Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Indiferenţă, malpraxis şi încălcarea drepturilor. Toate doar pentru Laurenţiu Moise. La pachet

with 7 comments

LaurentiuMoise

În 2008, Laurenţiu a fost diagnosticat cu cancer. Diagnosticul complet: tumoră malignă – condrosarcom dediferenţiat, situată pe coaste şi osul stern. A fost operat în mai, 2008. Operaţia a durat 8 ore. Laurenţiu s-a ales cu părţi lipsă din câteva coaste şi o gaură în partea stângă a pieptului, lângă inimă. Nu i s-a dat niciun tratament postoperator. Medicii l-au trimis acasă. Şi atât. După patru-cinci luni de la operaţie a apărut altă tumoră, localizată în dreptul inimii. „Umflătura” creştea rapid. Atunci i s-a spus că mai are doar 2 luni de trăit. Aşa au spus medicii români. Sec: „Mai aveţi de trăit două luni”.

Laurenţiu a început să caute clinici în străinătate. A trimis documentele medicale. În ianuarie 2009, Laurenţiu a fost acceptat pentru operaţie la Vienna Medical University. Medicii austrieci au spus că Laurenţiu are şanse. Analize complete, extirparea totală a tumorii, tratament, reconstrucţia cutiei toracice. Laurenţiu avea nevoie de 40.000 de euro pentru operaţie. Lui Laurenţiu i-a fost refuzat formularul E 112, pe motiv că operaţia se poate face în ţară. Pe 15 martie 2009, deşi avea doar 25.000 de euro, Laurenţiu a plecat la Viena, unde medicii austrieci l-au operat de urgenţă, pe 17 martie 2009, pentru a nu ajunge la metastaze. Pe 7 aprilie 2009, Laurenţiu s-a întors acasă. Singura dorinţă era să îşi strângă copiii în braţe şi să îi spună „La mulţi ani” Patriciei, care împlinea 5 ani.

LaurentiuMoiseFamilia

Pe 29 aprilie 2009, Laurenţiu povestea:

Diagnosticul dat de medicii din Viena este diferit de cel dat de medicii romani: Diagnosticul pus de medicii români, CONDROSARCOM – cancer care nu raspunde decat la operatie, este în realitate FIOMIOCONDROSARCOM – tot cancer, dar alt tip – care raspunde si altor tratamente, respectiv chimioterapie – diagnostic pus de medicii austrieci. Sansele de a supravietui cancerului au crescut de la de la 15% (inainte de Viena) la 85%, dupa intoarcerea de la Viena. Dupa a doua operatie, la 48 h a trebuit sa parasesc spitalul pentru ca nu am mai avut bani. M-a dus sotia pe scaun cu rotile pana la iesirea din spital si apoi cu taxiul pana la hotel; abia la hotel am reusit sa imi adun fortele si sa fac cativa pasi. In timpul operatiilor – sanul stang a fost extirpat si inlocuit cu muschi din abdomen; coastele au fost reconstruite; la plamanul stang s-a intervenit in 8 locuri; de asemenea, la plamanul drept. In Romania cand am fost sa scot firele mi s-a spus ca operatia nu se putea face in tara, desi am fost refuzat la legea E112 pe baza faptului ca se poate face in tara. Pentru ca cele 4 operatii suferite in mai putin de un an sa aiba o finalitate fericita, trebuie sa continui cu chimioterapie si sa tin acest tratament (inca nu cunosc costurile pentru ca astept reteta de la medicul din Viena) si apoi, la fiecare 3 luni sa fac analiza PET-CT care implica de fiecare data un cost de cca 5.000 euro. Cum eu nu mai pot sa lucrez deocamdata si avem si doi copii micuti, mai am inca nevoie de ajutorul vostru. Multumesc mult celor care mi-au sarit in ajutor si celor care mai au de gand sa o faca; a fost si este sansa mea de a supravietui cancerului si de a-mi continua viata alaturi de familie. Laurentiu Moise”.

Laurenţiu Constantin Moise are 37 de ani, o soţie, Luminiţa, şi doi copii, Patricia Gabriela, de 5 ani şi David Virgil, de 2 ani. Toţi patru locuiesc într-un dormitor cu paturi suprapuse dintr-un apartament de 3 camere, în care locuiesc în total 10 persoane (Laurenţiu cu soţia şi cei doi copii, mama lui Laurenţiu şi soţul ei, fratele lui Laurenţiu cu soţia şi doi copii). Pe 18 septembrie 2009, Laurenţiu va împlini 38 de ani. „În ciuda” medicilor care i-au mai dat două luni de trăit. Laurenţiu este fost poloist. Când s-a îmbolnăvit lucra ca agent de pază. Din cauza bolii Laurenţiu nu mai poate lucra, iar soţia este în concediu de creştere al copilului.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

BANCPOST – Sucursala Coşbuc

RON: RO 03 BPOS 81 00 69 24 715 RON 01

EURO: RO 35 BPOS 81 00 69 24 715 EUR 01

Cod SWIFT: BPOSROBU

Titular: Moise Laurenţiu Constantin

Telefon: 0724 658 486

Site Laurenţiu: http://www.laurentiu-moise.ro

Laurenţiu la Observator Antena 1, 25.02.2009. Laurenţiu Moise la Acasă TV Poveştiri adevărate, 26.02.2009. Laurenţiu în QMagazine, 08.03.2009. Laurenţiu în Jurnalul Naţional, 20.03.2009.

UPDATE 7 iulie 2009. Laurenţiu are nevoie de 5.000 de euro până la sfârşitul lunii iulie, pentru a putea merge la control la clinica din Viena.

UPDATE 8 iulie 2009. Laurenţiu după operaţie – la Poveştiri Adevărate – Acasă TV.

http://www.acasatv.ro/emisiuni/un-fost-sportiv-de-performanta-lupta-pentru-viata-sa.html

LaurentiuMoiseScrMedRo

Malpraxis

Laurenţiu are tot dreptul să ceară despăgubiri? Oare diagnosticul a fost pus „greşit” pentru că operaţia „se putea face în ţară”? A fost mai simplu să i se spună că va muri în 2 luni? Oare de ce Laurenţiu nu a murit?

Există Comisia de Malpraxis, care ţine de ASP. Un medic specialist are asigurare minimă pentru 37.000 de euro, iar un medic chirurg pentru 62.000 de euro.

Sesizarea Comisiei pentru malpraxis. Potrivit Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, la nivelul autoritatilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti se constituie Comisia de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis. Comisia poate fi sesizata de persoana sau, dupa caz, reprezentantul legal al acesteia, care se considera victima unui act de malpraxis savarsit in exercitarea unei activitati de preventie, diagnostic si tratament sau succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis. In cazul acestui tip de sesizare, reclamantul este obligat sa plateasca o taxa de expertiza ce poate varia intre 1.000 si 4.000 lei, in functie de complexitatea cazului. Comisia pentru malpraxis are in componenta reprezentanti ai autoritatilor de sanatate publica judetene si, respectiv, ai municipiului Bucuresti, casei judetene de asigurari de sanatate, colegiului judetean al medicilor, colegiului judetean al medicilor dentisti, colegiului judetean al farmacistilor, ordinului judetean al asistentilor si moaselor din Romania, un expert medico-legal, sub conducerea unui director adjunct al autoritatii de sanatate publica judetene, respectiv a municipiului Bucuresti. Comisia desemneaza, prin tragere la sorti, din lista judeteana a expertilor un grup de experti sau un expert, in functie de complexitatea cazului, insarcinat cu efectuarea unui raport asupra cazului. In situatia in care are loc sesizarea Comisiei de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis de catre persoanele care au acest drept, potrivit legii, Comisia stabileste prin decizie daca a fost sau nu un caz de malpraxis. In momentul in care Comisia a stabilit existenta unei situatii de malpraxis, instanta judecatoreasca competenta poate, la cererea persoanei prejudiciate, sa oblige persoana responsabila la plata despagubirilor. Despagubirile pentru un act de malpraxis se pot stabili pe cale amiabila in cazul in care rezulta cu certitudine raspunderea civila a asiguratului. Expertii intocmesc in termen de 30 de zile un raport asupra cazului pe care il inainteaza Comisiei. Comisia adopta o decizie asupra cazului, in maximum 3 luni de la data sesizarii. In cazul in care asiguratorul sau oricare dintre partile implicate nu este de acord cu decizia Comisiei, o poate contesta la instanta de judecata competenta, in termen de 15 zile de la data comunicarii deciziei. Intreaga procedura de stabilire a cazurilor de malpraxis, pana in momentul sesizarii instantei, este confidentiala. Incalcarea confidentialitatii de catre persoana care a facut sesizarea duce la pierderea dreptului de a beneficia de procedura de conciliere. De asemenea, incalcarea confidentialitatii de catre membrii Comisiei sau expertii desemnati de aceasta atrage sanctiuni profesionale si administrative, conform regulamentelor aprobate. Avocat Net, 11 martie 2009.

Malpraxis medical: asigurarea obligatorie face mai mult rău

Medicii se asigură la sumele minime impuse de lege, asiguratorii nu despăgubesc daunele morale, iar un proces de malpraxis poate dura şi cinci ani.

Legislaţia românească este ambiguă în ceea ce priveşte instituţia îndrituită să decidă culpa de malpraxis a medicilor. Decizii în urma cărora medicii să fie îndreptăţiţi să li se deconteze, de către societăţile de asigurare unde au încheiat poliţe de răspundere civilă profesională, despăgubirile pe care trebuie să le plătească pacienţilor prejudiciaţi. Asiguraţii susţin că deciziile comisiilor de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazuri de malpraxis de la nivelul autorităţilor de sănătate publică sunt suficiente pentru a li se deschide dreptul la despăgubiri din partea companiilor de asigurare, în timp ce acestea refuză să plătească până când malpraxisul nu e consfinţit de o decizie definitivă şi irevocabilă a tribunalului .

Teoretic, scopul oricărei poliţe de asigurare a răspunderii civile, mai ales a uneia obligatorii prin lege, este acela ca, în cazul unui prejudiciu cauzat de persoana asigurată unui terţ, să se evite costurile judecării la tribunal a cauzei, prin achitarea, de către asigurator, a sumelor cuvenite persoanei păgubite. În majoritatea ţărilor occidentale, cea mai mare parte a plângerilor la adresa medicilor se judecă de către comisii de arbitraj alcătuite din experţi medicali, avocaţi, mediatori şi reprezentanţi ai asiguratorilor de malpraxis medical. Rolul lor este de a stabili gradul de responsabilitate a medicilor şi spitalelor în astfel de cazuri şi de a conveni asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite pacienţilor prejudiciaţi, astfel încât doar o mică parte din reclamaţiile pacienţilor ajung în faţa justiţiei. În Spania, de exemplu, numărul cazurilor de acest tip care ajung să se judece la tribunal nu depăşeşte 15% din total.

Cine decide malpraxisul. În România, asigurarea de răspundere civilă a personalului medical şi a instituţiilor medicale faţă de riscul de malpraxis este obligatorie prin lege, însă sistemul este atât de prost alcătuit, încât respectivele poliţe de asigurare nu sunt de folos nimănui. Legea fixează nişte praguri minime în privinţa sumelor asigurate la care medicii şi unităţile spitaliceşti trebuie să încheie poliţa obligatorie, însă nu specifică limpede momentul în care asiguraţii capătă dreptul de a fi despăgubiţi de asiguratori: acela al deciziilor comisiilor de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazuri de malpraxis de la nivelul autorităţilor de sănătate publică sau acela al sentinţelor judecătoreşti. Ca atare, companiile de asigurare interpretează legea în interes propriu şi nu plătesc decât după ce tribunalele decid definitiv şi irevocabil în privinţa culpei profesionale a medicilor reclamaţi de pacienţi. Şi e lesne de înţeles de ce: un proces de malpraxis medical poate dura şi până la cinci ani. În schimb, medicii susţin că, potrivit aceleiaşi legi (95/ 2006), este suficientă o decizie de malpraxis din partea comisiilor medicale de specialitate pentru ca firmele de asigurări să fie obligate la plata despăgubirilor. Asiguratorilor le „sar în ajutor“ şi reclamanţii înşişi, care preferă să se adreseze tribunalelor, şi nu comisiilor de malpraxis, pentru a evita plata taxelor piperate de expertiză, de 3.000-4.000 de lei. Ministerul Sănătăţii a propus recent ca aceste taxe de expertiză să fie achitate anticipat de asiguratorii medicilor acuzaţi de malpraxis, urmând a fi recuperate, ulterior, de aceştia, de la reclamanţi, dacă medicul este declarat nevinovat, însă varianta a fost refuzată categoric de societăţile de asigurare.

Mărul discordiei: daunele morale. În plus, medicii susţin că asiguratorii refuză să acopere, pe poliţele de răspundere civilă profesională medicală, tocmai acele riscuri care, în eventualitatea producerii lor, generează cele mai împovărătoare obligaţii de plată pentru medici. Astfel, aceştia spun că asiguratorii refuză sistematic să despăgubească eventualele daune morale pe care medicii sunt obligaţi să le plătească pacienţilor prejudiciaţi, în urma sentinţelor judecătoreşti de malpraxis. Alte riscuri refuzate de companiile de asigurări sunt cele legate de operaţiile chirurgicale complicate, cum ar fi avorturile, transplanturile, chirurgia plastică etc. Ei spun că, practic, toate companiile de asigurări pun în faţa medicilor aceleaşi contracte-tip, nenegociabile, motiv pentru care cadrele medicale nu se asigură decât formal, din obligaţie, la tariful şi suma asigurată minime, de vreme ce oricum poliţele de malpraxis nu le oferă niciun fel de protecţie reală.

Contraargumentul companiilor de asigurări este că valoarea bănească a daunelor morale în cazuri de malpraxis medical este foarte greu de cuantificat în România, iar deciziile judecătoreşti în această privinţă sunt, în bună măsură, arbitrare. Acest fapt îi împiedică pe asiguratori să cuantifice cât de cât precis riscurile asumate pe acest tip de poliţe şi să le tarifeze corespunzător. Mai mult, asiguratorii spun că ar fi dispuşi să includă pe poliţele de malpraxis şi daunele morale la care riscă să fie obligaţi medicii vinovaţi de malpraxis. Însă, în acest caz, tarifele de primă ar fi semnificativ mai mari, iar cadrele medicale nu sunt dispuse să plătească „preţul corect“. De altfel, majoritatea acestora se asigură pentru limitele de răspundere minime prevăzute de lege pentru calificarea lor profesională, astfel încât prima medie anuală plătită de medici este în medie de 50 de euro, iar în cazul asistenţilor medicali – de 5 euro. 10 mai 2009, articol integral din Săptămâna Financiară.

Free Hit Counter

Anunțuri

7 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. […] Laurenţiu are nevoie de ajutor în continuare – mai multe aici. […]

  2. […] Laurenţiu are nevoie de ajutor în continuare – mai multe aici. […]

  3. […] Indiferenţă, malpraxis şi încălcarea drepturilor. Toate doar pentru Laurenţiu Moise. La pachet… […]

  4. VA INVIT SA VIZITA TI UN BLOG NOU,NON-CONFORMIST,DEDICAT VIETII, IN CARE SPER SA VA REGASI-TI SI LA CARE SPER SA CONTRIBUI TI SI VOI CU MATERIALE SI OPINII,CHIAR DACA SUNT CRITICE. CU STIMA SI RESPECT CIRSTEA FLORIN.

    CIRSTEA FLORIN

    9 Iunie 2009 at 20:45

  5. […] Laurenţiu Moise refuzat la legea E112 Diagnosticul pus de medicii români, CONDROSARCOM – cancer care nu raspunde decat la operatie, este în realitate FIOMIOCONDROSARCOM – tot cancer, dar alt tip – care raspunde si altor tratamente, respectiv chimioterapie – diagnostic pus de medicii austrieci. Sansele de a supravietui cancerului au crescut de la de la 15% (inainte de Viena) la 85%, dupa intoarcerea de la Viena. Pe 18 septembrie 2009, Laurenţiu va împlini 38 de ani. „În ciuda” medicilor care i-au mai dat două luni de trăit. […]

  6. […] Laurenţiu Moise refuzat la legea E112 Diagnosticul pus de medicii români, CONDROSARCOM – cancer care nu raspunde decat la operatie, este în realitate FIOMIOCONDROSARCOM – tot cancer, dar alt tip – care raspunde si altor tratamente, respectiv chimioterapie – diagnostic pus de medicii austrieci. Sansele de a supravietui cancerului au crescut de la de la 15% (inainte de Viena) la 85%, dupa intoarcerea de la Viena. Pe 18 septembrie 2009, Laurenţiu va împlini 38 de ani. „În ciuda” medicilor care i-au mai dat două luni de trăit. […]

  7. […] Laurențiu Moise, 37 de ani, cancer, operat în România inițial, lăsat fără tratament postoperator, operat din nou la Viena. […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: