Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Archive for Iunie 2009

Oameni versus politicieni

with 19 comments

PasiCatreViataCumparatiOLimonada1

Scurt: oamenii strâng bani pentru oameni, în timp ce politicienii consumă banii oamenilor. În timp ce Oamenii construiesc, politicienii dărâmă.

Cum este posibil ca un ministru al tineretului şi sportului „să spargă” 630.000 de euro pentru câteva ore de distracţie (o singură zi într-un an) în timp ce (o listă lungă de) miniştri ai sănătăţii nu au fost în stare să obţină 500.000 de euro pentru înfiinţarea unei secţii de chirurgie cardio-pediatrică timp de… 20 de ani? Sau 20.000 de euro pentru dotarea unei săli sterile post-operatorii? Ambele necesare celui mai mare spital de pediatrie din România – „M.S.Curie”?

Unii miniştri sunt mai deştepţi iar alţii mai… puţin? Care e treaba? Este nevoie şi de un Minister al Copilului?

Ce au mai făcut Oamenii în ultimul timp?

Oamenii de la Paşi către Viaţă despre care cam scris aici s-au apucat de strâns bani pentru copiii bolnavi de cancer de la Spitalul „M.S.Curie” din Bucureşti. Mai precis: să strângă 20.000 de euro, necesari dotării unei săli sterile post-operatorii la Secţia de Oncologie (sală în care copiii să fie duşi imediat după operaţii, pentru a evita infecţiile şi complicaţiile). Au reuşit să strângă, în 3 zile – 12, 13 şi 14 iunie 2009 – mai mult de 10% din sumă. Adică 10.100 RON. Mulţumirile sunt aici. Proiectul continuă.

PasiCatreViata1

PasiCatreViata2

PasiCatreViata3

PasiCatreViata4

Paşi către Viaţă este un proiect compus dintr-o serie de evenimente cultural-urbane desfăşurate în spaţii neconvenţionale susţinute de studenţi de la facultăţile de arte, arhitectură, design, teatru, sociologie, de tineri regizori, muzicieni, poeţi, fotografi.

http://pasicatreviata.wordpress.com

PasiCatreViata2

Oamenii de la Inima Copiilor se apropie de o mare reuşită: strângerea celor 500.000 de euro, bani necesari dotării cu aparatură medicală a Secţiei de Chirurgie Cardio-Vasculară Pediatrică a Spitalului „Marie Curie” din Bucureşti. Campania a început pe 1 aprilie 2009. Pe 4 aprilie 2009, peste 300 de copii de grădiniţă au vândut în parc obiecte realizate de ei. Copiii au strâns atunci 19.800 RON în 4 ore. Primii bănuţi pentru Inima Copiilor. Ultima acţiune a Asociaţiei Inima Copiilor a fost Licitaţia caritabilă pentru copii, organizată de Salt&Pepper Catering şi Corte del Fiesta de la Snagov, pe 16 iunie 2009. Asociaţia Inima Copiilor a scos la licitaţie seria de inimioare dăruite de copiii bolnavi de cancer de la Asociaţia P.A.V.E.L., pentru care au fost obţinuţi 14.400 RON. Mai multe aici. Pentru obiectele licitate au fost obţinuţi 36.930 RON. Obiectele neadjudecate au fost oferite spre cumpărare pe site-ul okazii.ro. Mai multe aici.

Prima TV anunţă pe 17 iunie 2009 că în total s-au strâns 40.000 de euro într-o singură seară, din SMS-uri şi obiectele licitate. Pe 5 iunie 2009 mai trebuiau 51.000 de euro. Se strânseseră 448.968 de euro (406.212 din 203.106 SMS-uri şi 42.756 din donaţii private şi sponsorizări).

InimaCopiilorLianaStanciuSombreroHuidu1

InimaCopiilorMitaGeorgescuIcoanaBittman2

InimaCopiiloeIleanaTuroiuUdreaStilouAnastase3

România este singura ţară din Europa care nu are un spital de chirurgie cardiovasculară pentru nou-născuţi. Nici în Bucureşti şi nici în Moldova, Oltenia şi Dobrogea nu există vreo secţie de chirurgie cardiopediatrică. Şi suntem în 2009. Şi în UE. În România, ţară în care în fiecare an sunt depistaţi 1.500 de copii între 0 şi 3 ani cu malformaţii ale inimii. O mare parte dintre aceşti copii prezintă defecte cardiace grave, necesitând intervenţii chirurgicale complexe şi monitorizare permanentă. Au ceva şanse copiii care ajung la Târgu Mureş sau la Cluj. Ceilalţi copiii cu inimioare grav bolnave mor.

Oameni: Alexandru Popa, Toni Anastasiei, Alexandru Bălţat, Mihaela Nănuţă, Doru Bica, Oltea Blaga, Ileana Borţun, Roxana Buha, Enona Chiriac, Mirela Ciontu, Răzvan Ciuculin, Mirela Ciucur, Laura Constantin, Ovidiu Constantin, Vlad Dima, Oana Doloca, George Dragomir, Laura Dragomir, Oana Geambaşu, Iulia Gheorghe, Iulia Gresie, Şerban Huidu, Robertin Iuga, Mihaela Macovei, Irina Mihu, Raluca Munteanu, Liviana Mustafa, Ofelia Năstase, Marius Negrea, Dan Nicolescu, Manuel Nistor, Elena Niţă, Antonio Niţu, Alina Pavel, Gabriel Petrescu, Tamiris Pogan, Liviu Popescu, Liviu Săndulescu, Nicoleta Şerban, Gabriel Sîrbu, Cristina Sprintu, Claudia Stan, Laurenţiu Stelea, Ştefan Suceveanu, Liana Stanciu, Valentin Vâlciu, Natalia Zamfir, Adrian Zamfir.

AlexandruPopaInimaCopiilorCityMall

În fiecare an, la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii „Marie S. Curie” (Budimex) din Bucureşti sunt consulaţi peste 50.000 de copii. Sunt internaţi peste 30.000, din toată ţara. Zilnic sunt aduşi copii în situaţii urgente. Spitalul este una dintre cele mai mari unităţi sanitare din ţară care tratează copii. Are 7 etaje, o suprafaţă de 10.000 mp şi o capacitate de 500 de paturi.

Statului şi sistemului medical românesc i-au trebuit 7 ani, din 2000 până în 2007, pentru a finaliza construcţia Secţiei pe Primiri Urgenţe.  În iulie 2008, cu banii colectaţi din „taxa de viciu”, respectiv 1,5 milioane de lei, ministerul a dotat Secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă.

În timp ce tu, statule, „dormeai”:

Prima iniţiativă din cadrul programului de renovare a spitalului a venit în iunie 2007, din partea Companiei Colgate-Palmolive, care a donat 100.000 de euro pentru renovarea etajului III, unde era Secţia de Chirurgie.

În noiembrie 2007, Fundaţia „Mereu Aproape” şi „Antena 1” au organizat un teledon pentru achiziţionarea de aparatură medicală necesară Spitalului Marie Curie, pentru dotarea Departamentului de Neurochirurgie şi a secţiilor de chirurgie, oncologie, anestezie-terapie intensivă: un microsop de ultimă generaţie şi o masă de operaţie specială pentru neurochirurgie, ecografe performante pentru Secţia de Pediatrie. De puţin timp se înfiinţase singurul departament de neurochirurgie dintr-un spital de copii, condus de dr. Sergiu Stoica. In cadrul teledonului s-a strans suma de 612.000 de euro, bani proveniti in sms-uri, la care s-au adunat si donatiile, urcand suma la un total de aproximativ 800.000 de euro.

Alti 760.000 de euro, colectati in cadrul unei gale care a avut loc la Palatul Parlamentului din Bucuresti, au fost folositi pentru renovarea Spitalului „Marie Curie”. Banii s-au strans din vanzarea meselor (fiecare masa a costat 3.000 de euro), donatii si licitatia la care au fost vandute obiecte de Formula 1 si 3. Invitatul special al galei a fost presedintele companiei Fiat din Italia, Franco Miniero, si trei piloti de Formula 1 si 3, printre care si Andrea Piccini, pilotul de incercare al echipei Ferrari din Formula 1. Compania AutoItalia a donat doua ambulante Spitalului „Marie Curie”. Adaugand acesti bani celor stransi la teledon, totalul investitiilor pentru Spitalul „Marie Curie” a fost de aproape 1.500.000 de euro, bani proveniti din donatii.

Boala Teodorei, diagnosticată la Spitalul „Marie Curie”, a declanşat o amplă acţiune de strângere de fonduri pentru modernizarea unităţii medicale. Boala Teodorei a fost descoperită în urma unor investigaţii la Spitalul „Marie Curie”. Atunci Liana Stanciu a tras primul semnal de alarmă faţă de condiţiile cumplite din această instituţie sanitară.

Din 2007 până în 2008, Fundaţia Scheherezade a strâns 1,5 milioane euro pentru reamenajarea şi utilarea Secţiei de Chirurgie 1, care a fost inaugurată în iunie 2008. Din cei 1,5 milioane, 500.000 au fost donaţi de Fundaţia „Enel Cuore”, pentru renovarea etajelor VI şi VII ale spitalului.  În acest proiect s-a alăturat şi Fundaţia „Copii Sănătoşi”. Fundaţia Scheherezade a iniţiat apoi campania socială „Stop Cancer”, lansată pe 19 martie 2008, care a militat pentru importanţa depistării cancerului juvenil în perioada de debut a bolii. Campania şi-a propus şi strângerea de fonduri pentru achiziţionarea aparaturii moderne, necesară diagnozei cancerului la copil.

În noiembrie 2008 a fost inaugurată secţia de la etajul V al spitalului, având o suprafaţă de 1.000 de metri pătraţi, 25 de saloane şi 18 băi. Lucrările au durat şapte luni şi au costat 350.000 de euro. Banii au fost donaţi de Fundaţia „Vodafone România”. S-a făcut renovare, s-au schimbat geamurile, mobilierul. Din cei 350.000 de euro, 75.000 au fost folosiţi pentru achiziţionarea de echipamet medical performant pentru tratamentul ensoscopic al afecţiunilor urologice şi al malformaţiilor congenitale, unic în România.

Pe 3 aprilie 2009, directorul spitalului, Radu Tăbăcaru, spunea: „Este nevoie de o secţie de chirurgie cardio-vasculară dedicată îngrijirii copiilor, pentru că aşa ceva aproape că lipseşte cu desăvârşire în ţara noastră”.

Pe 4 aprilie 2009, peste 300 de copiii de la grădiniţele Bambi-Step by Spep, s-au întâlnit în parcul „Alexandru Ioan Cuza” (IOR), unde au vândut obiecte realizate de ei. Scopul: toţi bănuţii să intre în conturile Fundaţiei „Teodora Georgescu”, pentru dotarea cu aparatură medicală a Spitalului „Marie Curie”. Spitalul are nevoie de o Secţie de Chirurgie Cardio-Vasculară. Dotarea: 500.000 de euro.

30 iunie 2009: Încă vreo 11.000 de euro şi este gata. Inima Copiilor.

Inima Copiilor:

http://www.inimacopiilor.ro

Blogul campaniei:

http://www.inimacopiilor.ro/campanie/jurnal

InimaCopiilorLogo

Ce vor mai face oamenii în viitor? Vor strânge bani pentru dotarea secţiei de oncopediatrie – declaraţia Lianei Stanciu aici – la Prima TV.

Ce vor mai face politicienii în viitor? Se vor certa. Pe banii noştri. Şi se vor da unii pe alţii în judecată. Pe banii lor, sper.

UPDATE 15 iulie 2009. Inima Copiilor începe să existe!

Alexandru Popa, preşedintele Asociaţiei Inima Copiilor:

In aprilie 2009 am inceput proiectul cu speranta ca vom putea strange 500.000 de Euro pentru a amenaja o sala de operatii si un salon de terapie intensiva. Intre timp am adunat peste 650.000 de Euro. Mai mult decat am sperat, nu prea mult pentru o sectie de cardiochirurgie, dar suficient cat sa incepem.

Pentru ca tu si multi alti prieteni ati pus umarul impreuna cu noi, Ministerul Sanatatii a decis sa se implice activ: proiectul nostru a devenit prioritar, vor fi accelerate formalitatile si va fi oferita o parte din aparatura. Proiectul initial s-a extins: vom construi un departament complet, de peste 500 m² si dotat cu un laborator de cateterism. In acest moment, proiectul este in faza de avizare si lucrarile de amenajare vor incepe in curand. Campania noastra continua pana cand departamentul de cardiochirurgie de la Marie Curie va fi functional.

15 iulie 2009 va fi ultima zi in care se vor mai putea dona 2 EURO prin SMS la 858. Mai este o zi in care poti dona 2 Euro prin SMS la 858 pentru infiintarea departamentului de cardiochirurgie de la Spitalul de Copii Marie Curie din Bucuresti. Pana pe 15 iulie mai poti dona 2 Euro prin SMS la 858 in retelele Cosmote, Orange si Vodafone – nu se percepe TVA. Dupa acesta data poti ajuta donand online sau poti face un transfer intr-unul din conturile Asociaţiei Inima Copiilor.

Iti multumim mult pentru pentru ca ne ajuti in campania Inima Copiilor pentru Marie Curie

Până pe 14 iulie 2009 s-au strâns 665.601 de euro! 614.358 din 307.179 SMS-uri şi 51.243 din donaţii private şi sponsorizări.

Anunțuri

Tudor Ilie: Cu Isus în celulă. Tudor Ilie, tatăl maestrului Tudor Gheorghe

leave a comment »

„Tată, nu sunt mort!”

CaravaggioCinaDeLaEmmaus

Anul trecut mi-a plăcut mult un interviu cu maestrul Tudor Gheorghe, realizat de Astrid Voicu. L-am redat aici. Am omis să spun că am avut marele noroc să îl cunosc pe maestrul Tudor Gheorghe, pe care îl consider, înainte de toate, un Om senzaţional. Am remarcat că întreaga trăire i se vede, pur şi simplu, în ochi. Ochii lui sunt cei mai expresivi ochi pe care i-am văzut în viaţa mea. Are o lumină specială în ochi, lumină pentru care nu găsesc cuvinte potrivite să o pot descrie. Ochi luminoşi care „vorbesc”. Ochi luminoşi care „trăiesc”. Ochi luminoşi prin care i se revarsă spre lume sufletul, inteligenţa, bucuria, tristeţea, dragostea de viaţă, durerile ascunse, lacrimile, dezaprobarea. Ochi luminoşi care nu ascund absolut nimic. Nimic din trăirea acestui om minunat. Chiar şi când este supărat sau nemulţumit, ochii tot luminoşi îi rămân. Este o plăcere să îl asculţi povestind, cu lumina aceea formidabilă în ochi. Ore în şir l-am ascultat. Câteva zile senzaţionale. Am râs şi am plâns. La concertele sale este la fel. Este o bucurie să îl asculţi cântând, vorbind cu spectatorii. Am plâns şi am râs.

Maestreaş vrea să vă rog ceva. Roagă-mă, dar poate renunţi la „maestre”. Domnule Tudor Gheorghe… Domnule Tudor. Observ abia acum, Domnule Tudor Gheorghe, că sunteţi singurul artist care îşi „zice” cu numele de familie întâi. Tudor Gheorghe. De la Tudor Ilie. Tatăl dumneavoastră, omul cu Isus în celulă.

Şi tot acum aflu de unde aveţi lumina aia fantastică în ochi: de la Dumnezeu.

In perioada comunista, inchisoarea de la Aiud a devenit lagar al celor care se impotrivisera conducerii de atunci. Au fost inchisi episcopi, preoti, dascali, oameni de cultura, intelectuali, fosti militari, dar si oameni simpli. Traiau in conditii precare, cu mancare putina, in suferinta trupeasca, dar mai ales sufleteasca. Multi au murit cu Hristos pe buze si in inima. Altii, ca prin minune, au supravietuit.

Unul dintre acestia este si dascalul Bisericii Sfantul Grigorie Decapolitul din Podari, judetul Dolj.

Ilie Tudor, tatal marelui rapsod Tudor Gheorghe, a facut temnita din 1958 pana in 1964.

IlieTudor1

Una dintre putinele amintiri placute de la Aiud este slujba Invierii, savarsita de cativa preoti detinuti.

Ne-au scos intr-o dimineata din celule, pe la Florii”, isi incepe povestirea Ilie Tudor.

Am stat acolo vreo 2 saptamani. A fost un prilej de bucurie, m-am intalnit cu oameni pe care nu-i mai vazusem de dinainte sa intru la inchisoare. Dar si cu Radu Gyr, Nichifor Crainic, crema intelectualitatii din inchisori. Au bagat in hruba aia peste 100 de oameni. Frig, pe jos nu era nimic decat ciment. De ingramadeala, nu puteam sa dormim cu fata in sus, stateam ingramaditi, unul langa altul, pe o parte, si asa ne si incalzeam. Cand schimbam pozitia, se striga: La dreapta!, si toata lumea se intorcea. Ma nimeresc langa un batranel. Era slab, prapadit, iar eu tanar. Am dat jos cojocul primit de la un consatean care iesise, si-l pun pe el. N-a vrut sa-l primeasca. M-a intrebat ce condamnare am; i-am spus 22 de ani, munca silnica. Zice: pastreaza-l, ca nu se stie”. Abia apoi a aflat dascalul Ilie ca era parintele Staniloae.

Au vrut sa ne distruga, cu foamea si cu frigul. Dar e Cineva sus care ne iubeste, pe unii ne-a salvat, iar pe altii i-a luat. Pentru ca departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre, gandurile Mele de gandurile voastre, zice Mantuitorul. Suntem cum e calul cu ochelari, nu ti-e ingaduit sa vezi, numai prin credinta si dragoste poti sa ajungi la perfectiunea sufleteasca”.

Dupa atata suferinta, au fost pusi la alta incercare: „Ne-au dat ardei umpluti, carne, adica tot ceea ce pofteam dupa ce am trait cu 100 g de paine pe zi. Dar era mai mare foamea sufletului decat a trupului. Majoritatea eram credinciosi, stiam ce este postul. Nimeni nu a mancat, poate cativa care nu au mai rezistat. La noi in celula s-a tinut tot postul. Eram 11, preotul Ieronim si episcopul Serafim de la Valcea, preotul Dumitru Gornic din Arad, un calugar Dancu, un traitor extraordinar si un scriitor de mare valoare, inca doi calugari si altii. Sa dai la o parte ardeii umpluti – ce raritate! – sau branza cu rosii…, dar toate erau ca sa ne ispiteasca. Aici a fost taria. Cu toate ca primeam mancare putina, am putut rezista. Suferinta creaza valoarea”.

Se apropia Pastile, si parca nu mai simteam deloc foamea. Cand stateai cu parintele Staniloae alaturi, uitai de toate, ascultandu-l. Se facea o liniste de mormant, nu prea avea putere, era slabit. Vorbea din evanghelia zilei, din filocalie… O placere sa il asculti! Stateam langa el, nu il puteam lasa sa spele pe jos, sa faca treaba. A avut har, si ce cap! Mana lui Dumnezeu, ce mai! Nu prea puteam eu sa-l inteleg atunci, eram tanar”.

S-au facut ultimele pregatiri pentru Invierea Domnului, hotarati sa faca slujba in conditii de celula. Pentru sfanta masa au folosit un scaun, pe care au pus un prosop alb. Prescura a fost inlocuita cu painea din ratia zilnica, iar vinul l-au preparat ei din turtitele de zahar, pe care le primeau la masa de dimineata, stranse si puse in ceai, care a fermentat si s-a facut vin.

Preotii au sfintit, ca vase de cult, ulcelele si canile in care primeau mancarea.

Ne-au lasat singuri in hruba, au zavorat si au plecat. Eram ca intr-un beci cu ferestre la 8 metri deasupra. Am observat ca ne spionau gardienii, dar nu ne-au deranjat. Ne bucuram ca macar de Pasti le mai da Dumnezeu un dram de inima”.

La ora 12, episcopul Serafim, inconjurat de 20 de preoti, a dat binecuvantarea, si slujba a inceput. Nu aveau lumanari, dar „aveam lumina din suflete. Toti cantam Hristos a inviat, nu prea tare, armonios, era o frumusete. Eu, dascal fiind, am inchis ochii si am vazut penticostarul. Pana si literele de culoare rosie de la inceputul randului le vedeam inaintea ochilor. Nu-mi imaginasem ca stiu slujba invierii pe dinafara. Ziua Invierii, sa ne luminan popoare…, cu toate stihurile. Cand se termina ectenia, ma si gandeam la urmatoarea cantare”, spune cu lacrimi in ochi Ilie Tudor, de 60 de ani cantaret la biserica.

A fost o bucurie, pe care nu am mai intalnit-o niciodata, ce plansete, imbratisari, ei… nu se poate descrie. M-am simtit fericit, nu numai eu, ci toti care eram acolo. Toti erau adevarati crestini, nu de vorba, ci de suflet, traitori. A fost o fericire si o bucurie sufleteasca pe care o traiesti rar in lumea noastra”.

Pentru dascalul Ilie Tudor, visele au avut un rol binefacator, au dezlegat multe mistere, prin ele a aflat vesti despre casa si chiar viitorul sau. Spune ca a avut „vise de foame si profetice. Cele de foame apareau daca ma culcam nemancat, ma visam la masa, ba la pomana, ba acasa. Am avut si vise profetice, m-am visat in biserica, iar pe sfanta masa erau 22 de lumanari, din care 6 arse. Imediat am inteles sensul: urma sa-mi dea 22 de ani, din care sa stau doar 6. Sau, cand a doua zi era slujba, noaptea ma visam in biserica”.

Dar cel mai important vis l-a avut despre presupusa moarte a singurului fiu, Gheorghe. I s-a inmanat un act de deces si o instiintare pe care a semnat-o. „Pe moment am lesinat, dar parintele Gornic m-a ajutat sa-mi revin. Nu-i crede, vor sa ne distruga. Roaga-te si ai sa vezi ca Dumnezeu o sa te lumineze”, si asa a facut tatal maestrului Tudor Gheorghe. Peste cateva zile, l-a visat pe Gheorghe cum alerga spre el intr-un lan de grau verde si striga „Tata, nu sunt mort!” M-am trezit cu o bucurie sufleteasca. Acelasi vis l-a avut si fiul meu, Tudor Gheorghe, in aceeasi zi, numai ca era un lan de grau cu maci rosii. De la Dumnezeu sunt toate; din clipa aceea am fost sigur ca Gigi nu e mort”.

Mama marelui cantaret Tudor Gheorghe, Stefania Tudor, a fost o femeie darza, a luptat pentru copiii ei, i-a crescut sase ani fara tata si a luptat cu toti care o lipseau de drepturi din cauza sotului inchis. Cu toate ca nu stia nimic de el, a sperat si l-a asteptat sa se intoarca acasa. Dupa ce s-a terminat procesul si a aflat sentinta, pe drumul spre casa parul ei a devenit alb ca neaua. A fost alaturi de fiul ei atunci cand a ales sa se inscrie la Facultatea de Teatru, de pe bancile careia a reusit sa arate lumii intregi ce voce i-a dat ca mostenire parintele sau.

Articol din Ştiri Botoşani, 21 aprilie 2009: Poveste de Paşte. „Tatăl lui Tudor Gheorghe, supravieţuitor al Aiudului”. Fotografie din Caţavencu.ro: Ilie Tudor, cel care i-a dat viaţă şi glas lui Tudor Gheorghe.

IlieTudor

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula.

O, ce trist si ce-nalt parea Crist !

Luna venea dupa El, în celula

si-L facea mai inalt si mai trist.


Mainile Lui pareau crini pe morminte,

ochii adanci ca niste paduri.

Luna-L batea cu argint pe vestminte

argintandu-I pe maini vechi sparturi.


Uimit am sarit de sub patura sura :

– De unde vii, Doamne, din ce veac ?

Iisus a dus lin un deget la gura

si mi-a făcut semn ca să tac.


S-a asezat langa mine pe rogojina :

– Pune-mi pe rani mana ta !

Pe glezne-avea urme de cuie si rugina

parca purtase lanturi candva.


Oftand si-a intins truditele oase

pe rogojina mea cu libarci.

Luna lumina, dar zabrelele groase

lungeau pe zapada Lui, vargi.


Parea celula munte, parea căpătâna

si misunau paduchi si guzgani.

Am simtit cum îmi cade capul pe mana

si-am adormit o mie de ani…


Când m-am desteptat din afunda genuna,

miroseau paiele a trandafiri.

Eram în celula si era luna,

numai Iisus nu era nicairi…


Am intins bratele, nimeni, tacere.

Am intrebat zidul : nici un raspuns !

Doar razele reci, ascutite-n unghere,

cu sulita lor m-au strapuns…


– Unde esti, Doamne ? Am urlat la zabrele .

Din luna venea fum de catui…

M-am pipait… si pe mainile mele,

am gasit urmele cuielor Lui.


Radu Gyr. Iisus în celulă


Cu Isus în celula – poezia în închisori 1941-1964 – care aduce în prim plan necunoscuta poezie a închisorilor staliniste, cu versuri de Nichifor Crainic, Radu Gyr, Andrei Ciurunga, Virgil Maxim, Valeriu Gafencu. E un spectacol greu de digerat, dar care zguduie constiinte. De asa ceva e nevoie acum în România” – Tudor Gheorghe.

TudorGheorghe

„Am început sa cânt în 1969. N-am venit imitând pe cineva. Am avut un prim spectacol, unicat la acea vreme. Se chema “Un menestrel la curtile dorului”. Aveam 24 de ani si uimeam publicul din România prin originalitatea actului cultural. Un om si-o chitara, sprijinit de marea poezie româneasca. În 1987 am fost interzis în România. În 1992 am avut o prima tentativa de revenire în viata spectacolelor. În noul show-biz. Mi-am dat seama ca nu e bine, ma amestecam cu noul gen care se promova în draci, cu spectacole cu 10 – 20 de nume pe afise cu titluri de genul “Miss Piranda”. Am tacut pâna în 1998. 11 ani, în tara mea precum Blaga, mut ca o lebada. Dar a fost o perioada de acumulari, perioada în care am facut 7 spectacole de sine statatoare, grupate sub un generic frumos “Tudor, deschide poarta”. Poarta e deschisa, dar nimeni nu vine dupa mine” – Tudor Gheorghe.

Tudor Gheorghe plângând.

Florian Colceag. Educator din naştere. Profesor de meserie

with 18 comments

Grea meseria asta de educator. Toţi am avut. Pe unii i-am apreciat şi chiar iubit. Pe alţii nu. Toţi ne-am „lipit” cu sufletul de anumiţi profesori. Copiii simt cel mai bine care dascăl îşi face meseria pentru binele lor şi care o face pentru binele său. Sunt oameni care au menirea asta în sânge. Oricine poate fi numit sau se poate „numi” profesor. Dar nu oricine poate fi Profesor.

FlorinColceagProfesor

Profesorul de meserie. Florian Colceag

În 2007, domnul Profesor Colceag spunea despre învăţământul românesc „Sistemul a ajuns în faza de putrefacţie, de distrugere, devenind toxic atât pentru elevi, cât şi pentru profesori”. Acum, în 2009, suntem într-o anumită „situaţie” cu educaţia. Se ştie care. Profesorul Florian Colceag din 2007 tot spune. Cine l-a auzit? Cine l-a ascultat? Pe cine a interesat?

Domnul Florian Colceag a absolvit Facultatea de Matematică-Mecanică în 1978. A devenit profesor de matematică la Şcoala nr. 78 din cartierul 23 August – Bucureşti, o şcoală de periferie în care învăţau mulţi copii cu mari probleme sociale.

Din 1984 s-a ocupat de copiii din Bucureşti care participau la olimpiadele de matematică, naţionale şi internaţionale. În 15 ani de pregătire a olimpicilor, copiii au obţinut 69 de medalii internaţionale la matematică. În 2007, domnul Profesor Colceag spunea că din cei 300-400 de copii pe care i-a pregătit, doar 5 sau 6 mai erau în România. „Au plecat în străinătate, peste 70 dintre ei fiind la rândul lor profesori la prestigioase universităţi din lume”.

După 1989 a lucrat un an în Ministerul Învăţământului. A fost înlăturat. S-a mutat la Liceul de Mecanică Fină şi a continuar să lucreze cu olimpicii. Din 1996 a început să lucreze cu specialişti australieni, în programe de „Gifted Education” – Educaţia a copiilor supradotaţi, dăruiţi, talentaţi. Copii înzestraţi cu calităţi speciale într-unul sau mai multe domenii.

În 1999 era profesor gradul I. A fost invitat la un congres de specialitate, în Turcia. Ca să poată participa, domnul Profesor Colceag şi-a vândut maşina.

Tot în 1999, domnul Profesor Colceag a primit o bursă în SUA – pe probleme de „Gifted Education” – la Universitatea de Stat din Utah. S-a gândit să o accepte, pentru că în România nu mai avea către ce să evolueze. A vândut apartamentul, şi-a luat fiica şi pentru 2 ani s-a mutat în SUA.

A făcut un master în problemele de educaţie ale copiilor supradotaţi. A studiat zilnic şi a lucrat la cel mai mare centru de profil din Oklahoma.

S-a întors în România în 2001. „Timp de un an şi jumătate am trăit cu familia din… ultimul salariu obţinut în America…”. Timp în care a început lupta pentru înfiinţarea unui program educaţional aşa cum îl văzuse aplicat cu mare succes în ţările civilizate. „Timp de 8 luni am fost purtat între un birou şi altul al Ministerului Educaţiei”.

A demisionat din învăţământ şi a înfiinţat Organizaţia IRSCA Gifted Education.

De atunci luptă. Pentru concretizarea unui învăţământ care să pună în valoare abilităţile înalte ale copiilor din România.

Profesorul Florian Colceag: „Eu nu fac politică, ci politică educaţională. Dar nu poţi să judeci acţiunea diferitelor partide şi să vezi, din ceea ce ele propun, unde este vorba de competenţă, responsabilitate, eficienţă şi implicare socială. Politica nu este un meci de fotbal, în care trebuie să fii suporterul uneia dintre echipe. Nu are ce căuta spiritul suporterit în politică, şi cu atât mai puţin în politica educaţională”.

În anul 2007, în ianuarie, a fost aprobată Legea 17 – „Privind educaţia tinerilor supradotaţi capabili de performanţă înaltă”. Documentaţia privind organizarea concretă a Centrului Naţional de Instruire Diferenţiată „s-a rătăcit” prin birourile ministerului: „Ca şi când ar fi fost vorba de vreun pix, vreo scobitoare ori o limuzină Audi A8, achiziţionată de fostul ministru, şi nu de viitorul copiilor României, ba chiar de viitorul însuşi al ţării” spunea domnul Profesor Colceag.

Profesor Florian Colceag:

„Dacă se ia decizia proastă, copiii şi tinerii cu abilităţi înalte vor continua să părăsească ţara, iar cei care vor rămâne se vor pierde, sufocaţi de un deşert de nepăsare şi incompetenţă”.

Articol de Gabriel Penes – „Florian Colceag, un visator pragmatic”. Revista Felicia, august 2007.

http://www.supradotati.ro

IrscaLogo

Acum câteva zile, doamna Tincuţa Baltag scria pe blogul său: „Nu sunt un specialist in sisteme educationale. Sunt insa un produs al unui astfel de sistem si imi pot forma o opinie ce se bazeaza mai mult pe bun simt decat pe studii de cercetare profunde. Din punctul meu de vedere imbunatatirea educatiei in Romania s-ar putea face cu investitii serioase de bani si energie dar mai ales cu viziune si leadership. Daca as putea reforma sistemul as porni probabil cu urmatoarele elemente: 1. As corela salariilor profesorilor cu performanta acestora. Performanta as lega-o atat de metode moderne de predare dar si de teste periodice aplicate profesorilor pentru a verifica felul in care acestia isi actualizeaza cunostintele legate de domeniul pe care il predau. Am intalnit prea multi profesori care nu mai investesc in propria dezvoltare profesionala si care isi predau liniar materia desi informatia este depasita. As pune mare accent pe evaluarile anonime si permanente ale elevilor”. – Mai multe aici.

Se pare că bunul simţ nu prea are loc în sistem.

FlorinColceagProfesor2

Matematicianul Florin Colceag, preşedintele EDUGATE (Consorţiul Român pentru Educaţia Copiilor şi Tinerilor Supradotaţi şi Talentaţi) şi al IRSCA Gifted Education (Institutul Român pentru Studii şi Cercetări Avansate Gifted Education) apreciază, conform datelor publicate în cercetări recente, că 5%-10% din populaţia lumii sunt persoane supradotate. Dintre aceştia, doar 2% se diferenţiază prin potenţial creator sau talente extrem de mari. „Experienţele au demonstrat că dezvoltarea economică, socială şi culturală este în directă legătură cu dezvoltarea educaţiei copiilor supradotaţi şi talentaţi“, afirmă cu convingere „antrenorul“ a sute de olimpici internaţionali care au dus faima României în lume. Ţările aflate acum în topul clasamentelor care indică gradul de dezvoltare al societăţii umane sunt cele care au dezvoltat economii funcţionale folosindu-se de potenţialul creator al oamenilor de excepţie. Acestea sunt şi cele care au dezvoltat sistemul „gifted education“. Incubatorul de genii este în casa fiecăruia. Educaţia. Florin Colceag spune că i-au trecut prin mână aproximativ o mie de supradotaţi, excelând în matematică, informatică, fizică, economie, medicină, lingvistică, politologie, muzică, biologie, balet etc. Din 1984, s-a ocupat de loturile din Bucureşti pentru olimpiadele de matematică, naţionale şi internaţionale. Tinerii pregătiţi de matematicianul român au câştigat zeci de medalii internaţionale. Acum, numără pe degetele de la o mână numărul celor care au mai rămas în ţară.

Capital: Este o mare foame de inteligenţe la nivel mondial. România s-a dovedit un bun exportator de creiere în decursul anilor, iar acum, mai mult ca niciodată.

Florin Colceag: Este un sistem vicios la nivel politic, iar acesta se reflectă şi în plan economic. Dacă un lider este mediocru, el nu-şi va pune subalterni mai buni pentru că se va teme. Va alege subalterni mediocri. Aceştia, pentru a putea rămâne pe posturile lor, devin obedienţi. Această obedienţă existentă la nivel de sistem central se transmite la toate nivelurile, ceea ce duce la un stat totalitar, condus de un individ mediocru. Aici este marea problemă, pentru că de la acest nivel nu pornesc iniţiativele. Se frânează totul.

Capital: Avem o astfel de conducere statală?

Florin Colceag: Mă băgaţi în corzi! Nu eu sunt cel chemat să comentez. Se vede cu ochiul liber, după rezultatele care se obţin. În sistemul de conducere a României sunt şi oameni competenţi, dar cei mai mulţi sunt aleşi pe alte principii decât capacitatea sau performanţele profesionale.

Capital: Care este coeficientul de inteligenţă pe care ar trebui să-l aibă un lider?

Florin Colceag: Un lider capabil să facă ceva şi să fie respectat are un coeficient IQ de aproximativ 150. Noi acum ne aflăm la momentul istoric al „uciderii pruncilor“, deoarece tipul de lider pe care-l avem este unul care se teme că vine altul să-i ia locul. În ţările dimprejurul nostru s-au creat centre sau institute naţionale pentru tineri supradotaţi. Acestea atrag tinerii, fac cercetări deosebite, ceea ce se vede în dinamica dezvoltării economiei acestor state. Universitatea Warwik din Marea Britanie a dat recent un comunicat prin care anunţă că-şi deschide porţile pentru o mie de copii cu abilităţi deosebite din toată lumea. Aceştia vor primi o educaţie gratuită. Eu am făcut presiuni pentru înfiinţarea acestor „oaze“ şi în România, dar lucrurile se mişcă foarte greu. Sistemul naţionalist de educaţie nu permite dezvoltarea liderilor capabili să soluţioneze crizele cu care ne confruntăm acum.

Capital: În pofida declaraţiilor, în ultimii ani, de fapt, s-a stopat dezvoltarea talentelor în România.

Florin Colceag: Nu. În perioadele de haos apar cele mai multe genii. Explicaţia este dată de faptul că oamenii trebuie să facă faţă unor situaţii cu totul deosebite, incerte, care le favorizează dezvoltarea intelectuală. România, la fel ca Israel, Rusia, China, India, beneficiază de o categorie specială de copii, cu inteligenţe deosebite. Aceştia pot fi strategii de mai târziu, dacă sunt bine antrenaţi.

Capital: Cum îi descoperim?

Florin Colceag: Sunt mai multe căi. Avem la dispoziţie o mulţime de sisteme de investigare şi testare ştiinţifică. La trei ani, copilul are clar conturat profilul talentelor. Din cauza reacţiei de tip „neolitic“ a părinţilor, care nu au capacitatea să-i răspundă la întrebări, să-l încurajeze în cercetare, descoperire, copilul cade în oniric, în joc. Se întrerupe contactul cu adultul şi nu-şi mai dezvoltă abilităţile. Dacă nu te ocupi de copil, el nu mai creşte foarte bine.

Capital: Îl dăm la şcoală sau la diverse cursuri. Acum este o adevărată modă.

Florin Colceag: Este un mod de a te spăla pe mâini, pentru că şcolile sunt un al doilea factor de frânare. Îl duc într-un loc în care liderul este profesorul care foarte rar încurajează copilul să pună întrebări penetrante, pentru că se teme că nu ştie să răspundă.

Capital: Înseamnă că avem nişte mecanisme extraordinar de bine puse la punct pentru frânarea inteligenţei.

Florin Colceag: Da, pentru că sistemul nostru naţionalist de învăţământ nu are nevoie de genii, ci de oameni obedienţi, de auditori secvenţiali. Vizualii spaţiali sunt extraordinar de creativi, nu suportă nedreptăţile şi din această cauză sunt nişte contestatari la adresa puterii şi a organizării administrative.

Capital: Care este rata de pierdere a acestor talente în România?

Florin Colceag: Este mare peste tot. În SUA este o rată de pierdere a copiilor supradotaţi de 50%. În România, este de 80%. Din cei 20% care sunt încurajaţi să se dezvolte, 80% pleacă apoi peste hotare.

Capital: Se întâmplă să clacheze supradotaţii şi la ce vârstă?

Florin Colceag: Da. Şi la toate vârstele, dacă nu sunt „hrăniţi“. Majoritatea oamenilor dezvoltă inteligenţa atâta timp cât li se cere şi până unde le-o cere sistemul. Ce avantaj competitiv are un om inteligent într-o societate riguros construită piramidal? Cum priveşte această societate un om generos? Cam… prost. Dar pe unul inteligent? Ca pe un… ciudat. Societatea impune limitări şi majoritatea oamenilor se dezvoltă până în momentul în care intră în contradicţie cu societatea. Foarte puţini au curajul să meargă mai departe.

„Haosul şi incertitudinea favorizează dezvoltarea indivizilor supradotaţi”. Florin Colceag, preşedintele EDUGATE şi IRSCA Gifted Education – Interviu din Capital, octombrie 2007

FlorianColceagProfesor3

Mediul haotic în care trăim, o provocare în plus pentru speranţele României. Profesorul Florin Colceag are o experienţă de două decenii în educaţia copiilor supradotaţi. Preşedintele EDUGATE şi al organizaţiei IRSCA Gifted Education România a antrenat generaţii întregi de olimpici de matematică, din care îi poate număra pe degete pe cei care au rămas în România. În viziunea sa, centrele de excelenţă deschise prin ţară au unicul scop de a antrena copiii pentru câştigarea concursurilor şcolare, şi foarte puţin cel de a dezvolta abilităţile fiecărui individ în parte. Paradoxal, rata de pierdere a copiilor şi tinerilor supradotaţi din România este sensibil mai mică decât media mondială, care depăşeşte 50% dintre copiii excepţionali. „Mediul haotic în care trăim este o provocare suplimentară pentru copii, îi face să lupte cu reprimările sistemului“, explică matematicianul.

Crizele mondiale nu pot fi rezolvate de mediocri. Chiar dacă, de la 2-3 ani, copilul e curios, afectuos, etic, plin de umor, creativitate şi spirit de iniţiativă, în timp, fără susţinere morală, alege să îşi nege abilităţile doar pentru a intra „în rând cu lumea“. Rezultatul: o uriaşă risipă de potenţial uman. Legea nr. 17/2007 pentru susţinerea unui Centru Naţional de Instruire Diferenţiată a adus, până acum, doar speranţa. În ciuda rezultatelor mediocre la evaluările internaţionale, centrul întârzie să apară, iar tinerii supradotaţi aleg exodul. În România, instituţiile dedicate educaţiei copiilor cu IQ, EQ şi SQ peste medie, de la grădiniţă până la nivel postuniversitar, sunt, practic, inexistente. O explicaţie este faptul că nu am reuşit să ne rupem complet de „clasa muncitoare care merge-n paradis“ şi nici să respectăm specialiştii. „Această atitudine îşi trăieşte ultimele zile. Crizele mondiale nu pot fi rezolvate cu mediocri, ci cu oameni cu abilităţi înalte, antrenaţi să facă faţă la provocarea complexităţii şi dinamicii imprevizibile a schimbărilor“, avertizează Florin Colceag, pentru care viitorul aparţine sistemului „gifted education“.

Decembrie 2008 – Articol în Evenimentul Zilei.

Grădiniţa

with 6 comments

ladder_tree1

Am ajuns pe un blog care se numeşte… grădinţe. Nu cu flori.

Grădiniţe pentru copii. Pentru copii cu potenţial înalt. Un proiect.

Mi-a atras atenţia mesajul fraţilor gemeni Marius şi Mihai Şucan – 21 de ani, doi tineri cu potenţial înalt: “Felicitam societatea civila reprezentata de fundatiile implicate in acest proiect de fondare a unei gradinite pentru copii supradotati. Nu ne este dat sa vedem prea des asemenea nivel de implicare din partea oamenilor simpli pentru un viitor mai bun al intregii comunitati. O astfel de gradinita are potentialul de a forma o generatie de oameni responsabili si de a constientiza parintii, invatatorii, profesorii si societatea in general, de nevoia speciala a tinerilor supradotati. Ar demonstra ca sistemul educational actual nu este indeajuns de dezvoltat pentru satisfacerea nevoilor acestor copii. Aceasta gradinita va reprezenta o evolutie a Romaniei pe plan educational. Dorim sa uram mult succes si multa ambitie celor implicati in realizarea acestui proiect.”

Primul Centru Gifted Education, institutie privata si independenta – gradinita si after-school – pentru copiii cu potential inalt:

http://gradinite.wordpress.com

Vreau să fac ceva serios în viaţă: Andrei Aiordăchioei, 13 ani, olimpic naţional la muzică. Copilul care, împreună cu fraţii săi, sfidează sărăcia cu cea mai curată demnitate

with 21 comments

Andrei este un copil sărac, dar demn. A înţeles că e sărac din lacrimile înfundate ale părinţilor şi din privirile celor din jur. Dar ştie că nu trebuie să plângă, că nu este nimic ruşinos în asta. Cei care l-au întâlnit spun că a depăşit cuvântul talent. A ajuns la stadiul de fenomen.

AndreiAiordachioiei1

Andrei avea 12 ani când s-a hotărât să facă ceva serios în viaţă. Urma să înceapă clasa a VI-a şi, observând că fraţii săi şi-au descoperit pasiunile, s-a gândit că şi el trebuie să aibă un talent. Aşa i-a spus mamei: „Vreau să fac ceva serios în viaţă. Ce talent am eu?” A cochetat cu pianul. A încercat cu şahul. Apoi…

Andrei are acum are 13 ani, tocmai a trecut în clasa a VII-a a Liceului de Muzică George Enescu din Bucureşti, iar în clasa a VI-a a devenit olimpic naţional la un instrument muzical mai special: corn. La nici un an de când a început să studieze acest instrument.

Trei copii absolut speciali are familia Aiordăchioei: Timotei, Andrei şi Răzvan. Timotei este cel mai mare, pictează, este elev la Tonitza. Andrei, mijlociul, olimpic naţional la corn, este elev la Enescu. Răzvan, cel mai mic, face vioara, a trecut în clasa a II-a.

O familie specială, formată din 5 persoane, care locuiesc într-o garsonieră din Vitan.

Doar o cameră. Fiecare copil are… colţul lui de cameră.

Părinţii au desfiinţat debaraua şi şi-au făcut acolo colţul lor. Un „colţ strâmt”. Părinţii – mama profesor psihopedagog la o şcoală specială iar tatăl şomer – au multe lacrimi dar o singură grijă: ca talentul şi şansele copiilor să nu fie frânte de lipsurile materiale. Venitul lunar al celor cinci nu trece de 1.550 RON, adică salariul mamei şi alocaţiile copiilor.

FratiiAiordachioiei

Din păcate copiii nu primesc niciodată alte cadori înafară de hăinuţe şi cărţi. Nu îşi permit. Anul trecut, de Crăciun, Răzvan, mezinul, a fost pe post de Moş Crăciun. Era în clasa I şi învăţase să cânte la viară. A plecat la colindat. A strâns 25 de lei. I-a pus sub brad, în 3 „grămăjoare” egale.

Pentru că Răzvan a fost primul muzician al familiei, a primit cadou de la părinţi un papion pentru ţinuta de spectacol, la prima sa audiţie muzicală. Acum îl poartă şi Andrei, la concursuri şi spectacole. „De ce, mama, îmi iei mereu papionul?” – întreabă candid Răzvan. „Pentru că e norocos. E sigurul vostru papion” – plânge mama.

Andrei învaţă bine. Pe primul semestru, media sa generală a fost 9.70. Este credincios. Andrei citeşte în fiecare zi din Biblie şi de multe ori ia decizii gândind că i le vede Dumnezeu.

Povestea lui Andrei din Qmagazine – 1 iunie 2009, articol semnat Eveline Păuna – Artistul cu papion împrumutat.

Dacă puteţi şi vreţi să îi ajutaţi pe cei trei copii (sunt minunaţi, garantez) dar nu vreţi să luaţi legătura cu mine, îi puteţi scrie domnişoarei Eveline Păuna la adresa de mail: eveline.pauna@qmagazine.ro

Profesorul lui Andrei de instrument la Liceul de Muzica „George Enescu” este domnul Constantin Păuna, prim-cornist la Opera Natională din Bucureşti.

Aici este confirmarea premiului I pe care Andrei l-a obţinut în aprilie 2009 la Olimpiada Naţională de Muzică de la Alba Iulia.

Palmaresul lui Andrei, după un an de studiu la Liceul de Muzică:

Concursuri:

– 13 – 15 martie 2009: Premiul I – Olimpiada de interpretare instrumentala, clasele III – VIII, faza zonala, Bucuresti;

– 13 – 16 aprilie 2009: Premiul I – Olimpiada de interpretare instrumentala, clasele III – VIII, faza nationala, Alba Iulia;

– 29 aprilie 2009: Premiul II – Concursul de solfegistica, editia a VIII-a, Bucuresti;

– 11 iunie 2009: Premiul I – Concursul national de interpretare instrumentala “Marele Premiu al Palatului National al Copiilor”, Bucuresti.

Recitaluri:

– Martie – iunie 2009: 5 recitaluri sustinute in cadrul Fundatiei „Remember Enescu”, Bucuresti si Constanta.

UPDATE 9 septembrie 2009.

Pentru că prietena mea Maria V. a decis să îi ajute un pic pe copii, Răzvan, Andrei şi Timotei, mi-a trimis mie nişte bani prin Western Union. Am mers cu mămica copiilor (doamna Iuliana) şi cu Răzvănel la o bancă, de unde am scos banii împreună.

Ca să „scap” de calvarul statului la coadă, am convins-o pe doamna Iuliana să deschidă un cont.

Dacă vreţi să îi ajutaţi pe copii, acesta este contul:

BRD – Sucursala Decebal

Bucureşti, sector 3, Bdul Unirii nr. 64, bloc K4, parter – scările 3 şi 4

RON: RO 85 BRDE 441 SV 7164 9904 410

EURO: RO 41 BRDE 441 SV 7164 9814 410

Cod SWIFT: BRDEROBU

Titular: Aiordăchioei Iuliana

Dacă doriţi să vorbiţi direct cu mămica copiilor, vă pot da numărul de telefon.

UPDATE 15 septembrie 2009

Mâine – miercuri, 16 septembrie 2009, la ora 16.30, sunt în Piaţa Festivalului George Enescu (parcarea de vis-a-vis de Ateneu/Hotelul Hilton). Andrei susţine un recital. Intrarea este liberă.

Steluţele de mare cântă. Andrei

https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/15/stelutele-de-mare-canta-andrei

UPDATE 30 septembrie 2009. Andrei a cântat la lansarea oficială a Asociaţiei Salvează Vieţi, pe 29 septembrie 2009.

https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/09/30/cate-vieti-poti-salva-intr-o-viata

6AndreiAiordachioie

UPDATE 29 octombrie 2009. Andrei a fost selecţionat – în vederea susţinerii pentru educaţie – şi va fi prezentat mâine, vineri 30 octombrie 2009, la emisiunea „Dansez pentru tine” la PRO TV, începând cu ora 23.00.

http://dansezpentrutine.protv.ro/stiri/tania-budi-si-andreea-mantea-se-dueleaza-pentru-a-ramane-in-competitia.html

„Platoul “Dansez pentru tine” va fi electrizat de prezenta a doi actori plini de energie si umor ce pot fi admirati in serialul “State de Romania” de la Pro Tv. Doinita Oancea si Octavian Strunila. Doinita si Octavian sunt fericiti ca prin dansul lor pot face un bine si pot pot ajuta trei frati extrem de talentati sa-si poata duce mai departe visul. Fratii Aiordachioaiei sunt artisti – Timotei, cel mai mare in varsta de 14 ani, picteaza si este elev la Liceul Tonitza, Andrei in varsta de 13 ani canta la corn, iar mezinul, Razvan in varsta de 8 ani, face vioara. Familia Aiordachioaiei locuieste in Bucuresti intr-o garsoniera in care fiecare copil are coltul lui de camera, iar parintii impart un loc mic, reamenajat intr-o debara desfiintata. Parintii ii privesc, de multe ori cu lacrimi in ochi, pentru ca se tem ca zborul acestor copii talentati sa nu se franga din pricina lipsurilor materiale”.

UPDATE 30 octombrie 2009. 3.000 de euro pentru copii. Doamne ajută!

Video:

http://dansezpentrutine.protv.ro/video-trei-baieti-talentati/29026

http://dansezpentrutine.protv.ro/video-pasiunilile-copiilor-sunt-sprijinite/29028

Omul potrivit la locul potrivit: Ionel Brătianu. Unum castigabis, centum emendabis

with 6 comments

LeonardoDaVinciAnatomical

Nu este vorba strict despre politică. Este vorba despre ceea ce ar trebui să însemne o societate normală. Într-o societate normală, politicul decident pune în funcţii şi oameni care se pricep la domeniul respectiv, nu doar la „discurs politic”, seminarii, comitete. Şi comisii, desigur. Dar cum noi nu suntem o societate normală… Nu am pretenţia absurdă ca, de exemplu, Agenţia Naţională pentru Persoanele cu Handicap să fie condusă de o persoană cu handicap locomotor – aşa cum am văzut eu în 1993 că s-a făcut în Franţa. Dar dacă ar fi fost aşa, acum am fi avut cam tot ce ar fi fost normal să avem, inclusiv sancţionarea şoferilor care îşi parchează maşinile exact în dreptul rampelor de acces (acele pante vai mama lor de pe trotuar spre carosabil), special şi cu greu făcute, chipurile, pentru persoanele cu handicap din fotoliile rulante. Aţi văzut vreodată cum „se strecoară” un om în cârje pe lângă maşinile parcate pe trotuare? Evident că nu interesează pe nimeni, atât timp cât mămicile cu bebeluşi în cărucioare merg pe carosabil, iar pe trotuare tronează bijuteriile pe patru roţi, „trase” până în gura scării de bloc. Aţi văzut vreodată cum SMURD-ul nu poate scoate din bloc un bolnav pe targă, din cauza maşinilor parcate pe trotuar? Oare de ce toate direcţiile astea care susţin că se ocupă de problemele persoanelor cu nevoi speciale nu fac nimic? Unele sunt la primării. Oamenii ăştia nu vorbesc între ei, nu colaborează cu poliţia, cu gardienii publicii? Nu le pasă, pur şi simplu. Problema e că nu le pasă pe banii noştri.

Evident că nici la Agenţia Naţională pentru Persoanele cu Handicap, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului sau la Oficiul Român pentru Adopţii nu vor fi puşi în funcţie oameni care să ştie, strict şi la obiect, despre nevoile şi drepturile unui copil cu handicap, ale unui copil maltratat sau abandonat, despre câtă birocraţie trebuie să „înghită” o familie de bună credinţă care vrea să adopte un copil, dar şi că există legi pe care salariaţii acestor instituţii ori nu le cunosc, ori le încalcă. Sau cum sunt plimbaţi de colo colo părinţii unui copil cu handicap, iar după două luni de alergătură să li se spună că nu sunt bani. În paranteză fie spus, ANPH este condus de o doamnă inginer de telecomunicaţii, ANPDC este condusă de o doamnă inginer chimist iar ORA este condus de un domn economist care, deşi avea ceva experienţă în domeniul protecţiei sociale, în anul 2006, pe când conducea ANPDC, a recunoscut că este incapabil să rezolve problema orfanilor pentru că nu este susţinut de societate (oricum, în 2007 şi-a dat demisia de la conducerea ANPDC). Şi că tot a venit vorba, ce caută un economist care „crede în Valea Jiului” la conducerea Ministerului Tineretului şi Sportului? În afară de bani?

Nu ne susţine societatea – acuză ei. Păi ştiţi de ce nu vă susţine societatea? Pentru că nu sunteţi în stare să explicaţi de ce trebuie să o facă. Şi de ce nu ştiţi să explicaţi? Pentru că habar nu aveţi despre ce este vorba în meseria asta, de ocrotitori al vieţilor mici. Nu mai invocaţi criza şi sărăcia, pentru că astea au fost mereu prezente pe aici. Mai bine cereţi ajutor. Sunt oameni care se pricep şi sunt gata să ajute. Măcar luaţi-i parteneri. Cereţi-le opinia. Dacă sunteţi de bună credinţă, evident. Iar dacă faceţi toate astea şi tot nu sunteţi susţinuţi, să ştiţi că este din cauza partidelor…

Unum castigabis, centum emendabis. Dacă reprimi o greşeală, corectezi o sută.

Să nu mai bat câmpii – că oricum nu rezolv nimic – şi mă întorc la: Omul potrivit la locul potrivit: se numeşte Ionel Brătianu. Este orfan şi conduce un centru pentru orfani.

Are o poveste de viaţă impresionantă. Dar poate că nu asta esta este important – pentru că, da, avem mulţi orfani în ţara asta, ei şi ce… –  important este că acest om s-a specializat în „meseria” de ocrotitor al copiilor abuzaţi, exploataţi, abandonaţi.

Ionel Brătianu

Are 29 de ani şi este psiholog. Conduce Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Copilului Abuzat, Neglijat şi Exploatat din Bârlad. Este cunoscut ca Orfanul părinte al Orfanilor.

Ionel Brătianu nu şi-a cunoscut părinţii niciodată. A crescut într-o casă de copii din Bârlad. Acum o conduce.

IonelBratianuDirectorOrfelinat

Ionel Brătianu a fost abandonat de mama sa, pe atunci studentă la medicină, la bunicii materni. Femeia a născut pe ascuns iar tatăl nu a vrut să îl recunoască. Ionel Brătianu îşi cunoaşte mama doar din fotografii.

Bunicii l-au crescut în primii 3 ani. După moartea bunicului, Ionel a fost dat la casa de copii, bunica nu se mai descurca.

Despre mama sa, Ionel mai ştie că nu şi-a terminat studiile la medicină. S-a angajat într-un spital, ca asistent medical. S-a căsătorit, a născut încă 2 fetiţe apoi s-a sinucis. Nu mai putea îndura bătăile primite de la soţ. Pe atunci Ionel avea 7 ani şi era la orfelinat de 4. Surorile sale au fost adoptate şi trăisc acum în Anglia.

Ionel a fost la un pas de a fi şi el adoptat, de o familie de medici. Ionel a refuzat pentru că, deşi se purtau bine cu el, relaţia cuplului era tensionată: se certau între ei din orice şi deveneau violenţi. Ionel a refuzat chiar în faţa judecătorului.

După acest episod, Ionel a fost dus la o altă casă de copii. Acolo erau 300 de copii şi multă violenţă. Ionel a fugit pe stradă.

Ionel a cunoscut, pentru câteva luni bune, viaţa de copil al străzii. Avea 11 ani pe atunci. Viaţa din stradă i-a oferit experienţă „Copiii străzii se maturizează devreme, mai ales fiindcă sunt nevoiţi să preţuiască fiecare bucată de pâine pe care reuşesc să o obţină. Eu nu am cerşit. Împreună cu prietenul meu, care acum este preot, făceam treabă, îi ajutam pe oamenii din piaţă. Munceam”. De pe stradă s-a ales şi cu o boală de plămâni „M-am învelit cu cartoane, am dormit în tarabele de fier din piaţă”. A urmat o adolescenţă petrecută prin spitale.

S-a întors la casa de copii şi a început şcoala. Era premiant. A urmat apoi Liceul Pedagogic din Bârlad, specializarea învăţători-educatori.

În clasa a XII-a făcea practică pedagogică la clasa a IV-a. Le-a dat ca temă copiilor „compunere despre vacanţa de vară”. O fetiţă a povestit cum „şi-a petrecut” vacanţa de vară lângă unchiul ei care o obliga să doarmă lângă el şi care „o mângâia”. A reuşit să o convingă pe fetiţă să povestească mai mult şi a realizat că acel copil de 10 ani era abuzat sexual. Ionel a anunţat poliţia. Din cercetări a rezultat că fetiţa era abuzată sexual şi de către bunic, nu doar de unchi. Aşa s-a hotărât Ionel să lupte pentru drepturile copiilor abuzaţi.

Înainte de a termina liceul, Ionel a trebuit să se interneze din nou în spital. Acolo a dat examenul de bacalaureat. Apoi a plecat la Iaşi.

Ionel s-a înscris la Psihopedagogie-Asistenţă socială. Practica a făcut-o tot în domeniul „copilului abuzat, neglijat şi exploatat”. A absolvit două facultăţi: Psihologie şi Drept. Are un master în psihologie.

Era masterand când s-a angajat la un centru de plasament într-o comună din apropierea Bârladului. A observat abuzurile. A intervenit. A incomodat…

În 2004, Ionel Brătianu s-a angajat asistent maternal în centrul în care, în 2007, a devenit director.

În centrul pe care îl conduce Ionel Brătianu literă de lege este blândeţea. În centrul pe care îl conduce Ionel Brătianu se aud doar vorbele bune şi frumoase. Oamenii care lucrează acolo sunt oameni adevăraţi.

Ionel Brătianu: „După ce a fost adusă la cămin, fetiţa de 12 ani a fost întrebată dacă vrea o prăjitură. Fetiţa nu a răspuns. Am crezut că este vorba despre un blocaj emoţional. Am interpretat tăcerea ei în toate felurile. După un timp mi-am dat seama că acel cuvântprăjitură –  îi era complet necunoscut”.

Fetiţa se numeşte Corina. Era în anul 2007, când o ţară întreagă o blama pe cea care avea 12 ani şi care a „îmbolnăvit copiii şi bărbaţii de sifilis”: „Prostituata de 12 ani din Vaslui”.

Pe atunci Ionel Brătianu avea 27 de ani şi era asistent social. El s-a ocupat de cazul fetiţei. După ce a reuşit să-i câştige încrederea Corinei, aceasta i-a mărturisit că, între anii 2004-2007, viaţa ei a fost un adevărat coşmar: “Mi-a spus că era bătută aproape zilnic de tată şi înjurată de mamă. Începuse încă de pe atunci să-şi urască familia de la care nu primise niciodată o jucărie sau o vorbă de alint, aşa cum se întâmpla în cazul altor copii de vârsta ei. Atunci a început să umble prin sat. A intrat în cârdăşie cu 4 fete cu vârste între 12 şi 16 ani (una dintre acestea îi era verişoară primară şi locuia la doi paşi de casa ei). De fiecare dată când era maltratată acasă, se refugia, împreună cu cele 4 minore, la 2 bătrâni (unul de 72, iar celălalt de 80 de ani) din sat. Aşa cum a recunoscut ulterior la poliţie, cu cei doi a întreţinut de foarte multe ori raporturi sexuale”.

Fetiţa, care habar nu are ce înseamnă a practica sexul pe bani, a ajuns să se culce cu cine apucă din cauza familiei. Bătută în chip bestial de tată ori de câte ori acesta se îmbăta, ocărâtă de mamă, Corinei nu i-a rămas altceva de făcut, în urmă cu 4 ani, decât să fugă de acasă, preferând în locul unei vieţi normale de familie, una de vagabond.

Ionel Brătianu:  “De frica bătăilor, a fugit de atâtea ori de acasă, s-a înhăitat cu oricine îi putea oferi o cât de mică atenţie (de la o simplă ciocolată, la o hăinuţă sau un cuvânt bun), încât era normal să devină un fel de copil al străzii. Viaţa sexuală şi-a început-o în vara lui 2004, pe timpul vacanţei. Era pe atunci în clasa a III-a. A făcut sex timp de 3 luni, la diferite intervale de timp, cu 3 bărbaţi doar, pentru că, spre deosebire de părinţi, care nici măcar nu o băgau în seamă, aceştia îi acordau atenţie”.

Primarul Petruţ Creţu: “Cert este că fetiţa de 12 ani nu este o prostituată, ci doar un copil al nimănui, care nu a ştiut niciodată ce înseamnă dragostea de părinte şi a încercat să o găsească în altă parte”.

Agentul-şef Mâncă Ştefan “Oficial nu au fost descoperiţi până acum decât 5 bărbaţi care au avut contact sexual cu Corina şi s-au îmbolnăvit. E doar un copil căruia i s-a furat copilăria”.

Realitatea TV a făcut un reportaj, pe 25 decembrie 2007: „De Crăciun, Ionel Brătianu îşi doreşte o baghetă magică, pentru a face o lume mai bună, care să se îngrijească de copii”.

http://www.realitatea.net/seful-centrului-de-primire-minori-din-barlad-a-avut-la-randul-sau-o-copilarie-grea_127921.html

Despre Ionel Brătianu în: „Vremea Nouă” şi „Libertatea”. Povestea Corinei în „Click”.

IonelBratianuDirectorOrfelinat2

Quod erat demonstrandum.

Dragă Dumnezeu, te rog să faci dreptate: din 600.000 de euro cât „a cheltuit” Monica Iacob Ridzi, 52.000 de euro să ajungă la Ionela Linte

with 8 comments

Ea este Ionela Linte. Are 28 de ani şi este PROFESOR de limba şi literatura română. Ceea ce este pe obrazul este nu este „pictură” ci tumoră. Când Ridzi cheltuia 600.000 de euro pe prostii, Linte era refuzată de guvern pentru 100.000 de euro necesari operaţiei. Pe motiv că nu sunt bani. Povestea Ionelei este mai jos. Mai are nevoie de 52.000 de euro (48.000 s-au strâns) ca să i se scoată nenorocirea asta de pe faţă. Este bolnavă de 8 ani!

ionela-22

Povestea Ionelei Linte. Doar un dosar? Nu o viaţă de om?

“Am facut tot ce a fost omeneşte posibil, dar acum sunt în mâinile lui Dumnezeu şi ale oamenilor cu suflet.”

Ionela Linte are 28 de ani şi de 8 ani are un osteosarcom mandibular care a desfigurat-o. Este profesor de limba şi literatura română. Din cauza bolii nu mai poate profesa. De 4 ani stă prin spitale. Iar de 2 ani nu mai poate ieşi din casă. Tumora este gigantică iar durerile greu de suportat. Nu mai poate deschide gura (se hrăneşte de luni de zile doar cu lichide), capacitatea respiraţiei s-a diminuat, nu mai aude cu urechea dreaptă, capacitatea de vedere a ochiului drept scade pe zi ce trece, nu se poate odihni din cauza durerilor. Boala s-a instalat pe chipul ei acum 8 ani. Diagnosticul pus de medici, în 2001: osteosarcom mandibular dreapta. Adică un tip de cancer osos. Timp de 7 ani, Ionela Linte a făcut 4 operaţii, 11 serii de citostatice, 21 şedinţe de kobalto-terapie, 30 şedinţe de protono-terapie în Rusia. Tumora a recidivat însă. Ionela Linte a depus dosarul la Ministerul Sănătăţii, la sfârşitul lunii aprilie. Unde i s-a spus „să mai aştepte”. Medicii de la INI Hanovra (Germania) au acceptat-o pentru operaţie. Costă 100.000 de euro. Până pe 25 mai 2009 a strâns 25.000. Operaţia constă în rezecţie de mandibulă şi reconstrucţia acesteia în acelaşi timp.

Osteosarcomul se manifestă de obicei la nivelul oaselor lungi. Localizarea osteosarcomului la mandibulă este foarte rară iar boala se manifestă agresiv. Ionela Linte are un diagnostic foarte rar, un caz atipic, la care medicii români nu au mai găsit soluţii.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Teledon la Romtelecom:

0900 900 373 – pentru 3 euro/apel

0900 900 375 – pentru 5 euro/apel

0900 900 370 – pentru 10 euro/apel

Sau

BRD – Sucursala Hurmuzachi, sector 3 Bucureşti

RON: RO 31 BRDE 441 SV 4972 8014 410

EURO: RO 26 BRDE 441 SV 4972 9084 410

Cod SWIFT: BRDEROBU

Titular: Linte Ionela-Antuanela

Ionela Linte este din Bucureşti. Ionela Linte – 0756 159 355, E-mail: ionelalinte@yahoo.com. Dorin Linte – 0740 094 998 (soţul Ionelei).

Pe 31 martie şi pe 7 aprilie 2009, Ionela Linte a apărut la Poveştiri Adevărate – Acasă TV: „Viaţa ei s-a schimbat în urmă cu opt ani: simţea ceva ca o durere de măsea, însă s-a dovedit că problema ei era mult mai mare. A decis să se opereze, la Spitalul Judeţean de la Alexandria. Medicul care a operat-o a spus atunci „Nu am văzut aşa ceva în viaţa mea!” tumoarea a recidivat însă, chiar şi după alte trei intervenţii chirurgicale”. Filmul aici. „Chiar dacă luptă de 8 ani cu cancerul, Ionela şi-a terminat facultatea, a făcut un master şi a predat 3 ani la un liceu. Ionela are cancer osos”. Filmul aici. Pe 6 mai 2009, Ionela Linte a apărut la Kanal D şi în Evenimentul Zilei: „Am doar 28 de ani şi zilele numarate!” Este apelul disperat al Ionelei Linte către Ministerul Sănătăţii, acolo unde dosarul său aşteaptă rezolvare. Disperată a apelat la autorităţi care i-au raspuns sec: să mai aştepte. Ajutorul însă s-ar putea să ajungă mult prea tarziu. Medicii din Germania i-au acordat o şansă la viaţă, dar operaţia costă 100.000 de euro. După ce medicii din Turcia i-au refuzat operaţia motivând că tumora este mult prea avansată , speranţa Ionelei se leagă acum doar de răspunsul specialiştilor din clinica de la Hanovra, din Germania. Dosarul medical al Ionelei a ajuns pe masa Ministerului Sănătăţii acum zece zile. Nimeni nu i-a spus când şi dacă va primi vreodată ajutorul financiar care să o salveze. Pe 19 mai 2009, Ionela Linte în Evenimentul Zilei: „Actorul Claudiu Bleontz şi cântăreţul Claudiu Mirică s-au alăturat campaniei iniţiate de postul Kanal D. Vedetele fac apel la fani, cunoscuţi şi colegi să o ajute pe tânăra profesoară să strângă cei 100.000 de euro de care are nevoie pentru operaţie. Campania s-a extins şi pe internet unde, Florin Grozea de la HI-Q şi Tudor Chirilă speră să-i sensibilizeze pe români”. 20 mai 2009, Ionela Linte în Evenimentul Zilei: „Dacă aşteptăm ca ministerul Sănătăţii să facă ceva, fata va muri. După ce campania pornită de Kanal D a fost preluată de blogurile mai multor artişti, zeci de oameni s-au arătat gata să întindă o mână de ajutor. Până acum Ionela a strâns 25.000 de euro”. 22 mai 2009, Ionela Linte din nou la Kanal D. 23 mai 2009. Ionela a strâns 35.000 de euro. Ionela la Kanal D din nou. 23 iunie 2009. Ionela a strâns 48.000 de euro. Ionela în Jurnalul Naţional. Mai are nevoie de 52.000 de euro.

Ionela Linte: “Şanse există… aş putea avea din nou o viaţă normală să pot să deschid gura, să mănânc, să ies afară să mă plimb, sunt atât de multe lucruri mărunte pe care înainte nu le apreciam.”

Oameni buni, chiar nu putem face ceva?

UPDATE 9 iulie 20095.000 de euro pentru Ionela, de la un donator care doreşte să rămână anonim.

UPDATE 13 iulie 2009 – Ionela a fost programată la operaţie pe 24 august 2009. Ionela a strâns 53.000 de euro. Mai are nevoie de 47.000.

Dosarul Ionelei se află încă “pe drumul” dintre Direcţia de Sănătate Publică şi Ministerul Sănătăţii. Ionela a primit vestea că este aşteptată la operaţie la Hanovra chiar în ziua în care împlinea 29 de ani. Tot săptămâna trecută a fost la analize în Germania, iar medicii au asigurat-o că o pot opera fără prea multe riscuri. Medicii germani i-au spus Ionelei că intervenţia va fi dificilă. Vor fi 4 operaţii, timp de 15 ore. Ionela la Kanal D – 13 iulie 2009.

UPDATE 23 iulie 2009 – Kanal D şi Anchor Plaza au demarat pe 20 iulie 2009, campania „Salveaz-o pe Ionela”. Licitaţie pentru Ionela: în Mall Plaza este expusă o armură care a fost scoasă la licitaţie pe 22 iulie 2009. Va rămâne acolo până pe 20 august 2009. Banii obţinuţi din vânzare vor fi donaţi Ionelei, pentru operaţie. Echipa DSTIRI de la Kanal D si Fundatia Anchor Group au expus in Plaza Mall un cavaler in armura, un obiect pe care unul dintre prietenii Ionelei l-a construit tocmai pentru a o ajuta sa stranga banii necesari operatiei. Mai multe pe site-ul Kanal D şi al Agenţiei de Presă Mondenă. Salvează o viaţă!

UPDATE 6 august 2009. Kanal D a organizat un miting de protest pentru Ionela – Salvează o viaţă. Ce poţi să faci atunci când şansa ta la viaţă depinde de un dosar care zace pe masa Ministerului Sănătăţii?

UPDATE 11 august 2009. Ministrul Muncii nu a semnat încă. Filmul la Kanal D.

UPDATE 12 august 2009. Ministrul Muncii doreşte o ordonanţă de urgenţă prin care banii din fondul de solidaritate să fie repartizaţi doar la Ministerul Sănătăţii, astfel încât dosarele să nu mai fie plimbate între ministere. Filmul la Kanal D.

UPDATE 15 august 2009. Aprobarea dosarului a fost amânată – Antena 1.

http://www.antena1.ro/index.php?page=news&subcat=1&id=59207&currentPage=4

Luni, 17 august 2009, la ora 17.45, câţiva „no name” din Bucureşti ne punem tricouri albe şi îndrăznim să facem un simplu exerciţiu de solidaritate – ne întâlnim pe trotuarul din faţa Muzeului Antipa – vis-a-vis de Guvernul României, la un miting cât se poate de civilizat. O oră (sau două) din viaţa noastră de „no name” sănătoşi (nu se ştie până când) le-o dăruim altor „no name”, dar grav bolnavi – care nu pot fi trataţi în România, din motive bine cunoscute. Ei nu ne cunosc pe noi, noi nu îi cunoaştem pe ei. Pe unii i-am văzut la televizor, în ziare, pe bloguri. Pe alţii nu. Sunt peste o sută de oameni numiţi în acest moment „dosare”. Printre ei: Marian George David, Ionela Linte, Alexandra Ostafi şi mulţi mulţi alţii. Peste 100. Mai multe aici:

https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/17/indrazniti-in-lume-veti-avea-necazuri-dar-indrazniti

Monitorul Oficial, 20.08.2009:

– Se aproba acordarea unui ajutor in suma de 80.000 euro pentru efectuarea tratamentului medical in strainatate pacientei Linte Ionela Antuaneta, in varsta de 29 de ani, din municipiul Bucuresti.

http://www.legestart.ro/Monitorul-Oficial-nr.581-din-20.08.2009-(M.-Of.-nr.581-2009-17702).htm

UPDATE 15 octombrie 2009. Ionela este bine. După vreo 9 operaţii, şi mai urmează:

http://www.kanald.ro/dstiri/social/2009-10-15-Ionela-incepe-o-noua-viata/2009-10-15-Ionela-incepe-o-noua-viata.html

http://www.libertatea.ro/stire/un-nou-inceput-pentru-ionela-linte-260299.html

IonelaLinteOperata

IonelaLinteKanalDArmura

ionela-33

%d blogeri au apreciat asta: