Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Calvarul steluţelor de mare. Claudiu

with 4 comments

În amintirea lui Claudiu Voicu.

„România este ţara mea” – spunea el.

România a fost ţara lui. Până pe 28 august 2009. Când a fost înmormântat.

Claudiu Marian Voicu avea 8 ani, îi împlinise pe 24 martie 2009. Avea leucemie acută limfoblastică tip T. Risc crescut. A fost diagnosticat pe 13 martie 2008. A împlinit 7 ani în spital. A împlinit 8 ani în spital. Şi atât.

Claudiu la 7 ani.

ClaudiuVoicu1

Claudiu la 8 ani.

ClaudiuVoicu2

Claudiu.

ClaudiuVoicuDoc

Paula Herlo, 10 iunie 2009: „În timp ce-l filmam pe Claudiu Voicu, un băieţel de opt ani suferind de leucemie, care avea nevoie de transplant de celule stem, am simţit un mare nod în gât… Îi ştergea mamei lacrimile de pe faţă şi-o ruga să nu mai plângă. Fiecare poveste este dramatică, pentru că vorbim de vieţile unor oameni pentru care autorităţile nu au făcut până acum nimic“ – interviu pentru „Adevărul”.

Calvarul lui Claudiu

23 aprilie 2008. Claudiu Voicu este un copil de doar 7 ani, obligat să gândească, prea devreme, ca un om mare. De peste o lună aşteaptă, într-un spital din Bucureşti, o sentinţă. Medicii îi vor spune cât mai are de luptat şi unde se poate face bine. Are leucemie, un cuvânt al cărui sens nu-l înţelege îndeajuns. Dar ştie că nu e bine. În ultimele săptămâni s-au stins, în salonul de alături, doi colegi de joacă, de patru şi cinci ani. Şi de atunci crede că a pătruns înţelesul lacrimilor mamei: „E adevărat că mor? Ştiu că mor şi eu, am văzut că nu te faci bine!”. A plecat din satul său, Dranovăţu, comuna Găneasa, judeţul Olt, cu gândul că trebuie să se întoarcă repede la şcoală. Este elev în clasa I. Un elev cu „F.B.” pe linie, pentru care şi colegii şi profesorii învaţă cum e mai eficient să lupte. Au organizat o colectă, donându-şi alocaţia şi micile economii. Şi ei aşteaptă, cu sufletul la gură, verdictul. Deocamdată ştiu că diagnosticul pus de medici este: „leucemie acută limfoblastică non-B risc crescut, în curs de tratament policitostatic. Sindrom de compresie mediastinală. Sindrom de liză tumorală“. Şi că ar putea avea nevoie de o sumă de necrezut – 200.000 euro.

Drama familiei Voicu a început în urmă cu aproximativ două luni. Claudiu, puştiul vioi care strângea toţi vecinii în curte, unde puteau să facă orice nebunie, s-a simţit dintr-o dată rău. Mama, Paula Lucianu, l-a dus pe băiat la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Slatina. I-au spus că are o infecţie respiratorie, l-au „tratat“ trei zile şi l-au trimis acasă. „S-a simţit în continuare rău şi a început să i se umfle partea stângă. L-am dus din nou la spital, unde i-au făcut în sfârşit nişte analize şi au hotărât, în cele din urmă, să-l transfere la Bucureşti. Iar de atunci, din 13 martie, n-a mai venit acasă. Soţia mea stă cu el, n-a venit decât o dată acasă, să rezolve o problemă cu nişte acte, pentru că era nevoie de prezenţa ei. Acum aşteptăm, iar aşteptarea ne omoară. Îi tot fac teste, îi administrează citostatice… Aşteptăm să ne spună ce tip de măduvă îi trebuie şi dacă se poate, sau nu, opera în România. Prima dată ne-au spus că ar putea să ne coste totul 200.000 euro. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la suma asta. De ne-am mai naşte, şi eu şi familia, de 100 de ori şi nu putem să strângem banii ăştia!“, mărturiseşte tatăl băiatului, Iulian Voicu.
De la plecarea băiatului, totul s-a dărâmat în jur. „Lucram la o firmă de construcţii, la negru, pentru că îmi convenea, luam mai mulţi bani. Soţia a plecat cu el, iar eu am rămas să mă ocup de acte. Sunt mai tot timpul pe drumuri, aşa că nu m-am mai putut ţine de serviciu. Nu pot să lucrez o zi şi să mă învoiesc cinci. Am terminat actele pentru alocaţia dublă şi ce am mai avut de făcut, dar nu mă descurc acum cu actele pentru angajarea soţiei ca însoţitor pentru băiat, pentru că e nevoie, pentru fişa medicală, de prezenţa ei. Ne descurcăm din ce în ce mai greu. Ne ajută mama mea, care lucrează în Italia. Din banii ei şi din ce îmi mai dă soacră-mea am reuşit să acoperim totul până acum. Copiii de la şcoală şi-au donat şi ei alocaţiile, au mai dat şi profesorii… Sunt nişte oameni extraordinari, oameni de caracter, doamna Iulia, învăţătoarea băiatului, în special. N-am ce să le reproşez. Dar e din ce în ce mai greu“, începe Iulian să-şi arate neputinţa.

Cu gândul că ar putea fi nevoie de tratament în străinătate, părinţii băiatului s-au hotărât, în sfârşit, să se căsătorească legal. „Ne tot spunem, de ani de zile, că facem cununia astăzi, c-o facem mâine… N-am avut bani, dar actele care ne trebuie acum cred că ne obligă în sfârşit să ne oficializăm relaţia. Nici nu ştiu ce vom face. Paula nu poate să plece de lângă el, pentru că a devenit, aproape din senin, bănuitor. Când a lipsit, pentru o zi, din spital, singura dată când a venit acasă, şi am vorbit cu el la telefon, ne-a reproşat că nu-l mai iubim, că nu ne mai e dor de el, că-l lăsăm acolo… Mi se rupe sufletul când îl aud vorbind. Nici nu pot merge prea des la el, pentru că şi drumurile astea la Bucureşti nu sunt gratis. În plus, mă ocup cum pot de ce mai am de făcut aici“, mai spune Iulian, care nu-şi mai găseşte locul în casa cumpărată în urmă cu patru ani în Dranovăţu, tot să aibă cuibul lor.
Atât şi-au permis atunci, cei patru fraţi ai lui Iulian împărţind banii obţinuţi pe apartamentul din Slatina. O casă modestă, din care, însă, astăzi n-ar mai pleca.
Zilele de tratament l-au marcat, deja, pe băiat. „I-am făcut fotografii în martie, când am fost la Bucureşti. De atunci s-a schimbat mult. Mănâncă aproape din 10 în 10 minute, şi numai mâncare bună. Nu are voie decât carne de pui şi carne de vită. Şi salate. Toate costă, dar n-am pus nimic la socoteală. Numai să-l vedem sănătos, să ne spună că nu mai este nicio problemă. I-a căzut părul, are probleme, tot din cauza medicamentelor, şi la înghiţit… I-am spus, şi noi şi medicul, că se va face bine. Dar nu pot să vă spun ce e în sufletul meu când îmi spune că moare, că ştie el că nu mai trăieşte mult, pentru că a văzut doi copii, din salonul de lângă salonul lui, care au murit. Nu putem să-i scoatem asta din minte. Îi vorbesc însă de casă, de şcoală, pentru că-i place mult să înveţe, şi parcă se mai înveseleşte. Îmi spune mereu la telefon să-i duc matematica şi abecedarul, pentru că nu vrea să rămână în urmă“, povesteşte, printre lacrimi, tatăl.

Lupta pentru a-i acorda singurului lor copil o şansă este de-abia la început pentru Paula şi Iulian. „Aşteptăm să vedem ce ne spun medicii, pentru că nu ne putem duce nicăieri să cerem ajutor până nu avem acele hârtii. Dar e groaznic să ştii că viaţa copilului tău depinde de o sumă de bani. Bani pe care nu doar că nu-i ai, dar nici nu îndrăzneşti să visezi că ai putea să-i strângi. Ne-am mai interesat cum este procedura, ştim că există un formular pentru Casa de Asigurări… Ne-au mai spus că, în funcţie de rezultatele analizei, ar putea să facă intervenţia şi la Târgu-Mureş, unde ne-ar costa doar 75.000 euro. Însă nu ştim, nu mai ştim ce să facem. Poate, cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu ajutorul celor care, deşi nu ne cunosc, se gândesc ce e în sufletul nostru de părinţi, avem şanse mai mari să câştigăm lupta“, încheie Iulian.  (Gazeta de Olt)

20 octombrie 2008. În contul tatălui lui Claudiu au început să se adune banii, donaţiile în lei atingând, până vineri la prânz, suma de aproximativ 11.500 de lei. Deocamdată, suma strânsă este infimă. „Zilele acestea am tot vorbit cu medicul de la Bucureşti care îl tratează pe băiat şi care ne-a spus că trebuie să ne mişcăm foarte repede, astfel încât Claudiu să nu prindă în România următoarea cură de citostatice. Trebuie să plecăm să facem transplantul. E singura lui şansă, acum, cât boala este în remisie. Suntem disperaţi“, a spus mama băiatului.

S-au primit promisiuni că dosarul pentru susţinerea financiară a intervenţiei din fondurile ministerului va fi luat curând în discuţie. Răspunsul, având în vedere suma deosebit de mare, poate fi însă negativ. (Gazeta de Olt)

24 octombrie 2008. Claudiu Voicu, băiatul de opt ani care a fost diagnosticat în martie, anul acesta, cu leucemie limfoblastică, ar putea pleca în străinătate pentru efectuarea transplantului, chiar în cursul lunii noiembrie. În urma intervenţiilor la Ministerul Sănătăţii, Autoritatea de Sănătate Publică a primit o adresă prin care i se cer alte două oferte de la clinici din străinătate, după care se va lua o decizie. S-au primit chiar promisiuni că după depăşirea acestui hop, copilul ar putea pleca să facă transplantul de măduvă luna viitoare.

Coordonatoarea departamentului de programe din cadrul Autorităţii de Sănătate Publică, dr. Ramona Lesnic, a declarat că deocamdată s-a reuşit corespondenţa cu reprezentanta unei clinici din Israel, recunoscută, de altfel, pentru rezultatele bune obţinute în acest gen de intervenţii medicale. „Reprezentanta clinicii cunoaşte foarte bine legislaţia din România, pentru că au mai fost tratate persoane de la noi din ţară acolo, şi ar putea chiar să ne transmită şi a doua ofertă, tot din Israel, astfel încât să se ia rapid o decizie. Am aflat însă că, în cazuri similare, ministerul a suportat costurile în proporţie de 70 – 80%, fiind nevoie ca restul de bani să se acopere din alte surse. Costurile cred că vor fi asemănătoare cu oferta existentă, din Ungaria, anume aproximativ 200.000 dolari“, a declarat dr. Lesnic.

Mama băiatului a declarat că în aceste zile trebuie să rezolve o problemă de sănătate apărută pe neaşteptate, în prezent fiind internată cu Claudiu la Craiova. „Cred că a contractat o infecţie. I s-a umflat măseaua şi nu s-a băgat nici un medic stomatolog să-l trateze. Astăzi (ieri – n.r.) i-au făcut analize şi sper să se rezolve cât mai repede totul, să plecăm acasă pentru a putea întocmi actele. Altfel, băiatul e bine. Am vorbit şi cu medicii de la Bucureşti şi ne-au încurajat cu toţii“, a spus Paula Lucianu, mama micuţului. (Gazeta de Olt)

17 noiembrie 2008. Claudiu Voicu a primit şansa transplantului de măduvă efectuat în străinătate, Ministerul Sănătăţii aprobând dosarul şi promiţând să suporte mare parte din costurile medicale. Când greul părea că a trecut, familia a aflat că nu poate pleca în Ungaria, destinaţia stabilită în cele din urmă de minister pentru transplant, pentru că nu s-au îndeplinit toate formalităţile. În era informaticii, mesajele ajung greu de la o persoană responsabilă la alta, mamei băiatului dându-i-se vestea că foarte probabil va putea pleca spre Ungaria doar spre sfârşitul lunii. „Doctoriţa noastră de la Bucureşti mă sună în fiecare zi şi mă întreabă de ce nu plecăm, că boala băiatului se agravează şi nu vrea să înceapă o nouă cură de citostatice. Îi spun că nici eu nu mai ştiu ce să mai fac, că nu depinde de mine. Acum câteva zile, am văzut un alt caz la televizor, o fetiţă din Constanţa, care suferea tot de boala de care suferă Claudiu. Tot aşa, ministerul i-a aprobat dosarul şi trebuia să plece, în sfârşit, într-o sâmbătă, dar fata a murit vineri. M-a mai speriat şi discuţia cu doamna din Ungaria, care mi-a spus că mergem acum, i se fac teste, după care ne trimite în ţară până când se găseşte un donator compatibil. Un alt copil aşteaptă de trei ani să se găsească şi nu s-a întâmplat nimic până acum“, a povestit mama băiatului, care nu mai ştie cui să ceară lămuriri sau ce să facă pentru a grăbi lucrurile.

Şefa Compartimentului programe din cadrul ASP, dr. Ramona Lesnic, a declarat că Ministerul Sănătăţii a transmis, în sfârşit, că s-a aprobat o primă sumă, echivalentul a aproximativ 15.000 de dolari, pentru evaluarea de pretransplant, urmând ca restul sumei pentru costurile de transplant şi tratament posttransplant să se deblocheze treptat. Următorul pas este deschiderea unui cont în moneda străină, livrarea sumei către clinică şi confirmarea de primire. Formalităţi care pentru băiatul de nici opt ani înseamnă risc major. (Gazeta de Olt)

Pentru Claudiu au luptat Paula Herlo şi Ovidiu Lefter.

Aprilie 2009. Ştirile PTO TV. Avem viata in sange: Un copil de 8 ani risca sa moara din cauza birocratiei

Viata unui copil de 8 ani depinde de un transplant medular. Pentru ca nu are un donator in familie, medicii romani nu-l pot salva, desi in trei clinici de la noi se face transplant cu celule stem. Claudiu este condamant la moarte, deoarece tara lui nu are un Registru National al Donatorilor Onorifici. In aceasta situatie, doctorii nu au cum sa-i caute un donator in registrele internationale, unde sunt inscrisi 13 milioane de oameni. O clinica din Ungaria l-a primit la tratament, dar costurile se ridica la 100.000 de euro. Desi dosarul este depus la Minister inca de anul trecut, copilul nu a plecat nici acum si risca sa moara din cauza birocratiei.

Claudiu are 8 ani, dar vorbeste cu intelepciunea omului mare, trecut prin multe necazuri. Sedintele lungi cu citostatice, lunile petrecute in spital, zilele apasatoare in care isi privea mama plangand l-au transformat in micul om mare. Nu se teme de transplant, se teme ca nu va apuca ziua in care il va face.

Filmul despre Claudiu:

http://stirileprotv.ro/exclusiv/avem_viata_in_sange/avem-viata-in-sange-un-copil-de-8-ani-risca-sa-moara-din-cauza-birocratiei.html

6 aprilie 2009. Ajutaţi un copil de 8 ani să trăiască. Îl cheamă Marian Claudiu Voicu şi are opt ani. Anul trecut, în martie, a fost diagnosticat cu leucemie acută limfoblastică. Vestea îngrozitoare a fost completată de o alta la fel de rea: părinţii lui Marian nu sunt compatibili pentru transplantul medular.

Totuşi există şansa unei operaţii salvatoare în străinătate, mai precis în Ungaria. Potrivit Asociaţiei P.A.V.E.L., care se îngrijeşte de copiii bolnavi de cancer,  Spitalul Laszlo din Budapesta a evaluat costurile intervenţiei medicale la 191.600 de dolari plus alte 40.000 de euro, costuri legate de identificarea unui donator compatibil.
Vestea bună este că autorităţile din Ungaria au găsit deja un donator de măduvă în baza de date şi-l aşteaptă pe Marian pentru transplant. Vestea rea este, evident, legată de bani. Statul român, prin Ministerul Sănătăţii, a promis că va acoperi suma necesară operaţiei. Ulterior s-a răzgândit, invocând insuficienţa fondurilor. (Adevărul)

8 aprilie 2009. Ministerul Muncii a aprobat alocarea de fonduri pentru operaţia lui Dragoş în Israel, deşi iniţial refuzase dosarul, din cauza lipsei banilor”. În aceeaşi zi s-a aprobat şi dosarul lui Claudiu:

Voicu Marian Claudiu, 8 ani, leucemie, 176.472 USD

http://www.sgg.ro/legislativ/docs/2009/03/9wvqgn_zkf8b3jx0pchs.pdf

17 iulie 2009. Claudiu Voicu, băieţelul de opt ani din comuna Găneasa, bolnav de leucemie acută limfoblastică, a cărui viaţă depindea de un transplant medular, a reuşit, după un an şi trei luni, să îşi împlinească visul: acela de a redeveni un copil normal. După o luptă istovitoare cu tratamentele lungi şi chinuitoare la Institutul Oncologic Fundeni, Claudiu a învins. Acest copil nu este doar norocos. El este un adevărat luptător. A reuşit să îşi învingă teama, şi-a încurajat tot timpul părinţii şi le-a dat puterea să lupte cu boala, cu disperarea, cu zecile de obstacole birocratice, cu un sistem care trebuia zguduit din toate părţile pentru a se pune în mişcare.
După un an şi trei luni, Claudiu vrea să mulţumească tuturor oamenilor care au fost alături de el şi să le spună cât este de fericit. Operaţia vieţii sale, transplantul de măduvă, s-a realizat, pe 22 iunie 2009, la Clinica Szent Lazlo din Ungaria. El va rămâne internat în spital până în luna septembrie. Reamintim că pentru realizarea transplantului, copilul avea nevoie de aproape 200.000 de dolari, sumă care a fost acoperită de Ministerul Sănătăţii prin Casa de Asigurări de Sănătate şi Direcţia de Sănătate Publică Olt. (Gazeta de Olt)

Matusa lui Claudiu, acum 28 zile. Multumim foarte mult d-nei Paula Herlo, fara dansa Claudiu nu ajungea sa plece in Ungaria sa faca transplantul, multumim mult tuturor oamenilor care au donat bani pentru a-l ajuta, multumim f mult si familiei Carstea. Tin sa spun ca transplantul s-a facut, dar din pacate a fost cam tarziu, organismul ii este foarte slabit si nu mai lupta din cauza chimioterapiei cu citostatice facuta un an de zile, iar acum Claudiu se zbate intre viata si moarte, numai o minune de la Dumnezeu il poate salva.

25 august 2009. Claudiu Voicu, baietelul de 8 ani din Ganeasa Olt, a murit la spital, in Ungaria.

Dumnezeu să te odihnească în pace, Claudiu

.

Steluţele de mare

.

Ca să nu se mai întâmple: Avem viaţă în sânge

https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/05/24/posibile-rude-neinrudite-avem-viata-in-sange-tcsh-transplantul-de-celule-stem-hematopoietice

Anunțuri

4 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace ! 😦

    Simona

    19 Septembrie 2009 at 18:34

  2. Dumnezeu sa-l odihneasca si sa ii intareasca pe parinti!

    adriana

    20 Septembrie 2009 at 14:46

  3. Un copil curajos, intelept… ca un batran intelept
    ii placea sa deseneze munti, sa joace sah…
    chiar daca stiu ca nimic nu poate consola parintii ii rog sa primeasca cele mai sincere condoleante-suntem multi cei care-l pomenim pe Claudiu, multi care simtim ca s-a mai pierdut o lupta
    Dumnezeu sa-ti dea odihna si pace, puisorule!

    Flori

    20 Septembrie 2009 at 21:24

  4. Micuţul războinic a mers să se joace şi el cu îngerii…, iar părinţii au rămas să lupte în viaţă sau cu viaţa fără el. Greu! Greu…
    Dumnezeu să îi ajute şi să-i întărească, iar pe dragul de Claudiu să-l iubească şi să-l primească la EL ca pe un suflet de la care am învăţat cu toţii câte ceva frumos!

    Până se trezeşte sistemul ne mor toţi copiii şi oamenii… Mă întreb uneori dacă le pasă sau dacă nu asta şi vor…să devenim o naţiune bolnavă din toate punctele de vedere.

    Lady Allia

    1 Octombrie 2009 at 21:50


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: