Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Ruleta rusească

with 7 comments

RuletaRuseasca

În iulie 2009, la ministerul sănătăţii erau depuse peste 100 de dosare ale oamenilor cu afecţiuni de sănătate deosebit de grave, care solicitau acordarea de ajutor pentru tratament medical şi intervenţii chirurgicale în străinătate.

Din cele peste 100 au fost alese 10, considerate foarte urgente.

Din cele 10 considerate foarte urgente, erau bani doar pentru 4 bolnavi.

Când Andreea şi Marian mi-au dat vestea am amuţit – cred că a fost pentru prima dată când nu le-am răspuns la mesaj. Nu am ştiut ce să spun.

În faţa ochilor mi-au apărut mulţi oameni morţi şi un revolver.

Marian, 28 de ani, cancer al sângelui: „Toate dosarele stau pe loc, situatia bolnavilor se agraveaza si tot asa. Pentru aprobari se formeaza o comisie, care o sa aleaga 4 oameni din cei peste 100, restul raman pe bara, dar trebuie sa se bucure ca nu le expira dosarul, intra automat luna viitoare in comisie si daca nici atunci nu se aproba intra urmatoarea luna si tot asa pana cand din cei peste 100 de oameni mai raman 10 – 20 care reusesc sa supravietuiasca in tot acest timp…”

„Din bugetul Sanatatii si din Fondul de solidaritate sociala noi alocam, in fiecare an, sume importante de bani si, pana in acest moment, cred ca mai bine de 30 de persoane au plecat deja in strainatate, iar peste 90% sunt copii” – ministrul Sanatatii Ion Bazac, dupa sedinta de guvern din 25 februarie 2009. Pentru anul 2009, fondurile Ministerului Sanatatii pentru tratamente in strainatate se ridica la aproximativ 23 de milioane de lei.

Salvează vieţi

http://salveazavieti.ro

Asociaţia „Salvează Vieţi” militează pentru imbunatatirea sistemului medical din Romania. Vreţi sa le fiţi alături? Aici sunt cateva cazuri. Daca aveţi idei, le puteţi scrie pe adresa info@salveazavieti.ro.

Luni, 17 august 2009, la ora 17.45, câţiva „no name” din Bucureşti ne punem tricouri albe şi îndrăznim să facem un simplu exerciţiu de solidaritate – ne întâlnim pe trotuarul din faţa Muzeului Antipa – vis-a-vis de Guvernul României, la un miting cât se poate de civilizat. O oră (sau două) din viaţa noastră de „no name” sănătoşi (nu se ştie până când) le-o dăruim altor „no name”, dar grav bolnavi – care nu pot fi trataţi în România, din motive bine cunoscute. Ei nu ne cunosc pe noi, noi nu îi cunoaştem pe ei. Pe unii i-am văzut la televizor, în ziare, pe bloguri. Pe alţii nu. Sunt peste o sută de oameni numiţi în acest moment „dosare”. Printre ei: Marian George David, Ionela Linte, Alexandra Ostafi şi mulţi mulţi alţii. Peste 100. Mai multe aici:

https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/17/indrazniti-in-lume-veti-avea-necazuri-dar-indrazniti

Monitorul Oficial, 20.08.2009:

– Se aproba acordarea unui ajutor in suma de 124.035 euro pentru efectuarea tratamentului medical in strainatate pacientului David Marian George, in varsta de 28 de ani, din municipiul Bucuresti.

http://www.legestart.ro/Monitorul-Oficial-nr.581-din-20.08.2009-(M.-Of.-nr.581-2009-17702).htm

UPDATE 4 septembrie 2009. Marian şi Andreea se pregătesc de plecare. Sâmbătă, 5 septembrie 2009, la ora 21.00, „îşi iau zborul” spre Tel Aviv 😀

Duminică dimineaţă, la prima ora, sunt aşteptaţi la spital.

Marian şi Andreea vă mulţumesc din tot sufletul tuturor, pentru tot ajutorul.

Doamne ajuta!

P.S. Marian mi-a promis solemn că după ce face transplantul „o cere” pe Andreea 😀

Anunțuri

7 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. O fi vorba despre noroc?

    Sanda

    2 August 2009 at 16:15

  2. nu stiu daca se poate numi noroc.. in orice caz este foarte trist si cand citesc despre asemenea lucruri ma gandesc cum de nu isi dau seama oamenii ca serviciile medicale costa, oriunde in lume, si ca pentru a-i ajuta pe cei din jur e nevoie sa contribuim si noi. vorbesc despre tichetele de sanatate, pe care unii nu le vor, fara sa realizeze ca sunt o sursa financiara care poate mari acel buget alocat tratamentelor subventionate de stat.

    Maria

    3 August 2009 at 06:41

  3. ziua buna…
    strigator la cer ce se intimpla… ca sa nu mai spun ca nici macar medicii de familie nu mai au bani si ce sa mai vorbim de compensarea macar a unor investigatii mai sofisticate… asta e masura capacitatilor manageriale ale demnitarilor si statului nostru.
    toate cele bune!

    i.o.flavius

    3 August 2009 at 08:27

  4. […] Ce îi rămâne de făcut celui care vrea să trăiască? Să lupte pentru a pleca în străinătate. În clinici care acceptă pacientul şi îi dau şanse în stadiul în care, în opinia unor medici români, „nu se mai poate face nimic”. În cazul în care o persoană diagnosticată cu o boală gravă cu evoluţie rapidă a fost acceptată, de exemplu, la INI Hanovra, va fi nevoit să apeleze la bunăvoinţa populaţiei pentru a-l ajuta, pentru că CNAS România nu are contract cu această clinică, deci este exclus să plece la operaţie sau tratament cu formularul E 112. Ar putea pleca cu bani din fondul de solidaritate, conform Ordinului 50/2004, doar dacă nu este o urgenţă – adică boala să suporte „o amânare” de 2-3 luni, necesare strângerii documentelor, întocmirii dosarului, depunerea la DSP, aprobări, comisie (se întâlneşte doar o dată pe lună), şedinţe de guvern etc. Şi, evident, dacă bolnavul are familie sau prieteni care să bată drumurile pentru el (s-a gândit cineva că un bolnav cu o tumoră cerebrală, cu dureri infernale de cap şi care este ameninţat cu orbirea nu are cum să bată toate drumurile astea?). Există şi riscul de a nu exista bani în fond iar dosarul să fie amânat din lună în lună până când… […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: