Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Puiul

with 22 comments

CerebralPalsyLIFE

La marginea lăstarului, un pui de prepeliţă, cu aripa ruptă, stă zgribulit de frig. Se clatină într-o parte şi într-alta, şi pică mort, cu degetele ghearei împreunate ca pentru închinăciune.

În trei paturi dintr-un spital, trei pui de om, cu aripile rupte, stau zgribuliţi de singurătate.

Se clatină într-o parte şi într-alta, atât pot ei să facă. Şi să zâmbească.

Sunt orfani. S-au născut bolnavi, sau Dumnezeu ştie… „Mamele” lor s-au lipsit de ei, habar nu am de ce motive.

Trei copii cu paralizie cereblală. Trei copii orfani.

Am înţeles că mereu sunt aduşi copii bolnavi din centrele de plasament la spital, la Budimex. La Pediatrie, etajul 5. Alaltăieri erau trei. Iulia, Florin şi Andrei. Nu ştiu câţi copii bolnavi sunt în total, în orfelinate. Aveau nişte perfuzii, nu ştiu cu ce. Curaţi, foarte curaţi. Albi, foarte albi. Nu mirosea a nimic, totul e ok.

Treci de oncologie, pe un coridor lung. Treci de o scară. Apoi sunt ei.

Într-un salon era Andrei.

Stătea în funduleţ la marginea pătuţului cu grilaj. Picioruşele erau ca nişte beţişoare şi erau aduse în faţă, ca la yoga – nici nu ştiu cum să explic. Îşi mişca mânuţele, i-am dat o jucărioară, a apucat-o, a zâmbit. Apoi a aruncat-o. Asistenta mi-a spus că nu ştia ce este aia jucărie. Mai mult de 5 ani nu i-am dat. Are 8 ani. Vasile Andrei, orfan cu nume. Urma ca joi (ieri) să plece din spital înapoi, la centrul de plasament. Şi să revină, când o trebui.

În alt salon erau Iulia şi Florin.

Iulia era întinsă pe spate şi părea că doarme, cu ochii larg deschişi. Picioruşele erau normale, dar nu şi le mişca. Mânuţele erau precum ale puiului. Cu degetuţele împreunate ca pentru rugăciune. Mai mult de 5 ani nu i-am dat. Are 7. Frunză Iulia, orfan cu nume. A mângâiat-o Maria şi a vorbit cu ea. Iulia a început să se mişte, să reacţioneze – nu dormea… A zâmbit. Iulia i-a zâmbit Mariei.

Florin dormea. Nu ne-am apropiat de el, să nu îl trezim. Picioruşele lui, ca două beţişoare, aveau aceeaşi poziţie – de yoga. Dumitru Florin, 4 ani. Orfan cu nume.

Asistenta de la pediatrie ne-a văzut când am venit la Ştefănel. Mai pe seară m-a chemat să îmi spună şi de ei – da, mai sunt şi asistente cărora le pasă. Deşi, sincer, nu ştiu cum mai fac faţă femeile astea atâtor nenorociri, zi de zi.

M-am dus, am văzut, le-am chemat şi pe Maria şi Iulia. Eu ştiu de copiii cu paralizie cerebrală, am mulţi pe blog, ştiu de la părinţii lor despre ce este vorba. Ele nu văzuseră niciodată.

Am întrebat ce le trebuie. Pampers nr. 4, nr. 5 şi nr. 6, şerveţele umede, şampon şi unguent Triderm. Au hăinuţe (adică nişte tricouri – cu asta erau „îmbrăcaţi” toţi trei, câte un tricou şi câte un pampers). De jucării nu au cunoştinţă. Nu ştiu ei ce sunt alea.

M-am dus la Alexandra (mama lui Ştefănel) şi i-am cerut împrumut un pachet de scutece. Avea un nr. 4 şi l-am dus pentru Florin.

Astăzi mă duc cu Iulia. Iulia duce pentru Iulia un pachet de pampers nr. 6 (aşa s-a nimerit, cu Iulia şi Iulia). A vrut Maria să îmi dea bani pentru un pachet de pampers nr. 6, dar Iulia a spus că îl cumpără ea. Nu ştia Iulia că va cumpăra pampers pentru Iulia. – lista e la mine. Eu le-am luat câte un unguent, şampon şi şerveţele umede – pentru Florin şi Iulia, pe Andrei nu îl mai găsesc acolo. Le duc astăzi.

Dacă simţiţi nevoia să faceţi o pomană şi nu aveţi cui, la etajul 5, la Pediatrie Budimex (M.S.Curie) găsiţi pui orfani de om cu aripi frânte.

Un pampers, 1 leu şi 30 de bani.

Astăzi cer numărul de telefon al doamnei asistente – în cazul în care veţi vrea să luaţi legătura cu cineva.

Frunză Iulia, 7 ani. Dumitru Florin, 4 ani. Vasile Andrei, 8 ani.

Pampers numerele 4, 5 şi 6. Şerveţele umede (din acelea pentru bebeluşi). Şampon pentru copii. Unguent Triderm. Poate ştiţi pe cineva la o companie farmaceutică, Tridermul ăsta este mic şi scump.

Nu am fotografii cu Iulia, Florin şi Andrei, dar pun o fotografie oarecare, a unui copil oarecare din lumea asta, născut cu paralizie cerebrală.

Cu ocazia asta, sper ca mult mai mulţi oameni să înţeleagă de ce părinţii care au copii bolnavi de tetrapareză spastică se străduiesc să îi ducă la recuperare, la clinica din Ucraina sau la cea de la Chişinău, în clinicile din Ungaria, Austria sau Germania.

Fără tratament, fără recuperare, ei ajung ca orfanii din spital.

Adică aşa:

CerebralPalsyM

P.S. Mi-am amintit că asistenta a tras sertarul noptierei de la patul Iuliei. În el era un sigur pampers (cam mic, numărul 5, Iulia are nevoie de 6), adus de Sister (Sister, adică măicuţa de la Sisters of Mercy, din Irlanda).

Imaginea pampersului singuratic din sertarul Iuliei m-a dărâmat. Singurătatea Iuliei, a mea, a ta, a tuturor.

Imaginea pampersului bălăngănind singuratic în sertarul Iulie mi-a adus aminte de singurătatea sertarului meu de spital, acum mulţi mulţi ani. Care a rămas gol o săptămână.

De două zile stau şi mă întreb ce mănâncă copiii ăstia. Cred că lapte, cu biberonul. Aşa cred.

Later edit.

Am fost cu Iulia la spital. Cei doi copii au acum ce le trebuie şi pentru săptămâna viitoare. Iulia mare a mai adus pentru Iulia mică şi tricou, maieuţ, chiloţei, cearşaf şi faţă de pernă. Pentru Andrei un ursuleţ, el ştie să se joace. Iulia mare a îmbrăcat-o pe Iulia mică cu tricoul. Dacă este foarte cald, sau copiii au temperatură, nu sunt ţinuţi îmbrăcaţi, transpiră prea tare şi asta le face rău.

Am vorbit cu doamna asistentă, mai pe larg şi în amănunt. Am numărul dânsei de telefon (i-am promis că nu o bat la cap, o sun doar în momentul în care mai avem ceva pentru ei – sau şi alţi oameni vor să ajute).

Doamna asistentă – Paula – a fost fericită-fericită că ne-am dus. Sincer, cred că nu se aştepta să ne mai întoarcem. Dacă îmi spunea cineva că un pachet de pamperşi, nişte şampon, nişte şerveţele umede şi două alifii pot face un cadru medical să răsufle uşurat şi să zâmbească, nu credeam.

Copiii cu paralizie cerebrală repartizaţi la Budimex sunt în număr de 4. Ei sunt aduşi – nu mereu în acelaşi timp – la tratament în spital pentru o săptămână sau două (cât timp este nevoie) apoi sunt duşi din nou la orfelinate (unul din sectorul 4, altul din 5 – în cazul de faţă). Sunt aduşi mai mereu, dar nu după un program anume. Mai precis sunt aduşi chiar şi dacă fac febră.

Iulia are o sondă naso-gastrică, pe acolo este hrănită. Nu poate mânca, nici măcar cu biberonul. Andrei poate mânca, însă este cam complicat. Poate mânca, supă pasată de exemplu, însă diluată şi eu nu prea ştiu cam cât şi cum.

Am cerut voie să fac o fotografie. Vrem să încercăm să ajutăm, cât putem, din buzunarul nostru, de oameni simpli şi fără vreun interes. Pentru că aşa este creştineşte. Iar dacă oamenii ştiu că este nevoie de ajutor o vor face. Am văzut cum au făcut cu Ştefănel. Important este să afle că cineva strigă după ajutor.

Iulia şi Iulia

IuliaSiIulia1

Iulia şi Andrei

IuliaSiAndrei3

Andrei

Andrei3 Andrei4

Am trecut şi pe la Ştefănel, normal. Iulia a adus fructe. Mai multe.

Eu am primit cadou un şerveţel şi un zâmbet de la Ştefănel. A început să mă recunoască. Şi râde când mă vede. Făcea citostatice. Chiar şi aşa a râs. E ceva…

Anunțuri

22 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. no coment

    adriana

    28 August 2009 at 15:24

  2. le duc eu maine un pachet de scutece , servetele umede, sampon, iaurt si biscuiti

    adriana

    28 August 2009 at 22:15

    • Adriana, sa o cauţi pe doamna Paula. Vezi că am updatat, Iulia nu poate mânca normal, doar un medicament sub formă de sirop i se dă pe guriţă, atât. Posibil ca Andrei să poată mânca iaurt, dar mai bine întrebi, să nu îi facem rău. Mulţumesc.

      isabellelorelai

      28 August 2009 at 22:55

  3. sigur…nici nu ma gandeam sa le dau fara stirea asistentei sau a infirmierei…multumesc

    adriana

    28 August 2009 at 23:41

  4. stii ce frumos mi-a zambit astazi Iulia (stai ca a fost ieri..acum am vazut cat e ceasul…am tinut-o de manuta si i-am vorbit zambind…nu cred ca a inteles ce ii spuneam, dar simtea ca ii vorbesc zambind…imi zambea si ea…si ii falfaiau genele alea mari…norocul meu ca sunt destul de calita…altfel cred ca as fi palns si acum, dupa cum ma stiu..dar cand ma apuca, imi aduc aminte imediat ce mi-a spus odata duhovnicul meu: „crestinii nu sunt plangaciosi, isi plang doar pacatele”

    adriana

    30 August 2009 at 00:11

    • Înţelege, Iulia înţelege ce i se spune – mi-a spus doamna Paula, dânsa îi dă medicamentul şi se înţelege cu Iulia, cât de cât…
      Mie mi-a spus un preot că e bine să plângi pentru alţii. Că lacrimile sunt şi ele bune la ceva, mai curăţă din mizeria lumii.

      isabellelorelai

      30 August 2009 at 10:46

  5. am uitat sa iti spun de micutul Vasile…la fel ca si la Iulia…ii zambeam in timp ce ii vorbeam …il tineam de manuta ..si ii vedeam bataile inimii…tu care il stii, intelegi ca exact asta e cuvantul potrivit…i se vad bataile inimii pe piept…

    adriana

    30 August 2009 at 00:16

    • Dacă îi spui Vasile, înseamnă te-ai întlnit cu doamna Paula. Ea îi spune Vasilică, dar acela este numele de familie. Prenumele este Andrei – am întrebat. Ştiu eu că ai să te rogi pentru el – de aceea îţi spun.
      Da, i se vede inima, ştiu. Ştiu, ştiu… Şi mai ştiu că are nevoie de o rugăciune…

      isabellelorelai

      30 August 2009 at 10:43

  6. Mi s-a frant inima cand i-am vazut pe Pui in poze….

    Simona

    30 August 2009 at 14:45

  7. bine ca mi-ai spus…asa stiam de la d-ra Raluca…cand am ajuns eu, se terminase programul doamnei Paula

    adriana

    30 August 2009 at 19:04

  8. oare mai sunt in spital iulia si andrei?

    adriana

    2 Septembrie 2009 at 14:55

  9. Buno,
    zilele aceste o sa fac curat la Bogdan la hainutze/incaltaminte…crezi ca sunt utile copiilor din spital?Daca da da0mi adresa ta sa le pun la posta…
    Doamne ajuta!

    Gabi(2*mama)

    12 Septembrie 2009 at 12:32

  10. Bogdan are hainute care i-au ramas mici dar bune…unele chiar foarte bune…
    Are incaltaminte de anul acesta cumparata purtate f putin .Le-am spalat sunt ca noi

    Nu o gaseam(adresa) o am 🙂
    Nu-i bai daca tu crezi ca nu-i in regula pentru spital.Duc la copii orfani unde am facut gimnastica pana anu’ acesta.La gunoi nu ajung.

    Gabi(2*mama)

    12 Septembrie 2009 at 15:12

    • Gabi, ideea cred că ai înţeles-o: spital. Chiar dacă ei sunt săraci, atunci când le ducem ceva, le ducem un ceva bun, pe care noi l-am purta. Totul în pefectă stare. Asta era ideea nr. 2. Cuvântul pe care trebuia să îl foloseşti era „ordine”. Când ai spus curăţenie m-am gândit la altceva. Cred că era bine să lămurim. Acum ai spus şi cuvântul gunoi, colac peste pupăză. Deci: eu dacă văd că un lucru nu este în ordine chiar îl dau la gunoi. Slavă Domnului, până acum nu a fost cazul.

      isabellelorelai

      12 Septembrie 2009 at 15:18

      • Acele lucruri care nu-s in ordine,pe care eu sau copii mei nu le-am purta mi se pare normal sa le dau ca si carpe de sters la masina (la servici la al meu)iar ce nu se incadreza direct container.
        Hainutze noi nu am,ce am de oferit sunt f bune .Dar eu nu vreau sa supar/enervez pe nimeni am vrut doar sa ajut.

        Gabi(2*mama)

        12 Septembrie 2009 at 15:31

        • Gabi, nu am spus noi, am spus să fie ok. Nu s-a enervat nimeni, dar este bine să clarificăm. Nu are rost să dăm banii pe poştă, să cărăm etc, ca apoi să aruncăm. Am să îţi dau un exemplu. Eu, dacă văd că un lucru este super ok dar nu are un nasture sau este puţin descusut, cos. Am cusut şi jucării de pluş, dacă erau ok dar un pic descusute, ca să nu tragă copilul melana din ele, să baje în gură şi să se înece. Apoi bag totul la maşină, inclusiv jucării. Să fiu eu sigură că atunci când le duc nu se întâmplă nimic din vina mea.

          isabellelorelai

          12 Septembrie 2009 at 16:10

  11. […] le-a făcut apoi fotografii. Două zile mai târziu mă duc cu Iulia, la pediatrie, în vizită la puii părăsiţi. Iulia adusese fructe şi pentru câţiva copii de la oncologie. Ajung la Fabian. În salon cu el […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: