Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

1.000 de cocori. O singură dorinţă. Viaţa

with 9 comments

spitalul_oncologic_fundeni_lm__0024

Andrei Medrega avea 18 ani. Până într-o noapte.

Andrei era pasionat de informatică. În decembrie 2008, Andrei nu vedea un cadou mai potrivit pentru el decât un laptop, de la Moş Crăciun. Bineînţeles, după sănătate, care era pe primul loc. „Aşa mi-aş putea lua lecţiile mult mai repede de la colegi”, spunea Andrei. El suferea de o tumoră abdominală care, deşi a fost extirpată chirurgical, a recidivat. Boala era cumplită, dar medicii de la căpătâiul lui Andrei erau optimişti. Se putea vindeca.

Mai prin primăvară i-am scris doamnei Tincuţa Baltag despre Andrei. Avea note mari şi a obţinut o bursă de la Fundaţia Patriciu. Am sperat din tot sufletul că astfel Andrei va reuşi să îşi ia mai repede un laptop.

Mai prin toamnă i-a fost rău, s-a întors în spital. Apoi a fost trimis acasă. Unde a murit, o zi sau două mai târziu. În noaptea de 9 spre 10 septembrie 2009. Fix la miezul nopţii. În chinuri, fără niciun ajutor medical sau ceva asemănător.

El a fost Andrei.

AndreiMedregaFoto: Lucian Muntean

Cocori pentru Andrei.

Cocori pentru toţi copiii bolnavi.

Cocori pentru toţi copiii bolnavi din spitale şi din case de români.

Cocori de la Nadia.

cocori15

Nadia a venit cu ideea. Să îi înveţe pe copiii bolnavi de cancer, leucemie şi alte boli grele, din spital, să facă cocori din hârtie. Fiecare copil să facă în fiecare zi câte un cocor.

Doar că avem nevoie de hârtie.

Legenda celor 1.000 de cocori

Cine reuseste sa faca o mie de cocori poate sa obtina îndeplinirea unei dorinte

Incepand din 6 august 1945, dupa ce bomba atomica a cazut deasupra Hiroshimei, omorând mai mult de 75.000 de oameni, boala radiatiei si multe tipuri de cancer au început sa distruga viata si mai multor oameni.

Zece ani mai târziu, numarul copiilor bolnavi de leucemie a fost atât de mare încât boala a fost numita „Boala Bombei-A”.

In 1955, Sadako Sasaki a fost diagnosticata cu leucemie. Ea avea doar 2 ani în timpul exploziei si parea sa nu fie afectata.

In perioada spitalizarii, prietena lui Sadako a invatat-o sa confectioneze cocori din hârtie (în Japonia cocorii sunt considerati pasari sacre; japonezii spun ca traiesc timp de o mie de ani si pot îndeplini orice dorinta; cine reuseste sa faca o mie de cocori poate sa obtina îndeplinirea unei dorinte).

Sadako a început sa îndoaie toate hârtiile pe care le gasea.

Initial, ea se ruga pentru sanatate, iar mai apoi, când a început sa slabeasca – pentru pace în lume.

Când a murit, Sadako avea confectionati 644 de cocori.

Prietenii ei s-au hotărât să îi facă pe ceilalţi, până la 1.000.

Mai târziu, acestia formeaza o organizatie si aduna bani pentru un monument. La adunarea banilor au contribuit elevi din peste 3.000 de scoli din Japonia si din alte noua tari.

In 1958, in Parcul Pacii din Hiroshima a fost înaltat Monumentul Pacii Copiilor.

In fiecare an, pe 6 august, se sarbatoreste ziua pacii si oameni din toata lumea aduc cocori în parc.

In fiecare an, statuia este inconjurata de mii de cocori de origami. Un grup de 1.000 de cocori poarta numele de senbazuru.

Cranes

UPDATE 21 septembrie 2009. Imelda îi va învăţa pe copii să facă cocori. Şi inimi…

9 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Bunul Dumnezeu sa il odihneasca!

    Larisa

    20 Septembrie 2009 at 10:27

  2. Sa nu va limitati la cocori.
    Stiu, cei 1000 de cocori sunt o traditie deja, dar sunt atatea alte forme frumoase. Fluturi sau pasari ale paradisului, de ce nu ?

    Nu stiu sa fac cocori.
    Dar am sa va daruiesc un gand bun si 20 grame de Sanatate. Nu e mult, dar atata pot acum….

    Darael

    20 Septembrie 2009 at 13:42

    • Ştiu, exact asta i-am spus şi eu Nadiei. Că noi vom face ceva cu tradiţie neaoşă. Dar aşa este legenda. Un punct de pornire.
      Vom face şi noi legenda copiilor români care luptă pentru viaţă în spitale neprimitoare şi triste. Legenda, să zicem, a celor 1.000 de Floarea Soarelui. Sau de Ghiocei. Sau vedem noi ce…
      Mulţumim!

      isabellelorelai

      20 Septembrie 2009 at 13:46

      • Noi iti multumim ca ne tragi de mana si nu ne lasi sa ne pierdem. Cateodata avem nevoie sa ni se reaminteasca sa traim… da, poate prea des.

        Darael

        20 Septembrie 2009 at 15:18

  3. Alt copil plecat…DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA!

    adriana

    20 Septembrie 2009 at 14:48

  4. off-topic, but ; don’t know who’s behind this humanitarian blog, but it definitely deserves all the praise and support …

    chapeau! …

    aim

    20 Septembrie 2009 at 14:52

  5. Mereu imi spun ca eu sunt cea mai tare, dar, de cate ori aud de moartea unui om, a unui copil, ma simt infranta. Dumnezeu sa-l mantuiasca!

    zincabeiu

    20 Septembrie 2009 at 22:40

  6. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

    Gabi(2*mama)

    21 Septembrie 2009 at 07:57


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: