Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Dr. Pavel Oarcea. Omul care a mai spălat un pic din ruşine. Ruşinea crucilor copiilor din Cighid

with 15 comments

cighidcross

Dr. Oarcea. Printre puţinii oameni care i-a cunoscut imediat ce au fost descoperiţi. Şi care i-a ajutat apoi să trăiască. Copiii români condamnaţi la moarte în anii comunismului. Exterminarea „decreţeilor” născuţi cu deficienţe. Copiii cu handicap. Copiii născuţi la ordin. Duşi în lagărul de la Cighid. Locul a fost descoperit în martie 1990. Domnul Dr. Pavel Oarcea, medic pediatru, a venit la Cighid împreună cu o delegaţie a Crucii Roşii Internaţionale în aprilie 1990. De atunci la Cighid nu a mai murit niciun copil. Domnul Dr. Oarcea i-a salvat. I-a îngrijit. Din păcate nu poate să îi apere de ceea ce se numeşte societatea de astăzi. Realitatea care nu poate fi negată şi care te face să vomiţi.

Domnul Dr. Pavel Oarcea este, din 2006, directorul Centrului de Recuperare şi Reabilitare a Copiilor cu Dizabilităţi din Oradea (str. Traian Lalescu nr.3).

Dr. Pavel Oarcea îşi aminteşte. Este şocant. Şi atunci, şi acum. 1990 – 2008.


Cighid. Lagărul de exterminare a copiilor cu handicap. Sute de copii cu handicap au murit ucisi de foame, de frig, de boala si de indiferenta. Regimul comunist n-a avut nici remuscari, nici indoieli ca ii va elimina pe toti. Si totusi, unii dintre ei au fost salvati de Revolutie si de oameni cu suflet. Adusi din leagăne, cu diagnostice grave, copiii cu handicap sever ajungeau la Cighid pe moarte. În clădirea ce le servea drept adăpost erau 120 de paturi. În fiecare an, 60 de copii se stingeau, iar în locul lor veneau alți copii trimisi să moară. 137 de victime. Majoritatea celor decedati aveau 3 ani. Cighidul era un lagăr de exterminare: copiii cu handicap erau trimisi, practic, să moară, ucisi prin indiferentă. Aici s-au stins în total 137 de copii, iar cei care au supravietuit au reusit doar pentru că au avut sansa să fie în viată în momentul în care a venit Revoluția. Ei au fost ajutati de oameni cu suflet mare. Paula Herlo a vorbit cu o parte din supravietuitorii iadului de la Cighid, dar a reusit să se apropie greu de ei, pentru că nu își deschid sufletul cu usurintă. Si-au sters din minte ce au trăit acolo. Au fost salvati, dar în prezent învata să trăiască si să scape de trecut. O parte din supravietuitorii iadului de la Chighid au depus, totusi, mărturie… În 1990, reporterii de la Spiegel TV surprindeau imagini socante: copii lăsati să zacă în propriile fecale, urlete si sunetul obsesiv al paturilor ruginite ce se loveau de zidurile reci. Acest lagăr a adus Romania în fata întregii lumi cu un mare handicap, de care se chinuie si acum să scape. În serile de iarnă, micutii se înghesuiau unii în altii ca să nu moară de frig, iar dimineata asistentele îi găseau acoperiti de promoroacă. S-au născut a doua oară.

Cighid

Robi a fost abandonat în spital de părinti, după nastere. Pentru că era subdezvoltat, medicii l-au declarat irecuperabil. Acest diagnostic însemna condamnarea la moarte. A ajuns la Cighid în salonul 5, salonul mortii. Azi munceste într-o piata din Oradea. Are un salariu de aproape sase milioane de lei vechi si e multumit că e pe picioarele lui. Românii încă îl resping, pentru că a avea deficiente de orice fel se traduce prin handicap si marginalizare. Robi a învătat să trăiască cu asta si să se bucure totusi de ce are. Desi pare că a uitat cosmarul prin care a trecut, sunt momente în care îsi aminteste de salonul 5, de patul de fier, de robinetul stricat. La Cighid n-a mai fost de când a plecat la scoală, la oras. Prieteni nu are, însă uneori merge în vizită la colegul lui de la cămin, Iosca, un tânăr care a împlinit anul acesta 22 de ani. Erau colegi de salon. Iosca era cel mai relaxat dintre ei. Asa e si azi. A terminat scoala de meserii si este zidar, dar a mai făcut o specializare: confectioner încăltăminte. Când nu merge la serviciu, îi place să proiecteze case. Se visează arhitect. Despre Cighid nu prea vorbeste, însă e singurul care, după ce a crescut, a încercat să afle adevărul. O vreme, cu ei, în apartamentele sociale a locuit si Sârmanca. Stătea vizavi de patul lui Robi. Era singura care râdea când vedea oameni. În urmă cu câteva luni, o prietenă a convins-o să meargă la muncă în Italia. Si-a pierdut locul în apartamentul social si serviciul. Acum locuieste pe străzi si a intrat într-un anturaj dubios. Doarme într-o masină abandonată si simte că nimeni si nimic nu ar putea-o ajuta. În 90, Renata era pe moarte. Dacă nu ar fi primit ajutor, probabil n-ar mai fi trăit mult. Fusese declarată irecuperabilă, desi nu avea nici un handicap. Soarta copiilor de la Cighid era pe mâna unor doctori care decideau dacă erau trimisi la moarte sau erau salvati. Azi tânăra e la casa ei si se mândreste cu ce a realizat. După ce a terminat liceul s-a înscris la o scoală postliceală de pedagogie de recuperare. A devenit, astfel, specialistul de care aveau copiii atâta nevoie când erau pe moarte. PRO TV – aici şi aici.

Copiii din Cighid – un fragment din filmul Decreţeii. TVR.

Anunțuri

15 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. […] Dr. Pavel Oarcea. […]

  2. deci mi-e rau…
    si sunt la medicina…

    valentina

    1 Iunie 2009 at 11:16

  3. Mie mi-e şi mai rău, pentru că am trăit în vremurile alea.
    10.000 de femei au murit din cauza avorturilor. Deci încă 10.000 de copii. Asta e oficial.
    Neoficial?

    isabellelorelai

    1 Iunie 2009 at 11:24

  4. […] a comment » Puii cu defect. Despre copii grav bolnavi abandonaţi. În zilele noastre, nu în anii ‘80. Părinţii i-au abandonat. Unii sunt bine. Alţii au murit. Este vorba despre copii născuţi cu […]

  5. Am auzit despre acesti copii doar dupa `89 cand jurnalistii straini,apoi si cei romani au scris despre ei.
    Imi amintesc si eu ca multe femei au murit atunci pentru ca-si provocau avorturi si-mi mai amintesc cum eram duse la control la ginecolog,mai exact,ginecologul era adus la noi sa ne verifice daca suntem sau nu…bolnave. 😦

    g1b2i3

    1 Iunie 2009 at 13:23

  6. Multa sanatate domnului Dr. Pavel Oarcea pentru gestul sau crestinesc!

    g1b2i3

    1 Iunie 2009 at 13:25

  7. Incredibil…

    Simona

    1 Iunie 2009 at 22:42

  8. Astazi am iesit cu Sabinuta la Gradina Morii, un parc de langa raul Iza si ne-am dus peste pod, la izvor, sa bem putina apa. Deodata vad cum apare in viteza un copil mic, cam de vreo 3-4 anisori, pe o bicicleta de plastic. Cand l-am vazut am ramas afis: avea doar o bluzita pe el, fara chiloti, fara pantaloni fara papucei doar cu bluzia aceea subtire si murdar rau iar afara nu cred ca erau mai mult de 15 grade…
    Am ramas interzisa…parca retraisem imaginile din filmele de mai sus…

    Simona

    2 Iunie 2009 at 00:30

  9. Ma numesc Cristian 29 de an si am un handicap Ceauscu na nicu cum spun eu afost Satana in pesona asa ce va nu trebue sa mai fie in Romania asa ce va asemedea specimen de om stiam nu supota pesonele cu dizabilitati si era Dumnezeu care facea ca oameni sa fie omorati nevinovati ey facem cad traiea corde de diavor nu supotam nu agream ca stiam ce de faceam si astazi tara nu suporta nici 2009 nu este pusa regea 448 nu este pusa in fapt este discriminate pesonele astea in Romania toti oameni au conciti Ceauste in fiecare oameni nu vrea ca oameni astea sint si e pe pamantu asta si ma dore ca Roman. Vreau ca copii cu dizabilitati sa pota trai calumea si sa fie apicat legea 448 in Romania asta si sa nu mai fie discriminare atat de mult

    Petre Cristian

    27 Octombrie 2009 at 17:08

  10. scoateti odata articolul asta ! nu ma simt deloc vinovat de situatia care a fost la cighid ! vreti sa culpabilizati mereu toata romania ? toate leaganele au fost pline de copiii tiganilor facuti in orgii , la betie , fara pic de responsabilitate ! ar fi trebuit lichidati facatori ( parintii) acestor copii !!!!

    Mihai

    5 Iunie 2011 at 20:06

  11. Este o onoare pentru acest stat ca sa aiba asa oameni si o prostie iesita din comun ca nu sunt pretuiti. Rusinea nu poate fi spalata sau curatata pur si simplu. trebuie ca germanii sa vina sa ne trezeasca la viata si sa ne deschida ochii. Tot respectul pentru un om cu un suflet de aur, respect pentru Dr. Pavel Oarcea

    Cimpean Claudiu-Ionut

    17 Iunie 2011 at 19:28

  12. This orphany
    Centrul de Recuperare pentru Copii cu DizabilitatiOradea

    Has been exposed by our knowledge. If our information is right one of the workers name is Irina, Morika, voirika, Alina. We have reports from dacian solgen about how he was badly threaded at the orphany. You should respect us! We are the anonymus. We are the world and the living god.

    PeacePrism

    13 Octombrie 2013 at 01:56


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: