IsabelleLorelai's Weblog

Blog amar. Si tacut

Omul potrivit la locul potrivit: Ionel Brătianu. Unum castigabis, centum emendabis

cu 5 comentarii

LeonardoDaVinciAnatomical

Nu este vorba strict despre politică. Este vorba despre ceea ce ar trebui să însemne o societate normală. Într-o societate normală, politicul decident pune în funcţii şi oameni care se pricep la domeniul respectiv, nu doar la „discurs politic”, seminarii, comitete. Şi comisii, desigur. Dar cum noi nu suntem o societate normală… Nu am pretenţia absurdă ca, de exemplu, Agenţia Naţională pentru Persoanele cu Handicap să fie condusă de o persoană cu handicap locomotor – aşa cum am văzut eu în 1993 că s-a făcut în Franţa. Dar dacă ar fi fost aşa, acum am fi avut cam tot ce ar fi fost normal să avem, inclusiv sancţionarea şoferilor care îşi parchează maşinile exact în dreptul rampelor de acces (acele pante vai mama lor de pe trotuar spre carosabil), special şi cu greu făcute, chipurile, pentru persoanele cu handicap din fotoliile rulante. Aţi văzut vreodată cum “se strecoară” un om în cârje pe lângă maşinile parcate pe trotuare? Evident că nu interesează pe nimeni, atât timp cât mămicile cu bebeluşi în cărucioare merg pe carosabil, iar pe trotuare tronează bijuteriile pe patru roţi, “trase” până în gura scării de bloc. Aţi văzut vreodată cum SMURD-ul nu poate scoate din bloc un bolnav pe targă, din cauza maşinilor parcate pe trotuar? Oare de ce toate direcţiile astea care susţin că se ocupă de problemele persoanelor cu nevoi speciale nu fac nimic? Unele sunt la primării. Oamenii ăştia nu vorbesc între ei, nu colaborează cu poliţia, cu gardienii publicii? Nu le pasă, pur şi simplu. Problema e că nu le pasă pe banii noştri.

Evident că nici la Agenţia Naţională pentru Persoanele cu Handicap, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului sau la Oficiul Român pentru Adopţii nu vor fi puşi în funcţie oameni care să ştie, strict şi la obiect, despre nevoile şi drepturile unui copil cu handicap, ale unui copil maltratat sau abandonat, despre câtă birocraţie trebuie să „înghită” o familie de bună credinţă care vrea să adopte un copil, dar şi că există legi pe care salariaţii acestor instituţii ori nu le cunosc, ori le încalcă. Sau cum sunt plimbaţi de colo colo părinţii unui copil cu handicap, iar după două luni de alergătură să li se spună că nu sunt bani. În paranteză fie spus, ANPH este condus de o doamnă inginer de telecomunicaţii, ANPDC este condusă de o doamnă inginer chimist iar ORA este condus de un domn economist care, deşi avea ceva experienţă în domeniul protecţiei sociale, în anul 2006, pe când conducea ANPDC, a recunoscut că este incapabil să rezolve problema orfanilor pentru că nu este susţinut de societate (oricum, în 2007 şi-a dat demisia de la conducerea ANPDC). Şi că tot a venit vorba, ce caută un economist care „crede în Valea Jiului” la conducerea Ministerului Tineretului şi Sportului? În afară de bani?

Nu ne susţine societatea – acuză ei. Păi ştiţi de ce nu vă susţine societatea? Pentru că nu sunteţi în stare să explicaţi de ce trebuie să o facă. Şi de ce nu ştiţi să explicaţi? Pentru că habar nu aveţi despre ce este vorba în meseria asta, de ocrotitori al vieţilor mici. Nu mai invocaţi criza şi sărăcia, pentru că astea au fost mereu prezente pe aici. Mai bine cereţi ajutor. Sunt oameni care se pricep şi sunt gata să ajute. Măcar luaţi-i parteneri. Cereţi-le opinia. Dacă sunteţi de bună credinţă, evident. Iar dacă faceţi toate astea şi tot nu sunteţi susţinuţi, să ştiţi că este din cauza partidelor…

Unum castigabis, centum emendabis. Dacă reprimi o greşeală, corectezi o sută.

Să nu mai bat câmpii – că oricum nu rezolv nimic – şi mă întorc la: Omul potrivit la locul potrivit: se numeşte Ionel Brătianu. Este orfan şi conduce un centru pentru orfani.

Are o poveste de viaţă impresionantă. Dar poate că nu asta esta este important – pentru că, da, avem mulţi orfani în ţara asta, ei şi ce… -  important este că acest om s-a specializat în „meseria” de ocrotitor al copiilor abuzaţi, exploataţi, abandonaţi.

Ionel Brătianu

Are 29 de ani şi este psiholog. Conduce Centrul de Primire în Regim de Urgenţă a Copilului Abuzat, Neglijat şi Exploatat din Bârlad. Este cunoscut ca Orfanul părinte al Orfanilor.

Ionel Brătianu nu şi-a cunoscut părinţii niciodată. A crescut într-o casă de copii din Bârlad. Acum o conduce.

IonelBratianuDirectorOrfelinat

Ionel Brătianu a fost abandonat de mama sa, pe atunci studentă la medicină, la bunicii materni. Femeia a născut pe ascuns iar tatăl nu a vrut să îl recunoască. Ionel Brătianu îşi cunoaşte mama doar din fotografii.

Bunicii l-au crescut în primii 3 ani. După moartea bunicului, Ionel a fost dat la casa de copii, bunica nu se mai descurca.

Despre mama sa, Ionel mai ştie că nu şi-a terminat studiile la medicină. S-a angajat într-un spital, ca asistent medical. S-a căsătorit, a născut încă 2 fetiţe apoi s-a sinucis. Nu mai putea îndura bătăile primite de la soţ. Pe atunci Ionel avea 7 ani şi era la orfelinat de 4. Surorile sale au fost adoptate şi trăisc acum în Anglia.

Ionel a fost la un pas de a fi şi el adoptat, de o familie de medici. Ionel a refuzat pentru că, deşi se purtau bine cu el, relaţia cuplului era tensionată: se certau între ei din orice şi deveneau violenţi. Ionel a refuzat chiar în faţa judecătorului.

După acest episod, Ionel a fost dus la o altă casă de copii. Acolo erau 300 de copii şi multă violenţă. Ionel a fugit pe stradă.

Ionel a cunoscut, pentru câteva luni bune, viaţa de copil al străzii. Avea 11 ani pe atunci. Viaţa din stradă i-a oferit experienţă „Copiii străzii se maturizează devreme, mai ales fiindcă sunt nevoiţi să preţuiască fiecare bucată de pâine pe care reuşesc să o obţină. Eu nu am cerşit. Împreună cu prietenul meu, care acum este preot, făceam treabă, îi ajutam pe oamenii din piaţă. Munceam”. De pe stradă s-a ales şi cu o boală de plămâni „M-am învelit cu cartoane, am dormit în tarabele de fier din piaţă”. A urmat o adolescenţă petrecută prin spitale.

S-a întors la casa de copii şi a început şcoala. Era premiant. A urmat apoi Liceul Pedagogic din Bârlad, specializarea învăţători-educatori.

În clasa a XII-a făcea practică pedagogică la clasa a IV-a. Le-a dat ca temă copiilor „compunere despre vacanţa de vară”. O fetiţă a povestit cum „şi-a petrecut” vacanţa de vară lângă unchiul ei care o obliga să doarmă lângă el şi care „o mângâia”. A reuşit să o convingă pe fetiţă să povestească mai mult şi a realizat că acel copil de 10 ani era abuzat sexual. Ionel a anunţat poliţia. Din cercetări a rezultat că fetiţa era abuzată sexual şi de către bunic, nu doar de unchi. Aşa s-a hotărât Ionel să lupte pentru drepturile copiilor abuzaţi.

Înainte de a termina liceul, Ionel a trebuit să se interneze din nou în spital. Acolo a dat examenul de bacalaureat. Apoi a plecat la Iaşi.

Ionel s-a înscris la Psihopedagogie-Asistenţă socială. Practica a făcut-o tot în domeniul „copilului abuzat, neglijat şi exploatat”. A absolvit două facultăţi: Psihologie şi Drept. Are un master în psihologie.

Era masterand când s-a angajat la un centru de plasament într-o comună din apropierea Bârladului. A observat abuzurile. A intervenit. A incomodat…

În 2004, Ionel Brătianu s-a angajat asistent maternal în centrul în care, în 2007, a devenit director.

În centrul pe care îl conduce Ionel Brătianu literă de lege este blândeţea. În centrul pe care îl conduce Ionel Brătianu se aud doar vorbele bune şi frumoase. Oamenii care lucrează acolo sunt oameni adevăraţi.

Ionel Brătianu: „După ce a fost adusă la cămin, fetiţa de 12 ani a fost întrebată dacă vrea o prăjitură. Fetiţa nu a răspuns. Am crezut că este vorba despre un blocaj emoţional. Am interpretat tăcerea ei în toate felurile. După un timp mi-am dat seama că acel cuvântprăjitură –  îi era complet necunoscut”.

Fetiţa se numeşte Corina. Era în anul 2007, când o ţară întreagă o blama pe cea care avea 12 ani şi care a „îmbolnăvit copiii şi bărbaţii de sifilis”: „Prostituata de 12 ani din Vaslui”.

Pe atunci Ionel Brătianu avea 27 de ani şi era asistent social. El s-a ocupat de cazul fetiţei. După ce a reuşit să-i câştige încrederea Corinei, aceasta i-a mărturisit că, între anii 2004-2007, viaţa ei a fost un adevărat coşmar: “Mi-a spus că era bătută aproape zilnic de tată şi înjurată de mamă. Începuse încă de pe atunci să-şi urască familia de la care nu primise niciodată o jucărie sau o vorbă de alint, aşa cum se întâmpla în cazul altor copii de vârsta ei. Atunci a început să umble prin sat. A intrat în cârdăşie cu 4 fete cu vârste între 12 şi 16 ani (una dintre acestea îi era verişoară primară şi locuia la doi paşi de casa ei). De fiecare dată când era maltratată acasă, se refugia, împreună cu cele 4 minore, la 2 bătrâni (unul de 72, iar celălalt de 80 de ani) din sat. Aşa cum a recunoscut ulterior la poliţie, cu cei doi a întreţinut de foarte multe ori raporturi sexuale”.

Fetiţa, care habar nu are ce înseamnă a practica sexul pe bani, a ajuns să se culce cu cine apucă din cauza familiei. Bătută în chip bestial de tată ori de câte ori acesta se îmbăta, ocărâtă de mamă, Corinei nu i-a rămas altceva de făcut, în urmă cu 4 ani, decât să fugă de acasă, preferând în locul unei vieţi normale de familie, una de vagabond.

Ionel Brătianu:  “De frica bătăilor, a fugit de atâtea ori de acasă, s-a înhăitat cu oricine îi putea oferi o cât de mică atenţie (de la o simplă ciocolată, la o hăinuţă sau un cuvânt bun), încât era normal să devină un fel de copil al străzii. Viaţa sexuală şi-a început-o în vara lui 2004, pe timpul vacanţei. Era pe atunci în clasa a III-a. A făcut sex timp de 3 luni, la diferite intervale de timp, cu 3 bărbaţi doar, pentru că, spre deosebire de părinţi, care nici măcar nu o băgau în seamă, aceştia îi acordau atenţie”.

Primarul Petruţ Creţu: “Cert este că fetiţa de 12 ani nu este o prostituată, ci doar un copil al nimănui, care nu a ştiut niciodată ce înseamnă dragostea de părinte şi a încercat să o găsească în altă parte”.

Agentul-şef Mâncă Ştefan “Oficial nu au fost descoperiţi până acum decât 5 bărbaţi care au avut contact sexual cu Corina şi s-au îmbolnăvit. E doar un copil căruia i s-a furat copilăria”.

Realitatea TV a făcut un reportaj, pe 25 decembrie 2007: „De Crăciun, Ionel Brătianu îşi doreşte o baghetă magică, pentru a face o lume mai bună, care să se îngrijească de copii”.

http://www.realitatea.net/seful-centrului-de-primire-minori-din-barlad-a-avut-la-randul-sau-o-copilarie-grea_127921.html

Despre Ionel Brătianu în: „Vremea Nouă” şi „Libertatea”. Povestea Corinei în „Click”.

IonelBratianuDirectorOrfelinat2

Quod erat demonstrandum.

About these ads

5 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. cred ca putem numara pe degetele de la o mana cate astfel de situatii sa mai fie omul potrivit la locul potrivit .
    prea se practica altceva….

    mirela

    25 iunie 2009 at 17:02

  2. Doar un om care a suferit asa de mult ii poate intelege si ajuta cel mai bine pe copiii rfani si abuzati.
    Ii doresc o viata fericita si multa sanatate si sper ca cei care ne conduc sa invete ca viata inseamna si altceva nu numai interesul personal,bani si scandaluri.

    g1b2i3

    28 iunie 2009 at 11:38

  3. […] sau ajunsi in orfelinate nu a fost usor. Nimeni nu povesteste mai bine decat Florin Chilian sau Ionel Bratianu. Ce simtea un copil bolnav de cancer, abandonat in spital, povestea […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 97 other followers

%d bloggers like this: