Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Despre şanse, în general. Despre „A doua şansă”, în particular

with 27 comments

1Copilul

Marius. Marius este precum „magazinul 1001 articole”. De toate găseşti în viaţa lui. Înainte de a înşira bucăţi din viaţa lui Marius trebuie să spun neapărat că e un tip deştept. Autodidact. Acid. Direct. Dur pe alocuri (mai scrie şi măscări, iar dacă are chef să înjure o face – pe blogul său, evident).

Anul trecut Marius îşi spunea „3 clase”. Pentru că până în octombrie 2008, la vârsta de 27 de ani, era absolvent de 3 clase. Acum, în 2009, are o problemă: trebuie să îşi schimbe denimirea blogului din „3 clase” în „7 clase”.

Cum spuneam, viaţa lui Marius este plină ochi de rău şi de bine. Marius a fost un copil al străzii. A fugit de acasă în 1994. Avea 12 ani şi un pic. Tot ce ştia el despre părinţii săi? Că erau doi oameni care nu munceau dar care îl puneau pe el să muncească pentru ei. Acum Marius are 28 de ani, i-a împlinit pe 23 ianuarie. Munceşte, iubeşte, a publicat în „Jurnalul Naţional”, merge la şcoală – s-a înscris în programul educaţional „A doua şansă” şi are doar note de 10 la teste. Din păcate încă îl bântuie o cercetare penală. De care sper să scape până când dă la liceu.

Marius despre el, în 2008: „Am sa va rog sa tineti cont de cele trei clase ale mele, sa nu aveti prea multe pretentii in ceea ce priveste calitatea, modul de exprimare dar mai ales greselile gramaticale. Asta e tot ce poate face un “trei clase”. Nume: Marius Paraschiv. Locatie: Bucuresti. Ocupatie: Dep. Administrativ (sofer, sageata, asistent, delegat) firma publicitate. Studii: 3 clase. Locul nasterii: Bacau. Data nasterii: 23.01.1981. Alte detalii: cercetat penal pt inselaciune, utilizarea frauduloasa a mijloacelor informatice, constituire grup organizat infractional (asta spun procurorii) …hai s-auzim de bine!”.

Pe 13 septembrie 2008, Marius „sărbătorea” 14 ani de când fugise de acasă. Şi îşi amintea prima senzaţie. Devenea copilul străzii.

2CopilulStrazii

Sarbatoresc astazi 14 ani de cand am fugit de acasa, de la parinti. Am iesit pe poarta, m-am dus la gara si duuuus am fost. Imi aduc aminte primele zile in Bucuresti… eram naluca. Oamenii vorbeau ciudat, oamenii se agitau, era multa mizerie, multi copii ai strazii, cersetori, hoti de buzunare, aurolaci… eu eram ca un caine d`ala infrigurat, speriat, care nu stia unde se afla si de ce! Am iesit din gara, am luat-o pe Lemnea, pana am ajuns pe pe Ana Ipatescu (Lascar Catargiu) stanga spre Victoriei. M-am speriat de aia de la metrou si am fugit inapoi, numai ca n-am mai tinut minte sa fac dreapta spre gara la Minerva ci am tinut-o tot inainte si m-am trezit la Romana. Erau tot felul de terase mizerabile, pline ochi, hamburgheri, sandwich-uri, toate servite in conditii mizere… dar oamenii nu tineau cont… cumparau si infulecau… si eu as fi infulecat, da` nu isi dadea nimeni seama. De acolo n-am mai stiut sa ajung inapoi la gara… plangeam, mi-era frica, foame, somn… nu aveam curaj sa intreb pe nimeni cum ajung la gara ca mi-era frica sa nu ma fure, sa nu ma bata, si oricum nu intelegea nimeni ce spuneam eu pt ca nu stiam sa leg doua cuvinte by default, daramite speriat cum eram…Acolo am ramas!”

Ce a urmat? Totul în scrisoarea pe care Marius a trimis-o la Jurnalul Naţional, în 2005, cerând ajutor.

Ştiu că nu am nicio şansă să scap

Numele meu este Marius Paraschiv, cel pe care presa locala din Bacau si unele publicatii din tara il considera „Inteligenta cenusie”. Nu ma consider inteligent, cat despre cenusiu… Dar cine sunt eu, de fapt?!?! Sunt un tanar in varsta de 23 de ani care nu stie nici macar daca mai are parintii in viata. Ce studii am eu?!?! 3 (trei) clase primare! Ce s-a intamplat de fapt… Nu am furat din buzunare, nu am ucis sau mai stiu eu ce alte chestii demne de tot dispretul… Spre uimirea dvs., sunt autorul unor fraude pe Internet… (Un cotidian local din Bacau caracterizeaza fapta mea drept cea mai mare frauda pe Internet comisa vreodata pe teritoriul Moldovei… pot sa zambesc ironic?) Cand am inceput aceasta activitate ilegala, eram in pragul disperarii! Locuiam in Bucuresti intr-o camera de 2/2m! Nu aveam nici macar strictul necesar supravietuirii unui tanar de 22 de ani la vremea aceea. Asa incat am cazut repede in ispita banilor, pt. ca repet: NU AVEAM NIMIC!, si cand spun nimic, includ faptul ca nu aveam ce sa mananc. Cu ce ma ocupam eu pana sa fac aceste prostii?!?! Spalam masini pe o strada bucuresteana, cu toate ca eram considerat un AS al calculatoarelor, insa nimeni nu-ti intinde nici o mana de ajutor cand nu esti din Bucuresti, ai doar trei clase primare, nu ai un domiciliu stabil, ba, mai mult, nu ai acte! Nici macar un certificat de nastere nu aveam, pt. ca, multumita parintilor mei, am ajuns un nimeni, practic nu existam. Deci, degeaba stiam eu tot ceea ce stiam despre calculatoare, soft, hard, IT etc… daca nu mi se dadea nici o mana de ajutor. Toti cei pe care ii invatam cate una-alta incercau sa ma exploateze mai departe, in vederea comiterii unor fraude la nivel mai mare, insa am refuzat… de frica. In 2001 am reusit in sfarsit sa ma angajez la o sala de Internet, pacalind patronul ca sunt absolvent al unui liceu, ca sunt din Bucuresti, ca am acte in regula. Am stat doua luni in probe, iar cand s-au convins ca sunt destul de bun pt. ei, mi-au cerut acte in vederea angajarii. Le-am marturisit ca nu am asa ceva si au fost de acord sa lucrez la ei, insa pt. un salariu de 1.000.000 lei, si lucram zi lumina! Era cat de cat bine, insa au fost amendati din cauza mea pt. ca lucram la negru si m-au dat afara fara sa primesc nici un ban, absolut nici un ban! Nu mai zic ca acolo eram de toate: administrator de retea, operator de sala, „femeie de serviciu”, omul care facea de toate, insa mie imi convenea si chiar imi placea. M-am intors la spalat masini, pana cand am vazut ca nu se mai poate si, intr-un final, m-am decis sa imi pun in aplicare cunostintele mele despre PC-uri in mod distructiv. Cu banii obtinuti am reusit sa-mi scot singur acte de identitate, sa-mi inchiriez o garsoniera in Bacau si sa duc un trai decent. Dupa putina vreme, unii din Bacau au aflat cu ce ma ocup si s-au tinut de capul meu sa-i invat… Prost cu suflet mare cum sunt, am zis ca eu nu pot lasa pe altii care nu au, sa nu treaca si ei prin ce am trecut eu, asa ca i-am acceptat sa scoata si ei un ban. Mare prostie am facut! Acum regret. Acum ei stiu ca nu am pe nimeni si sunt amenintat din toate partile sa am grija ce fac, sa ma „duc” singur daca e sa ma duc. Acum, ma judec cu organele judecatoresti si stiu ca nu am nici o sansa sa scap, pt. ca nu am nici macar banii cu care sa-mi platesc un avocat. Am avut o copilarie foarte chinuita, parintii mei ma trimiteau sa strang sticle si borcane pt. a le vinde, dormeam pe unde apucam, mancam ce apucam si de pe unde puteam, dar lor nu le pasa! Eu trebuia sa fiu o sursa de venit in acea casa, pt. ca „parintii” mei nu aveau nici unul serviciu. La 12 ani am fugit de acasa in Bucuresti, unde am incercat sa ma reinscriu la scoala, insa nu am rezistat decat o jumatate de an, deoarece lumea era foarte rea, colegii ma tratau ca pe un cersetor. Insa nu stiau ca putini ca mine s-ar fi gandit sa faca o scoala, cand eu nu aveam nici macar ce sa mananc, stateam la mila unei doamne care imi dadea de mancare, careia tin sa-i multumesc in aceste randuri. Si cotidianelor din Bacau tin sa le multumesc, pt. ca, dintr-un nimeni cum eram, m-au facut cunoscut in tot Bacaul, dar, ce pacat!, intr-un mod cat se poate de nedorit de mine. Repet: NU sunt facut sa fac ceea ce am facut, idealul meu in viata nu este acela de a comite fraude pe Internet la nesfarsit, dar ce este de facut cand peste tot ti se inchid usile in nas? Acum o sa-mi fie si mai greu, intrucat am antecedente penale si lumea nu intelege nimic din povestea asta!!! Ce e de facut cu cei ca mine? Nu vreau sa par modest, dar stiu foarte multe despre PC-uri, IT, retele de calculatoare… Ce e de facut cu unul ca mine? Sa fie aruncat in puscarii, sa deprinda aptitudini de infractor, iar cand va iesi din puscarie sa uite faptul ca era considerat un geniu al PC-urilor, sa ia o ranga si sa-i dea unuia in cap pt. o suma de bani sau ceva la care ravneste si stie ca prin munca nu poate obtine? Si care, o data iesit din puscarie, nu are nici cea mai mica sansa sa-si gaseasca un serviciu! V-o spun din proprie experienta! Nu aveam antecedente penale, sunt un baiat cuminte, muncitor, si tot nu mi-am gasit nimic de lucru. Acum, slava Domnului, am acte, dar ce fac cu ele? Acum, tot ceea ce pot face este sa ma rog la bunul Dumnezeu sa nu ajung la inchisoare. De restul nu-mi mai pasa, practic nu-mi mai pasa daca am ce manca. Am stat aproape patru luni de zile in arestul IPJ Bacau si, sincer va spun, nu m-as mai intoarce acolo chiar de-ar fi sa platesc cu pretul vietii mele! Locul meu nu este acolo! Eu nu am primit in viata mea nici macar o amenda! NU am avut de suportat rigorile legii sub nici o forma! Acum incerc sa lucrez… am actele in regula. Acum stiu tot atatea despre PC-uri, soft si hard, insa am si antecedente penale, iar lumea se fereste de unul ca mine!!! Locuiesc intr-o camera la subsolul unui bloc care nu masoara mai mult de 3 m patrati, fara caldura, apa calda… Cu toate acestea, platesc foarte mult chirie si inca nu reusesc sa-mi gasesc un loc de munca, asta e tot ce va cer, pentru ca sunt in pragul disperarii! Nu am cu ce sa traiesc, am de platit un avocat pe perioada procesului, ma tem ca nu voi avea cu ce sa-mi platesc chiria si voi ajunge iar in strada… Va rog mult, ajutati-ma! Cu stima, Marius Paraschiv alias Master”.

În decembrie 2008, Marius îşi făcea bilanţul:

Cum a fost pentru mine 2008…Bun pentru ca…m-am apucat de bloggerit, am scris in Jurnalul National, m-am inscris la scoala, mi-am facut noi prieteni, prin intermediul blog-ului, am inceput o campanie umanitara pentru casa de copii din Domnesti, sunt la inceputul unei relatii (asta o lasam pe 2009), am dovedit unor persoane ca sunt independent. Rau pentru ca…am plecat din trustul Intact (SFin & Media Consulta) si am ales gresit un alt loc de munca, am refuzat oferta celor de la Media Consulta de a ma intoarce la ei, nu am fost deloc multumit de atitudinea noilor patroni, am pus capat unei  relatii ce parea a fi  de lunga durata, am batut pasul pe loc cu procesul penal in care sunt inculpat, pentru ca nu am avut bani sa-mi platesc avocatul, nu am apucat sa merg la patinioar. Insa, cel mai mult regret faptul ca nu am invatat din greselile anilor trecuti…

În 2009 a trecut în clasa a VII-a. Mai merge la pescuit din când în când. Mai scrie una-alta pe blog.

http://mariusparaschiv.ro

3MariusParaschiv2009

A doua şansă.

Până acum eram ca o chioară, legată la ochi, nu ştiam să completez un formular la Circa Financiară”. Ludmila Petcu, 36 de ani, elevă în clasa a III-a, „fostă” analfabetă. A învăţat să scrie şi să citească în cadrul programului educaţional „A doua şansă”.

Programul „A Doua Şansă

Programul A Doua Şansă reprezintă o iniţiativă a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului care vine în întâmpinarea unei probleme des întâlnită în comunităţile defavorizate: existenţa unui număr mare de persoane care au depăşit vârsta legală de şcolarizare, fără însă a fi reuşit să participe complet sau deloc la propria lor educaţie, la nivelul învăţământului obligatoriu. În acest context, programul A Doua Şansă oferă posibilitatea continuării şi finalizării studiilor obligatorii fără a fi necesară întreruperea activităţii profesionale sau familiale.

Înscrierea în programul A Doua Şansă se poate realiza, în fiecare an, în două sesiuni: octombrie şi februarie. Limba de predare utilizată în cadrul programului este limba română, dar învăţământul se poate organiza şi în oricare din limbile minorităţilor naţionale, acolo unde există solicitări în acest sens.

Programul este structurat pe două nivele: A Doua Şansă – învăţământ primar şi A Doua Şansă – învăţământ secundar inferior – acesta din urmă având şi o componentă de pregătire profesională. Nu există o limită superioară de vârstă pentru cei care doresc să se înscrie în acest program. Condiţia este ca aceştia să fi depăşit vârsta legală pentru a fi încadraţi (reîncadraţi) în învăţământul de masă. Pentru a stabili cât mai exact nivelul de cunoştinţe şi competenţe al cursanţilor, şi a identifica, în consecinţă, nevoile educaţionale ale acestora, înscrierea în program este urmată de organizarea unor interviuri individuale. Acestea servesc la stabilirea achiziţiilor anterioare ale cursantului şi, în consecinţă, la elaborarea unui program de pregătire individualizat.

4ADouaSansa1

La terminarea cursurilor corespunzătoare învăţământului primar şi, respectiv, învăţământului secundar inferior, cursantul beneficiază de un Certificat de absolvire. În plus, în cazul în care a  promovat şi componenta de calificare profesională aferentă programului A Doua Şansă învăţământ secundar inferior, cursantul beneficiază de un Certificat de calificare profesională nivel 1 şi Portofoliul personal pentru educaţie permanentă. Pe parcursul programului, cursantul primeşte adeverinţe pentru fiecare modul promovat. Pentru programul A Doua Şansă – învăţământ secundar inferior este importantă promovarea anilor de studiu în baza numărului de credite acumulat. Întregul program este echivalat cu 60 de credite dintre care 30 de credite pentru educaţia teoretică de bază şi 30 de credite pentru pregătirea profesională.

Cursurile se pot desfăşura după mai multe variante de orar (în timpul săptămânii după-amiaza sau seara, sâmbăta sau în timpul vacanţelor şcolare etc.) în funcţie de posibilităţile cursanţilor şi ale cadrelor didactice. Durata parcurgerii programului A Doua Şansă depinde de achiziţiile anterioare ale cursanţilor, de numărul de module pe care le are acesta de parcurs.

În acest sens, disciplinele de studiu sunt organizate pe module obligatorii şi opţionale bazate pe curriculum-ul specific programului A Doua Şansă. Conţinuturile lecţiilor sunt centrate pe interesele şi particularităţile de vârstă ale cursanţilor, au aplicabilitate practică imediată, se folosesc exemple din viaţa de zi cu zi şi situaţii culese din realitate.

5ADouaSansa2

Modalităţile de lucru aduc în şcoala românească cele mai noi metode dezvoltate la nivel internaţional în ceea ce priveşte educaţia adulţilor şi învăţarea activ-participativă. Cursanţii (în număr de minim 8 – maxim 15 într-o clasă) sunt încurajaţi să comunice atât între ei, cât şi cu profesorii; activităţile propuse urmăresc dezvoltarea personală, incluziunea socială, formarea pentru învăţarea pe parcursul întregii vieţi,  formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie care să-i confere tânărului / adultului aceleaşi posibilităţi de evoluţie ulterioară ca şi absolventului de învăţământ obligatoriu.

Predarea tuturor disciplinelor cuprinse în curriculumul A Doua Şansă se bazează pe materiale educaţionale special elaborate, care includ:

– Ghiduri pentru cursanţi şi Ghiduri pentru elevi;

– Ghiduri pentru cadrele didactice şi Ghiduri pentru profesori;

– Ghidul de evaluare pentru învăţământul primar şi Ghidul de evaluare pentru învăţământul secundar inferior.

De asemenea, dat fiind faptul că cei mai mulţi dintre cursanţii A Doua Şansă provin din medii defavorizate, iar unii dintre ei se confruntă cu mari dificultăţi de ordin personal sau familial, componenta de consiliere reprezintă o prioritate în cadrul programului. Cadrele didactice care lucrează în programul A Doua Şansă beneficiază de cursuri de formare, în vederea însuşirii atât a noilor tehnici de predare – invatare – evaluare,  cât şi a tehnicilor de consiliere şi de educaţie a adulţilor.

http://www.acces-la-educatie.edu.ro

6poster_secundar

7poster_primar

Un copil are 50% mai multe şanse să supravieţuiască în primii 5 ani de viaţă, dacă mama sa ştie să citească şi să scrie”.

Valabil pentru întreaga lume, nu doar pentru România. Pare neinteresant la prima vedere. Dar dacă ştii câţi copii mor aiurea în România este musai să te gândeşti că este şi din cauza mamelor analfabete, care habar nu au cum să citească, de exemplu, un prospect de la un medicament… Ce prospect… e prea mult. Nici măcar denumirea medicamentului, pe cutie.

Tot pentru întreaga lume sunt valabile şi: Copiii proveniti din familii fara educatie abandoneaza scoala foarte frecvent inainte de absolvirea celor 4 clase primare; Un singur an de scoala ar putea contribui la cresterea veniturilor unei femei cu 10 – 20%; 7 milioane de cazuri HIV/SIDA ar putea fi prevenite in urmatorii 10 ani daca fiecare copil ar avea acces la educatie primara.

Strict pentru România avem:

– rata abandonului scolar s-a triplat din anul 2000 pana in anul 2007;

– peste 500.000 de romani nu stiu sa scrie si sa citeasca. 76% dintre acestia sunt din mediul rural;

– 53% dintre adolescenti au dificultati de citire si intelegere a unui text;

– 70.000 de copii sunt nevoiti sa munceasca in loc sa invete, iar o treime dintre cei care muncesc pe strada sunt analfabeti;

– mai mult de 40% dintre elevii romani inregistreaza, in domeniul stiintelor exacte, o performanta sub standardele Programului International de Evaluare a Elevilor (PISA).

Datele sunt de la EuroActiv, din 12 mai 2009 – Lupta împotriva analfabetismului în România.

Saracia, parintii plecati la lucru in strainatate sau obligatia de a munci in detrimentul educatiei sunt doar cateva dintre cauzele analfabetismului in Romania. Despre suferintele sistemului educational romanesc, dar si despre remedii propuse autoritatilor abilitate in sensul respectarii dreptului de a invata sa scrii si sa citesti la orice varsta, au vorbit copii, profesori si personalitati ale societatii romanesti, cu ocazia evenimentului central al Campaniei Globale pentru Educatie 2009 – Lectia de citire.

In Romania, Campania Globala pentru Educatie 2009 a mobilizat 530 de scoli, in 38 de judete ale tarii. Peste 100.000 de copii s-au implicat in activitatile derulate de profesori in lunie martie si aprilie, transmitand mesajele lor, scrise sau ilustrate, autoritatilor, prin intermediul organizatiei Salvati Copiii.

Pusi sa-si imagineze cum ar fi viata lor fara sa stie sa scrie si sa citeasca, ei cred c-ar putea fi mai usor inselati de oamenii rai, ar suferi ca n-ar putea sa inteleaga mesajul unui film, pentru ca nu pot citi subtitrarea, n-ar putea sa faca scoala de soferi sau le-ar fi greu sa obtina un loc de munca.

Elementul central al campaniei este „Cartea de citire” – o culegere cu scurte povestiri in care personalitati marcante la nivel national si international vorbesc despre modul in care educatia le-a influentat drumul in viata.

Personalitatile care au promovat, la „Lectia de Citire”, valorile educatiei prin propriile marturisiri au fost Maia Morgenstern, Gabriela Szabo, Aurora Simionescu, Mihai Tatulici, Dragos Bucurenci si Melania Medeleanu. Au mai scris povestea lor pentru „Cartea de Citire” Horia-Roman Patapievici, Mircea Toma, Mihaela Radulescu, Melania Vergu si Andreea Raicu. Povestile personalitatilor nationale si internationale din Cartea de Citire pot si accesate pe site-ul organizatiei Salvati Copiii.

http://www.salvaticopiii.ro

8AndrreaRaicuSalvatiCopiii

„Este greu fara carte pe unde te duci sa muncesti”

Asa sustine Radu Anghel, unul din beneficiarii programului „A Doua Sansa”, care a fost prezent la eveniment. Este de etnie roma si are 18 ani. A reusit, cu ajutorul programului, sa termine primele 4 clase si urmatoarele pana la clasa a 10-a, la fara frecventa, timp in care a invatat si o meserie.

Ludmila Petcu, este si ea de etnie roma si are 36 de ani. Este in clasa a 3-a si nu-i este rusine sa mearga la scoala. Fara primele 4 clase, nici maturator pe strada nu poti sa fii, spune ea. Este motivata sa invete pentru ca are nevoie de bani sa-si creasca cei 3 copii pe care-i are acasa. Ce inseamna pentru ea faptul ca acum stie sa scrie si sa citeasca? „Vad lumea altfel. A inceput sa-mi fie rusine cand vorbesc cu greseli. Pana acum eram ca o chioara, legata la ochi, nu stiam sa completez un formular la Circa Financiara”, a spus Ludmila.

Aproximativ 10.000 de persoane sunt inscrise in program.

Decembrie 2008. În loc să meargă la şcoală, pentru a învăţa să scrie şi să citească, în loc să se joace în parc, zeci de mii de copii mână vitele cu biciul, spală maşini în frig, colectează deşeuri, cară lăzi sau cerşesc, obligaţi de multe ori de adulţi. Conform ultimelor statistici, 70.000 de copii sunt implicaţi în forme grave de muncă, în timp ce alţi 140.000 de minori  figurează ca fiind activi economici. Strâns legată de această realitate este problema abandonului şcolar. Conform datelor deţinute de Ministerul Educaţiei, rata abandonului şcolar a crescut, în ultimii opt ani, de aproape trei ori, în cazul învăţământului primar, şi de patru ori, în cazul ciclului gimnazial. În Bucureşti, jumătate dintre copiii străzii – minori cu vârste cuprinse între 7 şi 14 ani – nu frecventează şcoala, iar 46% sunt analfabeţi.

9Vasilica Ciolpan copil in lanturi

Anunțuri

27 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Există oameni care nici măcar dreptul la şansă nu îl au…

    Cristian Lisandru

    20 Iunie 2009 at 10:29

  2. A doua şansă…cati ar fi salvati daca ar avea a doua sansa?
    Ma bucur sa aud cand cineva e salvat,ajutat de semenii lui.
    Am vazut ca marius e nascut in aceeasi zi si luna cu mine! 🙂
    E varsator de-al meu!Ii doresc sa fie fericit si sa nu inceteze sa invete!Va descoperi noi si noi minunatii si va intelege care erostul lui in viata si de ce a suferit atat.
    Weekend placut!

    g1b2i3

    20 Iunie 2009 at 19:33

  3. Isabellelorelai,uite ce am gasit acum cand l-am vizitat pe Tiberiu Lovin.mai intai:felicitari!
    http://www.focusblog.ro/2009/06/topul-influentei-iunie-2009/

    P.S.Am preluat de la tine bannerul cu cotofana si l-am pus la mine pe blog si dincolo.

    g1b2i3

    20 Iunie 2009 at 20:28

  4. Sunt impresionata de continutul pe care tocmai l-am parcurs dintr-o rasuflare. Multitudinea de exemple de exepriente personale cu rezultat fericit, ma face sa nu il consider deloc un blog amar si tacut…este un bun exemplu pentru „cum poti sa te ajuti singur!” si abunda de mesaje pozitive.
    Felicitari celor care i-au dat viata! Continuati sa postati povestile care se vor naste…din fiecare, cineva poate sa gasesasca solutii pentru problemele sale…doar ca aceia s-ar parea ca nu stiu citi si „blogari” Ce e de facut?
    Cine are solutie la problema accesului la informatie?

    Paloma Petrescu

    21 Iunie 2009 at 12:38

  5. Foarte frumos postul.
    Am ramas surprins.

    Eu am fost diriginte de A doua sansa. Am lucrat ca Agent Local de Implementare in cadrul Proiectelor Phare 2004 si 2005 Acces la Educatie…

    Am trimis linkul cu blogul tutror colegilor din Phare.

    Va felicit sincer. Aveti cel putin un prieten la Hunedoara. De azi.

    Marius Vlad

    21 Iunie 2009 at 15:08

    • Vă mulţumesc pentru aprecieri, domnule Vlad.
      Mie mi se pare extraordinară iniţiativa asta. Iar munca profesorilor grea. Una este să lucrezi cu un copil al cărui creier este ca un burete, gata să absoarbă o mulţime de cunoştinţe, alta este să lucrezi cu cei care sunt obosiţi de muncă şi copleşiţi de greutăţi. Ce apreciez eu la aceşti oameni care s-au hotărât să înveţe, indiferent de vârstă, este faptul că au trecut peste „ce spune gura satului” şi s-au decis să îşi facă un bine. Noi, ca popor, avem mari probleme cu mentalitatea…

      isabellelorelai

      21 Iunie 2009 at 16:30

      • Va confirm, din proprie experientza : nu e nimic mai frumos pt. un profeso decat sa aiba sansa sa lucreze cu adultzii.

        Eu, personal, acum sunt SI profesor la Fara Frecvantza.

        Si ma tot gandesc sa creez o clasa de A Doua Sansa la scoala unde invata fiicamea.

        Tot respectul pt bllogul d-stra !
        Si d-stra : tot respectul, sarutmana!

        PS : Altfel- copilul finilor mei are Talasermie Majora de 5 ani si e coleg de clasa cu fiica mea…

        Marius Vlad

        21 Iunie 2009 at 20:00

        • Adevărul este că satisfacţia este mai mare atunci când faci ca imposibilulul să devină posibil.
          Când i-au descoperit copilului talasemia majoră?

          isabellelorelai

          22 Iunie 2009 at 10:10

          • Finul meu a fost diagnosticat cu Talasemie la varsta de 3 ani ( in 2003) si a luat desferal si a facut transfuzii de sange pana 8 ani jumatate ( decembrie 2008). De atunci face tratament cu Exjade si transfuzii odata la 3 saptamani. La Institutul National de Hematologie.

            Mama copilului chiar l-a cunoscut pe tatal copilului prezentat in postul d-stra, insa nu mai are nr. lui de telefon. I-am listat postul d-stra despre respectivul caz si ar fi interesata sa ia legatura cu parintele copilului.

            Marius Vlad

            25 Iunie 2009 at 11:22

          • Vorbiţi despre domnul Strâmbianu? (am mai multe cazuri cu talasemie pe blog şi nu ştiu exact la cine vă referiţi). Dacă este vorba despre domnul Strâmbianu, pot să vă dau adresa de mail.

            isabellelorelai

            25 Iunie 2009 at 12:12

  6. […] isabellelorelai.wordpress.com Tag-uri incluse:Programul „A Doua Şansă” leave a comment « Harta Crizei Economice […]

  7. Da, despre d-nul Strambeanu este vb.
    Imi puteti trimite adresa de mail, ar fi bun si un nr de telefon (fina mea nu foloseste internetul).

    Va multumesc!

    Marius Vlad

    25 Iunie 2009 at 15:56

  8. Isa,Isa…
    Sarumusitele, ca de mult nu ne-am mai citit.
    Din pacate timpul meu pentru blog si pentru a ma mai implica in anumite chestii a fost redus drastic. Lucrez cam 16 ore pe zi, incepand cu ora 9 dimineata… imi pare rau sa vad cum toate chestiile astea trec pe langa mine si eu nu fac altceva decat sa muncesc, sa mananc, sa dorm. Efectiv nu am timp pentru altceva. Si nu pot sa ma opresc pentru ca o zbarcesc urat de tot! 🙂
    Sincer sa fiu, imi caut un loc de munca, unde sa muncesc macar 3-4 ore mai putin:)
    Foarte captivant materialul tau.. trebuie sa recunosc ca esti printre putinii bloggeri carora le citesc materialele cap-coada. Ai un stil aparte de a scrie, astfel incat reusesc sa te citesc fara sa clipesc:)
    Nu stiu cat de mult te incanta faptul ca unul ca mine te citeste si te admira, e ca si cum un copil de mingi i-ar spune unui legendar fotbalist „bravo! imi place cum joci”
    Cu toate astea, data viitoare sa pui un juvelnic ceva mai plin cu peste! Imi strici reputatia de pescar…
    In alta ordine de idei, vad ca esti bine documentata, stii ce si cum cu programul asta a doua sansa… cum crezi ca am putea discuta putin? am nevoie de ajutorul tau. iti las aici ID-ul meu de messenger: marius.paraschiv

    Sarumana!

    Marius Paraschiv

    1 Iulie 2009 at 21:46

    • Marius, chiar că trebuie să faci o pauză, 16 ore înseamnă dublul programului legal de muncă, e cam aiurea. Hai, 12 ore, sunt de acord, cunosc senzaţia, mai merge. Şi pe aia cu 16 ore o cunosc. După o lună o iei pe câmpii, fără să realizezi.
      Păi dacă „unul ca tine” bla bla 😀 nu mai scriam – te alinţi, şmechere 😀
      Să aştepţi tu mult şi bine juvelnice pline cu peşti 😀
      Îţi trimit un mail (imediat ce reuşesc să îl deschid, nu ştiu ce are), eu nu stau pe mess că mă enervează.
      Las-o mai moale cu alergătura că viaţa e scurtă.

      isabellelorelai

      2 Iulie 2009 at 00:31

      • Asa ziceam si eu…. sunt 16 ore si nu e orice munca. Sunt frigidere,aragaze,masini de spalat si tot felul de electrocasnice de urcat la client la usa… or daca clientul sta la 10 si ai un frigider gen side by side de vreo 150 de kg..te-ai scos 🙂
        Ma dor toate oasele de ma trezesc noaptea din somn de durere si o iau razna prin casa 🙂

        Marius Paraschiv

        2 Iulie 2009 at 04:19

        • Frate: nu este în regulă! Munca e una, exploatarea este alta. Ai să te îmbolnăveşti dacă o ţii tot aşa. Chiar vrei să îţi dai toţi banii în spitale? Nici nu îţi ajung…

          isabellelorelai

          2 Iulie 2009 at 14:12

          • Sunt Ileana.Maine plec la Cluj trebuie sa fiu acolo la ora 9.Am fost in spital pana in 07.07.in Sighetu Marmatiei pentru psihiatrie acolo am facut patru crize de inima chemand cardeologul .Te rog sa ma ajuti sa ma pot descurca la Cluj pentru ca nu am numai 100 euro si nu stiu ce ma asteapta .Te rog sa imi raspunzi pe emailu andra_bad_girl97@yahoo.com pentru ca nepoata nu va sti cauta pe blog si atunci va cauta raspunsul pe email ca sa mil transmita prin telefon .Ma simpt foarte rau nu stiu cum voi ajunge .Te rog din suflet sa ma ajuti .Iti multumesc .Ileana Satu Mare .

            Botis Ileana

            8 Iulie 2009 at 21:35

  9. Pacat ca societatea noastra nu e pregatita sa accepte in totalitate ceea ce in occident e de mult implementat…a 2a sansa …pacat ca cei ce merg acolo sunt priviti cu neancredere si aroganta de catre unii si nu sunt intelesi.Exista tineri si adulti cu potential si acolo!Uneori insa dascalii nu au timp prntru fiecare si se merge pe acceasi uniformizare socialista ,adica o nota acolo chiar daca unii se pregatesc si ,stiu.Fireste nu sunt multi dar ei sunt! In ambele tabere!

    alexandrina

    28 Noiembrie 2011 at 22:57

  10. in iasi este acest program?ma intereseaza pt fiul meu de 27 ani

    cornelia

    30 Ianuarie 2012 at 22:14

  11. mi-as dorin sa am si eu aceasta „A DOUA SANSA”. Deja ma indrept spre 35 de ani si nu am ca studii decat 6 clase (si a saptea repetata de trei ori). Am inceput sarenunt la scoala cam la un an dupa Revolutie. Se vede treaba ca imi cam intrase ”democratia”-n cap!
    Apoi parintii mei au avut probleme cu divortul, pe mine ma plimbau , cand la tara, cand la oras.
    Mai multe….
    Contactați-ma.

    Tăbăcaru Zonel

    6 Februarie 2012 at 03:59

  12. Cine imi poate da mai multe detalii? Daca lucrez deja in sistem, mi se pot „baga pe gat” dirigentia sau ore la A DOUA SANSA?Mai ales cand asta ar insemna a sta peste program in alt schimb?Ar insemna sa am ‘jde ore si nu doresc, mai ales ca la inceputul anului mi-am facut alte planuri pentru segmentul orar respectiv, eu lucrand ca profesor normal de masa in schimbul anterior celui de adoua sansa.Dirigentia e platita? Orele in ce fel si din ce fonduri? Nu am facut cursurile de a doua sansa, nu am experienta, nu-mi trebuie.ma poate obliga cel ce conduce insititutia scolara unde lucrez ca titular? Multumesc.

    Stamate

    28 Octombrie 2014 at 10:19


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: