Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

ABC-ul simplei cunoaşteri, ca ajutor pentru copiii maltrataţi

with 11 comments

1CopilMainiMuncite

Eu recunosc cinstit că am fost „ignorantă” în ceea ce priveşte legislaţia care se referă la drepturile copilului, în special pentru copiii maltrataţi – maltratarea copilului însemnând orice rănire cu intenţie a unui copil: adică neglijare, abuz fizic, abuz emoţional, exploatare prin muncă, abuz sexual, exploatare pentru comitere de infracţiuni şi exploatare sexuală. Ignorantă în sensul în care nu cunosc legea atât de bine încât să o interpretez şi astfel să ştiu că pot rezolva ceva dacă voi sesiza autorităţile că vecinul x îşi ţine copilul murdar sau flămând, nu îl duce la medic sau că nu l-a dat la şcoală. Înseamnă toate astea neglijare? Da. Legea poate rezolva ceva? Da. Sunt eu obligată să cunosc legea? Nu cred. Am dreptul să fiu informată. Dar ce fac dacă nu am acces la internet, nu cumpăr ziare iar de la televizor nu aflu mare lucru? Ştiţi ce aş vrea eu? Afişe. Să aflu toate astea din afişe, făcute astfel încât să priceapă toată lumea, inclusiv părinţii vinovaţi. Afişe puse peste tot: în staţiile de autobuz, în toate mijloacele de transport, în şcoli, grădiniţe, în scările de bloc, în magazine, în gări. Peste tot.

Organizaţia „Salvaţi Copiii” a făcut de curând (iunie 2009) un studiu privind nivelul de cunoaştere al legislaţiei în domeniul protecţiei copilului:

– aproape 20% dintre specialistii din domeniu nu cunosc sau cunosc numai intr-o mica masura prevederile legale care interzic pedeapsa fizica si tratamentele umilitoare aplicate copiilor;

– aproape o treime dintre parintii din Romania nu cunosc existenta prevederilor legale care interzic pedeapsa fizica si tratamentele umilitoare aplicate minorilor;

responsabilitatea populatiei fata de cazurile cunoscute de copii care sunt supusi unor tratamente rele, masurata prin gradul de implicare al populatiei in sesizarea autoritatilor competente, nu este la nivelul asteptat, doar 13% din populatia investigata a sesizat o institutie abilitata cand s-a confruntat cu astfel de cazuri;

– mai mult de jumatate din populatia investigata reduce semnificatia sintagmei „tratamente umilitoare asupra copilului” la formele abuzului fizic (bataia, pedepsele crunte, maltratarea fizica). Abuzul psihologic, agresiunea verbala, exploatarea prin munca au fost vizate doar de 35% din persoanele investigate;

– neglijarea educationala sau abuzul sexual au fost incadrate in categoria tratamentelor umilitoare doar de 3% din populatie.

Rezolvarea? Afişe. Puneţi afişe cu informaţii utile, nu mai faceţi statistici că nu rezolvăm nimic.

Mă gândeam că Organizaţia „Salvaţi Copiii” ar putea iniţia o campanie puternică de informare. Şi statul este obligat să facă asta. Afişe şi clipuri tv. O fi greu? O fi scump?

Ştiţi cum se numeşte legea?

Legea 272/2004 privind Protecţia şi Promovarea Drepturilor Copilului (publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 557/23.06.2004).

Cunoaşterea Drepturilor Copilului este una din metodele de prevenire a oricăror forme de abuz sau de violenţă a căror victime sunt copiii.

Ca problemă socială mă preocupă, ca pe orice om normal. E o chestiune de bun simţ, la urma urmei. Tot ca om normal, pe de altă parte, care nu ar face rău nici unei furnici, de ce m-ar interesa toată legea aia? Ajută-mă cu noţiuni simple, informează-mă strict şi la obiect ca să îi pot ajuta pe copiii aceştia.

Mă intrigă ceea ce se întâmplă în apropierea mea, mă revoltă şi că vreau să fac ceva, cât de puţin, la nivelul meu. Mă enervează când văd părinţi bătându-şi copiii pe stradă, în autobuz sau în preajma casei (mă refer la vecinii care fac asta). Copiii ăia bătuţi, vinovaţi sau nu, plâng până se sufocă, cu obrajii înroşiţi de palme, în urletele unei mame nervoase sau înjurăturile unui tată „afumat”. Mă scot din sărite înjurăturile şi cuvinte grele, urlate de părinţi iresponsabili. Îmi stă inima în loc când văd un copilaş de 4-5 ani trecând strada în fugă. Mă deranjează prezenţa copiilor care cerşesc, murdari şi gălăgioşi, insistenţi, obraznici şi violenţi. Unii ne rup sufletele, alţii ne agasează. Nu se duc ei de capul lor la cerşit. Îi trimite cineva. Asta înseamnă exploatarea copilului prin muncă. Mă deranjează mirosul pe care îl degajă „aurolacii” şi violenţa lor. Ziarele sunt pline de articole despre această nenorocire. Statisticile sunt alarmante. Le citim şi apoi uităm.

Acum o săptămână, în autobuzul 323, un „tată” (nu era de ernie rromă) îi repeta într-una unei fetiţe de vreo 8 ani: „Eşti proastă, idioată, cretină”. Copilul privea pierdut, pe geam. Nu a intervenit nimeni. După vreo două staţii şi cam 10 ziceri de proastă, idioată şi cretină, copilul nu a mai putut şi i-a spus iubitului tată: „prost eşti tu”. Jap două palme copilului. Cât două lopeţi. Copilul nici măcar nu a plâns. Cred că era obişnuit. Să te bagi? Nu îţi vine să te alegi şi tu, şi aşa agasat de problemele tale, cu invective de la mitocan. Posibil şi o palmă… Copilul acela a fost umilit. Abuzat emoţional şi apoi fizic. Să fi fost un afiş în autobuz, în care să fi scris negru pe alb că ce făcea acel părinte era abuz şi că există o pedeapsă pentru asta.

Neglijarea se manifestă prin ignorarea nevoilor vitale ale copilului de către persoanele care răspund de el şi are mai multe dimensiuni: neglijare alimentară, neglijare vestimentară, neglijare igienică, neglijare medicală, neglijarea locuinţei, neglijare în educaţie, neglijare afectivă. Violenţa psihologică, care include violenţa verbală (insultare, umilire, denigrare), se manifestă prin pedepse abuzive şi izolare, exigente excesive până la ameninţarea cu moartea. Violenţa fizică exercitată asupra copilului se exprimă prin diferite gesturi aplicate acestuia, în mod intenţionat, de către o persoană, gesturi care pot merge de la pedepse corporale excesive până la comportamente extreme, care pot pune în pericol viaţa copilului. – Art. 306 Rele tratamente aplicate minorului. Punerea în primejdie gravă, prin măsuri sau tratamente de orice fel, a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorului de către părinţi sau de către orice persoană căreia minorul i-a fost încredinţat spre creştere şi educare se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.

Abuzul sexual implică agresiuni sexuale sau exploatarea sexuală din partea adultului sau a unei persoane mai în vârstă decât copilul. – Art. 198 Actul sexual cu un minor. (1) Actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex care nu a împlinit vârsta de 15 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex între 15-18 ani, dacă fapta este săvârşită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosind calitatea sa. (4) Dacă fapta a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi. Art. 201 Perversiunea sexuală. (2) Actele de perversiune sexuală cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani şi cu interzicerea unor drepturi. Art. 202 Corupţia sexuală. (1) Actele cu caracter obscen savârşite asupra unui minor sau în prezenţa unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (3) Ademenirea unei persoane în vederea săvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi sex se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

116-111 – Ajutor!

AfisTelefonulCopilului

Pentru copiii abuzaţi există un număr de telefon pan-european, 116-111, gestionat in Romania de Asociaţia Telefonul Copilului şi Romtelecom, unde pot fi reclamate încălcările dreptului copilului. Cosmote a devenit singurul operator de telefonie mobilă partener al acestei iniţiative şi care oferă permanent apeluri gratuite la 116-111. Prin intermediul 116-111, oferit gratuit în reţelele Romtelecom şi Cosmote, Asociatia Telefonul Copilului oferă sprijin atât copiilor care au nevoie de îngrijire şi protecţie, copiilor afectaţi de abuzurile în familie, cât şi părinţilor care au nevoie de consiliere.

Linia telefonică este disponibilă în fiecare zi, între orele 08.00 şi 20.00.

Numărul 116-111 este un număr unic european, rezervat de către Comisia Europeană şi destinat semnalării cazurilor de încălcare a drepturilor copilului. România este a treia țară din Europa, după Cehia și Ungaria, în care numărul unic european de asistenţă pentru copii a devenit funcţional, conform Child Helpline International (CHI), organizaţia internaţională care reuneşte toate serviciile „telefonul copilului” din Europa. În prezent, numărul european 116-111 este funcţional în 11 ţări membre ale Uniunii Europene: Ungaria, Cehia, România, Polonia, Germania, Slovacia, Finlanda, Irlanda, Danemarca, Portugalia, Suedia.

În 2008 au fost primite 3.030 de apeluri valide de la copii sau persoane cu copii care au solicitat ajutor. Statisticile arată că 63% dintre cazurile preluate reprezintă solicitări de consiliere juridică şi faţă de abuzuri asupra copilului precum molestarea fizică, neglijenţa, cazurile de cerşetorie, abuz emoţional, abuz sexual, exploatare prin muncă. Cele mai multe apeluri valide au fost înregistrate din Bucureşti sector 3, Prahova, Constanţa, Bucureşti sector 4, Bacău, Hunedoara, Bihor, Bucureşti sector 1, Bucureşti sector 2, Bucuresti sector 5 şi Dolj.

Numărul unic 116-111 a fost rezervat de Comisia Europeană din 2006, pentru semnalarea cazurilor de încălcări ale drepturilor copilului. Organizaţia ce reuneşte toate asociaţiile “telefonul copilului” din Europa este Child Helpline International (CHI), iar România este a treia ţară UE care a implementat acest serviciu, după Cehia şi Ungaria. Numărul unic este funcţional, în prezent, în 11 state membre: Ungaria, Cehia, România, Polonia, Germania, Slovacia, Finlanda, Irlanda, Danemarca, Portugalia, Suedia. Asociaţia Telefonul Copilului a identificat, în perioada 2001-2009, aproape 22.000 de cazuri valide de abuz, exploatare sau privare de libertate.

http://www.telefonulcopilului.ro

TelefonulCopilului

Asociaţia Telefonul Copilului este o organizaţie neguvernamentală, non-profit, activă în domeniul protecţiei drepturilor copilului, care a fost înfiinţată în 2006, după finalizarea funcţionării serviciului 0800 8 200 200, timp de cinci ani, în cadrul programelor Phare finanţate de Uniunea Europeană (UE). În iulie 2008, Asociaţiei Telefonul Copilului, în parteneriat cu Romtelecom, i-a fost acordată, de către Autoritatea Naţională pentru Comunicaţii, licenţa pentru implementarea numărului unic european de urgenţă pentru copii, 116.111. Începînd cu 1 octombrie 2008, acesta a devenit funcţional la nivelul întregii ţări, în reţeaua Romtelecom. România a fost a treia ţară din UE care a pus la dispoziţia copiilor acest număr unic. Toţi copiii din România sau copiii străini aflaţi pe teritoriul României pot apela Telefonul Copilului, în cazul în care nu le sînt respectate drepturile. De asemenea, şi părinţii, cadrele didactice, profesioniştii sau publicul larg pot semnala cazuri de încălcare a drepturilor copilului.

2CopilBatut1

Iunie 2009. Copiii bătuţi, abuzaţi sexual sau exploataţi prin muncă în România. Peste 10.000 de cazuri. Statisticile Autoritatii Nationale pentru Protectia Copilului au indicat ca, in ultimii doi ani, numarul copiilor abuzati s-a dublat la nivel national, ajungand la peste 10.000 de cazuri. Potrivit datelor statistice inregistrate la Autoritatea de Protectie a Drepturilor Copilului, numarul copiilor abuzati in Romania creste de la an la an, ajungand la o valoare dubla in ultimii doi ani. Doar in prima jumatate a anului 2007, peste 5.000 de minori au fost exploatati, cei mai multi fiind abuzati fizic chiar in familiile lor, dar sunt si cazuri in care minorii sunt agresati in incinta scolilor in care studiaza. O statistica realizata de Directiile Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului arata ca, in primele trei luni ale lui 2008, la nivel national se inregistrasera 2.910 de cazuri de abuz, neglijare si exploatare de copii, iar pana la finele anului cifra a ajuns la 11.641de cazuri, din care 1.061 s-au produs in familie, iar 108, in scoli. Din numarul total de abuzuri raportate la nivel national, in 2008, cele mai multe sesizari au vizat situatii de neglijare a copiilor – 7.613, de abuz fizic – 1.632, abuzuri emotionale – 1.309, exploatare pentru comiterea de infractiuni – 1.336, abuzuri sexuale – 439, si alte 477 de cazuri de exploatare a copiilor prin munca. Din total insa, doar pentru 310 cazuri s-a initiat urmarirea penala a agresorului, se mai arata in datele statistice ale A.P.D.C. Totodata, din datele Institutului pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii, din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, reiese ca victime ale abuzurilor cad, cel mai adesea, copii cu varste cuprinse intre 10 si 13 ani. Astfel, explicandu-se si faptul pentru care rata abandonului scolar s-a triplat din 2000 pana in 2007.

3CopilMaltratat

In martie 2008, un studiu al Organizatiei Mondiale a Sanatatii plasa Romania pe locul doi in lume la violenta in scoli. Analiza efectuata de O.M.S. impreuna cu Asociatia Mondiala de Psihiatrie si Asociatia Internationala de Psihiatrie a Copilului si Adolescentului a aratat ca aproape 70% dintre elevii romani se duc la ore cu teama ca ar putea cadea victime unui act de violenta sau a unui act neprietenos din partea colegilor de scoala. Tot in 2007, Politia Romana dadea publicitatii un studiu care arata ca 54% dintre copiii intervievati considera ca violenta in scoli este o problema permanenta, iar 44% dintre ei o apreciau drept o problema ocazionala. Sesizarile au fost facute prin Telefonul Copilului – 0800 800 660 – un serviciu telefonic de tip permanent, care primeste semnalarile din comunitate cu privire la situatiile de abuz, neglijare si exploatare a copilului, serviciu prin care se asigura consilierea telefonica in aceste situatii, intervenindu-se prompt in cazurile urgente prin intermediul echipei mobile.

4CopilBatut2

Ianuarie – martie 2009. Peste 3.000 de copii din România au fost abuzaţi, neglijaţi sau exploataţi, cele mai multe cazuri fiind înregistrate în mediul rural. Numărul total de minori abuzaţi, neglijaţi sau exploataţi în primul trimestru al acestui an este de 3.146, cu 237 de cazuri mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Cele mai multe dintre cazurile înregistrate de ANPDC sînt de neglijare, respectiv 2.255, urmate de cele de abuz fizic – 309, abuz emoţional – 290, exploatare prin muncă – 130 şi abuz sexual – 127. De asemenea, au mai fost înregistrate 24 de cazuri de exploatare pentru comitere de infracţiuni şi 11 cazuri de exploatare sexuală. Din numărul toal de cazuri de abuz, neglijare sau exploatare, 1.753 sînt din mediul rural şi 1.393 din urban.

Pentru 573 dintre copii, conducerea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) a dispus plasamentul în regim de urgenţă, pentru alţi 80 instanţa a dispus acelaşi lucru, cu ordonanţă preşedinţială, iar în alte 92 de cazuri s-a iniţiat urmărirea penală a agresorului. Potrivit ANPDC, din totalul de cazuri înregistrate, 1.619 erau încă în lucru, iar 1.565 au fost închise.

Cele mai multe cazuri de abuz fizic au fost semnalate în familie, respectiv 280, urmate de cele din unităţile de învăţămînt, respectiv 7, serviciile rezidenţiale – 6, alte instituţii – 4, sau asistenţi maternali profesionişti – 3. În cele mai multe dintre aceste cazuri – 1.561 s-a dispus consilierea psihologică, în alte 1.293 consiliere juridică iar în 218 a fost nevoie de servicii medicale.

Peste 350 de minori români au fost abandonaţi în unităţi medicale, în primele trei luni ale acestui an, nici jumătate dintre ei nefiind reintegraţi în familia naturală, potrivit datelor centralizate de ANPDC. Datele înregistrate de Direcţiile Judeţene de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilui, pînă în luna martie, la nivel naţional au fost abandonaţi 369 de minori în unităţi medicale, 192 fiind părăsiţi în maternităţi, 136 în secţii de pediatrie şi 41 în alte secţii de spital. Din totalul copiilor abandonaţi, 307 au fost externaţi. Dintre aceştia, 122 s-au reîntors în familie, cîte şase au fost plasaţi la familie extinsă, respectiv la alte familii sau persoane, 135 au fost daţi în grija asistenţilor maternali profesionişti, 15 în centre de plasament, şapte în centre de primire în regim de urgenţă şi 16 sînt în alte situaţii. În anul 2008 au fost abandonaţi în unităţi medicale 1.317 de minori, 744 în maternităţi, 423 în secţii de pediatrie şi 150 în alte secţii de spital.

Numărul copiilor care au unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate a ajuns în primele trei luni ale acestui an la 91.232, cu aproape 7.000 de cazuri mai puţin comparativ cu aceeaşi perioadă din 2008, potrivit datelor centralizate de ANPDC. Datelor centralizate de ANPDC arată că, pînă în luna martie a acestui an, erau înregistraţi 91.232 de copii care aveau unul sau ambii părinţi plecaţi din ţară, în aceeaşi perioadă a anului trecut fiind în această situaţie 98.194 de minori români. Din datele transmise de Direcţiile judeţene de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului rezultă că în primul trimestru din acest an erau 64.204 de familii de români plecate la muncă în străinătate, comparativ 69.628 în 2008. Specialiştii ANPDC spun că mai sînt 36.043 de familii care au doar unul dintre părinţi plecat la muncă în străinătate şi 51.790 de minori care provin din aceste familii.

5CopiiInLanturi

Ianuarie 2008. Ultimul studiu UNICEF plasa România pe primul loc în Europa în ceea ce priveşte abandonul copiilor. Cauzele sunt lipsa de informare şi de educaţie a părinţilor, limitarea accesului la servicii medicale şi sociale de bază, atitudinile şi comportamentele discriminatorii, precum şi sărăcia. Un alt studiu UNICEF arată că în 2007 aproape 95 % dintre copiii dispăruţi în ţara noastră au fugit de acasă din cauza familiei. La începutul anului 2007, 74.000 de copii erau în îngrijirea statului. Dintre aceştia, 26.000 erau instituţionalizaţi, iar 48.000 erau incluşi în programe de asistenţă maternală. Statistici alarmante sunt şi în cazul tentativelor de sinucidere: 800 de copii sunt trataţi anual la Departamentul de Toxicologie al Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii „Grigore Alexandrescu”.

Abuzul verbal. „Copiii mici care sunt abuzati verbal pot suferi ulterior de probleme in ceea ce priveste capacitatea creierului de a procesa limbajul. Tomografiile copiilor care fusesera abuzati verbal in copilarie aveau cu 10% mai putina materie cenusie in partea creierului asociata limbajului, lobul temporal drept. Zona contine o sectiune responsabila cu procesarea auditiva si ajuta la intelegerea tonului vocii. In acest proces este implicat si lobul temporal superior stang asociat intelegerii sintaxei discursului verbal. In ceea ce priveste abuzul verbal, expertii l-au definit ca fiind legat de denigrarile si comentariile critice frecvente. Abuzul verbal poate inhiba dezvoltarea lobului temporal superior, blocand calea hormonilor de crestere care trebuie sa ajunga in aceasta zona” – crede Martin Teicher, coordonator al studiului realizat de o echipa de cercetatori din Statele Unite

6CopilCersetorAutobuz

La 20 noiembrie 1989 Adunarea Generala a Natiunilor Unite a adoptat Conventia Drepturilor Copilului. Conventia privind Drepturile Copilului incorporeaza, mai mult decat oricare alt document, intreg spectrul drepturilor omului – civile, politice, economice, sociale si culturale si prevede o dezvoltare completa a potentialului copilului într-o atmosfera de libertate, demnitate si justitie. În Romania, autoritatile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr.18/1990, republicata, si ale celorlalte acte internationale in materie, la care Romania este parte.

1. Copilul are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale.

2 Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.

3. Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia, printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

4. Copilul ai carui parinti locuiesc in state diferite are dreptul de a intretine relatii personale si contacte directe cu acestia, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

5. Copilul are dreptul de a primi o educatie care sa ii permita dezvoltarea, in conditii nediscriminatorii, a aptitudinilor si personalitatii sale.

6. Copilul are dreptul de a se bucura de cea mai buna stare de sanatate pe care o poate atinge si de a beneficia de serviciile medicale si de recuperare necesare pentru asigurarea realizarii efective a acestui drept.

7. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva exploatarii si nu poate fi constrans la o munca ce comporta un risc potential sau care este susceptibila sa ii compromita educatia ori sa ii dauneze sanatatii sau dezvoltarii sale fizice, mentale, spirituale, morale ori sociale.

8. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care sa permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.

9. Copilul are dreptul de a beneficia de asistenta sociala si de asigurari sociale, in functie de resursele si de situatia in care se afla acesta si persoanele in intretinerea carora se gaseste.

10. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva folosirii ilicite de stupefiante si substante psihotrope, asa cum sunt acestea definite de tratatele internationale in materie.

11. Copilul are dreptul la protectie impotriva oricarei forme de exploatare;

12. Copilul cu handicap are dreptul la ingrijire speciala, adaptata nevoilor sale.

13. Copilul are dreptul la protejarea imaginii sale publice si a vietii sale intime, private si familiale. Este interzisa orice actiune de natura sa afecteze imaginea publica a copilului sau dreptul acestuia la viata intima, privata si familiala.

14 . Copilul are dreptul la libertate de exprimare. Parintii sau dupa caz alti reprezentanti legali ai copilului, persoanele care au in plasament copii precum si persoanele care prin natura functiei promoveaza si asigura respectarea drepturilor copiilor au obligatia de a le asigura informatii, explicatii si sfaturi in functie de varsta si gradul de intelegere al acestora precum si de a le permite sa-si exprime punctul de vedere, ideile si opiniile.

15. Copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia sa asupra oricarei probleme care il priveste; In orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani. Cu toate acestea poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.

16. Copilul are dreptul la libertate de gandire, de constiinta si religie. Religia copilului care a implinit 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa-si aleaga singur religia.

17. Copilul are dreptul la libertate de asociere, in structuri formale si informale, precum si dreptul la libertatea de intrunire pasnica, in limitele prevazute de lege.

18. Copilul apartinand unei minoritati etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viata culturala proprie, la declararea apartenentei sale religioase, la practicarea propriei sale religii, precum si dreptul de a folosi limba proprie in comun cu alti membrii ai comunitatii din care face parte.

19. Copilul are dreptul la respectarea personalitatii si individualitatii sale si nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradande.

20. Copilul are dreptul la odihna si vacanta.

21. Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, neglijenta, abuz sau rele-tratamente.

22. Copilul are dreptul sa creasca alaturi de parintii sai. Copilul are dreptul sa fie crescut intr-o atmosfera de afectiune si de securitate materiala si morala.

23. Orice copil care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea parintilor sai sau care, in vederea protejarii intereselor sale, nu poate fi lasat in grija acestora, are dreptul la protectie alternativa.

24 . Copilul are dreptul sa depuna singur plangeri referitoare la incalcarea drepturilor sale fundamentale;  Copilul este informat asupra drepturilor sale precum si asupra modalitatilor de exercitare a acestora.

7CopilCersetorStrada

Legea nr. 272/2004 privind Protectia si Promovarea Drepturilor Copilului

Capitolul I – Dispozitii generale si definitii

Art. 1

(1) Prezenta lege reglementeaza cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului.

(2) Autoritatile publice, organismele private autorizate, precum si persoanele fizice si persoanele juridice responsabile de protectia copilului sunt obligate sa respecte, sa promoveze si sa garanteze drepturile copilului stabilite prin Constitutie si lege, in concordanta cu prevederile Conventiei Organizatiei Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, ratificata prin Legea nr. 18/1990, republicata, si ale celorlalte acte internationale in materie la care Romania este parte.

http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_protectiei_copilului.php

Parlamentul României. Lege nr. 272/2004 din 21/06/2004. Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 557 din 23/06/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

Anunțuri

11 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ce lucruri triste… Cand de fapt copiii reprezinta ce e mai frumos, mai pur si mai frumos pe lume . Rolul nostru este sa-i iubim, sa-i protejam, sa-i educam sa devina mai buni decat noi. Bataia nu intra in aceasta „ecuatie” . Cine nu are iubire in suflet nu ar trebui sa aiba copii. Adica nu inteleg de ce fac unii oameni copii, ca apoi sa profite de pe urma lor prin cersit sau sa-i nenoroceasca fizic si/sau psihic.

    mirela

    22 Iunie 2009 at 21:42

    • Mirela, fii atentă aici, ştire din februarie 2009:

      Un bărbat în vârstă de 42 de ani, din localitatea vasluiană Floreşti, este cercetat de poliţişti, fiind acuzat că, după ce a stat trei ani în inchisoare pentru rele tratamente aplicate minorilor, continuă să-şi maltrateze copiii , transmite corespondentul NewsIn.

      Reprezentanţii Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Vaslui au solicitat instanţei ordonanţă preşidenţială pentru scoaterea din familie a copiilor. „Tatăl îi agresează constant pe cei cinci copii, pe fondul consumului de alcool aceştia fiind, totodată, neglijaţi şi de mamă. Mai mult, există suspiciunea că o fetiţă în vârstă de 11 ani ar fi fost agresată sexual de tată”, a declarat luni, şeful Centrului de Primire Minori Bârlad.

      Petrică Cojocaru, de 42 de ani, nu recunoaşte că îşi agresează copiii. „Eu nu am făcut nimic sunt un tată bun. Am fost la închisoare, pentru rele tratamente
      aplicate minorului, dar pe nedrept. Este adevărat că le mai aplic câte o corecţie, cu vărguţa când nu sunt cuminţi”, a declarat luni, Petrică Cojocaru. Poliţiştii au demarat cercetări în cazul tatălui violent.

      „S-a demarat o anchetă pentru că există suspiciuni că bărbatul este violent cu cei cinci minori, atunci când bea. De asemenea, urmează să se stabilească dacă fetiţa de 11 ani a fost agresată sexual de tatăl său”, a declarat, luni, purtătorul de cuvânt al IPJ Vaslui.

      Fetiţa a fost supusă unui examen medical, medicii urmând să stabilească în zilele următoare dacă ea a fost victima infracţiunii de viol. În cazul în care acuzaţiile aduse bărbatului sunt adevarate, acesta riscă să ajungă din nou după gratii. Cazul bărbatului a şocat opinia publică în anul 2004 atunci când acesta a fost arestat pentru că îşi maltrata copiii arzându-i cu ţigara, încercând să le scoată limba cu un cleşte, înfometându-i şi punându-i, apoi, să-şi mănânce propriile fecale. Petrică Cojocaru a efectuat trei ani de închisoare, pentru rele tratamente aplicate minorului.

      isabellelorelai

      22 Iunie 2009 at 23:06

    • ce oameni cruzi,defapt ce sa zic asta este Romania..iubesc copii,si plang cand vad un copil batut sau abandonat,de ce femeile fac copii daca nu au grija de ei?saracutii sunt doar niste ingerasi care nu se pot ajuta singuri,au nevoie de noi cei mari…saracutii de ei ,..daca as putea i`as lua la mine pe toti sa am grija de ei

      Madalina

      5 Martie 2012 at 15:28

  2. unii nu pot fi numiti oameni, si nu merita sa fie parinti . si din pacate astfel de cazuri mai sunt multe. mult prea multe . as vrea si eu sa fiu un urias si acestor indivizi, doar pentru o zi le-as aplica aceleasi tratamente pe care ei le-au aplicat propriilor copii . oare cum s-ar simti ? atunci ar avea regrete in suflet pentru chinurile bietilor copilasi ? si ce e mai trist ca acesti copii vor fi pe viata afectati psihic .

    mirela

    23 Iunie 2009 at 09:29

    • Mirela, astfel de fiinţe există, din păcate. Şi tot din păcate, se pare că nici puşcăria nu îi „corectează”.

      isabellelorelai

      23 Iunie 2009 at 09:36

    • Mirela, am văzut ieri cazul în direct, la Realitatea. Am ascultat cele mai mari şi multe inepţii, spuse chiar de directorul de la protecţia copilului…

      isabellelorelai

      23 Iunie 2009 at 09:39

  3. Buna ziua,

    Ma numesc Andreea I. si nu stiu foarte multe date despre dumneavoastra dar articolul despre copii abuzati este complex in comparatie cu ce am gasit eu pe net (poate nu am stiut unde sa caut).

    Cert este ca am nevoie de aceste date statistice pentru a le folosi in continutul unui site, si am nevoie de aprobarea dumneavoastra pentru asta. Eventual daca ma contactati pe mail va pot da mai multe detalii, v-as da eu un mail privat dar nu stiu adresa.

    Cu stima, Andreea

    intrebare

    23 August 2009 at 16:14

    • Bună seara Andreea,
      Poţi să le foloseşti. Eu am extras ideile principale pe care le-am găsit „ascunse” în statistici şi pe siteuri diverse.
      Ce ar trebui să cauţi tu în schimb: dacă au apărut modificari în noile coduri (civil şi penal) am auzit câteva dezbateri la tv şi erau nişte ciudăţenii vis-a-vis de ideea de incest, de exemplu.

      isabellelorelai

      23 August 2009 at 23:55

  4. „Copilul are dreptul de a fi protejat impotriva oricaror forme de violenta, neglijenta, abuz sau rele-tratamente.”-acesta este unul dintre drepturile fundamentale ale copilului. „Neglijarea se manifestă prin ignorarea nevoilor vitale ale copilului de către persoanele care răspund de el şi are mai multe dimensiuni: neglijare alimentară, neglijare vestimentară, neglijare igienică, neglijare medicală, neglijarea locuinţei, neglijare în educaţie, neglijare afectivă.”
    In localitatea Deva, exista o familie cu 5 copii care traiesc in baraci si mananca din mila vecinilor! Cine raspunde de drepturile acestor copii? Oare aceste drepturi ale copiilor sunt doar vorbe?
    Am sesizat protectia copilului din Deva de aceasta situatie. As dori sa stiu daca mai exista protectia copilului in Romania sau asociatii care pretind ca ajuta rezolvarea acestor cazuri disperate.
    Cu respect, prof. E. Bogatu

    Bogatu Eugenia

    14 Iulie 2012 at 01:06

  5. sunt mama si bunica inacelasi timp am o fiica care este bolnava pshiic are o fetita de aproape 2 anisori pina la virsts de 1 an am crescut-o noi bunicii .fiica mea in aceasta perioda a stat mai mult in spital aici si la viena unde a incercat sa se sinucida a facut operatie la coloana la ambele piciore si lea fracturat dar la viena si sub tratament sia revenit aproape complet plus orele de pshioterapie a venit cit se poate de bine acasa a vrut sa-si eie fetita am fost la protectia copiluli si ei au fost de accord sa o dam mamei spre crestere.dar din pacate a cunoscut un hot cu care traieste si acuma nu ar fi asta o problema dar acest hot se drogheaza si impreuna cu el si fiica mea deci copilul a stat o perioda in fum de droguri in fine in vara a dato spre crestere unei familii mai in virsta unde a stat pina in ianuaria anul acesta a luat-o de acolo si nea aduso sa o crestem noi in continuarie dar este o problema el cind pleaca in Germania la furat o lasa pe mama la noi o perioada dupa care ii spune sa eie copilul de la noi sa-l creasdca toate bune si frumoasa pina aici doar ca ea nu se poate lasa de droguri si maltrateaza copilul in fel si chip nu vrea sa vina la noi ca copilasul nu mai vrea sa plece de la noi atunci il sperie urla la ea ii pune mina la gura sa nu mai tipe o izbeste face foarte urit la fetita acuma fetita a slabit nu mai zimbeste nu se mai joaca sta numai cu degetul in gura tratament mama nu vrea sa faca dar daca nu are droguri inebuneste total imi fac griji pentru nepotica am vrea sa o crestem noi dar nu vrea ca acel hot nu ii da voie ce pot face sa nu mai indure atit de mult acest copil simt ca nu mai am nici o putereas dori un raspuns in care sa primesc o solutie favorabila fetitei mama fara droguri nu poate si imi este teama pentru aia mica ca nu are nici o aparare nici macar din partea mamea de fapt ea este aceeia care o termina va multumesc.

    kraus elena

    10 Martie 2013 at 20:50


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: