Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Steluţele de mare. Gabriela Lăcrămioara, mica sirenă bolnavă de cancer

with 53 comments

Pe tocul uşii văd o „pată” roz. Cu mâinile la spate, sprijinită timid de uşă o văd pe ea. Albă ca Zăpada în miniatură, îmi zic în gând. Iar cu voce tare: Doamne, ce fetiţă frumoasă.

Budimex3

Foto: Bogdan Dincă

Părul lung şi negru ca abanosul, strâns în cunună pe lângă o faţă albă ca laptele, gazdă a unor ochi negri zâmbitori, umbriţi de un gând de copil. Nu ştiam cum se numeşte, abia venise la spital, de o zi sau două. O jucărie mică de pluş, un mulţumesc, un zâmbet şi atât. A plecat apoi. Asta a fost pe 26 august 2009, când cu Ştefănel. Când am văzut-o prima dată, atunci, pe 26, mi-am zis că a venit la un control de rutină. Sau poate pentru o anemie. Sau în vizită la vreun frate sau o soră. Părea să nu aibă nimic grav. Bogdan le-a făcut apoi fotografii copiilor. Două zile mai târziu mă duc cu Iulia, la pediatrie, în vizită la puii părăsiţi. Iulia adusese fructe şi pentru câţiva copii de la oncologie. Ajung la Fabian. În salon cu el era ea, mica Albă ca Zăpada. Gemea uşor pe marginea unui pat, cu otrava în mânuţă. Imaginea era dezolantă, parcă eram într-o gară părăsită. Stăteam îngrozită în faţa ei. Ea, cu privirea pierdută, eu, cu bananele şi nectarinele alea în mână, parcă eram proasta satului. Nu mai ştiam ce să spun, unde era uşa, ce căutam acolo. Noroc cu Fabian, care îmi zice „ne-aţi adus fructe?”. Nu eu, Iulia a adus. Tu ai voie? Ea are voie? „A, da, eu am voie”, spune Fabian. „Şi ea are voie”, completează el. Fabian, cu firele alea legate de el, stătea în fund pe marginea patului şi o supraveghea. Tot la indicaţia lui Fabian am găsit un loc şi pentru fructele ei. Şi uşa. Acum două săptămâni primesc fotografii de la Bogdan. Albă ca Zăpada (tot nu ştiam cum o cheamă), aşa cum arăta pe 26 august 2009:

GabrielaLacramioaraTodor26082009

Am aflat ieri cum se numeşte. Gabriela Lăcrămioara Todor. Şi că are 8 ani. Şi că are cancer. Cancer osos, la picior. Osteosarcom, sau Sarcom Ewing – sau cum i-o zice, de n-ar mai fi. Am primit şi o fotografie cu ea, de la doamna Flori, voluntar la Asociaţia P.A.V.E.L. Nu, nu mai este Albă ca Zăpada. S-a transformat în Mica sirenă. În nici măcar o lună de zile. În nici măcar o lună de zile, zâmbetul nu mai este. I-a luat locul o tristeţe îngrozitoare. Totul s-a schimbat la ea. Mă uit la fotografia asta, datată 16 septembrie 2009, şi nu îmi vine să cred cât de mult i s-au schimbat trăsăturile:

GabrielaLacramioraTodor1

Gabriela – i se spune Găbiţa. Nu o ducea prea bine nici înainte, dar măcar era sănătoasă. Trebuia să meargă la şcoală. Era fericită. Vrea la şcoală. Nu se poate. Are de făcut citostatice. Are cancer. Mai jos redau cele scrise de doamna Flori, care a stat de vorbă cu ea şi tatăl ei. Ne-a rugat să o ajutăm şi pe ea. Eu mă duc miercuri pe la Mica Sirenă (adică mâine, 23 septembrie 2009, la oncologie pediatrică Budimex). “I se spune Gabita…nu, nimeni nu-i spune Lacramioara. O durea piciorul drept. In iulie a venit aici, la spitalul Budimex si durerea ei a primit un nume, unul extrem de urat – sarcom Ewing. Ma priveste de pe patul de spital cu ochi moi si umezi ca de ied. Are 8 ani, ar fi trebuit sa fie la scoala, si-ar fi dorit sa fie la scoala. A durut-o piciorul, din ce in ce mai tare pana cand a cazut  jos de durere. Atunci au fugit cu ea la spital. Gabita te priveste direct in ochi cu inocenta si speranta, speranta ca cineva va veni sa-i spuna ca nu va mai trebui sa stea in spital. Timp de o luna si jumatate a stat mama cu ea in spital, dar cei trei frati ramasi acasa, in comuna Feldioara, de langa Brasov nu s-au descurcat fara ea. Tata si-a luat concediu si sta acum cu ea, sa-i lase mamei ragaz sa linisteasca pe cei de-acasa. Izabela, sora ei de 11 ani a incercat sa tina locul mamei, sa spele, sa faca mancare, curat. Spaima ca mama si Gabita nu se mai intorc a fost prea grea pentru Izabela. Atat de grea incat a trebuit tratata pentru depresie in spitalul din Brasov. Situatia familiei Todor: tata e singurul salariat, lucreaza la serviciul de salubrizare al primariei Feldioara, are 700 Roni/luna, mama este casnica; copiii: Ioan – 12 ani, Izabela – 11 ani, Gabriela Lacramioara – 8 ani,  Georgiana – 4 ani. Adresa: Comuna Feldioara, Colonia Reconstructia nr. 4, judetul Brasov. Au nevoie de ajutor, nu au un cont bancar dar poate oamenii buni le vor intinde o mana, acum cand un necaz mai mare decat saracia a venit peste ei”.

UPDATE 23 septembrie 2009. Pentru că vineri, 25 septembrie 2009, Mica Sirenă pleacă acasă, într-o „permisie” de vreo două săptămâni, şi pentru că doamna Flori i-a dus câteva alimente, din partea Asociaţiei P.A.V.E.L., m-am gândit să îi dau banii pe care i-aş fi dat pe mâncărică, să îi aibă pentru mâncare, acasă. Pentru astăzi şi mâine (mă duc şi mâine): jucării, să o mai înveselească. Apoi mai vedem. În continuare am să redau câteva informaţii pe care le am de la Flori, care a fost în vizită la Găbiţa: 1. Asta i-am dus Gabitei – nu cred ca mai au nevoie de alimente: 3 feluri de iaurturi, 2 feluri de branza proaspata, pulpe de pui la cuptor, branza topita cuburi si felii, rosii, pere, banane, cereale Cheerios si biscuiti. Pe 16 sept i-am dat 50 RON, pe langa alimente (precizez  ca tatal nu ne-a cerut niciodata nimic). Fetitei i-am dus atunci o carte de povesti, carioca, un catelus jucarie. Nu cred ca mai au nevoie de alimente, pt cat mai stau in spital. Azi (n.b. 22 septembrie) fetita desena. Cred ca i-ar face placere sa mai primeasca ceva jucarii. 2. Am vorbit azi dupa-amiaza cu tatal Gabitei (nb 22 sept). Dansul mi-a spus ca azi copilul a avut o criza de plans pe care n-a reusit sa i-o aline cu mangaieri si doar cand i-a spus ca daca plange nu vor putea merge acasa, ca nu va avea analize bune, si-a sters viteaza lacrimile; a inceput sa-i revina pofta de mancare. Am luat bani de la asociatie, am cumparat cate ceva de mancare – si spun asta pt ca daca mergi maine (nb 23 sept), nu cred ca Gabi ar mai avea nevoie de ceva – poate ar mai zambi la ceva jucarii (nu stie sa citeasca – a facut doi ani de gradinita). Parerea mea, dupa doua intalniri cu tatal: un tata de 37 de ani, om foarte simplu, pe mine m-a impresionat cu rabdarea pe care o are – e atent la multe detalii – cum sa o faca el pe fetita sa manance, sa mai spele din lucrurile pe care le au… in fine… Numai un barbat care-si iubeste mult, mult copilul gaseste putere sa reziste in conditiile astea. Si un alt detaliu – roseste cand primeste ajutor – i-am explicat mult timp ca nu are de ce sa-i fie jena sa primeasca cate un mic ajutor.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Tata: Todor Ion. Mama: Moxel Iuliana. Telefon: 0751 598 850

Domiciliu: comuna Feldioara, sat Colonia Reconstrucţia nr. 4, judeţul Braşov

ING – Bucureşti

RON: RO 42 INGB 0000 9999 0167 7382

Titular: Moxel Iuliana

GabrielaLacramioraTodor2siTatal

UPDATE 24 septembrie 2009. Am descoperit că Mica Sirenă ştie să râdă, ca oricare alt copil 😀    Cu Andreea şi Cornelia în vizită, în sfârşit Găbiţa a zâmbit. A primit câteva jucării şi au rămas la probat câteva hăinuţe mai de toamnă, să îmbrace mâine pe drum, că e cam răcoare. Aşa ca o paranteză, cred că femeile românce au treaba asta cu mâncarea în sânge. Aşa că ne-am dus şi cu câte ceva de papa. Nu a fost de prisos, pentru că tăticul, domnul Todor, a spus că dacă nu mănâncă Gabi, duce celorlalţi copii, acasă. Dar şi ce nu îi vine Găbiţei bine de îmbrăcat, îi va veni Georgianei. Aşa că a fost bine. Astăzi mă duc să îi duc o păpuşă. Ei, aici a fost fericirea mare. Am rugat-o pe Găbiţa să îmi spună ce îi place ei cel mai mult şi cel mai mult. S-a sfiit, roşind. Dar am ghicit eu, din prima. O păpuşă. Cu păr negru. Sau un bebe. Aseară am constatat că toate păpuşile din magazin erau blonde – chiar m-am enervat 😀       Rezolv azi cu un bebe şi până se întoarce la spital, cu o păpuşă brunetă. Posibil să găsească Andreea înaintea mea, ea este stăpâna magazinelor 😀    Mă duc şi azi la ea, cu Ioana, în vizită. Later Edit. Găbiţa a plecat acasă, pentru câteva zile. Se întoarce la tratament pe 30 septembrie 2009. UPDATE 2 octombrie 2009. Găbiţa s-a întors la spital. Doamna Flori Hălălau, voluntar la Asociaţia P.A.V.E.L., a fost la gară şi a luat-o pe Găbiţa şi pe mama ei cu maşina, apoi le-a condus la spital, unde a ajutat la întocmirea formalităţilor de reinternare. Doamna Flori povesteşte: Ce pot sa va mai spun, pe scurt, este ca mama, o femeie tanara, din pacate fara scoala, foarte saraca, arata prin fiecare gest iubirea pentru copii. Ieri, in drum spre spital, era tare framantata pentru cea mica, de 4 ani care a ramas acasa si a plans la plecarea lor. Nu este menirea mea sa intru in detalii care tin de contextul social, de cum sau de ce traiesc oameni in colonii, precum Colonia Reconstructia, foste gherete de santier (n-au toate curent electric) dar nu pot sa nu ma gandesc ca un inger de copil poarta si crucea grea a bolii si pe cea a locului in care a venit pe lume. Iuliana, mama copiilor, si-a exprimat o multumire ieri, in drumul spre spital – aceea ca a reusit sa le lase de mancare celor de acasa pentru ca a muncit cu ziua la scos cartofi, cat a fost sotul in spital cu Gabi – si a primit si cate-o plata – 20 RON – si niste cartofi. Vreau sa va spun doar ca acestor oameni – o pereche de ghetute, o jachetica de toamna pentru fetita de 4 ani de-acasa (care n-are „papuci” cum zice Gabita) le sunt de mare folos (le pot trimite eu printr-un colet postal, daca doriti sa daruiti). Legat de ce le-ar mai fi de folos Gabitei si mamei, voi scrie imediat ce aflu si functie de cum va reactiona fetita la aceasta noua cura de citostatice. Sper din tot sufletul sa putem ajuta fetita sa treaca mai usor prin tot chinul acestei groaznice boli. Am dus de la asociatie, pentru Gabi, un pachet cu alimente, pijama, o paturica, papuci, sapun, si-un Bamby. Mama se descurca cu limba romana cat sa se faca inteleasa. Numarul de telefon nu il am – dar maine pot sa-l aflu si o intrebam si daca putem sa-l dam. Daca doriti sa ii ajutati, ma puteti suna. Doamna Flori Halalau poate fi contactată la numarul: 0735 526 961. UPDATE 3 octombrie 2009. Mesajul doamnei Flori: numarul de telefon al Iulianei, mama Gabitei, este 0751 598 850 – (nu poate suna, poate doar primi telefon). Daca puteti ajuta cu ceva nu ezitati. UPDATE 4 octombrie 2009. Am rugat-o pe doamna Flori să vorbească cu mama copiilor, pentru a afla măsurile, la hăinuţe şi încălţări. Din păcate mama nu le ştie. Doamna Flori, mamă şi bunică, apreciază: – pentru cea mica de 4 ani, Georgiana, cred ca masura ar fi 26-28 – daca s-ar gasi la cineva niste ghetute, cred ca si un pic mai mari – cu ciorapi grosi e OK, – pentru Izabela, cea de 11 ani, nu-i cu mult mai mare decat Gabita, cred ca incaltamintea poate fi intre 34-36, iarasi ar fi potrivit ceva pentru iarna, – despre Ion, baiatul de 12 ani, mama spune ca se ingrasa de la orice coaja de paine si e grasut, probabil are o deficienta metabolica – mi-este greu sa fac vreo apreciere. Ar fi bine sa ne orientam catre lucruri pt vreme friguroasa – am deja câteva caciuli si fulare. Si niste pantaloni. UPDATE 16 octombrie 2009. Din lipsă de net (o perioadă) sau de timp (următoarea perioadă) nu am mai scris nimic despre Gabriela şi ceilalţi copii. Pe 5 octombrie 2009 am văzut-o pe Gabiţa, cu Andreea. A primit păpuşi şi hăinuţe. Apoi a mai primit o păpuşă de la Călin. La Găbiţa şi la copii am mai fost cu Lia joi, pe 8 octombrie 2009 – cu jucarii (trimise la mine de Adrian, Simona, Andreea, Mihai, Mia şi Corina şi jucării strânse de Lia de la Oameni Darnici) şi joi, 15 octombrie 2009, cu obiecte de igienă, lapte, pampers etc. Găbiţa a primit de la Lia jucării, obiecte de igienă etc. Eu i-am dus piept de pui la grătar şi legume. Găbiţa rămâne în spital, nu se ştie până când. UPDATE 17 octombrie 2009. Ieri m-am întâlnit cu Ioana la spital. Ioana a adus papa bun şi jucării tuturor copiilor (care mai erau în spital, 15). Găbiţa plecase acasă. Doamna Flori, voluntar la Asociaţia P.A.V.E.L., a dus-o la gară şi a cumpărat bilete de tren pentru Gabriela şi mama ei (un bilet costă cca 25 RON). Gabriela se întoarce în spital pe 22 octombrie 2009. UPDATE 15 noiembrie 2009. Găbiţa este în spital cu Iuliana, acasă sunt Ion cu Izabela, Ioan şi Georgi:

GabitaFamilie

GabitaFrati

Foto domiciliu Click – Campania „Din inimă pentru copii”

GabitaLacramioara13Nov

Foto copil: Isabellelorelai

.

Steluţele de mare

.

Anunțuri

53 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Am fost dupa amiaza asta la ei cu cate ceva de la asociatie.Vor avea mult de stat in spitale, sunt la inceputul tratamentului si sigur vom gasi o forma sa-i ajutam, sa mai usuram din suferinta.
    Hainutele despre care am vorbit le voi trimite prin posta, asa mi-a zis Dl.Todor ca-i mai usor pentru ei. Spera sa plece vineri.
    Isabel,iti trimit si un mail.
    Multa putere si credinta tuturor.

    Flori

    22 Septembrie 2009 at 21:55

    • OK, Flori, aştept. Mâine mergem şi la ea. Şi poimâine. Ar fi bine să ştiu dacă are nevoie acum de ceva urgent, că dacă nu să nu cheltuim acum bănuţii, să îi păstrăm pentru următoarea internare.

      isabellelorelai

      22 Septembrie 2009 at 23:36

    • Azi la ora 13 le-au dat drumul acasa- pana miercuri 30 Septembrie cand Gabriela se va intoarce cu mama (le voi lua de la gara)
      multumiri tuturor.Doamne Ajuta !

      Flori

      24 Septembrie 2009 at 14:17

      • Doamna Flori, vă mulţumesc de telefon, a fost bine că nu m-am mai dus cu lucruşoarele după mine, plus că e tare greu de găsit păpuşa aia (am concurs cu Andreea, care găseşte prima păpuşă brunetă). Azi ne-am jucat cu copiii, Ioana şi cu mine 😀

        isabellelorelai

        24 Septembrie 2009 at 23:14

    • Salutare,

      Are cineva nr de telefon al mamei Gabitzei? As vreo sa o intreb de ce ar mai avea nevoie. Multumesc .

      Calin

      30 Septembrie 2009 at 22:47

      • Salut, Cătălin. Din păcate nu am numărul de telefon al mamei. Dintr-un singur motiv: mama Găbiţei vorbeşte doar ungureşte şi eu nu ştiu o boabă din limba asta. Eu am vorbit cu tatăl, data trecută, dar acum a venit mama copilului în spital.
        Dar săptămâna viitoare mă duc eu la spital şi o întreb pe Gabi, în cazul în care doamna Flori nu ne spune între timp.

        isabellelorelai

        1 Octombrie 2009 at 10:11

      • Am dus pe Gabita si pe mama ieri seara la spital, le-am ajutat cu formalitatile de reinternare si, de la asociatie, le-am dus un pachet cu alimente, pijama, o paturica, papuci, sapun…si-un Bamby.Mama se descurca cu limba romana cat sa se faca inteleasa.Numarul de telefon nu il am – dar maine pot sa-l aflu si o intrebam si daca putem sa-l dam ( eu tin legatura prin Raluca- oricum s-ar putea sa merg din nou maine la Budimex)
        Ce pot sa va mai spun, pe scurt, este ca mama,o femeie tanara,din pacate fara scoala,foarte saraca,arata prin fiecare gest iubirea pentru copii; ieri,in drum spre spital era tare framantata pentru cea mica, de patru ani, care-a plans la plecarea lor de-acasa.Nu este menirea mea sa intru in detalii care tin de contextul social, de cum sau de ce traiesc oameni in colonii, precum Colonia Reconstructia, foste gherete de santier ( n-au toate curent electric)dar nu pot sa nu ma gandesc ca un inger de copil, poarta si crucea grea a bolii si pe cea a locului in care a venit pe lume.Iuliana,mama copiilor si-a exprimat o multumire ieri, in drumul spre spital – aceea ca a reusit sa le lase de mancare celor de acasa pentru ca a muncit cu ziua la scos cartofi, cat a fost sotul in spital cu Gabi- si a primit si cate-o plata (20 Roni) si niste cartofi.Nu vreau sa impresionez pe nimeni, vreau sa va spun doar ca acestor oameni – o pereche de ghetute, o jachetica de toamna pt fetita de 4 ani de-acasa (care n-are „papuci”cum zice Gabita)le sunt de mare folos.( pot eu sa le fac un colet postal).Legat de ce le-ar mai fi de folos Gabitei si mamei voi scrie imediat ce aflu si functie de cum va reactiona fetita la aceasta noua cura de citostatice.Sper din tot sufletul sa putem ajuta fetita sa treaca mai usor prin tot chinul acestei groaznice boli.

        Flori

        2 Octombrie 2009 at 01:24

      • Calin, poti vorbi cu doamna Flori Halalau, uite ce povesteste:
        .
        2 octombrie 2009. Găbiţa s-a întors la spital. Doamna Flori Hălălau, voluntar la Asociaţia P.A.V.E.L., a fost la gară şi a luat-o pe Găbiţa şi pe mama ei cu maşina, apoi le-a condus la spital, unde a ajutat la întocmirea formalităţilor de reinternare.
        Doamna Flori povesteşte:
        Ce pot sa va mai spun, pe scurt, este ca mama, o femeie tanara, din pacate fara scoala, foarte saraca, arata prin fiecare gest iubirea pentru copii. Ieri, in drum spre spital, era tare framantata pentru cea mica, de 4 ani care a ramas acasa si a plans la plecarea lor.
        Nu este menirea mea sa intru in detalii care tin de contextul social, de cum sau de ce traiesc oameni in colonii, precum Colonia Reconstructia, foste gherete de santier (n-au toate curent electric) dar nu pot sa nu ma gandesc ca un inger de copil poarta si crucea grea a bolii si pe cea a locului in care a venit pe lume.
        Iuliana, mama copiilor, si-a exprimat o multumire ieri, in drumul spre spital – aceea ca a reusit sa le lase de mancare celor de acasa pentru ca a muncit cu ziua la scos cartofi, cat a fost sotul in spital cu Gabi – si a primit si cate-o plata – 20 RON – si niste cartofi.

        Vreau sa va spun doar ca acestor oameni – o pereche de ghetute, o jachetica de toamna pentru fetita de 4 ani de-acasa (care n-are „papuci” cum zice Gabita) le sunt de mare folos (le pot trimite eu printr-un colet postal, daca doriti sa daruiti).
        Legat de ce le-ar mai fi de folos Gabitei si mamei, voi scrie imediat ce aflu si functie de cum va reactiona fetita la aceasta noua cura de citostatice. Sper din tot sufletul sa putem ajuta fetita sa treaca mai usor prin tot chinul acestei groaznice boli.
        Am dus de la asociatie, pentru Gabi, un pachet cu alimente, pijama, o paturica, papuci, sapun, si-un Bamby. Mama se descurca cu limba romana cat sa se faca inteleasa. Numarul de telefon nu il am – dar maine pot sa-l aflu si o intrebam si daca putem sa-l dam. Daca doriti sa ii ajutati, ma puteti suna.
        Doamna Flori Halalau poate fi contactată la numarul: 0735 526 961.
        .
        3 octombrie: numarul de telefon al Iulianei, mama Gabitei, este 0751 598 850 – (nu poate suna, poate doar primi telefon)

        isabellelorelai

        2 Octombrie 2009 at 09:11

      • Numarul de telefon al Iulianei, mama Gabitei, este:
        0751598850 -(poate doar primi telefon)
        Daca puteti ajuta cu ceva nu ezitati.
        Ieri, Gabita suporta bine tratamentul chimio.Din ce stiu eu, efectele secundare se inrautatesc dupa a treia zi de tratament.
        Ieri a fost la Budimex si un grup de tineri inimosi care au pregatit 17 pachete pt cei 17 copii internati acum – banane, mere, biscuiti….masinute, jucarii,pampersi-

        Flori

        3 Octombrie 2009 at 12:12

      • Mersi frumos
        O sa incerc sa o sun maine sa o intreb cam ce ar avea nevoie .

        Calin

        3 Octombrie 2009 at 22:30

        • Călin, mulţumesc!

          isabellelorelai

          4 Octombrie 2009 at 10:10

          • Am mai adaugat o papushica bebe la colectia Gabitzei 😛
            Am trecut azi pe la Cosmina si am facut si un popas mic lA Gabitza…nu a putut sa iasa decat Iuliana umpic. Analizele sunt inca cam „mici” asa cum am auzit dar parea destul de vesela nu mi-a luat mmult sa o conving sa imi trimita cativa pupici prin geamul de vitrina 🙂 I-am dus cativa struguri cateva piersici si pere.

            Calin

            11 Octombrie 2009 at 22:08

          • Domnule Calin, sunteti super 😀 Cred ca in curand ne intreceti pe noi, pe fete, la capitolul papusi 😀

            isabellelorelai

            12 Octombrie 2009 at 10:14

          • Nu cred ca am sanse 🙂 dar imi dau silinta 😛

            Calin

            12 Octombrie 2009 at 12:39

          • Ba da… 😀 domnule Călin

            isabellelorelai

            13 Octombrie 2009 at 12:26

          • Va rog primiti si multumirile mele, toti.
            O viroza groaznic de urata m-a tinut de 5 zile la pat si n-am reusit sa mai fac nimic pentru micutii acestia. Sper ca saptamana asta sa ma inzdravenesc si sa mai ajung la IOB si la Budimex.
            Pentru voi toti : Jos palaria !

            Flori

            12 Octombrie 2009 at 15:21

  2. Am vazut-o de mult pe Gabita, si m-a impresionat enorm, este o fetita asa frumoasa. Dar simt ca de acum si viata ei se va schimba si o vom ajuta cat ne este cu putinta! Doamne ajuta!

    Oana Cristina

    22 Septembrie 2009 at 22:14

  3. Doamne, Isabelle!Imi vine sa ma dau cu capul de pereti…Dar mai bine sa fac ceva. Voi face!

    zincabeiu

    23 Septembrie 2009 at 06:01

    • Zinca, ceva îmi spune că vei face nişte lecţii cu ea. De la a,b,c.
      Hai ca azi şi mâine văd cum stă treaba şi îţi spun. Vineri pleacă, am să aflu când se întoarce şi până atunci ne mobilizăm.

      isabellelorelai

      23 Septembrie 2009 at 09:11

  4. Draga mea Isabela, de foarte multă vreme vreau să-ţi scriu şi să te şi cunosc. Din păcate, nu găsesc pe site adresa ta de mail, aşa că dacă nu-ţi e prea greu te rog dă-mi un semn la lia_stoica la yahoo.com şi te contactez după aia. Dar până atunci, dacă îţi aminteşti de campania mea oamenidarnici (mulţumesc încă o dată de susţinere!) eu adun lucruşoare pentru copii de toate vârstele. Aşa că aş vrea să dau familiei Găbiţei, pentru fete, nişte rechizite pt şcoală, hăinuţe dacă au nevoie, jucării. Te rog să-mi spui cum pot face asta. Mulţumesc!

    LiaLia

    24 Septembrie 2009 at 15:45

    • Lia, bună. Pe 30 se întorc în spital, mă duc la ele atunci şi rezolv. Îţi zic. Îţi trimit acum un mail, sa fie de contact. Te pup şi mulţumesc!

      isabellelorelai

      24 Septembrie 2009 at 23:19

  5. Of, Doamne… Săraca fetiţă… E atât de dulce. Sper să aibă parte de noroc şi de oameni buni la suflet…

    Cristian Lisandru

    24 Septembrie 2009 at 21:07

  6. Draga mea Isabela, de foarte multă vreme vreau să-ţi scriu şi să te şi cunosc. Din păcate, nu găsesc pe site adresa ta de mail, aşa că dacă nu-ţi e prea greu te rog dă-mi un semn la lia_stoica la yahoo.com şi te contactez după aia sau scrie/mi aici adresa unde îţi pot scrie. Dar până atunci, dacă îţi aminteşti de campania mea oamenidarnici (mulţumesc încă o dată de susţinere!) eu adun lucruşoare pentru copii de toate vârstele. Aşa că aş vrea să dau familiei Găbiţei, pentru fete, nişte rechizite pt şcoală, hăinuţe dacă au nevoie, jucării. Te rog să-mi spui cum pot face asta. Mulţumesc!

    LiaLia

    24 Septembrie 2009 at 23:18

  7. […] Steluţele de mare. Gabriela Lăcrămioara, mica sirenă bolnavă de cancer […]

  8. […] Gabriela Lăcrămioara are 8 ani si e bolnava de cancer osos, osteosarcom, sau Sarcom Ewing.“I se spune Gabita…nu, nimeni nu-i spune Lacramioara. O durea piciorul drept. In iulie a venit aici, la spitalul Budimex si durerea ei a primit un nume, unul extrem de urat – sarcom Ewing. Ma priveste de pe patul de spital cu ochi moi si umezi ca de ied. Are 8 ani, ar fi trebuit sa fie la scoala, si-ar fi dorit sa fie la scoala. A durut-o piciorul, din ce in ce mai tare pana cand a cazut jos de durere. Atunci au fugit cu ea la spital. Gabita te priveste direct in ochi cu inocenta si speranta, speranta ca cineva va veni sa-i spuna ca nu va mai trebui sa stea in spital. Timp de o luna si jumatate a stat mama cu ea in spital, dar cei trei frati ramasi acasa, in comuna Feldioara, de langa Brasov nu s-au descurcat fara ea. Tata si-a luat concediu si sta acum cu ea, sa-i lase mamei ragaz sa linisteasca pe cei de-acasa. Izabela, sora ei de 11 ani a incercat sa tina locul mamei, sa spele, sa faca mancare, curat. Spaima ca mama si Gabita nu se mai intorc a fost prea grea pentru Izabela. Atat de grea incat a trebuit tratata pentru depresie in spitalul din Brasov. Situatia familiei Todor: tata e singurul salariat, lucreaza la serviciul de salubrizare al primariei Feldioara, are 700 Roni/luna, mama este casnica; copiii: Ioan – 12 ani, Izabela – 11 ani, Gabriela Lacramioara – 8 ani, Georgiana – 4 ani. Adresa: Comuna Feldioara, Colonia Reconstructia nr. 4, judetul Brasov. Au nevoie de ajutor, nu au un cont bancar dar poate oamenii buni le vor intinde o mana, acum cand un necaz mai mare decat saracia a venit peste ei”. […]

  9. am un pachet mare cu hainute si jucarii pt toti copiii. intr-o zi – doua il pun la posta. ajunge oare pachetul in colonie cu posta?

    irina f.

    4 Octombrie 2009 at 16:52

    • Irina, ajunge, a trimis Flori.
      TODOR ION
      Domiciliu: Com.Feldioara, Str.Colonia Reconstructia, nr.4, jud.Brasov.

      isabellelorelai

      4 Octombrie 2009 at 17:13

      • cum putem verifica daca un pachet ajunge la ei? stiti cumva de ce ar avea nevoie copiii urgent si care poate fi transmis prin posta?

        diana popescu

        7 Noiembrie 2009 at 01:40

        • Doamna Diana,
          Eu am văzut-o pe Găbiţa pe 30 oct, terminase citostaticele şi făcea transfuzia de sânge. Am fost şi pe 4 nov dar nu am putut intra la ei, era carantină.
          Se poate verifica prin telefon, cel mai simplu, din punctul meu de vedere. Ce pot să vă spun sigur este că pachetele ajung la ei, am verficat.
          Tot din punctul meu de vedere cel mai urgent cred că ar avea nevoie de… hrană. Ştiu că nu au bani de tren. Cred că nişte încălţăminte de iarnă ar fi bune, dar tot prin telefon e mai bine de întrebat. Eu cred că abia miercuri ajung la ei, la spital, dar numai dacă se linişteşte problema cu gripa nouă.

          isabellelorelai

          7 Noiembrie 2009 at 21:56

          • Va multumesc pentru raspuns. Nu stiu daca reusesc sa ma mobilizez pana miercuri, asa ca o sa incerc sa iau legatura direct cu mama si sa ne vedem intr-o seara mai tarziu. Daca aflati ceva de ridicarea carantinei, mi-ar fi de ajutor. In cazul in care nu se ridica starea de carantina, pot sa iau legatura cu mama macar la poarta spitalului?

            diana popescu

            9 Noiembrie 2009 at 16:44

          • Doamna Diana, da, puteţi intra chiar şi în spital, vă dă portarul mască şi halat. Pe secţie nu se putea intra, în apropierea copiilor. Părinţii pot ieşi, copii nu.

            isabellelorelai

            10 Noiembrie 2009 at 09:51

          • Gabriela este acasa. Se intoarce la spital joia viitoare seara, dupa ora 17.

            Flori

            10 Noiembrie 2009 at 19:25

          • Ce bine, înseamnă că au ieşit bine analizele.

            isabellelorelai

            10 Noiembrie 2009 at 23:49

          • urmaresc de ceva timp ce se intampla cu Gabita. parintii sunt cu randul la Bucuresti. mama a devenit asistent personal. are un salariu mic, dar e ceva in plus. nici tatal nu castiga prea mult, lucreaza ca muncitor la manipulat gunoi.
            dar sunt cinstiti si isi iubesc copiii. casa e ingrijita si sa straduiesc sa ii intretina pe ceilalti copii.sunt toti tristi, demoralizati. pe d-l Todor daca il intrebi de Gabita lasa capul in jos, iti zice doar daca e acasa sau la spital. evita sa vorbeasca. e un om linistit si muncitor.
            imi e frica si rusine sa-l intreb ce sanse are fetita lui? chiar nu exista nimic? nu are nici o sansa? doar tratament care sa-i prelungeasca viata? cu ce au gresit copiii acestia?

            roxana

            5 Martie 2010 at 09:12

  10. Am reusit sa ajungem in seara aceasta la spital si ne-am intalnit cu mama Gabitei. I-am dus fructe, lactate, ciorbita, produse de ingrijire corporala si un joc de echipa. Am inteles ca se simte intr-adevar mai bine.

    diana popescu

    12 Noiembrie 2009 at 22:21

    • Doamna Diana, am fost şi eu vineri, doar într-o vizită scurtă, Găbiţa era un pic tristă, am învesilit-o puţin când i-am spus că mă duc în curând să îi duc un cadou de la doamna Oana din Germania

      isabellelorelai

      14 Noiembrie 2009 at 23:34

    • Doamne Ajuta! Recunostinta si recunoastere pentru ajutorul dat copilasilor si parintilor atat de necajiti.

      Flori

      16 Noiembrie 2009 at 11:27

  11. gabriela este sora mea a vent unchiul meu al mine si cand a vasto a anceput sa planga la toti ne e dor de ea ea mereu tinea la sora ei gorgiana cea mai mica ioni mereu lucra cu unchiu unde apucau si reuseau sa se antretina dar de cand a anceout problema ca gabita nu mai e la fel mereu plabge si nu mai poate are un telefon iam scos poza depe saitul acesta si iam puso pe telefon sa o aiba mereu cand vrea so vada :(( toti plengem dupa gabita daca se poate ajutati va rog pt ca ea merita o viata frumoasa

    dany1833

    23 Noiembrie 2009 at 23:28

  12. ma scuzati nu este sora ema estew verisoara mea ea chiar merita o viata foarte frumoasa si cand a avst unchiu ca a tunos cheala a anceput sa planga foart tare

    dany1833

    23 Noiembrie 2009 at 23:30

  13. si a spus unchiul meu ca va doreste sanatate si al cei care au copi sai fereasca sa fie atenti si va roga sa o ajutati pe gabita pt ca gabita este foarte fericita cand sta la mien acasa ei cand vin la mine mereu ne jucam an preuna doar ca unchiu mereu nu vera merge acasa an fie care seara are o ichoana acolo se roaga pt gabita

    dany1833

    23 Noiembrie 2009 at 23:34

  14. voi poate uni stiti ce anseamana sa va vedeti fica blonaza unchiu stie bine pe mine am cheama catalin daca vreti sa vb dami pm pe id meu de mess dany1833

    dany1833

    23 Noiembrie 2009 at 23:36

  15. eu am sa ancerc sa fac un sait so cunoasteti pe gabita cum era na nainte de a o lovi aceasta bolala cum zic uni ce mai grea boala uni poate o cunoasteti poate ati fost la ea dar alt nu gabita mereu se bucura cand vineau la noi pt ca aici aveau caluculator si fetele se jucau an preuna.
    eu mai am 2 surori si 2 farti dar nci unu bolnav noi ancercam cei mari sai ferim pe cei mcici de sticle dela cei betivi ca le arunca pe une apuca chiar nu ar putea exista lumea perfecta pt ca exista bine si rau acuma gabita este ca si cum binele sar bate cu raul voi anecrati sa fiti scutul la bine si durerea la rau sa ancerca ca gabita sa poata merge din nou frumos si poate osa ai creasca parl din nou si tusa daca va uitati sant catalin eu nu mai am ce scrie ca a apuc sa fac siteu cu gabita,

    dany1833

    23 Noiembrie 2009 at 23:44

  16. spam

    Alexa

    24 Ianuarie 2010 at 20:59

  17. […] a stat astfel: persoana a trimis bani doar pentru 5 copii: Ovidiu, Narcisa, Andrei, Fabian şi Găbiţa. I-a contactat şi pe părinţii lui Darius şi ai Ioanei-Alexandra, dar a venit Crăciunul şi a […]

  18. […] Sunt câteva lucruri pe care ea, mica Albă ca Zăpada, transformată apoi în Mica Sirenă, nu le va putea face niciodată. Nu va putea fi balerină, de exemplu. Este ca o lebădă, dar una rănită. Asta face cancerul. Răneşte. De multe ori ucide. Dar nu înainte de a răni şi de a mutila. Ei i-a rănit piciorul. Au operat-o. A fost o operaţie complicată. Poate chiar o operă de artă – despre care nu vreau să spun prea multe. Copilul atât ştie. Că a fost operată, nimic mai mult – restul va afla cu timpul (dar nu de la mine). Asta a fost la sfârşit de ianuarie. Am văzut-o înainte de operaţie şi nu se temea. Când m-au sunat ai ei ca să merg să o văd era deja februarie. Zâmbea. Nu se plângea de nimic, spunea că nu o doare nimic. Avea tot piciorul în ghips şi am glumit cu ea un strop, i-am gâdilat degeţelele de la picioare şi a râs. Am observat că îi crescuseră dinţişorii. Chiar şi ea crescuse. Acolo, în spital. S-a înalţat ca o trestie. Chiar dacă mare parte din ultimele şapte luni şi le-a petrecut la oncopediatrie. A doua zi m-am dus din nou la ea, să îi duc pamperşi şi alte câteva lucruri de care avea nevoie (trăiască fondul de rezistenţă în faţa crizei – Andreea+Ioana+subsemnata). A fost fericită când a văzut pachetul de pamperşi. A zâmbit cu gura până la urechi şi a exclamat „ce mare e…”. Mă uitam la ea şi nu îmi venea să cred că un copil se poate bucura atât de mult pentru un nenorocit de pachet de pampers. Mi se pare absurd şi acum. Mai ales când mă uit la tv şi văd ce văd… Apoi am vorbit cu tatăl ei la telefon. Omul ăsta m-a impresionat mereu. Cu grija lui, cu dragostea lui pentru copii. Îmi spunea că tot ce îşi doreşte este să îi aibă pe toţi acasă, lângă el. Nu conta cum. Doar să fie. A făcut „curăţenie” acasă. A renovat, a făcut îmbunătăţiri. După ce în iarnă a primit banii de la doamna care i-a văzut în campania de la ziar şi i-a sponsorizat, omul s-a pus pe treabă. Ştia că asta mică trebuie să locuiască în condiţii speciale, cu cancerul nu te joci. A zidit, a spoit, a pus ferestre, a luat lemne. Apoi au operat-o. Lui, tatălui, îi era cel mai frică. Să nu îi taie piciorul… repeta obsesiv. I-am făcut rost de Cosmegen, am primit 420 de lei de la ziar şi i l-am cumpărat. Săptămâna trecută i-au scos ghipsul. Acum aşteptam şase luni să vedem dacă totul va fi bine. Dacă nu… Nu vreau să mă gândesc. Luni, pe 22 martie, m-am dus să o văd, dar plecase. Acum, de când este operată, i se dă ambulanţă care o duce acasă. În faţa ochilor îl văd pe taică-său. Privind în pământ, frământându-şi mâinile muncite. Îşi doreşte din tot sufletul ca fetiţa să facă şcoală. Dacă s-o putea, să înveţe acolo, în spital, să citească şi să socotească. Să facă clasa I. El îşi doreşte ca fetiţa lui să dea apoi examen şi să meargă la şcoala din sat, în clasa a II-a. Eu îmi doresc ca fetiţa să împlinească 9 ani pe 8 noiembrie 2010. Dorinţe simple pentru unii. Prea complicate pentru alţii. Gabriela Lăcrămioara Todor. […]

  19. […] viitoare vor primi Găbiţa şi […]

  20. […] a făcut să o văd pe Găbiţa la transfuzie, după o cură chimio dură, pe 30 octombrie 2009. Nevoie de sânge este oricând, […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: