Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Cineva care îmi poate da putere să lupt

with 9 comments

MarianDavid2

Când mi-a scris era deja foarte bolnav.

S-a gândit că poate îl aude şi pe el cineva şi îl ajută, cât de puţin.

Nu s-a gândit nicio clipă însă că îl va auzi un cartier întreg, foşti colegi joacă, de generală, de liceu. Sau oameni pe care nu i-a cunoscut în viaţa lui.

Sincer, nici eu.

Povestea asta cu toţi oamenii care i-au sărit în ajutor lui Marian este una dintre cele mai frumoase pe care le-am scris/citit/trăit în ultimele luni.

De atunci, din 11 şi apoi 14 mai 2009, ceva s-a mai schimbat.

Toţi oamenii care „au sărit” pentru Marian i-au dat putere. Marian a început să mănânce, să iasă din casă, se simte un pic mai bine. Nu tot timpul, dar oricum e mai bine. Marian iese cu scăunelul pe lângă bloc. Stă o oră-două la aer. A început să arate mai bine. Şi, repet, să mănânce.

Oamenii care l-au ajutat i-au dat speranţă şi putere să lupte.

Marian nu se aştepta să îi fie alături atâţia oameni, mulţi necunoscuţi.

Mereu le mulţumesc, în gând, tuturor celor care ne-au ajutat, indiferent cu ce”.

Pentru Marian s-au strâns, în 2 zile (11 – 13 mai 2009), 5.100 RON pentru analiza PET. Iar din 14 mai 2009 până pe 10 iunie 2009, încă 8.000 RON şi 500 de euro, bani „puşi bine” pentru transplant.

Marian George David

Când s-a născut era deja orfan de tată. S-a născut la o lună după ce tatăl lui a murit, într-un accident cumplit de maşină – a murit fără să vrea, lăsând în urmă o femeie, trei copii născuţi şi unul nenăscut. A crescut. Avea 14 ani. Tocmai intrase la liceu. I-a murit mama. Nu ştia să fi fost bolnavă de ceva. A murit şi gata. A rămas cu un căţel, o garsonieră şi trei surori mai mari, măritate, la casa lor. A mai crescut. A terminat liceul, s-a angajat. S-a îndrăgostit. S-a mutat cu iubita lui în garsoniera moştenită de la părinţi. Era foarte tânăr. Muncea. Tăietor la secţia legătorie a Tipografiei Bucureştii Noi. Avea 23 de ani când a aflat că este bolnav. Era decembrie 2004, luna cadourilor. „Cadoul” lui a fost Boala Hodgkin stadiul II B. Restul îl ştiţi: Cineva care îmi poate da viaţă.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi, să îl ducem pe Marian la transplant:

Teledon la Romtelecom: 0900 900 325 – pentru 5 euro/apel, 0900 900 320 – pentru 10 euro/apel

Raiffeisen Bank – Agenţia Pajura

Sediu agenţie: Str. Pajurei nr. 7, sector 1, Bucureşti, Cod RO 013152

RON: RO 19 RZBR 00000 600 1163 5298

EURO: RO 51 RZBR 00000 600 1163 5304

USD: RO 46 RZBR 00000 600 1168 9132 (deschis la 26.05.2009)

Cod SWIFT: RZBR ROBU

Titular: Stamatin Andreea Ioana (prietena lui Marian).

Domiciliu titular cont: Str. Presei nr. 4, bloc 18, scara A, et.2, ap.11, sector 1, Bucureşti, România.

Citibank Europe plc, Dublin – Sucursala Romania

RON: RO 68 CITIB 00000 10000 18249

EUR: RO 02 CITIB 00000 10000 19340

USD: RO 41 CITIB 00000 10000 18250

Titular: Stamatin Andreea Ioana

Sediul bancii: Bucuresti, B-dul Iancu de Hunedoara nr..8, Sector 1.

Contact: stamatin_andreea_ioana@yahoo.com. Telefon: 0726 76 81 91.

Şi blogul lui Marian:

http://davidmariangeorge.wordpress.com

UPDATE 13 iunie 2009. Pe 11 iunie 2009 a fost depus dosarul complet de DSP, cu toate aprobările medicilor. Săptămâna viitoare Marian va avea un număr de SMS sau de Teledon.

UPDATE 17 iunie 2009. Pe 16 iunie 2009 a sosit răspunsul de la clinica din Italia. Niciodată o suma imensă ca cea cerută, de 165.000 de euro, nu mi s-a părut „un mizilic” ca atunci când am deschis mailul. Pentru că hârtia asta, pe care sunt înşirate atât de multe cifre pe timp de criză, reprezintă dreptul la viaţă pentru Marian. După o lună de zile am aflat că Marian are şanse, că Marian poate trăi. Acum Marian caută 165.000 de oameni care, cu câte un euro, să îi dea peste cap pronosticul cinic al medicului curant, ăla cum că să se pregătească că va muri, că nu mai are şanse… P.S. Mulţumesc, Monica Bunaciu!

UPDATE 22 iunie 2009. Asociaţia Umanitară M.A.M.E. i-a pus la dispoziţie lui Marian, începând cu 22 iunie 2009, următoarele numere de teledon: Teledon la Romtelecom: 0900 900 325 – pentru 5 euro/apel, 0900 900 320 – pentru 10 euro/apel

http://www.asociatiamame.com

UPDATE 30 iulie 2009. Ieri a fost şedinţă de guvern. Dosarul lui Marian a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii şi a plecat spre Ministerul Muncii. Sperăm ca în maxim două săptămâni Ministerul Muncii să aprobe şi guvernul să îi dea banii lui Marian (din fondul de solidaritate) iar peste trei săptămâni Marian să fie internat în clinica din Israel pentru transplant (clinica din Israel a cerut mai puţini babi decât cea din Italia). După toate astea, cei doi să se căsătorească. Să facă şi un copil dacă s-o putea. Cam aşa ar trebui. Dar ca toate lucrurile bune să se întâmple, mai este nevoie de un pic de ajutor. Ca Marian şi Andreea să ajungă în Israel. Au nevoie de câţiva bănuţi pentru transport şi cazare. Marian are acum 8.000 RON şi 500 EURO strânşi în perioada 14 mai – 10 iunie 2009. Marian şi Andreea ar mai avea nevoie de încă vreo 2.000 de euro. Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi – să ducem treaba până la capăt. Cine salvează un om răspunde de el toată viaţa. A iubi, iubire. A spera, speranţă.

UPDATE 16 august 2009. Calvarul lui Marian:

https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/16/calvarul-condamnatilor-la-moarte-marian

Luni, 17 august 2009, la ora 17.45, câţiva „no name” din Bucureşti ne punem tricouri albe şi îndrăznim să facem un simplu exerciţiu de solidaritate – ne întâlnim pe trotuarul din faţa Muzeului Antipa – vis-a-vis de Guvernul României, la un miting cât se poate de civilizat. O oră (sau două) din viaţa noastră de „no name” sănătoşi (nu se ştie până când) le-o dăruim altor „no name”, dar grav bolnavi – care nu pot fi trataţi în România, din motive bine cunoscute. Ei nu ne cunosc pe noi, noi nu îi cunoaştem pe ei. Pe unii i-am văzut la televizor, în ziare, pe bloguri. Pe alţii nu. Sunt peste o sută de oameni numiţi în acest moment „dosare”. Printre ei: Marian George David, Ionela Linte, Alexandra Ostafi şi mulţi mulţi alţii. Peste 100. Mai multe aici:

https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/17/indrazniti-in-lume-veti-avea-necazuri-dar-indrazniti

Monitorul Oficial, 20.08.2009:

– Se aproba acordarea unui ajutor in suma de 124.035 euro pentru efectuarea tratamentului medical in strainatate pacientului David Marian George, in varsta de 28 de ani, din municipiul Bucuresti.

http://www.legestart.ro/Monitorul-Oficial-nr.581-din-20.08.2009-(M.-Of.-nr.581-2009-17702).htm

Pe 25 august 2009, Andreea a mai deschis trei conturi la Citibank (exista banca si in Israel si au niste conditii foarte bune):

Citibank Europe plc, Dublin – Sucursala Romania

RON: RO 68 CITIB 00000 10000 18249

EUR: RO 02 CITIB 00000 10000 19340

USD: RO 41 CITIB 00000 10000 18250

Titular: Stamatin Andreea Ioana

Sediul bancii: Bucuresti, B-dul Iancu de Hunedoara nr..8, Sector 1.

P.S. Nu mai avem numerele de Teledon, le-au suspendat cei de la Romtelecom.

UPDATE 4 septembrie 2009. Marian şi Andreea se pregătesc de plecare. Sâmbătă, 5 septembrie 2009, la ora 21.00, „îşi iau zborul” spre Tel Aviv 😀

Duminică dimineaţă, la prima ora, sunt aşteptaţi la spital.

Marian şi Andreea vă mulţumesc din tot sufletul tuturor, pentru tot ajutorul.

Doamne ajuta!

P.S. Marian mi-a promis solemn că după ce face transplantul „o cere” pe Andreea 😀

UPDATE 6 septembrie 2009. Andreea povesteşte: Am ajuns cu bine!Acum ca ne-am mai linistit putin, pot sa stau sa va scriu despre noi. La aeroport am trecut cu bine de toate si ne-am asezat cuminti la poarta 5, unde urma sa vina avionul. Stand asa linistiti auzim in difuzoare: ”Pasagerii David Marian George si Stamatin Andreea Ioana sunt rugati sa se prezinte la ghiseu”. Nu va imaginati unde era inima mea… Ne-am dus acolo umili si vai de capul nostru cand ne-au luat biletele de avion din mana si ne-au schimbat locurile, de la clasa economic la clasa bussines. De ce? Habar nu am! Singurul lucru pe care l-am facut a fost ca atunci cand am facut check in-ul sa spun ca Marian este bolnav si ca mergem la tratament si probabil pentru ca locurile acelea nu au fost ocupate ni le-au dat noua. Foarte frumos din partea lor, nu ma asteptam. Cu avionul a fost OK, am zburat cu Tarom-ul. A fost prima noastra iesire din tara, primul zbor cu avionul, dar a fost OK! Am aterizat cu bine la Tel Aviv, la ora 12 noaptea. Cand am iesit din aeroport sa murim… o caldura si o umezeala de nu se poate… Nu era nici un taxi, noroc ca am vazut un maxi taxi care pleca spre Ierusalim. Am vorbit cu soferul, nu ajungea pana unde aveam noi nevoie, adica pana la hotelul de langa spital unde aveam rezervare, dar ne-a zis ca ne aranjeaza cu un alt taxi sa ne duca pana acolo. Ne-am urcat in maxi taxi si am stat 2 ore. Pentru ca nu era plin, mai ramasese un loc liber, nu pleca din statie. Am ajuns la Ierusalim, am schimbat taxiurile si am ajuns la hotel. Alt aer, racoare, zona de deal-munte. Am cautat sa ne cumparam o sticla de apa, de suc de ceva, nu era nimic, absolut nimic, am baut de la chiuveta, chiar daca stiam ca nu e buna, eram uscati de sete. Hotelul costa 143 USD. Am plecat pe la 9.30 la spital. Am vorbit cu doctorul, care este foarte cumsecade, l-a consultat pe Marian si ne-a spus planul de lupta: incepe cu analize: de sange, PET si biopsie. In functie de cum ies analizele toate sunt doua variante:

1. daca ceea ce a vazut in plaman pe CD-ul adus de mine cu ultimul tomograf este fibroza o sa mearga pe cautarea unui donator din registrul international;
2. daca ceea ce este in plaman este o tumoare a spus ca are nevoie de ceva mai puternic, respectiv un donator inrudit.

Marian are doua dintre surori compatibile cu el 50%, ambele au talasemie minora, insa spre marea noastra bucurie a spus ca nu este absolut nici o problema (mie in Romania mi-au spus ca ele nu pot dona). Asa ca Marian are sanse aici. Noi suntem foarte increzatori! La spital ne-am intalnit cu alti romani, printre care si Madalina Frangulea, cea care a obtinut aprobarea impreuna cu noi. Marti la ora 10 ne ducem la spital. Pana atunci suntem liberi. Am plecat la alt hotel prin amabilitatea unei doamne, tot din Romania, venita cu sotul sau bolnav de leucemie aici, care are 3 luni de la transplant cu donator compatibil 50%. Am gasit un alt hotel, care este aproape 100 USD camera (tot mult), dar am avut un soc cand am intrat: este cat garsoniera noastra, are bucatarie cu living (noi nu avem cu living, dar…), cu plita electrica, frigider, are baie, dormitor, totul este curat, are internet non stop. Va tin la curent cu tot ce se mai intampla.

Noi avem si numerele de Vodafone la noi, dar este foarte scump si daca primim si daca dam apeluri si mesajele date sunt destul de scumpe, insa putem sa primim mesaje, pe noi nu ne costa nimic iar pe cel care da il taxeaza la tariful normal de sms. Avem si numere de Israel, datorita unui prieten care a fost aici acum ceva timp. Numerele sunt:

Marian – 0097 2543293458

Andreea – 0097 2542426107.

Va pupam pe toti cu drag si va multumim pentru aceasta sansa, Andreea si Marian.

UPDATE 8 septembrie 2009. La mulţi ani, Marian!

Andreea povesteşte: Astazi am fost la spital. Marian a facut cateva analize: sange, EKG, radiografie si ceva control la plamani, nu stiu cum se numeste. Pe la 14.30 am terminat cu toate astea. O asistenta de la spital ne-a insotit tot timpul pentru aceste analize, ne-a condus unde trebuia, a vorbit pentru noi etc. Inainte sa plecam a venit o doamna care lucreaza la departamentul „Pacienti Internationali” impreuna cu o alta doamna vorbitoare de limba romana. Ne-a spus ca ne sta la dispozitie cu orice avem nevoie si oricand, chiar ne-a dat pe cineva de unde sa inchiriem. Am fost sa vedem apartamentul, este un apartament cu doua camere si living, are bucatarie cu toate dotarile, baie, masina de spalat, fier de calcat etc., cam tot ce-i trebuie unui om intr-o casa. Ne costa 1.000 de euro pe luna, dar ceea ce este bine este ca ne da banii inapoi daca suntem nevoiti sa plecam mai repede, ne-a garantat si doamna de la spital. In afara de acesti 1.000 de euro nu mai trebuie sa platim nimic. O sa vina dupa ora 19.00 sa ne ia cu bagaje cu tot sa ne duca acolo. Noi am platit si astazi aici dar nu avem cum sa facem atlfel, pentru ca maine la ora 8 trebuie sa fim la spital pentru restul analizelor si o sa stam mai mult pe acolo ca la ora 16 este programat pentru PET, asa ca daca stateam aici mai plateam o noapte sau stateam sa ne mutam la 6 dimineata si apoi sa fugim repede la spital. Ceea ce este bine acolo este ca avem un complex mare langa noi, cu tot felul de magazine, banca si un supermarket. Asta este foarte bine ca nu mai trebuie sa stam sa ne ducem departe pentru cumparaturi. Este cam la 10 minute de spital cu autobuzul, pe care il luam de pe langa bloc. La pretul din prima luna o sa primim un discount pentru ca nu a apucat sa faca curatenie dupa cei care au fost inainte si mi-a spus ca sunt doua variante: prima sa asteptam pana maine cand o sa cheme femeia la curatenie si a doua sa ne ofere un discount si sa facem noi. Desigur ca am ales varianta a II a. Nu stiu cum au iesit analizele lui Marian, nu avem inca un raspuns. Cam asta este situatia la noi, sper sa nu ne mai mutam si de aici ca este tare greu sa stai cu bagajele in drum. Va pupam. Cu drag, Andreea si Marian.

raspuns-italia-san-raffaele-12

raspuns-italia-san-raffaele-2

raspuns-italia-san-raffaele-31

Anunțuri

9 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Doamne, ce felie de viaţă… Suflete triste… Care vor putea zâmbi cu ajutorul unor oameni cu suflet…

    Lisandru Cristian

    10 Iunie 2009 at 01:14

  2. […] UPDATE 10 iunie 2009. Toţi oamenii care „au sărit” pentru Marian i-au dat putere. Marian a început să mănânce, să iasă din casă, se simte un pic mai bine. Nu tot timpul, dar oricum e mai bine. Marian iese cu scăunelul pe lângă bloc. Stă o oră-două la aer. A început să arate mai bine. Şi, repet, să mănânce. Cineva care îmi poate da putere să lupt. […]

  3. […] care au nevoie de ajutorul nostru Posted in umanitare by supravietuitor on iunie 11, 2009 Marian George David avea 23 de ani când a aflat că este bolnav. Era decembrie 2004, luna cadourilor. „Cadoul” lui […]

  4. […] sub umanitare &#183 Tagged ajutor umanitar, Laurenţiu Moise, Marian George David, solidaritate Marian George David avea 23 de ani când a aflat că este bolnav. Era decembrie 2004, luna cadourilor. „Cadoul” lui […]

  5. […] diagnosticat cu Boala Hodgkin, pentru un transplant în străinătate (Marian George David, 28 de ani, […]

  6. […] atât, deocamdată, despre Marian – Cineva care îmi poate da viaţă, putere să lupt, […]

  7. […] a ajuns pe 24 iunie 2009, cu nr. 31.085. Pe 29 iulie 2009 dosarul a plecat spre Ministerul Muncii. Marian are 28 de ani şi este bolnav de aproape 5 ani. În decembrie 2004 a fost diagnosticat cu Boala Hodgkin stadiul […]

  8. […] mai bine. Marian a început să stea câteva ore pe lângă bloc, cu scăunelul, la aer… „Cineva care îmi poate da putere să lupt”. DSP a ales spitalul din Israel (acesta oferind cel mai mic preţ, 124.035 de euro). Apoi […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: