreea şi Nini, eu nu am fost în stare. Am rămas cu ochii pironiţi în plăpumioara aia ciudat de protectoare din flori albe îngheţate în alb. Cu ochii pironiţi într-o bulclă albă pe care scria Cosm… Am înţepenit în noroiul de lângă mormânt. Să nu iau pe bocanci vreun fir din pământul în care erau îngropate speranţele copilului. […]

  66. dumnezeu sa o odihneasca.nu mai gasesc cuvintele care trebuiau spuse in aceasta situatie greu de inteles si de uitat.condoleante

    ovidiu popescu

    11 Decembrie 2010 at 12:15

  67. […] dus toate patru să ne destrăbălam la un mec. Cosmina îi zambea Andreei, cu ochi frumoşi” ISABELLELORELAI – BLOG AMAR ŞI […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: