Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Drepturile pacienţilor. Obligaţiile? Contribuţiile? Comportamentul?

with 5 comments

Spunea bunica mea că degeaba ai un leu, dacă pâinea costă un leu şi zece bani. Fără ăia zece bani nu poţi cumpăra pâinea – trebuie să plăteşti  preţul întreg pentru că cel care a făcut pâinea a muncit cinstit şi tot cinstit trebuie plătită, până la ultimul bănuţ. Ce pot obţine unii fără a plăti nimic în ţara asta? Nişte servicii medicale.

Văzând diferenţa dintre sistemul medical din România şi cel din Franţa în cazul Alexiei, Carmen a pus, pentru a suta oară, aceleaşi întrebări pertinente: De ce? De ce ei pot şi noi nu? Când va fi bine şi la noi? Pe scurt, doar un exemplu – Andreea Toma, mama Alexiei – care plăteşte asigurare la CNAS – a obţinut Formularul E 112 pentru copil şi povesteşte momentul plecării de urgenţă din Bucureşti – cu un avion medicalizat pe care l-a închiriat personal din Germania – şi cel al sosirii la Paris:

România: „Pe 31 iulie, la pranz, am primit ok-ul de zbor si am aflat ca ora de decolare este 17.45 de pe Aeroportul Baneasa. Doctorita din spital a sunat la salvare si o doamna binevoitoare ne-a garantat ca la ora 15.30 va veni o salvare ATI sa ne duca la aeroport. Pe la ora 14 am sunat la aeroport ca sa cer permisiunea de a intra cu salvarea pana la avion si un domn amabil ne-a solicitat datele de identificare ale soferului si ale noastre. Cred ca doar Dumnezeu a manat-o pe d-na doctor sa sune din nou la salvare ca sa ceara numele soferului… I s-a raspuns sec, de catre un coordonator, ca nu vor trimite o salvare ATI pentru  ca n-am facut cerere cu 24 ore inainte. Era ora 15. M-am gandit ca puteau macar sa ne anunte si cautam alta varianta, dar nu…  Am incercat sa-i explic ca este o situatie urgenta, ca a fost totul imprevizibil si am rugat-o sa ne ajute. M-a certat putin apoi mi-a zis sa fac o cerere si mi-a inchis telefonul. Salvarea a venit, totusi.”

Franţa: Drumul de la aeroportul din Franta si pana la Spitalul Necker l-am facut cu o salvare insotita de 2 politisti pe motociclete, ce degajau pur si simplu drumul in fata noastra. Credeti-ma, n-am mai vazut asa ceva. In tot drumul de la aeroport si pana la spital, nu cred sa fi incetinit salvarea mai mult de 30 secunde si asta pentru ca erau cateva masini la semafor, asa ca ne-au redirectionat pe contrasens…”

Păi va fi bine şi în România când toată lumea va plăti asigurare medicală, ca în Franţa şi când nu vom mai fi trataţi la grămadă, plătitori cu neplătitori tot aia. În România suntem 5.100.000 de plătitori la CNAS. Deci noi le plătim şi celorlalţi serviciile medicale. Cinci milione de oameni plătim pentru douăzeci de milioane. Noi plătim pentru interlopii care se taie între ei şi care apoi devastează spitalele de urgenţă şi pentru „inşii” tari în pumni, pentru cei care nu dau bani la sistem ci „plătesc” direct în buzunarul medicilor confundând spitalul cu hotelul. Noi plătim pentru cei care nu au contribuit în viaţa lor la sistemul de sănătate dar care cheamă salvarea acasă şi apoi iau la bătaie personalul medical, că aşa vor ei. Noi plătim pentru cei care nu au muncit în viaţa lor şi care nu au contribuit niciodată, dar vor să fie trataţi. Noi, cei care plătim, suntem la fel de prost trataţi ca şi cei care nu plătesc. Sau mai prost, pentru că noi, plătitorii, suntem civilizaţi, noi nu ne impunem prin forţă sau cu ameninţări. Noi, cei care plătim, suntem nişte fraieri – se pare. Noi, cei care plătim, suntem lăsaţi să crăpăm la coadă la urgenţe pentru că interlopul înjunghiat care nu a plătit în viaţa lui vine cu toată gaşca şi dacă nu este el salvat primul atunci golanii fac prăpăd. O solidaritate ciudată… Impusă de stat. Cu cine suntem noi, de fapt, solidari? Înţeleg să fiu solidară cu o familie cinstită de oameni – cu doi-trei copii şi tatăl rămas şomer, cu un pensionar, cu o persoană cu handicap, cu un copil sau un tânăr grav bolnav, cu copiii abandonaţi, cu un elev sau student, cu o tânără mămică. Dar să fiu solidară cu interlopii plini de aur şi merţane care fentează sistemul, doar pentru că aşa vrea statul? Chiar suntem proşti? Noi suntem cei fentaţi, nu statul. Sistemul medical este prost pentru că LEGEA este proastă.

Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii mă obligă pe mine, plătitor: ART. 219. Obligaţiile pe care pacienţii asiguraţi le au în sistemul asigurărilor sociale de sănătate pentru a putea beneficia de drepturile conferite prin lege: (…..) f) sa aiba o conduita civilizata fata de personalul medico-sanitar; g) sa achite contributia datorata fondului si suma reprezentand coplata, in conditiile stabilite prin contractul-cadru (….). Legea 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii nu îl obligă cu nimic pe neplătitor: ART. 220. Persoanele care nu fac dovada calitatii de asigurat beneficiaza de servicii medicale numai in cazul urgentelor medico-chirurgicale si al bolilor cu potential endemo-epidemic si cele prevazute in Programul national de imunizari, monitorizarea evolutiei sarcinii si a lauzei, servicii de planificare familiala in conditiile art. 223, in cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru.

Adică eu, ca plătitor, am obligaţia să scot banul şi am o conduită civilizată faţă de personalul medico-sanitar, iar neplătitorul are dreptul să bată personalul medico-sanitar, gratis? Sistemul din România în ansamblul său este prost. Nu statul plăteşte, noi plătim, din munca noastră. Iar politicienii „merg pe burtă”, pentru voturi, lăsând impresia că statul alocă bani de la buget pentru toţi, egal. Universal, cică. Dacă statul este corect, de ce nu îmi înapoiază în fiecare an o parte din banii pe care i-am plătit dar nu am beneficiat de servicii medicale, pentru cu nu a fost cazul? Să-şi păstreze o parte din bani pentru personalul medical care a fost prezent zi şi noapte în spital în eventualitatea în care eu, asigurat, m-aş fi îmbolnăvit, şi să îmi returneze partea pe care consideră că mi-ar fi fost necesară pentru investigaţii, internare şi tratament – de care nu am beneficiat. Are de unde să îmi înapoieze statul banii? Nu. De ce? Pentru că a făcut legi proaste. Sau poate că statul a folosit banii mei pentru investiţii – poate a reparat spitale, poate că a cumpărat aparatură medicală modernă. Am dreptul să ştiu.

Sistemul medical francez i-a recunoscut Andreei Toma toate drepturile de asigurat ale unui cetăţean din UE şi a tratat-o ca atare. Sistemul medical românesc a pus-o pe asigurată să facă cerere pentru o ambulanţă echipată ATI, cu 24 de ore înainte, în cazul în care un medic pediatru garanta că era o situaţie de urgenţă, respectiv copilul unui asigurat se zbătea între viaţă şi moarte. Dar când au făcut cerere la salvare cu 24 de ore înainte interlopii care s-au înjunghiat reciproc la reglări de conturi sau în birturi? Constituţia României garantează, prin articolul 34: „Dreptul cetăţeanului român la ocrotirea sănătăţii, statul român obligându-se să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea sănătăţii populaţiei”. Iar statul a luat măsuri: a luat bani din asigurarea mea şi a familiei mele şi i-a tratat pe cei care nu plătesc. Şi pentru că aşa garantează Constituţia, s-a făcut Legea Drepturilor Pacientului – „În sensul prezentei legi: prin pacient se înţelege persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizează serviciile de sănătate” (cam aiurea faza cu persoana sănătoasă care utilizează serviciile de sănătate…). Lege care, din punctul meu de vedere ar trebui modificată şi completată. Să devină Legea Drepturilor şi Obligaţiilor Pacientului.

Pacienţii ar trebui să fie obligaţi să plătească.Toţi cei care sunt valizi – pot munci, adică. Sau care au un venit – şi se vede clar că au, din moment ce vin cu maşinile de lux la spital şi au kile de aur pe ei. S-au învăţat toţi să se ducă la urgenţă că e gratis. Nu e gratis! Noi, asiguraţii plătim. Şmecherii se taie între ei şi noi, fraierii, plătim. Plătim şi reparaţiile din spital. Pacienţii ar trebui să fie obligaţi să nu îşi mai pună viaţa în pericol, aiurea. De multe ori mă gândesc că un neplătitor la fondul de sănătate care provoacă un accident grav este tratat egal cu cel pe care l-a accidentat, plătitor la sistem. Iar dacă neasiguratul care a provocat accidentul rămâne schilodit, primeşte certificat şi indemnizaţie de handicap de la stat. Pacienţii ar trebui să respecte normele de igienă şi sănătate publică. Când neasiguratul se umple de boli venerice, noi îi plătim tratamentul, că aşa e legea – 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii – articolul 38 prevede obligaţia cetăţenilor români (şi a celorlalte persoane aflate pe teritoriul României) de a se supune măsurilor de prevenire şi combatere a bolilor transmisibile şi de a respecta normele de igienă şi sănătate publică. Dacă neasiguratul contaminează veneric sau se sustrage tratamentului medical, intervine Codul Penal. Închisoare sau o amendă. Amendă pe care nu o va plăti niciodată, pentru că nu vrea – sau nu are bani. Iar perioada de detenţie i-o plătim tot noi. Pacienţii ar trebui să se spele. Pacienţii ar trebui să se comporte civilizat… Multe ar trebui să facă pacienţii. Dar pacienţii vor drepturi, să plătească. Să îşi facă toţi asigurare şi să respecte obligaţiile. Ca şi Franţa, România este în Europa. Şi în UE.

Iar dacă plătiţi şi nu sunteţi mulţumiţi, dacă plătiţi şi sunteţi trataţi prost, acestea vă sunt drepturile:

Legea nr. 46 din 21.01.2003 privind drepturile pacientului, Monitorul Oficial nr. 51 din 29.01.2003. Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I – Dispozitii generale

Art. 1. In sensul prezentei legi: a) prin pacient se intelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizeaza serviciile de sanatate; b) prin discriminare se intelege distinctia care se face intre persoane aflate in situatii similare pe baza rasei, sexului, varstei, apartenentei etnice, originii nationale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale; c) prin ingrijiri de sanatate se intelege serviciile medicale, serviciile comunitare si serviciile conexe actului medical; d) prin interventie medicala se intelege orice examinare, tratament sau alt act medical in scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare; e) prin ingrijiri terminale se intelege ingrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci cand nu mai este posibila imbunatatirea prognozei fatale a starii de boala, precum si ingrijirile acordate in apropierea decesului.

Art. 2. Pacientii au dreptul la ingrijiri medicale de cea mai inalta calitate de care societatea dispune, in conformitate cu resursele umane, financiare si materiale.

Art. 3. Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umana, fara nici o discriminare.

CAPITOLUL II – Dreptul pacientului la informatia medicala

Art. 4. Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum si la modul de a le utiliza.

Art. 5. (1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului profesional al furnizorilor de servicii de sanatate. (2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.

Art. 6. Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale, precum si cu privire la date despre diagnostic si prognostic.

Art. 7. Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste sa fie informat in cazul in care informatiile prezentate de catre medic i-ar cauza suferinta.

Art. 8. Informatiile se aduc la cunostinta pacientului intr-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; in cazul in care pacientul nu cunoaste limba romana, informatiile i se aduc la cunostinta in limba materna ori in limba pe care o cunoaste sau, dupa caz, se va cauta o alta forma de comunicare.

Art. 9. Pacientul are dreptul de a cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege o alta persoana care sa fie informata in locul sau.

Art. 10. Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia investigatiilor, diagnostic si tratament, cu acordul pacientului.

Art. 11. Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o alta opinie medicala.

Art. 12. Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului si ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii.

CAPITOLUL III – Consimtamantul pacientului privind interventia medicala

Art. 13. Pacientul are dreptul sa refuze sau sa opreasca o interventie medicala asumandu-si, in scris, raspunderea pentru decizia sa; consecintele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.

Art. 14. Cand pacientul nu isi poate exprima vointa, dar este necesara o interventie medicala de urgenta, personalul medical are dreptul sa deduca acordul pacientului dintr-o exprimare anterioara a vointei acestuia.

Art. 15. In cazul in care pacientul necesita o interventie medicala de urgenta, consimtamantul reprezentantului legal nu mai este necesar.

Art. 16. In cazul in care se cere consimtamantul reprezentantului legal, pacientul trebuie sa fie implicat in procesul de luare a deciziei atat cat permite capacitatea lui de intelegere.

Art. 17. (1) In cazul in care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia este in interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa isi dea consimtamantul, decizia este declinata unei comisii de arbitraj de specialitate. (2) Comisia de arbitraj este constituita din 3 medici pentru pacientii internati in spitale si din 2 medici pentru pacientii din ambulator.

Art. 18. Consimtamantul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, pastrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, in vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.

Art. 19. Consimtamantul pacientului este obligatoriu in cazul participarii sale in invatamantul medical clinic si la cercetarea stiintifica. Nu pot fi folosite pentru cercetare stiintifica persoanele care nu sunt capabile sa isi exprime vointa, cu exceptia obtinerii consimtamantului de la reprezentantul legal si daca cercetarea este facuta si in interesul pacientului.

Art. 20. Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat intr-o unitate medicala fara consimtamantul sau, cu exceptia cazurilor in care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului si evitarii suspectarii unei culpe medicale.

CAPITOLUL IV – Dreptul la confidentialitatea informatiilor si viata privata a pacientului

Art. 21. Toate informatiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidentiale chiar si dupa decesul acestuia.

Art. 22. Informatiile cu caracter confidential pot fi furnizate numai in cazul in care pacientul isi da consimtamantul explicit sau daca legea o cere in mod expres.

Art. 23. In cazul in care informatiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditati, implicati in tratamentul pacientului, acordarea consimtamantului nu mai este obligatorie.

Art. 24. Pacientul are acces la datele medicale personale.

Art. 25. (1) Orice amestec in viata privata, familiala a pacientului este interzis, cu exceptia cazurilor in care aceasta imixtiune influenteaza pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile acordate si numai cu consimtamantul pacientului. (2) Sunt considerate exceptii cazurile in care pacientul reprezinta pericol pentru sine sau pentru sanatatea publica.

CAPITOLUL V – Drepturile pacientului in domeniul reproducerii

Art. 26. Dreptul femeii la viata prevaleaza in cazul in care sarcina reprezinta un factor de risc major si imediat pentru viata mamei.

Art. 27. Pacientul are dreptul la informatii, educatie si servicii necesare dezvoltarii unei vieti sexuale normale si sanatatii reproducerii, fara nici o discriminare.

Art. 28. (1) Dreptul femeii de a hotari daca sa aiba sau nu copii este garantat, cu exceptia cazului prevazut la art. 26. (2) Pacientul, prin serviciile de sanatate, are dreptul sa aleaga cele mai sigure metode privind sanatatea reproducerii. (3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familiala eficiente si lipsite de riscuri.

CAPITOLUL VI – Drepturile pacientului la tratament si ingrijiri medicale

Art. 29. (1) In cazul in care furnizorii sunt obligati sa recurga la selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile in numar limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale. (2) Criteriile medicale privind selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament se elaboreaza de catre Ministerul Sanatatii si Familiei in termen de 30 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi si se aduc la cunostinta publicului.

Art. 30. (1) Interventiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai daca exista conditiile de dotare necesare si personal acreditat. (2) Se excepteaza de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenta aparute in situatii extreme.

Art. 31. Pacientul are dreptul la ingrijiri terminale pentru a putea muri in demnitate.

Art. 32. Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material si de sfaturi pe tot parcursul ingrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, in masura posibilitatilor, mediul de ingrijire si tratament va fi creat cat mai aproape de cel familial.

Art. 33. Pacientul internat are dreptul si la servicii medicale acordate de catre un medic acreditat din afara spitalului.

Art. 34. (1) Personalul medical sau nemedical din unitatile sanitare nu are dreptul sa supuna pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sa il recompenseze altfel decat prevad reglementarile de plata legale din cadrul unitatii respective. (2) Pacientul poate oferi angajatilor sau unitatii unde a fost ingrijit plati suplimentare sau donatii, cu respectarea legii.

Art. 35. (1) Pacientul are dreptul la ingrijiri medicale continue pana la ameliorarea starii sale de sanatate sau pana la vindecare. (2) Continuitatea ingrijirilor se asigura prin colaborarea si parteneriatul dintre diferitele unitati medicale publice si nepublice, spitalicesti si ambulatorii, de specialitate sau de medicina generala, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. Dupa externare pacientii au dreptul la serviciile comunitare disponibile.

Art. 36. Pacientul are dreptul sa beneficieze de asistenta medicala de urgenta, de asistenta stomatologica de urgenta si de servicii farmaceutice, in program continuu.

CAPITOLUL VII – Sanctiuni

Art. 37. Nerespectarea de catre personalul medicosanitar a confidentialitatii datelor despre pacient si a confidentialitatii actului medical, precum si a celorlalte drepturi ale pacientului prevazute in prezenta lege atrage, dupa caz, raspunderea disciplinara, contraventionala sau penala, conform prevederilor legale.

CAPITOLUL VIII – Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 38. (1) Autoritatile sanitare dau publicitatii, anual, rapoarte asupra respectarii drepturilor pacientului, in care se compara situatiile din diferite regiuni ale tarii, precum si situatia existenta cu una optima. (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligati sa afiseze la loc vizibil standardele proprii in conformitate cu normele de aplicare a legii. (3) In termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, Ministerul Sanatatii si Familiei elaboreaza normele de aplicare a acesteia, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 39. Prezenta lege intra in vigoare la 30 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Art. 40. La data intrarii in vigoare a prezentei legi se abroga art. 78, 108 si 124 din Legea 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei, publicata in Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum si orice alte dispozitii contrare.

http://www.amf-b.ro/pdf/drepturile_pacientului_legea46.pdf

Ordin Nr. 386 din 7 aprilie 2004 privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003. Emitent: Ministerul Sanatatii. Publicata in: Monitorul Oficial Nr. din 356 din 22 aprilie 2004. Avand in vedere prevederile art. 38 alin. (3) din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, vazand Referatul de aprobare al Directiei generale asistenta medicala nr. OB 3.992/2004, in temeiul prevederilor Hotararii Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii, cu modificarile si completarile ulterioare, ministrul sanatatii emite urmatorul ordin:

ART. 1. Se aproba Normele de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.

ART. 2. Respectarea prevederilor prezentului ordin este obligatorie pentru toti furnizorii de servicii de sanatate din Romania.

ART. 3. Directia generala asistenta medicala, celelalte directii din Ministerul Sanatatii, directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti, ministerele si institutiile cu retea sanitara proprie, precum si unitatile sanitare de orice fel vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.

ART. 4. Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

ANEXA 1. NORME de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr. 46/2003

ART. 1. Unitatile sanitare de orice fel, denumite in continuare unitati, care acorda ingrijiri de sanatate sau ingrijiri terminale si in care sunt efectuate interventii medicale, au obligatia de a furniza pacientilor informatii referitoare la: a) serviciile medicale disponibile si modul de acces la acestea; b) identitatea si statutul profesional al furnizorilor de servicii de sanatate; c) regulile si obiceiurile pe care trebuie sa le respecte pe durata internarii in unitati cu paturi; d) starea propriei sanatati; e) interventiile medicale propuse; f) riscurile potentiale ale fiecarei proceduri care urmeaza a fi aplicata; g) alternativele existente la procedurile propuse; h) date disponibile rezultate din cercetari stiintifice si activitati de inovare tehnologica; i) consecintele neefectuarii tratamentului si ale nerespectarii recomandarilor medicale; j) diagnosticul stabilit si prognosticul afectiunilor diagnosticate.

ART. 2. (1) Unitatile trebuie sa asigure accesul egal al pacientilor la ingrijiri medicale, fara discriminare pe baza de rasa, sex, varsta, apartenenta etnica, origine nationala, religie, optiune politica sau antipatie personala. (2) Fiecare unitate trebuie sa cuprinda in regulamentul propriu de organizare si functionare prevederi referitoare la obligatia personalului angajat privind dreptul pacientilor la respect ca persoane umane.

ART. 3. Unitatile trebuie sa utilizeze toate mijloacele si resursele disponibile pentru asigurarea unui inalt nivel calitativ al ingrijirilor medicale.

ART. 4. In situatia in care interventiile medicale sunt refuzate de catre pacienti care isi asuma in scris raspunderea pentru decizia lor, acestora trebuie sa li se explice consecintele refuzului sau opririi actelor medicale.

ART. 5. In situatia in care este necesara efectuarea unei interventii medicale unui pacient care nu isi poate exprima vointa, personalul medical poate deduce acordul acestuia dintr-o exprimare anterioara a vointei, daca aceasta este cunoscuta.

ART. 6. (1) In situatia in care, pentru efectuarea unei interventii medicale, se solicita consimtamantul reprezentantului legal al pacientului, acesta trebuie sa fie implicat in adoptarea deciziei, in limitele capacitatii sale de intelegere. (2) In situatia in care furnizorii de servicii medicale considera ca interventia este in interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza sa isi dea consimtamantul, unitatile au obligatia efectuarii in cel mai scurt timp posibil a demersurilor pentru constituirea comisiei de arbitraj de specialitate, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare.

ART. 7. (1) Fotografierea sau filmarea pacientilor in unitati, in cazurile in care imaginile sunt necesare pentru stabilirea diagnosticului si a tratamentului sau pentru evitarea suspectarii unei culpe medicale, se efectueaza fara consimtamantul acestora. (2) In toate situatiile care nu sunt prevazute la alin. (1) unitatile sunt obligate sa asigure obtinerea consimtamantului pacientului.

ART. 8. Participarea la activitati de cercetare stiintifica medicala a persoanelor care nu sunt capabile sa-si exprime vointa poate fi realizata numai dupa obtinerea consimtamantului reprezentantilor legali si numai in situatia in care cercetarea respectiva este efectuata si in interesul pacientilor.

ART. 9. Unitatile trebuie sa asigure accesul neingradit al pacientilor la datele medicale personale.

ART. 10. (1) In situatiile in care se solicita informatii cu caracter confidential, unitatile au obligatia sa asigure respectarea cadrului legal privind furnizarea acestora. (2) In situatiile in care datele referitoare la viata privata, familiala a pacientului influenteaza pozitiv stabilirea diagnosticului, tratamentul sau ingrijirile acordate, unitatile le pot utiliza, dar numai cu consimtamantul acestora, fiind considerate exceptii cazurile in care pacientii reprezinta pericole pentru ei insisi sau pentru sanatatea publica.

ART. 11. In situatiile in care sarcina reprezinta un factor de risc major si imediat pentru sanatatea femeii gravide, se acorda prioritate salvarii vietii mamei.

ART. 12. In asigurarea serviciilor din domeniul sanatatii reproducerii, unitatile trebuie sa asigure conditiile necesare alegerii de catre pacienti a celor mai sigure metode din punct de vedere al eficientei si lipsei de riscuri.

ART. 13. (1) Unitatile au obligatia de a asigura efectuarea de interventii medicale asupra pacientului numai daca dispun de dotarile necesare si de personal acreditat. (2) Interventiile medicale asupra pacientului pot fi efectuate in absenta conditiilor prevazute la alin. (1) numai in cazuri de urgenta aparute in situatii extreme.

ART. 14. Unitatile pot asigura, la cererea pacientului sau a familiei acestuia, cadrul adecvat in care acesta poate beneficia de sprijinul familiei si al prietenilor, de suport spiritual si material pe tot parcursul ingrijirilor medicale.

ART. 15. (1) La cererea pacientilor internati, unitatile cu paturi trebuie sa asigure conditiile necesare pentru obtinerea de catre acestia a altor opinii medicale, precum si pentru acordarea de servicii medicale de catre medici acreditati din afara unitatii. (2) Plata serviciilor medicale acordate pacientilor internati de catre medicii prevazuti la alin. (1) se efectueaza in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare.

ART. 16. In scopul asigurarii continuitatii ingrijirilor acordate pacientilor, precum si a serviciilor comunitare necesare dupa externare, unitatile stabilesc parteneriate cu alte unitati medicale publice si nepublice, spitalicesti si ambulatorii, care dispun de medici, cadre medii sanitare si de alt personal calificat.

http://www.cnas.ro/?id=15

Persoanele cu afecţiuni deosebit de grave, care nu pot fi tratate în ţară, pot fi trimise la tratament în străinătate.

ATRIBUŢIILE COMISIILOR DE SPECIALITATE TERITORIALE DE TRIMITERE LA TRATAMENT ÎN STRĂINĂTATE

1. Examinează bolnavul şi documentaţia medicală, în vederea stabilirii diagnosticului complet al afecţiunii de bază (clinic, etiologic, funcţional, histopatologic, topografic, forma şi stadiul evolutiv), consemnând totodată şi eventualele boli asociate;

2. În situaţia în care tratamentul bolnavului examinat poate fi efectuat în ţară, recomandă unitatea medicală în care bolnavul urmează să fie tratat, întocmind în acest scop documentaţia medicală necesară;

3. Recomandă internarea pacientului într-o clinică din centrul universitar în care funcţionează comisia, în cazul în care sunt necesare investigaţii suplimentare pentru stabilirea diagnosticului şi a conduitei terapeutice;

4. Completează procesul-verbal medical pe care îl trimite direcţiei de sănătate publică judeţene sau a municpiului Bucureşti în termen de maxim 14 zile de la evaluarea pacientului. Recomandă, de asemenea minim 3 clinici la care pacientul poate efectua tratament în străinătate, furnizând şi datele de contact ale acestora (adresă, telefon, fax).

Selectarea clinicilor se face în ordine descrescătoare, pe baza următoarelor criterii:

– experienţa în domeniu şi rezultate obţinute;

– calitatea serviciilor oferite;

– costul estimativ al tratamentului (cel mai mic).

Comisia are obligaţia de a argumenta scris selecţia clinicilor pentru tratament în străinătate.

5. Completează fişa specială pentru bolnavii cu afecţiuni hematologice care solicită transplant de celule STEM hematopoietice.

6. Informează pacientul sau aparţinătorii acestuia despre boala de care suferă, intervenţia recomandată, rezultatele aşteptate în urma efectuării intervenţiei în străinătate, precum şi despre riscurile pe care le comportă intervenţia.

7. Evaluează pacientul la întoarcerea în ţară şi elaborează un raport medical, trimis direcţiei de sănătate publică judeţene, în care este precizat beneficiul tratamentului efectuat. În cazul în care se impune continuarea tratamentului în străinătate se completează un nou proces verbal medical.

Trimiterea bolnavilor pentru tratament în străinătate se aprobă de Ministerul Sănătăţii numai pentru afecţiunile care nu pot fi tratate în ţară, pe baza unei documentaţii medicale întocmite de direcţiile de sănătate publice. Aceasta se face numai pentru bolnavii înscrişi pe lista unui medic de familie, care au parcurs toate niveluriel de acordare a asistenţei medicale, respectiv asistenţă medicală primară, de specialitat. şi care au fost spitalizaţi în unităţi sanitare care oferă servicii medicale de înaltă calitate profesională şi tehnică, dar a căror sănătate nu a fost restabilită.

ACTE NECESARE URMĂRII TRATAMENTULUI

Documentele medicale ale bolnavului (copie de pe fişa pacientului, biletul de ieşire din spital, analizele etc.) se depun de către medicul de familie, aparţinător sau bolnav la direcţia de sănătate publică în a cărei rază teritorială domiciliază, împreună cu o cerere din partea bolnavului sau a aparţinătorului.

Decizia trimiterii pentru tratament medical în străinătate este adoptată după examinarea documentaţiei medicale a bolnavului de către o comisie a Ministerului Sănătăţii, formată din ministrul sănătăţii, ministrul secretar de stat pe probleme de asistenţă medicală, directorul general al Direcţiei generale asistenţă medicală şi directorul Direcţiei relaţii cu Parlamentul, legislaţie şi contecios.

În cazul în care solicitările de finanţare a tratamentelor în străinătate depăşesc fondurile aprobate lunar cu această destinaţie, comisia Ministerului Sănătăţii va aproba finanţarea tratamentului în străinătate pe baza următoarelor criterii de prioritate:

1. Riscul vital legat de evoluţia bolii;

2. Beneficiul estimat pentru bolnav;

3. Vârsta pacientului.

Mai multe despre Formularul E 112 şi Ordinul 50/2004:

https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/03/este-greu-dar-posibil

Declaraţia promovării drepturilor pacienţilor în Europa

Consultarea Europeană OMS asupra Drepturilor Pacientilor, care a avut loc la Amsterdam in 1994 (28 – 30 martie), a autorizat documentul „Principii ale Drepturilor Pacientilor în Europa: un cadru comun” ca un set de principii pentru promovarea si implementarea drepturilor pacientilor în statele europene membre ale OMS. Au fost luate în considerare următoarele instrumente interguvernamentale, ce oferă împreună un cadru si un set de concepte de bază care se pot aplica la drepturile pacientilor: Declaratia Universală a Drepturilor Omului (1948); Conventia Internatională asupra Drepturilor Civile si Politice (1966); Conventia Internatională asupra Drepturilor Economice, Sociale si Culturale (1966); Conventia Europeană asupra Drepturilor Umane si Libertătilor Fundamentale (1950); Carta Socială Europeană (1961).

Drepturile pacientilor

1. Drepturile omului si valori în îngrijirile de sănătate

Instrumentele mentionate în introducere trebuiesc întelese ca aplicându-se în mod specific în cadrul îngrijirilor de sănătate si ar trebui deci notat că valorile umane exprimate în aceste instrumente se vor reflecta în sistemul de îngrijiri de sănătate.

Mai trebuie de asemenea mentionat că acolo unde se impun limite exceptionale asupra drepturilor pacientilor, acestea trebuie să fie în concordantă cu instrumentele drepturilor omului si să aibă o bază legală în legile tării. Se mai poate observa că drepturile specificate mai jos detin o responsabilitate corespunzătoare de a actiona cu grijă fată de sănătatea celorlalti si pentru drepturile lor.

1.1. Fiecare are dreptul la respect al persoanei sale ca fiintă umană.

1.2. Fiecare are dreptul la auto-determinare.

1.3. Fiecare are dreptul la integritate fizică si mentală si la securitatea propriei sale persoane.

1.4. Fiecare are dreptul la respect pentru propria sa confidentialitate.

1.5. Fiecare are dreptul de a avea propriile sale valori morale si culturale, si dreptul de a i se respecta convingerile filozofice si religioase.

1.6. Fiecare are dreptul la o protectie a sănătătii, atât cât este disponibilă prin măsuri adecvate de prevenire a maladiilor si îngrijiri de sănătate, si la posibilitatea de a urmări atingerea celui mai înalt nivel de sănătate posibil.

2. Informarea

2.1. Informatiile despre serviciile de sănătate si despre cel mai bun mod de a le utiliza, trebuie să fie disponibile publicului, pentru a putea beneficia de ele toti cei interesati.

2.2. Pacientii au dreptul de a fi complet informati asupra stării lor de sănătate, inclusiv asupra factorilor medicali ai conditiei lor; despre procedurile medicale propuse, despre riscurile potentiale si beneficiile fiecărei proceduri; despre alternative la procedurile propuse, inclusiv efectul non-tratamentului; si despre diagnostic, prognoză si progresul tratamentului.

2.3. Informatiile pot fi refuzate pacientilor în mod exceptional atunci când există un motiv întemeiat pentru a crede că această informatie le-ar cauza un mare rău, fără nici un fel de exceptie a unor posibile efecte pozitive.

2.4. Informatiile trebuiesc comunicate pacientilor într-un mod adecvat cu capacitatea lor de întelegere, minimalizând folosirea unor termeni nefamiliari de terminologie tehnică. Dacă pacientul nu vorbeste limba comună, trebuie să existe o formă de interpretare disponibilă.

2.5. Pacientii au dreptul ca, la cererea lor expresă, să nu fie informati.

2.6. Pacientii au dreptul să aleagă cine, dacă există cineva, să fie informat în locul lor.

2.7. Pacientii ar trebui să aibe posibilitatea de a obtine o a doua părere.

2.8. Atunci când sunt internati într-o institutie de îngrijiri de sănătate, pacientii trebuie să fie informati despre identitatea si statutul profesional al furnizorilor de servicii de sănătate care au grijă de ei si de orice reguli si obiceiuri care au legătură cu sederea si îngrijirea lor.

2.9. Pacientii trebuie să fie capabili să ceară si să li se dea un sumar scris al diagnosticului,al tratamentului si îngrijirilor lor atunci când se externează dintr-o institutie de îngrijiri de sănătate.

3. Consimtământul

3.1. Acordul informat al pacientului este un imperativ pentru orice interventie medicală.

3.2. Un pacient are dreptul să refuze sau să oprească o interventie medicală. Implicatiile refuzului sau opririi unei astfel de interventii trebuie explicate cu grijă pacientului.

3.3. Atunci când un pacient nu este capabil să-si exprime vointa si când este necesară o interventie medicală urgentă, acordul pacientului se poate deduce, doar dacă nu este evident, dintr-o exprimare anterioară a vointei, că într-o astfel de situatie, consimtământul ar fi refuzat.

3.4. Atunci când este necesar consimtământul unui reprezentant legal si când interventia este absolut urgentă, aceasta se poate face, dacă nu este posibil să se obtină la timp consimtământul reprezentantului.

3.5. Atunci când se cere consimtământul reprezentantului legal, pacientii (fie ei minori sau adulti), trebuie oricum să fie implicati în procesul de luare a deciziei, atât cât permite capacitatea lor de întelegere.

3.6. Dacă un reprezentant legal refuză să-si dea consimtământul, iar dacă doctorul sau alt furnizor este de părere că interventia este în interesul pacientului, atunci hotărârea trebuie transferată unui tribunal sau unei alte forme de arbitraj.

3.7. În toate celelalte situatii în care pacientul nu este capabil să-si dea consimtământul si în care nu există un reprezentant legal sau unul desemnat de către pacient în acest scop, trebuiesc luate decizii adecvate pentru a substitui procesul de luare a deciziilor, luând în considerare ceea ce se stie si, pe cât posibil, ce se poate presupune despre dorintele pacientului.

3.8. Consimtământul pacientului este cerut pentru păstrarea si folosirea tuturor substantelor corpului omenesc. Consimtământul se poate presupune atunci când acestea trebuiesc folosite în cursul diagnosticului, tratamentului si îngrijirilor pacientului respectiv.

3.9. Consimtământul informat al pacientului este necesar pentru participarea la procesul de învătământ medical clinic.

3.10. Consimtământul informat al pacientului este imperativ pentru participarea sa la cercetarea stiintifică. Toate protocoalele trebuiesc supuse unor proceduri de revizuire etică, adecvată.

O astfel de cercetare nu trebuie făcută asupra celor care nu sunt capabili să-si exprime vointa, cu exceptia obtinerii consimtământului unui reprezentant legal si dacă cercetarea poate fi în interesul pacientului.

Ca o exceptie de la cerinta ca implicarea să fie în interesul pacientului, o persoană handicapată poate fi implicată într-o cercetare de observatie care nu reprezintă un beneficiu direct asupra sănătătii sale, dacă acea persoană nu face obiectiuni, riscul si/sau afectarea sunt minime, iar cercetarea are o valoare semnificativă si nu sunt disponibile alte metode alternative sau alti subiecti pentru cercetare.

4. Confidentialitatea

4.1. Toate informatiile despre starea de sănătate a pacientului, despre conditia medicală, diagnostic, prognoză si tratament si toate informatiile cu caracter personal trebuiesc păstrate confidential, chiar si după moarte.

4.2. Informatiile confidentiale pot fi divulgate doar dacă pacientul îsi dă consimtământul explicit sau dacă legea sustine acest lucru în mod expres. Consimtământul se poate presupune atunci când informatiile sunt divulgate altor furnizori de îngrijiri de sănătate implicati în tratamentul pacientului.

4.3. Toate datele despre identitatea pacientului trebuiesc protejate. Protectia acestora trebuie să fie adecvată cu modul lor de stocare. Substantele umane din care derivă date care pot fi identificate trebuiesc protejate corespunzător.

4.4. Pacientii au drept de acces la dosarele lor medicale, la înregistrările tehnice si la orice alte dosare care au legătură cu diagnosticul, tratamentul si îngrijirile primite sau cu părti din acestea. Un astfel de acces exclude date referitoare la terti.

4.5. Pacientii au dreptul să ceară corectarea, completarea, stergerea, clarificarea si/sau aducerea la zi a datelor personale si medicale referitoare la ei si care sunt incorecte, incomplete, ambigue sau depăsite sau care nu sunt relevante pentru diagnostic, tratament si îngrijiri.

4.6. Nu poate să existe nici un amestec în viata privată, familială a pacientului cu exceptia situatiei în care aceasta este necesară pentru diagnosticul pacientului, pentru tratament si îngrijiri, si numai dacă pacientul îsi dă consimtământul.

4.7. Interventiile medicale trebuiesc făcute doar atunci când există un respect adecvat pentru viata privată a individului. Aceasta înseamnă că o anume interventie se poate face doar în prezenta acelor persoane care sunt necesare pentru interventie, doar dacă pacientul nu cere altceva.

4.8. Pacientii internati în institutiile de sănătate au dreptul să se astepte la facilităti fizice care asigură confidentialitatea, mai ales atunci când furnizorii de servicii de sănătate le oferă îngrijiri personale sau execută examinări si tratamente.

5. Îngrijiri si tratament

5.1. Fiecare are dreptul să primească îngrijiri de sănătate adecvate cu nevoile sale de sănătate, inclusiv îngrijiri preventive si activităti care au ca scop promovarea sănătătii. Serviciile ar trebui să fie disponibile si accesibile în mod echitabil, fără discriminare si în conformitate cu resursele financiare, umane si materiale disponibile într-o societate dată.

5.2. Pacientii au dreptul colectiv la o anumită formă de reprezentare la fiecare nivel al sistemului de îngrijiri de sănătate, în probleme referitoare la planificarea si evaluarea serviciilor, inclusiv limitele, calitatea si functionarea îngrijirilor acordate.

5.3. Pacientii au dreptul la o calitate a îngrijirile care este marcată atât de standarde tehnice ridicate cât si de o relatie umană între pacient si furnizorii de servicii de sănătate.

5.4. Pacientii au dreptul la continuitatea îngrijirilor, inclusiv la cooperare între toti furnizorii de îngrijiri de sănătate si/sau institutiile care pot fi implicate în diagnostic, tratament si îngrijiri.

5.5. În împrejurările în care furnizorii trebuie să aleagă între pacientii potentiali pentru un anume tratament care există în măsură limitată, toti pacientii pentru acel tratament au dreptul la o procedură de selectie cinstită pentru tratamentul respectiv. Alegerea trebuie să se bazeze pe criterii medicale si trebuie făcută fără disriminare.

5.6. Pacientii au dreptul să aleagă si să schimbe doctorul sau pe ceilalti furnizori de servicii de sănătate si institutia de îngrijiri de sănătate, dacă aceasta este compatibilă cu functionarea sistemului de îngrijiri de sănătate.

5.7. Pacientii pentru care nu mai există motive medicale de internare într-un institut de îngrijiri de sănătate au dreptul la o explicatie cuprinzătoare înainte de a fi transferati într-un alt loc sau de a fi trimisi acasă. Transferul poate avea loc numai după ce o altă institutie de îngrijiri de sănătate a acceptat să primească pacientul. Atunci când acesta este externat si când conditiile sale o cer, serviciile comunitare si cele la domiciliu trebuie să fie disponibile.

5.8. Pacientii au dreptul să fie tratati cu demnitate în legătură cu diagnosticul lor, cu tratamentul si îngrijirile, care trebuiesc acordate cu respect pentru cultura si valorile acestora.

5.9. Pacientii au dreptul să se bucure de sprijin din partea familiilor, rudelor si prietenilor în timpul îngrijirilor si tratamentului si să primească sprijin spiritual si sfaturi tot timpul.

5.10. Pacientii au dreptul de a-si usura suferintele în conformitate cu starea actuală a cunostintelor.

5.11. Pacientii au dreptul la îngrijiri terminale umane, pentru a putea muri cu demnitate.

6. Aplicarea

6.1. Exercitarea drepturilor din acest document implică faptul că sunt stabilite mijloace adecvate în acest scop.

6.2. Pacientii trebuie să se poată bucura de aceste drepturi, fără discriminare.

6.3. În exercitarea acestor drepturi, pacientii trebuie să fie supusi doar la acele limite care sunt compatibile cu instrumentele drepturilor umane si în conformitate cu o procedură prevăzută de lege.

6.4. Dacă pacientii nu pot beneficia ei însisi de drepturile din acest document, acestea ar trebui exercitate de reprezentantul lor legal sau de o persoană desemnată de către pacient în acest sens; atunci când nici o astfel de persoană sau reprezentant legal nu a fost desemnată, ar trebui luate alte măsuri pentru reprezentarea pacientilor.

6.5. Pacientii trebuie să aibe acces la asemenea informatii si sfaturi care să le permită să-si exercite drepturile stabilite în acest document. Acolo unde pacientii simt că drepturile nu le-au fost respectate, atunci ar trebui ca ei să poată face o plângere. Pe lângă faptul că pot recurge la tribunal, ar trebui să existe mecanisme independente, la nivel institutional si la alte nivele care să faciliteze procesul de comunicare, arbitrare si judecare a plângerilor.

Aceste mecanisme ar trebui, printre altele, să asigure că informatiile în legătură cu procedurile de plângeri sunt disponibile pacientilor si că o persoană independentă este accesibilă si disponibilă pentru ei, pentru a se consulta referitor la modul de actiune cel mai adecvat.

Aceste mecanisme ar trebui să asigure mai departe că, acolo unde este necesar, există asistentă disponibilă pentru pacienti. Acestia au dreptul ca plângerile lor să fie examinate si considerate în mod drept, complet, efectiv si prompt si să fie informati despre rezultatul acestor examinări.

7. Definitii

În aceste Principii ale Drepturilor Pacientilor în Europa au fost folositi următorii termeni, având următoarele întelesuri:

PACIENTI: Utilizatori ai serviciilor de sănătate, fie ei sănătosi sau bolnavi.

DISCRIMINARE: Distinctie între persoane aflate în situatii similare, pe baza rasei, sexului, religiei, optiunilor politice, originii nationale sau sociale, asociatiei cu o minoritate natională sau antipatiei personale.

ÎNGRIJIRI DE SĂNĂTATE: Servicii medicale, de nursing sau servicii combinate acordate de furnizorii de servicii de sănătate si de institutiile de sănătate.

FURNIZORI DE ÎNGRIJIRI DE SĂNĂTATE: Medici, asistente, stomatologi sau alti profesionisti de sănătate.

INTERVENTIE MEDICALĂ: Orice examinare, tratament sau alt act care are scopuri de diagnostic preventiv, terapeutice sau de reabilitare si care sunt acordate de un medic sau de un alt furnizor de servicii de sănătate.

INSTITUTIE DE ÎNGRIJIRI DE SĂNĂTATE: Orice facilitate de îngrijiri de sănătate cum ar fi spitalul, institutiile pentru handicapati sau căminele de bătrâni.

ÎNGRIJIRI TERMINALE: Îngrijiri acordate unui pacient atunci când nu mai este posibil să-i se îmbunătătească prognoza fatală a stării bolii sale, cu mijloacele de tratament disponibile, precum si îngrijirile acordate în apropierea mortii.

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

9 August 2009 la 16:28

5 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Noi nu prea cunoastem aceste drepturi.Acum n-am timp sa citesc ,insa imi notez link-ul ca nu se stie niciodata…
    Multa sanatate!

    g1b2i3

    10 August 2009 at 22:08

  2. buna tuturor
    noi romanii nu ne prea cunoastem drepturile ,insa cine le respecta?
    la spital cand mergi pe cine intereseaza daca ai bani?
    medicul iti spune,
    eu pot sa-ti dau viata sau sa ti-o iau?
    ie caz real ,ce rusine .
    lege ie facuta pt a se respecta ,nu pt a se discuta.
    salutari tuturor

    ana

    13 Septembrie 2009 at 12:32

  3. Sunt din Cluj-Napoca, va rog sa-mi scieti de unde pot obtine Formularul nr.121 sau 112 privind trimiterea la un spital in strainatate{Franta}pentru operatie. Am deja planificare la un spital de chirurgie in Paris.Multumesc anticipat.

    Dusa Gheorghe

    23 August 2010 at 20:22


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: