Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Doamnă, asta nu e răceală… Ăsta e cancer… Ştefănel, unul din trei

with 13 comments

StefanelCiocoi2

Uşor absentă. Distrată, parcă. Sau poate indiferentă. De parcă nimic nu mai contează. Mâinile nu o mai ascultă, picioarele nu mai răspund la comenzi. Corpul ei se mişcă lent, ca într-o imagine de film, „cu încetinitorul”. Cu ochi mari, albaştri şi miraţi, curaţi ca cerul de vară în amurg, Alexandra se uită în ochii mei câteva secunde. Nu, nu este indiferenţă. Este disperare. Şi oboseală. Roşeşte. Alexandra îşi lasă privirea în podea. Undeva, în fiinţa ei, sunt izvoare de lacrimi. Au curs zile, nopţi, săptămâni, luni, un an. Acum au secat. Alexandra este un om pe care viaţa a reuşit să îl obosească la doar 28 de ani. Copilul, cât un dop, se ascunde  în braţele ei. 6 august 2009.

StefanelCiocoi1

Pe 6 mai 2009 s-a împlinit un an de când Ştefănel a început tratamentul citostatic la oncopediatrie. Este operat la amândoi rinichii, de cancer – povesteşte Alexandra. Astă iarnă, când domnii doctori m-au anunţat că trebuie operat, mi-au mai spus că va rămâne doar cu un rinichi, dar şi că şansele de supravieţuire sunt mici. Nu mi-a garantat nimeni că va scăpa. Ştefănel avea un an şi două luni. În acelaşi timp cu el au fost diagnosticaţi alţi doi copii. Doar Ştefănel mai trăieşte. Dintr-un rinichi au tăiat jumătate, din celălalt un sfert, dar a rămas cu amândoi. Acasă mai am un copil, Adi, de 4 ani. Adi îmi spune, de fiecare dată când plecăm la spital: „Nu mă interesează cât stai, dar să te întorci cu Ştefănel”. Acasă, Adi rămâne cu bunicul. Ar fi trebuit să stea cu taică-său, dar acum trei luni a fugit în lume. S-a săturat să fie tatăl unui copil bolnav de cancer. La un moment dat mi-a spus „are cancer, copilul ăsta nu este bun”, dar nu am crezut că ne va lăsa de izbelişte. La spital a venit doar de două ori, într-un an. Acasă, Adi se simte vinovat. El crede că din cauza lui a fugit. I-am explicat că din cauza mea, nu a lui. Pentru că mergeam cu copilul în spital, câte o săptămână şi ceva, de două ori pe lună. „Nevastă-mea se duce la spital şi nu-mi convine” – aşa le-a spus unor prieteni de-ai lui. 16 august 2009.

StefanelCiocoi3

Când Ştefănel făcea tratamentul citostatic, 3 zile din 7 era cura chimio, apoi 3 zile procesul de hidratare. Ştefănel avea nevoie de cam 80 de pamperşi într-o săptămână. Încă o cutie de lapte praf şi una de ceai special. Alexandra a sperat că o va ajuta tatăl ei. Nu a vrut. A „sfătuit-o părinteşte” printr-un mesager, să ducă copiii la orfelinat şi să se mărite cu altul. Alexandra a cerut ajutor la asociaţie, când nu a mai putut. A primit de trei ori câte 50 RON. Din februarie până pe 6 august 2009, un suflet de om, Zinca, i-a ajutat de una singură, cât a putut, pe cei care scriau „Suntem atât de săraci încât avem nevoie de orice”. Acasă îi aştepta Adi. Trebuia să meargă la grădiniţă. De unde bani? Aveau nevoie de lemne, pentru iarnă. De unde bani? Aveau nevoie să plătească dările la stat. De unde bani? Aveau nevoie de o maşină de spălat. De unde bani? Aveau nevoie de mâncare, medicamente, de haine, încălţăminte, rechizite… S-au găsit câţiva oameni buni şi i-au ajutat. 26 august 2009.

StefanelCiocoi4

Ştefan Ciocoi are 2 ani. S-a născut pe 26 octombrie 2007. A fost diagnosticat, în aprilie 2008, cu cancer – Nefroblastom bilateral, la Spitalul „M.S. Curie” din Bucureşti.

În februarie 2008, Alexandra a văzut la Ştefănel două umflături destul de mărişoare, în dreptul rinichilor. A doua zi l-a dus la doctor. Medicul de familie i-a spus Alexandrei că nu are nimic, copilul este perfect sănătos. Ştefănel avea patru luni.

În martie 2008, Alexandra a văzut că umflăturile sunt tot acolo. L-a dus pe Ştefănel la o clinică particulară. I-au făcut ecografie, l-au consultat. Acelaşi rezultat: Ştefan era perfect sănătos.

Pe 26 aprilie 2008, lui Ştefănel i s-a făcut rău, avea febră 40. Salvarea l-a dus la Urgenţe, la Spitalul din Călăraşi. Avea 6 luni.

Stefănel a fost „diagnosticat” cu bronşiolită. A făcut tratament cu antibiotice.

După o săptămână, Ştefan a făcut hemoragie pe gură şi pe fund.

L-au trimis de urgenţă la Bucureşti, la Spitalul „M.S. Curie”. Alexandrei i-au spus că este grav. Atât de grav încât au mai spus: „Îl trimitem la Bucureşti ca să nu moară la noi”.

De la Călăraşi până la Bucureşti, Ştefănel a sângerat tot timpul. La Bucureşti, medicul de gardă de la Spitalul „M.S. Curie” doar s-a uitat pe ecografia făcută cu două luni în urmă şi a spus: „Doamnă, asta nu e răceală. Ăsta e cancer”.

Ştefănel a început chimioterapia. În ianuarie 2009 a fost operat, i-au scos 6 tumori. Operaţia a durat 12 ore. Alexandra a făcut un şoc când l-a văzut după operaţie. Era umflat îngrozitor, Ştefănel era… dublu. Medicii au spus că dacă Ştefănel va urina în următoarele două ore, va fi salvat. Dacă nu… nu. Minunea s-a întâmplat.

StefanelCiocoi5

Ştefănel a continuat chimioterapia, până pe 19 octombrie 2009. Ziua de naştere, 26 octombrie, l-a găsit pe Ştefănel acasă. L-au felicitat, la telefon, aproape toţi prietenii lui mai mari, care l-au cunoscut pe 26 august 2009, la spital.

În prezent, se consideră că Ştefănel este vindecat. Dacă tumorile recidivează, Doamne fereşte, îi vor fi extirpaţi rinichii şi va fi trecut pe dializă, urmând ca în timp să suporte un transplant. Ştefănel are voie să mănânce acum normal, doar prăjeli şi carne de porc nu are voie.

Alexandra, Adi şi Ştefan trăiesc din indemnizaţia de însoţitor, 680 RON şi alocaţia dublă a lui Ştefănel, vreo 90 RON. Pe 5 noiembrie 2009, Alexandra a fost anunţată de la primărie că Ştefan nu va mai primi alocaţia dublă, conform certificatului de handicap. Probabil nu mai sunt bani – dar urmează să lămurim şi asta, luna viitoare.

StefanelCiocoi6

Ştefănel are nevoie de ajutor în continuare. Ştefănel are nevoie de lapte praf Milumil Junior, biberoane, cereale Milumil, pampers nr. 5. La picioruş poartă 20-21. În Bucureşti, la spitalul M.S. Curie, mai ajunge după 26 noiembrie 2009, pentru controlul periodic (RMN, CT etc).

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Contul lui Ştefănel în lei este:

Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu

RON: RO 31 BTRL 0430 1201 T 2397 4XX

Titular: Ciocoi Alexandra

Contul lui Ştefănel în euro şi dolari este:

Banca Transilvania – Sucursala Călăraşi

EURO: RO 06 BTRL 0430 4201 T 2397 4XX

USD: RO 55 BTRL 0430 2201 T 2397 4XX

Cod SWIFT: BTRLRO22

Titular: Ciocoi Alexandra

Domiciliu titular: comuna Independenţa, judeţul Călăraşi

Adresa Sucursalei Călăraşi a Băncii Transilvania: Călăraşi, str. Nicolae Titulescu nr. 1, bloc D2, judeţul Călăraşi

Telefon Alexandra: 0727 205 695

Sau prin mandat poştal: Ciocoi Alexandra, comuna Independenţa, judeţul Călăraşi (tot aşa pot fi trimise şi pachete).

StefanelCiocoi7

Mai multe despre Ştefănel – aici. Mai multe fotografii: aici.

Foto: Bogdan Dincă, 26 august 2009

Stefanel1

.

Steluţele de mare

.

Anunțuri

13 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. […] Doamnă, asta nu e răceală… Ăsta e cancer… Ştefănel, unul din trei […]

  2. Me dor de el, dragutul ! I-am sunat pe 26 oct pt.felicitari.Speram sa se ridice si carantina pana la sfarsitul lunii.

    zincabeiu

    10 Noiembrie 2009 at 10:28

  3. aseara a pus Florin un pachet la posta cu lapte praf (3 cutii) si 2 biberoane; speram sa ajunga in 2- 3 zile la Stefanel

    adriana

    10 Noiembrie 2009 at 17:15

  4. astazi un alt om bun a mai trimis un pachet catre Stefanel…laptic, biberon, tetine si o geanta de voiaj

    m-a sunat Alexandra…a ajuns pachetul de la Florin

    adriana

    12 Noiembrie 2009 at 22:12

    • Super, joi m-am întâlnir lu Lia, le trimitem un pachet comun. Cred că Lia l-a şi pus deja – dacă o fi reuşit să îl ridice…

      isabellelorelai

      14 Noiembrie 2009 at 23:35

      • am vorbit cu Alexandra…a ajuns si celalalt pachet…are si la mine o cutie cu lapte de la d-na Mihaela…am stabilit cu Alexandra sa i-o dau cand vine la control

        adriana

        18 Noiembrie 2009 at 23:42

  5. […] Click: Din Inimă pentru Copii Un om oarecare are un blog şi în el scrie despre alţi oameni oarecare, mulţi dintre ei în situaţii limită. Alţi oameni află astfel despre ei şi îi ajută, îi scot din impas. De multe ori le salvează viaţa – sau măcar încearcă. De ce scriu toate astea? Pentru că acum câteva zile cineva mi-a spus: „Dacă tu şi prietenii tăi aţi reuşit să ajutaţi atât de mulţi copii, ce-ar fi să încercăm să ajutăm şi mai mulţi, împreună? Poate chiar pe toţi, cu timpul”. Poţi să refuzi aşa ceva? Nu. Le mulţumesc celor care nu au rămas indiferenţi la strigătul mut din ochii copiilor bolnavi şi săraci care imploră ajutor. Pot să vă rog frumos să continuaţi? Sau să începeţi de azi? Cine mi-a spus ceva ce nu putea fi refuzat? Simona Ionescu, pe 24 octombrie 2009. Mai multe pe blogul Simonei – inclusiv Comunicatul de Presă: http://www.simonaionescu.ro Doamnă, asta nu e răceală… Ăsta e cancer… […]

  6. […] a sunat la spitalul din Călăraşi pentru o ambulanţă – Ştefănel este încă vulnerabil, chiar dacă s-a vindecat, este totuşi un copil diagnosticat cu cancer şi […]

  7. […] spus Alexandra că a sunat la oamenii pe care i-a cunoscut în ultimii doi ani, de când Isabela i-a scris povestea pe blogul ei și s-a implicat cu tot sufletul s-o ajute. Nici unul din cei pe care i-a sunat nu i-au răspuns la […]

  8. […] Doamnă, asta nu e răceală… Ăsta e cancer… […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: