Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Archive for Iulie 1st, 2009

Salvaţi Steluţele de mare. Sebastian Mihai. Salvaţi declaraţia de dragoste a unei mame

with 13 comments

SebastianFerariu

Sebastian are 2 ani şi un pic. Este alintat Bibi. I se mai spune de alint Sebi şi Sebicu. Sebastian, un copil perfect sănătos la naştere. De aproape doi ani trage – şi trage din greu – din cauza neglijenţei. A nepăsării. Un alt copil nenorocit. O altă mamă disperată. Până când?

Nu am pus niciodată accent pe necazul părinţilor, în cazul unui copil bolnav. Doar pe suferinţa puiului de om. Dar simt că nu mai pot. Nu mai suport să aud şi să văd cum oamenii nenorocesc oameni. Nu mai suport să văd şi să aud cum oamenii sunt consideraţi, de către alţi oameni, obiectele muncii lor, pe care îi pot trata cu neglijenţă şi nepăsare.

Acum aproape 3 ani, o tânără năştea un băieţel. Prematur, dar au trecut cu bine, şi ea şi puiuţul, peste toate. Se numeşte Andreea şi este din Iaşi. Copilul este Sebastian. După o lună de la naştere, Andreea a scris pentru copilul ei o declaraţie de dragoste.

Niciodată nu am crezut că a fi mamă este un lucru atât de minunat. Acest sentiment mi se pare un vis. Câteodată nu îmi vine să cred că este al meu. E cel mai frumos dar primit de la Dumnezeu. Te iubesc puiul mamei şi să îţi dea Dumnezeu sănătate şi o viaţă cât mai frumoasă”.

Cuvinte pe care eu le consider a fi esenţa sentimentului matern. Revolta mea se transformă deja în ură împotriva celor care ne calcă vieţile în picioare, fără cea mai mică remuşcare.

Femeia aceasta pierduse deja o sarcină. Pe a doua a dus-o cu greu, era să îl piardă şi pe Sebastian. A născut un copil perfect sănătos. Dumnezeu i-a dat viaţă şi sănătate. Mâna omului l-a nenorocit. Până când? Până când…

După toată durerea, dezamăgirea, suferinţa pierderii primei sarcini, a venit şi cea de-a doua. Mi-am luat un test de sarcină însă nu am avut curaj să îl fac. După o noapte nedormită, la 5 dimineaţă eram în baie. Nu îmi venea să cred. Era prea frumos să fie adevărat. Au apărut şi temerile că nu voi purea duce sarcina până la capăt. Soţul meu era vesel, dar în acelaşi timp îi era frică pentru că ştia cât am suferit la pierderea primei sarcini. La 10 săptămâni am făcut hemoragie. Disperare: doctoriţa a spus să mă duc să mă chiureteze. A doua zi doctoriţa a decis să îmi mai facă o ecografie înainte, ca să fie sigură. Minune! Embrionul se dezvoltase, inima îi bătea… Totul era bine! Plângeam de fericire. Atunci a fost prima oară când am zis că acest copil va fi un luptător. Am făcut tratament, am stat în pat, mă rugam câte o noapte întreagă să fie bine. În săptămâna 24 aveam din nou eminta de avort. Din nou am făcut tratament, am stat în pat. În săptămâna 34 copilul era poziţionat cu capul cam în jos. Ecografie. Apoi control. Pe masă, surpriză: eminenţă de naştere prematură. Am plecat acasă tremurând de frică, bebe avea doar 2 kg. Nu credeam că un copil poate trăi cu această greutate. Trebuia să mai rezist până la 37 de săptămâni. O bătălie lungă de dus încă 3 săptămâni… Injecţii, pastile, rugăciuni, lacrimi. Nu am rezistat decât două. Am ajuns la spital. Era risc să mi se rupă colul, rigid din cauza tratamentului. Medicii au decis să mă opereze. Când m-am trezit am uitat de orice durere: am văzut comoara. Era roz spre roşu şi dormea. Apoi l-au dus la terapie intensivă deoarece avea 2200. A doua zi am urcat la bebe… o mână de om, dar un suflet ce va fi lângă mine toată viaţa. Aceasta este povestea naşterii îngeraşului meu luptător Sebastian-Mihai, pe care o dedic lui! Septembrie, 2006 (scrisoarea).

SebastianFerariuMic

Povestea lui Sebastian

Sebastian s-a născut pe 10 septembrie 2006. Cât de greu a venit pe lume aţi văzut deja. Un copil perfect sănătos.

La vârsta de 1 an a făcut o otită. Banal. O doctoriţă a decis să îi facă o puncţie transtimpanică. De atunci Sebastian stă mai mult prin spitale.

La câteva zile de la operaţie, Sebastian a devenit suspect de un microb luat din spital.

Medicii au spus că acest microb a generat o infecţie puternică. Diagnostic: otomastoidită cronică.

Sebastian a făcut injecţii timp de 2 luni. Infecţia nu s-a retras. Sebastian a fost operat la 1 an şi 3 luni. A urmat recuperare în spital.

„Sebastian a luat un microb din sala de operatie unde i se facuse o paracenteza (punctie) pentru ca avea o otita simpla… care a dezvoltat o otita seroasa puternica care a dus la operatie. El are 3 luni si jumate de la operatie… insa verdictul este cam urat… nu aude cu urechea operata. I s-a pus aerator transtimpanic la urechea dreapta, pentru a nu o afecta si luni i se va pune si la urechea stanga (cea operata) in speranta ca va putea fi drenat puroiul care se acumuleaza si sa dea drumul la auz”.

După câteva luni Sebastian a făcut febră. Copilul nu se mai oprea din plâns. A fost operat din nou în luna mai 2008.

La câteva zile după operaţie infecţia a reapărut. Medicii i-au pus pe părinţi să semneze un document prin care îşi dădeau acordul ca lui Sebastian să îi fie scoase toate oasele urechii. Şi să rămână surd complet. Aceasta era „şansa” ca infecţia să nu atingă creierul. 60% şanse. Nu au fost de acord şi au plecat la Bucureşti, unde Sebastian a fost operat din nou.

După 5 luni infecţia a recidivat. Părinţii au vândut din casă şi s-au mutat la Bucureşti ca să fie mai aproape de medic.

În februarie 2009, Sebastian a fost operat de urgenţă.

După a IV-a operaţie: „Operatia a fost un chin. 4 ore in care am asteptat un raspuns, unde nu se auzeau decat aparatele. A fost grav, daca mai stateam cateva zile ne loveam de alte probleme mult mai grave. Era riscul sa faca pareza faciala sau sa urce la cap, deja infectia macina osul, iar tubuletul de dren nu mai facea fata. Nu am dormit mai deloc. Cand dormea Sebi era repriza a doua cu varsaturile celor din salon si invers. Operatia ne-a terminat atat psihic cat si financiar. Erau in stare sa traga tot de pe tine… dar nu mai conta nimic. Important este sa fie puiul meu bine. Este posibil ca peste 6 luni – poate 1 an – sa fie nevoiti sa ii faca lui Sebastian o timpano-plasie, adica refacerea timpanului. Dar sper ca urechea sa se refaca, sa nu mai auzim niciodata de medici. In spital era atat de speriat incat nu vroia sa iasa din salon. Daca vedea pe cineva intrand se baga sub patura. Nu mai zic ca in ultimele zile a dormit cu sandalutele incaltat si prosopul nostru pe fata. Nu a suportat lenjeria de spital, miros, mancare, nimic. A facut reactie adversa la antibiotic care sa manifestat urat tare – inflamarea organelor genitale, si in cateva ore o iritatie care supura. Nu au putut sa ii faca decat 4 zile de antibiotice, sper sa nu fie probleme. Nu mai vreau sa imi mai amintesc de aceasta perioada, prefer doar sa vad partea buna a lucrurilor. Dupa cele 8 zile in care am stat la terapie intensiva si am vazut toata lumea care voma si urla de durere… Nu am avut curaj sa mananc de frica sa nu vars ca ei, cand ii vedeam in ce hal erau. Reanimarea… unde erau adusi toti cei din operatie care indurau trecerea anesteziei. Dumnezeu il apara mereu pe Sebi si stiu ca s-a nascut sub o stea norocoasa si e mereu un lupator pentru ca iese invingator din tot”.

Pe 13 aprilie a fost operat din nou. Medicul spunea că infecţia arăta ca un „ciorchine de strugure”. În loc de „boabe” crescuseră polipi. La nici o lună de la operaţie, infecţia a recidivat.

Pe 29 iunie 2009, Sebastian a primit rezultatul de la analize (secreţia otică): este infectat cu Staphylococus Aureus şi Preudomonas SP. Din nou antibiotice.

Părinţii au început să caute clinici în străinătate, în care Sebastian să facă analize complexe pentru a i se găsi locul infecţiei şi apoi tratament adecvat. O clinică din Germania îl primeşte, în iulie. Klinikum Augsburg, Prof.Dr. Franz Xaver Brunner, şeful clinicii ORL. Factura este de 10.620 de euro.

aici: Document Estimare de la Klinikum Augsburg

Sebastian a strâns, până pe 28 iunie 2009, 4.815 RON, 765 EURO şi 114 USD.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Banca Transilvania – Sucursala Iaşi

Str. Ghica Vodă nr. 3A Iaşi România

RON: RO 28 BTRL 0240 1201 M216 80XX

EURO: EO 03 BTRL 0240 4201 M216 80XX

Cod SWIFT: BTRL RO22ISA

Titular: Ferariu Andreea Daniela

Telefon: 0744 176 548

Blogul lui Sebi, pe care există toate documentele medicale şi un cont PayPal:

http://sebicu.shutterfly.com

Sebi are 2 ani şi 9 luni. A început să vorbească – şi asta este un semn bun.

Anunţul despre necazul lui Sebastian l-am găsit printr-un alt copil care nu de mult timp este Înger. Despre Sebi am aflat prin Îngerul Emma. De aici.

.

Steluţele de mare

.

%d blogeri au apreciat asta: