Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Cineva care îmi poate da viaţă. Marian George David

with 107 comments

DavidMarian

Când s-a născut era deja orfan de tată.

S-a născut la o lună după ce tatăl lui a murit, într-un accident cumplit de maşină – a murit fără să vrea, lăsând în urmă o femeie, trei copii născuţi şi unul nenăscut.

A crescut.

Avea 14 ani. Tocmai intrase la liceu. I-a murit mama. Nu ştia să fi fost bolnavă de ceva. A murit şi gata. A rămas cu un căţel, o garsonieră şi trei surori mai mari, măritate, la casa lor.

A mai crescut.

A terminat liceul, s-a angajat. S-a îndrăgostit. S-a mutat cu iubita lui în garsoniera moştenită de la părinţi.

Era foarte tânăr.

Muncea. Tăietor la secţia legătorie a Tipografiei Bucureştii Noi.

Avea 23 de ani când a aflat că este bolnav. Era decembrie 2004, luna cadourilor. „Cadoul” lui a fost Boala Hodgkin stadiul II B. Cancer de sânge. „Cadoul l-a primit” de la Hematologie Fundeni. Boala a debutat în mediastin, nefiind afectată o altă parte a organismului.

Doi ani a făcut chimioterapie şi radioterapie. Doi ani de chin şi de concedii medicale. În ianuarie 2006 analizele indicau că boala a stagnat. S-a presupus că ceea ce a rămas în mediastin era fibroză sau boală inactivă. Tratamentul s-a încheiat. Era apt de muncă. Mai bine. Oricum nu mai avea niciun ban.

La legătorie nu mai făcea faţă. Aşa că a trecut pe „funcţia” de portar. Dar nici organismul lui slăbit nu a putut face faţă frigului din gheretă. A făcut pneumonie. Iar în noiembrie 2006 a făcut şi recădere la Boala Hodgkin. I-au apărut noduli la plămâni, la subraţe, în mediastin. A făcut şi apă la plămâni. Din nou chimioterapie. Degeaba, boala nu s-a mai lăsat păcălită.

L-au trimis la Spitalul de Pneumo-ftiziologie Marius Nasta, ca să-i taie o parte din plămânul drept, unde era o tumoră.

I-au făcut mai întâi o bronhoscopie în urma căreia s-a ales cu virusul hepatitei B. O parte din vină a fost a lui, că avea imunitatea scăzută. Restul de la aparate. Prost sterilizate.

Aşa că operaţie nu a mai putut face şi l-au trimis la Spitalul de boli contagioase Victor Babeş. Să se trateze de hepatită.

A tratat şi hepatita. După care a trecut la chimioterapie.

Curele au fost destul de puternice cât să îi „ardă” venele. Aşa că o venă s-a spart şi toata substanţa s-a scurs pe lângă. S-a ales cu o flebită a mâinii drepte. Care îi dă dureri cumplite.

Cu venele „arse” nu mai mergea chimioterapia. Trebuia montată o cameră implantabilă percutantă (un cateter „evoluat” adică). Fiind ceva evoluat, Ministerul neSănătăţii româneşti nu putea suporta costul. Aşa că i-au sărit ochii din cap până când a strâns 400 de euro să-şi cumpere „evoluata”. De care nu a avut parte. Viaţa lui depindea de ea, numai el ştie cât s-a chinuit să strângă banii. Degeaba. Ceva nu a mers.

I-au montat cateterul tot la Fundeni. S-a infectat. Nu se ştie a cui e vina. A cui l-a montat, a cui l-a folosit sau a cui l-a produs. După două utilizări a trebuit să arunce cateterul. A pierdut şi banii, şi chimioterapia.

Iar boala evolua. Normal. Nu mai putea mânca, tuşea până la epuizare. Diagnosticul a devenit Boala Hodgkin formă Chimiorezistentă. Au apărut nodulii inghinali.

Face în continuare chimioterapie. I se montează un cateter la picior, la trei săptămâni o dată. Odată i s-a montat prost, pentru că a făcut flebită şi la piciorul stâng. Acum i se montează doar la dreptul. Dar nu se ştie dacă se mai poate, că deja i s-a montat de 5 ori şi nu mai merge.

Aşa a ajuns în mai 2009.

Acum două săptămâni a constatat, când s-a trezit, că nu mai aude cu urechea dreaptă. La ORL, la Spitalul Sfânta Maria, i s-a spus că nici nu va mai auzi. Face un tratament şi pentru asta, dar şanse nu prea sunt.

Aşa au trecut 4 ani şi jumătate. De suferinţă a unui om.

Se numeşte Marian George David.

Marian George David are acum 28 de ani. Este din Bucureşti.

Marian George David are nevoie de ajutor. De al nostru.

În aprilie, la ultimul tomograf, a venit o veste mai bună. Doctorul crede că boala stagnează. Boala Hodgkin. I-a recomandat să facă o analiză PET-CT, care poate arăta dacă boala a stagnat. Sau dacă este doar fibroză. Care PET-CT costă cam 1.100 – 1.200 de euro.

Sper. Sper din tot sufletul că mă poate ajuta şi pe mine cineva. Poate că există oameni care mai ajută alţi oameni şi care mă pot ajuta şi pe mine. Poate că ajung să fac şi eu un transplant de celule stem, un transplant care mă poate face să cred că am şi eu noroc în viaţa asta. Nu am bani nici pentru analiza PET, nu am bani pentru nimic, nu ştiu ce trebuie să fac pentru a face un transplant în străinătate, care sunt paşii de urmat, care este suma de bani necesară pentru un astfel de transplant, cum să ajung la spitalul din străinătate, unde să trimit analizele, cum pot să văd dacă există cineva în lumea asta compatibil cu mine, cineva care îmi poate da viaţă.” – Marian George David.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:

Teledon la Romtelecom: 0900 900 325 – pentru 5 euro/apel, 0900 900 320 – pentru 10 euro/apel

Raiffeisen Bank – Agenţia Pajura

Sediu agenţie: Str. Pajurei nr. 7, sector 1, Bucureşti, Cod RO 013152

RON: RO 19 RZBR 00000 600 1163 5298

EURO: RO 51 RZBR 00000 600 1163 5304

USD: RO 46 RZBR 00000 600 1168 9132 (deschis la 26.05.2009)

Cod SWIFT: RZBR ROBU

Titular: Stamatin Andreea Ioana (prietena lui Marian).

Domiciliu titular cont: Str. Presei nr. 4, bloc 18, scara A, et.2, ap.11, sector 1, Bucureşti, România

Citibank Europe plc, Dublin – Sucursala Romania

RON: RO 68 CITIB 00000 10000 18249

EUR: RO 02 CITIB 00000 10000 19340

USD: RO 41 CITIB 00000 10000 18250

Titular: Stamatin Andreea Ioana

Sediul bancii: Bucuresti, B-dul Iancu de Hunedoara nr..8, Sector 1.

N.B. Marian se deplasează cu greu din pat până în bucătărie. Mâinile şi picioarele lui sunt acum Andreea. Contact: stamatin_andreea_ioana@yahoo.com

Analiza PET-CT se poate face la Bucureşti şi Oradea, dar în clinici private. Ministerul nu plăteşte aşa ceva.

Suferinţa. Abia ce poţi să o trăieşti. Să o suporţi. Cum să o mai şi măsori? Povestea altei suferinţe. De la alt om. În povestea lui Marian George David se poate măsura doar speranţa. Că îl va ajuta cineva. Care să îi dea viaţă.

11 mai 2009, Bucureşti.

Am scris aici povestea lui Marian cu sufletul. Cu suferinţa lui în sufletul meu. Şi cu speranţa că Marian va reuşi. Doamne ajută. Isabela.

UPDATE. 4 ore mai târziu după ce am scris aici povestea lui Marian au apărut prietenii lui: Cristian şi Daniel. Prieteni din copilărie, colegi de la şcoala generală. Au văzut necazul lui Marian şi strigă după ajutor. Cu siguranţă sunteţi mai mulţi. Şi din liceu. Dacă pentru noi 5 lei nu înseamnă mai nimic – sau doar un suc – pentru Marian înseamnă enorm. Nu e chiar atât de uşor să strângi 1.200 de euro. Dar nici greu nu e, atunci când ai câţiva prieteni care la rândul lor au alţi prieteni. Şi tot aşa. După aia ne gândim şi la celulele alea stem hematopoietice. Nu ar fi exclus ca un prieten din copilărie să fie compatibil 100% cu Marian. Şi dacă nu cu el atunci cu un alt tânăr necunoscut, al cărui prieten poate să fie compatibil cu Marian. Multe lucruri bune pot face oamenii, când prietenia este nealterată.

UPDATE. 10 ore mai târziu. Are cuvântul (ca să zic aşa) Andreea Ioana Stamatin, prietena lui Marian (prietenă e prea puţin spus – cred că sufletul sufletului lui Marian ar fi mai nimerit): „Sunt atât de fericită încât nici nu mai am cuvinte! Este prima dată, după atâţia ani, când am speranţă şi bucurie în suflet! Sunt fericită! Am strâns primii bani! Prietenii noştri din cartier au scos la imprimantă articolul cu Marian şi l-au împrăştiat prin cartier. Când am ajuns acasă, de la servici, mă aşteptau cu banii, 420 de lei, strânşi de ei, o parte din bani de la oameni pe care nici nu îi cunosc. Apoi m-au dus la sediul PNL de la noi din cartier, unde am mai primit 310 lei. Cât discutam cu ei acolo au mai venit oameni să ne dea bani şi mi i-au dat direct mie, încă 200 de lei. La mine la servici a venit fostul meu şef şi mi-a adus 100 de euro. Încă nu am consultat contul bancar, poate este şi acolo ceva. Vă mulţumim din suflet!” Pajura e un cartier simpatic, văd. Soţia lui Daniel va strânge bani la serviciul ei. Cristian a mai deschis un site şi strânge bani. Îl ajută şi Dolo. Dragoş, Alina, Alinuţa au promis şi ei. Şi mai am şi eu câţiva prieteni care mi-au promis că îl ajută pe Marian. Cred că săptămâna asta îi strângem.

Ovidiu numea treaba asta „Paşi mărunţi”: Odată, în sat, mersesem cu tata să ajutăm la cositul unui lan de soia. Când am ajuns acolo aveam impresia că acel câmp era atât de mare încât ar fi putut ocupa singur suprafaţa unui sat întreg. Imposibil să putem cosi atât. Eram vreo opt oameni. Am început de pe la cinci dimineaţa, glumind, să înfruntăm câmpul. Pe la amiază terminasem. Am trecut pe altă parcelă. Ajunsesem să cred că în ritmul ăla am fi putut cosi toată soia din ţară. A fost nevoie doar să păşim pentru a reuşi. Să facem paşi mici, cu răbdare.

UPDATE. 28 de ore mai târziu. 12 mai 2009: Alţi oameni care ştiu să dea speranţă. Şi viaţă: Sandu şi Ştefănuţ, Sandu Radio Club, Robert, Lupu, Sylvia, Simona, Codrina, Andreea, Ştefănuţ, Maria, Anca, Diana şi Nicu. Şi încă peste 1.000 de oameni care au „trecut” pe aici, pe la Marian. În doar 28 de ore. UPDATE. 49 de ore mai târziu. 13 mai 2009: Andreea a fost ieri la doctor. Dr. Coriu, medicul lui Marian i-a dat recomandarea pentru PET. Aş vrea să vă spun câţi bani a strâns Marian. Dar nu ştiu încă. Şi îmi este ruşine să întreb. Şi eu sunt curioasă. Şi nerebdătoare să se strângă cât mai repede banii. Ca Marian să facă analiza aia urgent. Ca să ştie ce are de făcut mai departe. Operaţia este posibilă. Dar fără rezultatul de la PET medicul nu se poate pronunţa. Până acum au citit 1.450 de oameni despre necazul lui Marian, doar aici. Câte 10 lei de la fiecare dacă ar fi… Ar fi ceva. Alături de Marian: Asociaţia PAVEL, Gabi, Me and Bro, GaiticaUPDATE. 52 de ore mai târziu. 13 mai 2009: Andreea ne spune: „Sunt fericită! Astăzi am strâns ultimii bani! Avem banii pentru PET, într-un timp aşa de scurt. Astăzi fac programare la clinică. Prietenii noştri au dat anunţuri peste tot, s-au ocupat de tot, au strâns banii, ni i-au adus acasă, ce să vă spun… nu pot să cred! Vă mulţumim din suflet tuturor, pentru tot! Acum m-a sunat o fostă colegă de servici şi firma la care am lucrat este dispusă să mă ajute cu 10.000 de euro pentru tratament sau transplant în străinătate”. Deci se poate. Cred că „cineva” îi poate da viaţă lui Marian. Să îl ducem în străinătate, să îl ducem oriunde se poate, oriunde oamenii pot primi viaţă. De la fiecare câte un pic. Câte un strop de viaţă pentru Marian. P.S. Am Recomandarea pentru PET însă nu o pot posta, este în pdf şi… Incredibil… O deschid. Marian este născut în aceeaşi zi cu mine şi cu Ştefănuţ. 30 martie… Iau o pauză mică, să îmi revin. Alături de Marian: Iulian Şerban (Mulţumesc şi eu, Iulian). UPDATE 13 mai 2009, seara: Mâine, 14.05.2009, la ora 13.00, Marian merge la analiza PET. Andreea a plătit astăzi, aveţi factura mai jos. 5.100 de lei (51 de milioane de lei vechi). Tot mâine Marian primeşte şi rezultatul. Andreea merge mâine cu Marian, şefa ei i-a dat liber toată ziua (mulţumim, şefa Andreei 😀     Andreea spune că este o femeie extraordinară, care o ajută enorm de mult). Andreea spune: „Ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute în continuare şi să iasă bine PET-ul. Am cele mai mari emoţii din viaţa mea… Sper ca mâine să vă putem da veşti bune. Sper din tot sufletul!”. Doamne ajută! Alături de Marian: Raluca – Fă un bine. Şi Binefacere – Între OameniUPDATE 14 mai 2009, seara: Nu, PET-ul nu a ieşit bine. Dar nu-i nimic, că întotdeauna există o soluţie, trebuie să o găsim. Redau mesajul Andreei, aşa cum l-am primit – după care trecem la planul de bătaie. Căutăm soluţii. Pentru că există. Andreea spune: Buna seara, din pacate nu vin cu vesti bune. PET-ul ne-a indicat ca mai exista o multime de tumori active in organisul lui Marian. Maine o sa avem rezultat in scris. Luni o sa avem si referatul. Dupa cum au zis si medicii de la PET, singura sansa pentru Marian este in strainatate, au zis ceva de un transplant de celule stem cu celule filtrate, de o clinica din Milano. Boala a avansat la stadiul IV ceea ce inseamna ca nu mai este timp de pierdut. Am sperat sa vin cu vesti bune, dar din pacate nu am reusit. Suntem foarte tristi acum, dar speram sa gasim pe cineva in strainatate care sa ne ajute, care sa-l poata vindeca pe Marian, chiar si in stadiul in care este acum se mai poate face ceva, stiu pe cineva care a avut aceasta boala acum 20 de ani si tot stadiul IV si este bine acum. Cred ca Dumnezeu o sa ne asculte ruga si o sa ne ajute sa urmam calea cea buna. Nu stiu in ce directie sa pornim acum… Cred ca intai trebuie sa asteptam referatul, nu?? Si apoi??? UPDATE 14 mai 2009, noaptea: Avem clinica. În Italia. Urmează. UPDATE 15 mai 2009. Din primele informaţii, transplantul ar costa 167.000 de euro. La care se mai adaugă nişte euro pentru analize şi chimioterapie, pentru care ar fi bun un E 112. Dacă nu va fi nevoie de transplant, ci doar de tratament la clinica din Italia, asta însemnând chimioterapie şi ce-or mai şti ei sa facă bine acolo, ar trebui vreo 97.000 de euro, incluzând analizele şi spitalizarea. Clinica care ne dă speranţe este Unit of Molecular Immunology of Transplantation, Immunohaematology and Transfusion Medicine Service, San Raffaele Scientific Institute, Milan, Italy. Până luni, când Marian primeşte Referatul medical, cam asta este situaţia. După ce primeşte referatul se poate începe întocmirea şi apoi depunerea dosarului. O să dureze ceva timp (2 luni pe puţin) şi nu ştim dacă şi – dacă da – câţi bani vor fi aprobaţi. Cam asta e. Alături de Marian: Balşoe şi Joe, Elena, Mihai, Daniela, Monica, Invizibilul, Loreley, Cabral, Oana, Sensibilutzu, Killerinc. Marian în 7 Plus.

19 mai 2009

MD: Bună!

MC: Bună!

MD: Tu de când ai?

MC: Din iunie 2005? Tu?

MD: Din decembrie 2004.

MC: Suntem veterani.

MD: Mie nu mi-au mai dat şanse. Mi-au spus să mă pregătesc să mor.

MC: Mie mi-au dat maxim 5 luni. În 2006.

MD: Eu am 28 de ani. Tu?

MC: Eu am 29.

MD: Eu sunt în România. Tu?

MC: Eu sunt în Italia, la tratament. Am făcut transplant.

MD. Marian David. Cancer. Hodgkin. MC. Magda Ciobanu. Cancer. Hodgkin.

UPDATE 19 mai 2009: Avem Referatul medical, cu recomandarea pentru tratament în străinătate. Acum este la tradus, în engleză. După care va fi trimis către cel puţin 3 clinici. Ce, credeaţi că abandonăm? Nu. Mergem până la capăt, oricare ar fi. (am postat doar pag 1 şi pag 4 ale referatului, din motive obiective). UPDATE 20 mai 2009: Referatul a fost tradus şi trimis la clinici. Aşteptăm răspunsuri… Doamne ajută! UPDATE 21 mai 2009: Dosarul a fost depus la DSP Bucureşti. Un răspuns? Peste 14 zile, dacă avem noroc. Comment? No comment. UPDATE 26 mai 2009: Niciun răspuns până acum. Dosarul cu numărul 4450/20.05.2009 (spre norocul nostru întregistrat cu o zi înainte, deci mai câştigăm o zi) a „împlinit” 6 zile. Toată lumea ne-a sfătuit să începem să strângem nişte bani pentru Marian. Este posibil să nu fie fonduri la minister în iunie… Iar dacă sunt, şansele cresc dacă Marian are şi el ceva bani. Până astăzi, în conturi s-au strâns 6.000 RON şi 300 de euro pentru Marian. Andreea a deschis astăzi şi un cont în USD. Raiffeisen Bank – Agenţia Pajura. Sediu agenţie: Str. Pajurei nr. 7, sector 1, Bucureşti, Cod RO 013152. RON: RO 19 RZBR 00000 600 1163 5298. EURO: RO 51 RZBR 00000 600 1163 5304. USD: RO 46 RZBR 00000 600 1168 9132 (deschis la 26.05.2009). Cod SWIFT: RZBR ROBU. Titular: Stamatin Andreea Ioana (prietena lui Marian). UPDATE 10 iunie 2009. Toţi oamenii care „au sărit” pentru Marian i-au dat putere. Marian a început să mănânce, să iasă din casă, se simte un pic mai bine. Nu tot timpul, dar oricum e mai bine. Marian iese cu scăunelul pe lângă bloc. Stă o oră-două la aer. A început să arate mai bine. Şi, repet, să mănânce. Cineva care îmi poate da putere să lupt. Şi blogul lui Marian:

http://davidmariangeorge.wordpress.com

UPDATE 13 iunie 2009. Marian a strâns până acum 8.000 RON şi 500 de euro. Pe 11 iunie 2009 a fost depus dosarul complet de DSP, cu toate aprobările medicilor. Săptămâna viitoare Marian va avea un număr de SMS sau de Teledon. UPDATE 17 iunie 2009. Pe 16 iunie 2009 a sosit răspunsul de la clinica din Italia. Niciodată o suma imensă ca cea cerută, de 165.000 de euro, nu mi s-a părut „un mizilic” ca atunci când am deschis mailul. Pentru că hârtia asta, pe care sunt înşirate atât de multe cifre pe timp de criză, reprezintă dreptul la viaţă pentru Marian. După o lună de zile am aflat că Marian are şanse, că Marian poate trăi. Acum Marian caută 165.000 de oameni care, cu câte un euro, să îi dea peste cap pronosticul cinic al medicului curant, ăla cum că să se pregătească că va muri, că nu mai are şanse… P.S. Mulţumesc, Monica BunaciuUPDATE 22 iunie 2009. Asociaţia Umanitară M.A.M.E. i-a pus la dispoziţie lui Marian, începând cu 22 iunie 2009, un teledon. http://www.asociatiamame.com

UPDATE 30 iulie 2009. Ieri a fost şedinţă de guvern. Dosarul lui Marian a fost aprobat de Ministerul Sănătăţii şi a plecat spre Ministerul Muncii. Sperăm ca în maxim două săptămâni Ministerul Muncii să aprobe şi guvernul să îi dea banii lui Marian (din fondul de solidaritate) iar peste trei săptămâni Marian să fie internat în clinica din Israel pentru transplant (clinica din Israel a cerut mai puţini bani decât cea din Italia). După toate astea, cei doi să se căsătorească. Să facă şi un copil dacă s-o putea. Cam aşa ar trebui. Dar ca toate lucrurile bune să se întâmple, mai este nevoie de un pic de ajutor. Ca Marian şi Andreea să ajungă în Israel. Au nevoie de câţiva bănuţi pentru transport şi cazare. Marian are acum 8.000 RON şi 500 EURO strânşi în perioada 14 mai – 10 iunie 2009. Marian şi Andreea ar mai avea nevoie de încă vreo 2.000 de euro. Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi – să ducem treaba până la capăt. Cine salvează un om răspunde de el toată viaţa. A iubi, iubire. A spera, speranţăUPDATE 16 august 2009. Calvarul lui Marian:

https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/16/calvarul-condamnatilor-la-moarte-marian

Luni, 17 august 2009, la ora 17.45, câţiva „no name” din Bucureşti ne punem tricouri albe şi îndrăznim să facem un simplu exerciţiu de solidaritate – ne întâlnim pe trotuarul din faţa Muzeului Antipa – vis-a-vis de Guvernul României, la un miting cât se poate de civilizat. O oră (sau două) din viaţa noastră de „no name” sănătoşi (nu se ştie până când) le-o dăruim altor „no name”, dar grav bolnavi – care nu pot fi trataţi în România, din motive bine cunoscute. Ei nu ne cunosc pe noi, noi nu îi cunoaştem pe ei. Pe unii i-am văzut la televizor, în ziare, pe bloguri. Pe alţii nu. Sunt peste o sută de oameni numiţi în acest moment „dosare”. Printre ei: Marian George David, Ionela Linte, Alexandra Ostafi şi mulţi mulţi alţii. Peste 100. Mai multe aici:

https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/08/17/indrazniti-in-lume-veti-avea-necazuri-dar-indrazniti

Monitorul Oficial, 20.08.2009:

– Se aproba acordarea unui ajutor in suma de 124.035 euro pentru efectuarea tratamentului medical in strainatate pacientului David Marian George, in varsta de 28 de ani, din municipiul Bucuresti.

http://www.legestart.ro/Monitorul-Oficial-nr.581-din-20.08.2009-(M.-Of.-nr.581-2009-17702).htm

Pe 25 august 2009, Andreea a mai deschis trei conturi la Citibank (exista banca si in Israel si au niste conditii foarte bune):

Citibank Europe plc, Dublin – Sucursala Romania

RON: RO 68 CITIB 00000 10000 18249

EUR: RO 02 CITIB 00000 10000 19340

USD: RO 41 CITIB 00000 10000 18250

Titular: Stamatin Andreea Ioana

Sediul bancii: Bucuresti, B-dul Iancu de Hunedoara nr..8, Sector 1.

P.S. Nu mai avem numerele de Teledon, le-au suspendat cei de la Romtelecom.

UPDATE 4 septembrie 2009. Marian şi Andreea se pregătesc de plecare. Sâmbătă, 5 septembrie 2009, la ora 21.00, „îşi iau zborul” spre Tel Aviv. Duminică dimineaţă, la prima ora, sunt aşteptaţi la spital. Marian şi Andreea vă mulţumesc din tot sufletul tuturor, pentru tot ajutorul. Doamne ajuta! P.S. Marian mi-a promis solemn că după ce face transplantul „o cere” pe Andreea.

UPDATE 6 septembrie 2009. Andreea povesteşte: Am ajuns cu bine! Acum ca ne-am mai linistit putin, pot sa stau sa va scriu despre noi. La aeroport am trecut cu bine de toate si ne-am asezat cuminti la poarta 5, unde urma sa vina avionul. Stand asa linistiti auzim in difuzoare: ”Pasagerii David Marian George si Stamatin Andreea Ioana sunt rugati sa se prezinte la ghiseu”. Nu va imaginati unde era inima mea… Ne-am dus acolo umili si vai de capul nostru cand ne-au luat biletele de avion din mana si ne-au schimbat locurile, de la clasa economic la clasa bussines. De ce? Habar nu am! Singurul lucru pe care l-am facut a fost ca atunci cand am facut check in-ul sa spun ca Marian este bolnav si ca mergem la tratament si probabil pentru ca locurile acelea nu au fost ocupate ni le-au dat noua. Foarte frumos din partea lor, nu ma asteptam. Cu avionul a fost OK, am zburat cu Tarom-ul. A fost prima noastra iesire din tara, primul zbor cu avionul, dar a fost OK! Am aterizat cu bine la Tel Aviv, la ora 12 noaptea. Cand am iesit din aeroport sa murim… o caldura si o umezeala de nu se poate… Nu era nici un taxi, noroc ca am vazut un maxi taxi care pleca spre Ierusalim. Am vorbit cu soferul, nu ajungea pana unde aveam noi nevoie, adica pana la hotelul de langa spital unde aveam rezervare, dar ne-a zis ca ne aranjeaza cu un alt taxi sa ne duca pana acolo. Ne-am urcat in maxi taxi si am stat 2 ore. Pentru ca nu era plin, mai ramasese un loc liber, nu pleca din statie. Am ajuns la Ierusalim, am schimbat taxiurile si am ajuns la hotel. Alt aer, racoare, zona de deal-munte. Am cautat sa ne cumparam o sticla de apa, de suc de ceva, nu era nimic, absolut nimic, am baut de la chiuveta, chiar daca stiam ca nu e buna, eram uscati de sete. Hotelul costa 143 USD. Am plecat pe la 9.30 la spital. Am vorbit cu doctorul, care este foarte cumsecade, l-a consultat pe Marian si ne-a spus planul de lupta: incepe cu analize: de sange, PET si biopsie. In functie de cum ies analizele toate sunt doua variante:

1. daca ceea ce a vazut in plaman pe CD-ul adus de mine cu ultimul tomograf este fibroza o sa mearga pe cautarea unui donator din registrul international;
2. daca ceea ce este in plaman este o tumoare a spus ca are nevoie de ceva mai puternic, respectiv un donator inrudit.

Marian are doua dintre surori compatibile cu el 50%, ambele au talasemie minora, insa spre marea noastra bucurie a spus ca nu este absolut nici o problema (mie in Romania mi-au spus ca ele nu pot dona). Asa ca Marian are sanse aici. Noi suntem foarte increzatori! La spital ne-am intalnit cu alti romani, printre care si Madalina Frangulea, cea care a obtinut aprobarea impreuna cu noi. Marti la ora 10 ne ducem la spital. Pana atunci suntem liberi. Am plecat la alt hotel prin amabilitatea unei doamne, tot din Romania, venita cu sotul sau bolnav de leucemie aici, care are 3 luni de la transplant cu donator compatibil 50%. Am gasit un alt hotel, care este aproape 100 USD camera (tot mult), dar am avut un soc cand am intrat: este cat garsoniera noastra, are bucatarie cu living (noi nu avem cu living, dar…), cu plita electrica, frigider, are baie, dormitor, totul este curat, are internet non stop. Va tin la curent cu tot ce se mai intampla.

Noi avem si numerele de Vodafone la noi, dar este foarte scump si daca primim si daca dam apeluri si mesajele date sunt destul de scumpe, insa putem sa primim mesaje, pe noi nu ne costa nimic iar pe cel care da il taxeaza la tariful normal de sms. Avem si numere de Israel, datorita unui prieten care a fost aici acum ceva timp. Numerele sunt:

Marian – 0097 2543293458

Andreea – 0097 2542426107.

Va pupam pe toti cu drag si va multumim pentru aceasta sansa, Andreea si Marian.

UPDATE 8 septembrie 2009. La mulţi ani, Marian!

Andreea povesteşte: Astazi am fost la spital. Marian a facut cateva analize: sange, EKG, radiografie si ceva control la plamani, nu stiu cum se numeste. Pe la 14.30 am terminat cu toate astea. O asistenta de la spital ne-a insotit tot timpul pentru aceste analize, ne-a condus unde trebuia, a vorbit pentru noi etc. Inainte sa plecam a venit o doamna care lucreaza la departamentul „Pacienti Internationali” impreuna cu o alta doamna vorbitoare de limba romana. Ne-a spus ca ne sta la dispozitie cu orice avem nevoie si oricand, chiar ne-a dat pe cineva de unde sa inchiriem. Am fost sa vedem apartamentul, este un apartament cu doua camere si living, are bucatarie cu toate dotarile, baie, masina de spalat, fier de calcat etc., cam tot ce-i trebuie unui om intr-o casa. Ne costa 1.000 de euro pe luna, dar ceea ce este bine este ca ne da banii inapoi daca suntem nevoiti sa plecam mai repede, ne-a garantat si doamna de la spital. In afara de acesti 1.000 de euro nu mai trebuie sa platim nimic. O sa vina dupa ora 19.00 sa ne ia cu bagaje cu tot sa ne duca acolo. Noi am platit si astazi aici dar nu avem cum sa facem atlfel, pentru ca maine la ora 8 trebuie sa fim la spital pentru restul analizelor si o sa stam mai mult pe acolo ca la ora 16 este programat pentru PET, asa ca daca stateam aici mai plateam o noapte sau stateam sa ne mutam la 6 dimineata si apoi sa fugim repede la spital. Ceea ce este bine acolo este ca avem un complex mare langa noi, cu tot felul de magazine, banca si un supermarket. Asta este foarte bine ca nu mai trebuie sa stam sa ne ducem departe pentru cumparaturi. Este cam la 10 minute de spital cu autobuzul, pe care il luam de pe langa bloc. La pretul din prima luna o sa primim un discount pentru ca nu a apucat sa faca curatenie dupa cei care au fost inainte si mi-a spus ca sunt doua variante: prima sa asteptam pana maine cand o sa cheme femeia la curatenie si a doua sa ne ofere un discount si sa facem noi. Desigur ca am ales varianta a II a. Nu stiu cum au iesit analizele lui Marian, nu avem inca un raspuns. Cam asta este situatia la noi, sper sa nu ne mai mutam si de aici ca este tare greu sa stai cu bagajele in drum. Va pupam. Cu drag, Andreea si Marian.

Anunțuri

107 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. VREAU SA MULTUMESC PERSONAL TUTUROR CELOR CARE CITESC ACEASTA POVESTE SI CELOR CARE NE VOR AJUTA. DUMNEZEU SA VA AJUTE SI SA NE AJUTE PE TOTI!! CU RESPECT, ANDREEA.

    Stamatin Andreea

    11 Mai 2009 at 12:31

    • Andreea, Doamne ajută!
      Sper din tot sufletul că oamenii buni, prietenii mei, care vor „trece” pe aici vor înţelege şi vor ajuta.
      Curaj şi speranţă. De undeva trebuie să înceapă şi şansa lui Marian la viaţă normală. Norocul lui eşti TU. Aşa să îi spui din partea mea, te rog.

      isabellelorelai

      11 Mai 2009 at 12:38

  2. Multumim mult! Sunteti o persoana deosebita!

    Stamatin Andreea

    11 Mai 2009 at 12:59

    • Andreea, stai să rezolvăm ceva şi ne mulţumim reciproc după. Voi pentru ajutor, eu pentru încă o lecţie de viaţă. Şi de luptă. Şi de dragoste, evident.
      Oameni deosebiţi?
      Îmmm..
      Ia să vedem,
      Marian
      Îl cunoşti?
      Cristian
      http://lupulescu.blogspot.com/2009/05/ajutor.html
      Te-a auzit şi strigă după ajutor!
      Şi pentru asta sunt Prietenii.

      isabellelorelai

      11 Mai 2009 at 13:20

  3. Il cunoastem pe Cristian. Este un prieten din copilarie!!

    Stamatin Andreea

    11 Mai 2009 at 13:25

  4. Am ramas fara cuvinte! Doar plang de emotii!! Asta fac de dimineata!

    Stamatin Andreea

    11 Mai 2009 at 13:30

  5. Si pe Daniel……

    Stamatin Andreea

    11 Mai 2009 at 14:00

    • Păi, să vedem:
      Prieteni din copilărie avem, de la şcoala generală avem. Ne mai trebuie din liceu 😀

      isabellelorelai

      11 Mai 2009 at 14:17

  6. Buna, am ramas fara cuvinte. O sa incerc sa-l ajut cum pot

    Dragos Stavaroiu

    11 Mai 2009 at 15:29

  7. NU pot sa-mi imaginez prin ce treceti..este nu trist ci foarte trist. Cu ajutor din partea celor cu inima si suflet veti reusi, sunt sigura! O sa ajut si eu cu ce pot si o sa dau acest link la toti prietenii mei, va asigur. Multa sanatate iti doresc Marian George si suntem alaturi de tine! (http://georgebalta.ro/ aceste este prietenul meu bun, tot George)

    Alina

    11 Mai 2009 at 15:48

  8. Am vorbit si cu sotia mea sa vedem daca se pot strange ceva banuti de la ea de la serviciu…va tin la curent.
    Marian, fii tare ca o rezolvam..:)

    papa

    11 Mai 2009 at 18:27

    • Daniel, tu şi soţia ta sunteţi minunaţi, pe bune. Eu am sfătuit acum ceva timp o prietenă, care vroia să ajute un puşti rămas pe stradă împreună cu mama lui (au fost evacuaţi dintr-o casă naţionalizată). M-a întrebat cum să procedeze. Am rugat-o să nu refuze nimic de la colegii ei de serviciu. Nici măcar 50 de bani, că nu e nicio ruşine, de multe ori în viaţa mea am rămas fără nici 5 bani iar 50 mi s-au părut atunci o avere, erau buni de un corn. Aşa a făcut. Şi a reuşit să strângă vreo 2 milioane jumate. Oamenii nu trebuie să se simtă jenaţi că nu au prea mult atunci când vor să ajute. Unul are 1 leu, altul 10, altul 100. Totul contează şi totul se compensează. Important este ca fiecare să ajute, atât cât poate el în momentul respectiv.

      isabellelorelai

      11 Mai 2009 at 20:42

  9. buna, sunt un baiat din pajura prieten cu cristian, care din intimplare il cunosc pe david de cand eram copil si desi acum am crescut nu l`am uitat pe david, si acum ca are nevoie mai mult ca oricand de un prieten, sunt gata sa ii sar in ajutor. impreuna cu cristian voi face tot ce putem sa il ajutam ! Doamne ajuta !

    dOlo

    11 Mai 2009 at 20:26

    • Dolo, duceţi-vă frate pe la Marian din când în când şi mai ridicaţi-i un pic moralul. Staţi cu el la un suc, la un covrig, staţi de poveşti. Şi asta contează. Doamne ajută!
      Sunteţi nişte tipi mişto toţi.

      isabellelorelai

      11 Mai 2009 at 20:45

  10. Si la acest adrese a aparut prietenul lui Stefanut si al nostru:
    http://cristianstefanut.tripod.com/id25.html
    http://radioclub1.tripod.com/id15.html
    Va tinem pumnii sa fie bine!

    SANDU YO3AK

    11 Mai 2009 at 20:27

    • Mulţam, nenea Sandu 😀
      Sigur va fi bine. Doar că trebuie să ne mişcăm mai repejior. Fără rezultatul ăla de la PET medicul nu îi poate prescrie tratament, dacă nu ştie stadiul bolii. Asta face minunea şi „scumpetea” aia de PET, indică fix ce şi cum e prin mădularele noastre.

      isabellelorelai

      11 Mai 2009 at 20:49

  11. Am ramas foarte impresionata …o sa incerc sa`l ajut cum pot 😦

    Alynutza

    11 Mai 2009 at 21:20

  12. Multumesc tuturor celor care ne-au ajutat!!!

    Stamatin Andreea

    11 Mai 2009 at 23:18

  13. MARIAN,SUNTEM ALATURI DE TINE.INTOTDEAUNA NE-AI DAT DOVADA DE CURAJ SI AMBITIE.LUPTA !E VIATZA TA,MERITA CEL MAI MULT!ANDREEA, VA PROMIT CA AM SA TIP CAT MA TIN PLAMANII!OAMENI PENTRU OAMENI,IAR PRIETENII LA NEVOIE SE CUNOSC!

    Robert Balan

    11 Mai 2009 at 23:43

  14. trimit astazi cateva colete cu CRISTALE JAPONEZE PRIN TOATA TARA SI AM INTRODUS IN FIECARE ADRESA ACESTA A LUI MARIAN. Sper ca si cei din nord, sud si din est sa afle durerea acestui tanar si sa adauge ceva banuti pentru ajutorul lui.

    CODRINA

    12 Mai 2009 at 02:51

  15. Sunt si altii alaturi de noi http://lupublog.wordpress.com/ si http://blue-sylvia.blogspot.com/ Multumim tuturor!!!

    Stamatin Andreea

    12 Mai 2009 at 10:04

  16. Nu imi vine sa cred ce se intampla….
    Am sa donez si eu insa incerc sa mai strang si de la altii.

    andreea

    12 Mai 2009 at 10:33

  17. […] văzut ce mult suferă şi Mario. Are doar 2 ani. Ca şi Florentina. Şi Marian, la […]

  18. Buna Isa,

    Si eu stau in Pajura, e un cartier mic, cu oameni buni si saritori la nevoie! De bani va mai avea nevoie…lupta lui cu boala nu se va termina aici!
    O sa ma implic si eu!
    Doamne ajuta!

    maria

    12 Mai 2009 at 13:07

    • Maria, mulţumesc!
      Dacă ştiu că te implici şi tu, deja nu mai am nicio grijă 😀
      MULŢUMESC!

      isabellelorelai

      12 Mai 2009 at 13:09

  19. buna andreea:)
    suntem prietenii tai diana si nicu(porcu). tocmai am vb cu mama, ea lucreaza cam cu toate bancile din tara. a vb si ea cu colegii ei si sunt foarte interesati sa va ajute. am reusit sa trimitem un mail referitor la cazul lui si speram ca de acolo o sa vina un mare ajutor. am vb si la un ziar unde am o prietena, o sa publicam si acolo articolul. intamplator am un prieten si la pro tv, asa ca sper sa reusesc sa-i aratam povestea lui marian si la povestiri adevarate. acolo e cel mai indicat asa ca sper sa se rezolve cumva. mai vb noi la tel, te sunt eu daca am nevoie de mai multe detalii sau daca aflu ceva. sa ai speranta ca f multi oameni vor sa-l ajute, oameni care sunt capabili. marine sa nu-ti pierzi tocmai acum speranta ca viitorul suna bine:)!

    diana si porcu!

    diana

    12 Mai 2009 at 13:55

  20. imi trebuie CNP-ul beneficiarului contului in care vor intra banii…ma poate ajuta cineva.
    papa.daniel@gmail.com

    papa

    12 Mai 2009 at 15:12

  21. am mai vorbit cu o colega de servici din Bacau…a zis ca o sa-mi trimita si ea ceva….Marian, la anul o sa mergem la fotbal:)

    papa

    12 Mai 2009 at 15:16

  22. sincer imi pare rau.eu abia acum am aflat.andreea,sunt verisoara lui ioni.nu imi vine sa cred ca s-a ajuns pina aici.va doresc din tot sufletul sa puteti reusi si sa aveti un viitor fericit.o meritati din plin amindoi.sunt sigura ca o sa reusiti

    monica

    12 Mai 2009 at 23:42

  23. O zi frumoasa Buno;
    si noi suntem alaturi de el
    http://bogdan-andrei.blogspot.com/2009/05/cineva-care-imi-poate-da-viata.html
    ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
    AM F PUTIN TIMP-INCA-PENTRU NET:(
    Probabil cand o sa-mi reintru in ritm o sa fie altfel…sper
    Te imbratisam cu drag

    Gabi (de 2 *mama)

    13 Mai 2009 at 07:36

  24. Marian, şi eu sunt născut pe 30 martie!
    Ai văzut? Ne-a purtat noroc tanti Isabellelorelai!

    cristianstefanflorescu

    13 Mai 2009 at 15:06

  25. […] sa dau curs acestor mass-uri insa astazi m-am abatut de la aceasta regula. Astfel am ajuns pe Isabellelorelai`s Weblog un blog destul de interesant care este alaturi de multe persoane ajunse in unele dificultati ale  […]

  26. Am fost si eu un pic acolo unde e Marian acum…:( DUMNEZEU a fost singurul care m-a ajutat si o sa-l ajute si pe el. IL rog si eu.
    Andreea, Un om al Dumnezeului meu m-a ajutat de asemenea. Incearca sa vorbesti si cu el.Este vorba despre ing. Bors Constantin si mai multe puteti citi pe site-ul http://www.radiestezie.multiservers.com/
    Sanatate si viata frumoasa!

    Daniela

    14 Mai 2009 at 14:48

    • Dupa aceasta veste proasta consider ca nu trebuie sa mai stam nici o clipa pe ganduri. Marian trebuie sa plece la clinica din afara cu orice pret si asta cat mai repede. Ideea este sa se continue strangerea urgenta a banilor de care Marian are atat nevoie. Sunt convins ca or sa se stranga acesti bani in timp util. Pana atunci ar trebui sa se cunoasca toate detaliile legate de clinica din strainatate, care sunt procedurile de interventie si costul lor …. Din pacate, personal, nu am nici o informatie legata de acest subiect dar sunt sigur ca sunt persoane care au idee si care pot ajuta. Andreea spunea ceva de o clinica din Milano .. deci e un punct de plecare. Am sa fac si eu niste cautari pe internet poate aflam ceva informatii. Mariane fii tare ca o rezolvam noi!

      Mihai Ilie A12

      14 Mai 2009 at 21:44

    • stiu c este vechi subiectul dar te rog foarte mult daniela sa ma contactezi pe adresa de mail elygeo_25@yahoo.com,am nmare nevoie de niste lamuriri,multumesc din suflet

      geo

      18 August 2012 at 22:04

  27. Avem clinica.
    Avem chiar 2!

    isabellelorelai

    14 Mai 2009 at 23:48

  28. tine-te bine pe pozitii k o sa fie totul bine…am vb si eu cu lumea si o sa ajute si ei…fruntea sus k o sa fie bine…nu te da batut tocmai acum k mai ai inainte o viata frumoasa si linistita…sanatate si sa auzim vesti bune

    Elena

    15 Mai 2009 at 01:10

  29. […] pentru viata In copilarie citim povesti cu zane si printi, cu balauri care in rautatea lor incearca sa distruga dar care sunt invinsi intotdeuna. Ne educam copiii sa gandeasca opimist si sa nu dispere niciodata, caci binele invinge mereu. Dar viata….nu este asa. Viata ne striveste uneori cu cruzimea de neinvins. De ce mor copii nevinovati? De ce drumul unui tanar este curmat intr-o fractiune de secunda? De ce traiesc inca batrani care-si implora moartea, chinuindu-se intr-un chin continuu…De fiecare data cand vad in jurul meu, sau oriunde-n lume copii si tineri care se lupta cu moartea si cad secerati atunci cand nici nu au inceput bine sa traiasca….ma simt vinovata parca de faptul ca sunt sanatoasa la varsta mea….desi nu sunt chiar in apogeul senectutii. Logica si modul cum suntem alesi care plecam si care ramanem….nu o putem intelege si nici macar nu ar trebui sa incercam. Fiecare ne avem crucea noastra si ne luptam s-o ducem cu demnitate la capat. Dar ceea ce nu pot eu intelege de ce nu oferim o mana ajutor, cat de mica….unor oameni care au nevoie de noi. Uite, citind acest mesaj pe blogul unui amic, nu am putut sa ma opresc sa nu admir acesti oameni care au dat curs .  […]

  30. ANDREEA stai linistita suntem alaturi de tine si de MARINICA in continuare si vom face tot cei omeneste posibil.

    BALSOE SI JOE

    15 Mai 2009 at 13:09

  31. Stamatin Andreea

    15 Mai 2009 at 21:49

    • Andreea, frumos din partea lui.
      El este om de televiziune, eu sunt nimeni.
      Am scris povestea lui Marian cu sufletul meu şi mă bucur că a redat-o întocmai. Poate că şi el a simţit ce am simţit şi eu. Şi poate că ne ajută să apară Marian la Poveştiri adevărate. Pentru că are mare nevoie…

      isabellelorelai

      15 Mai 2009 at 22:21

  32. http://oanasarmasan.blogspot.com/2009/05/rugaciunecatre-efemer.html
    Incerc sa mobilizez si eu lumea de aici. Pana la realizari , multa sanatate si putere de la Dumnezeu. Bani , o sa fac tot posibilul sa strangem cat mai multi, insa daca mai e nevoie si de altceva inafara de bani , va stau la dispozitie cu cea mai mare placere. Dumnezeu sa va ajute!

    Oana Sarmasan

    15 Mai 2009 at 22:23

  33. Stamatin Andreea

    15 Mai 2009 at 22:56

  34. Niciodata nu vreau sa mai vad scris de catre tine „Eu sunt un nimeni”. Datorita tie suntem unde suntem acum, ne-ai intins o mana de ajutor, iar cel ce ajuta pe altul nu este NICIODATA UN NIMENI!!

    Stamatin Andreea

    15 Mai 2009 at 23:26

  35. Nimeni in sensul de … necunoscuta, de persoana care nu e vedeta, nu??? Stiam, dar totusi trebuia sa reactionez cumva la cuvantul nimeni…. Nu-mi place!!

    Stamatin Andreea

    15 Mai 2009 at 23:44

  36. Isabelle , anul trecut mi-am pierdut mama in urma unui odios cancer de piele. A plecat datorita bolii,nepriceperii medicilor si-a sistemului sanitar mai mult decat cretin. Sau poate a plecat pentru ca asa a vrut Dumnezeu. Insa atunci cand Dumnezeu iti scoate in drum oameni ca tine, inseamna ca iti da o sansa sa traiesti.Trebuie doar sa lupti si sa fructifici acea sansa. Nu ca ar conta ,dar sincer iti spun ca esti exemplul care ma face mandra ca traiesc aici. Ca am sangele asta. Si ca mai putem fi oameni inainte de tot. Felicitari probabil parintilor tai , care au sadit un suflet atat de mare , intr-un simplu om!

    Oana Sarmasan

    16 Mai 2009 at 09:45

    • Oana, îmi pare rău pentru necazul tău, îmi dau seama prin ce ai trecut. Mama mea e la pat de 11 ani, a făcut un AVC. A fost greu şi este greu, dar mă uit la ea cât de mult se bucură pentru fiecare zi trăită, se bucură că poate vedea şi asculta o slujbă la televizor (suferea că nu putea merge la biserică). Şi mie mi-au spus la fel medicii: că nu va trăi, că are creierii zob. Iar eu m-am încăpăţânat să nu cred, iar acum dacă o rog să mă trezească la 4 dimineaţa o face fără să se uite la ceas…
      Fiecare secundă trăită înseamnă enorm pentru un om, oricine ar fi el, cu o singură condiţie: să conştientizeze asta.
      Marian este de vârsta fiului meu. Mă gândeam că dacă mama lui ar fi trăit… Mamele simt că ceva nu e ok cu copilul lor. Ar fi luptat, biata de ea, cu doctorii, cu sistemul, cu oricine.
      Oricând putem fi noi în locul lor. Oricând. Boala nu alege. Dar banii da, fir-ar să fie. Parcă este un făcut…
      Pe mine m-a crescut bunica. Tata a plecat când aveam 5 ani şi a uitat să se mai întoarcă acasă. Mama muncea în 3 schimburi. De la bunica paternă am învăţat că un bine se face greu, dar că e bine să faci bine. Bunica ajuta pe toată lumea, necondiţionat. Iar eu o iubesc şi acum…
      În rest? Autoeducaţie. Asta se poate face până când închizi ochii, definitiv.
      Şi respect. Pentru oameni, în general. Până la proba contrarie. Pentru că da, nu oricine poate fi tratat cu respect…

      isabellelorelai

      16 Mai 2009 at 10:31

  37. Pentru Andreea.
    Am intrat pe blogul Cabral şi am văzut comentariile.
    Jenant, pur şi simplu.
    Cabral,
    Dacă treci pe aici: 😀

    isabellelorelai

    16 Mai 2009 at 15:23

    • el zice ca e negru, tu ca eşti nimeni ce naiba aveti? sunteti niste tipi misto amindoi
      ti-a facut ceva nasol?

      punct

      19 Mai 2009 at 19:33

      • Iar tu îţi zici punct 😀
        Nu, nu mi-a făcut nimic, a făcut o chestie mişto cu blogul lui (eu nu aş fi avut curaj să las blogul pe mâna… 😀 )

        isabellelorelai

        19 Mai 2009 at 22:42

  38. De la noi mai putzin, de la Dumnezeu mai mult.
    Incercatzi sa-i intretinetzi increderea, fara de care nu poate invinge greaua soarta.
    Claudiu

    claudiu

    16 Mai 2009 at 18:25

    • Claudiu, puţin cu puţin se face mult. Şi vorbă bună cu vorbă bună creşte încrederea.
      Mulţumesc!

      isabellelorelai

      16 Mai 2009 at 18:33

  39. Contul in care se pot depune bani a ramas acelasi?

    DrLyana

    17 Mai 2009 at 14:20

    • Acelaşi, Lyana, pentru că doar Andreea se poate deplasa mai uşor. Pentru Marian este greu să se deplaseze la bancă, să stea la coadă.
      Mulţumesc mult.

      isabellelorelai

      17 Mai 2009 at 14:32

  40. […] Marian David. Cancer. Hodgkin. […]

  41. […] de Cineva care îmi poate da viaţă « Isabellelorelai’s Weblog — mai 13, 2009 # […]

  42. Sa te faci bine!!! Asta sper…. asta cred… asta vreau

    lacra

    23 Mai 2009 at 00:18

  43. […] este născut tot pe 30 martie. Pe 30.03.2009, data lansării campaniei, Marian împlinea 28 de ani. Caută pe cineva care să îi dea viaţă. Şi sigur este cineva în lumea asta mare care să îi dea. Poate eu. Poate chiar omul iubit de […]

  44. Am un prieten, Eugen Oprică (prietenii îl strigă Gelu) care suferă şi el de boala Hodgkin. Azi am pus pe net o pagină ( http://www.eugen-oprica.home.ro ) cu ceva informaţii şi o solicitare de ajutor. Sper ca boala asta să nu învingă, le urez succes tuturor şi să nu se dea bătuţi. Hai Marian, hai Gelu, hai oameni !

    ovidiu

    28 Mai 2009 at 23:43

  45. http://www.eugen-oprica.home.ro

    La fel ca şi Marian, Gelu suferă de boala Hodgkin.
    Să-i ajute Dumnezeu pe toţi să învingă!!!

    ovidiu

    28 Mai 2009 at 23:46

  46. Ovidiu,
    Dacă nu vei posta pe site măcar un document medical din care să rezulte diagnosticul, dacă nu vei completa cum trebuie datele bancare… Înţelegi, sper, ce vreau să spun.

    isabellelorelai

    28 Mai 2009 at 23:50

  47. […] Când s-a născut era deja orfan de tată. S-a născut la o lună după ce tatăl lui a murit, într-un accident cumplit de maşină – a murit fără să vrea, lăsând în urmă o femeie, trei copii născuţi şi unul nenăscut. A crescut. Avea 14 ani. Tocmai intrase la liceu. I-a murit mama. Nu ştia să fi fost bolnavă de ceva. A murit şi gata. A rămas cu un căţel, o garsonieră şi trei surori mai mari, măritate, la casa lor. A mai crescut. A terminat liceul, s-a angajat. S-a îndrăgostit. S-a mutat cu iubita lui în garsoniera moştenită de la părinţi. Era foarte tânăr. Muncea. Tăietor la secţia legătorie a Tipografiei Bucureştii Noi. Avea 23 de ani când a aflat că este bolnav. Era decembrie 2004, luna cadourilor. „Cadoul” lui a fost Boala Hodgkin stadiul II B. Restul îl ştiţi: Cineva care îmi poate da viaţă. […]

  48. […] recente Cristiana on Povestea mea……Anca on Am nevoie de 165.000 de o…Cineva care îmi poat… on Am nevoie de 165.000 de o…Cineva care îmi poat… on Am nevoie de 165.000 […]

  49. […] Marian, diagnosticat cu Boala Hodgkin, pentru un transplant în străinătate (Marian George David, 28 de ani, Bucureşti). Asociaţia i-a pus la dispoziţie numerele de teledon începând cu 22 iunie 2009: […]

    • Să sperăm că VA FI produs şi că va da rezultate. Cred ca va fi testat cel puţin un an după ce va fi produs. După care va fi pus pe piaţă. Ştii cât costă un citostatic bun? Adică acea otravă care ţine cancerul în frâu? În medie 3.000 de euro. Dacă ai nevoie de 20 de flacoane, sau tratament vreo 2 ani…. ăla eşti…

      isabellelorelai

      26 Iunie 2009 at 10:04

  50. […] o scrisoare care a ajuns şi la mine. Am rescris povestea lui Marian, aşa cum am sinţit eu: „Cineva care îmi poate da viaţă”. Am pus povestea lui Marian pe blog pe 11 mai 2009. Marian avea nevoie urgent de ajutor pentru a […]

  51. […] Marian George David a depus dosarul cu nr. 4450 la DSPMB pe 20 mai 2009. La Ministerul Sănătăţii a ajuns pe 24 iunie 2009, cu nr. 31.085. Pe 29 iulie 2009 dosarul a plecat spre Ministerul Muncii. Marian are 28 de ani şi este bolnav de aproape 5 ani. În decembrie 2004 a fost diagnosticat cu Boala Hodgkin stadiul II B – cancer de sânge. Doi ani a făcut chimioterapie şi radioterapie la Fundeni, a făcut recădere, din nou chimioterapie. Diagnosticul lui Marian a devenit Boala Hodgkin formă Chimiorezistentă – Boala Hodgkin tip scleroză nodulară st. III B. La 28 de ani, medicul curant i-a spus lui Marian să se pregătească să moară, că nu mai are ce să îi facă. Tratamentul pentru boala sa este de fapt transplantul de celule stem hematopoietice la o clinică din străinătate (Israel) care a oferit cel mai mic preţ, 124.000 de euro, şi care îl aşteaptă de urgenţă pentru a-i găsi donatorul neînrudit. […]

  52. […] atât, deocamdată, despre Marian – Cineva care îmi poate da viaţă, putere să lupt, […]

  53. am citit tot ce este pe sait si sincer cred ca vei avea cea mai mare reusita cu celulele stem, sincera i-ti spun am plins pentru tine ,si ma doare sufletul,te-am ajutat si noi ,cu bani pe sait,si miercuri voi veni la tine si voi mai aduce o suma de bani ,pentru-ca stiu ca vei avea nevoie. i-i multumesc lui andreia ca este alaturi de tine,si te iubeste asa de mult,miercuri o sa ne intilnim. sper sa primiti,si sa cititi mesajul meu. va iubesc si sa te faci bine cit mai curind pa pupici dulci.

    cristina verisoara ta

    28 August 2009 at 19:53

  54. andreea vreau id tau sa putem vorbi mai mult
    te rog ,sa-i spui lui marian sa ma primiasca miercuri la el.vreau sa-l vad ,te rog

    cristina verisoara ta

    28 August 2009 at 20:51

  55. numele meu este cristina ivascu mama este lacrimioara ,tata constantin,mama lui marian ,o chema viorica,si pe tatal lui marian,mama lui marian ,ma botezat pe mine,si mia dat numele de cristina ,asa cum o cheama pe sora lui marian,dumnezeu sai ierte pe viorica si marian ,pentru-ca nu mai sint printe noi,dar eu cred ca de acolo de sus ei vegheaza asupra lui marian fiul lor iubit si drag,si sper si eu ca va fi totul bine,si va putea lua viata de la inceput. va iubesc

    cristina verisoara ta

    28 August 2009 at 21:36

  56. multumesc isabelle te pup si sa ai o seara minunata.pa

    cristina verisoara ta

    28 August 2009 at 21:37

  57. […] Marian George David. Calvarul condamnaţilor la moarte… […]

  58. Tocmai am citit pe blogul lui Marian că…a plecat dintre noi azi-noapte 😦 Ştiam că analizele erau bune, aşteptam să aflu că se întoarce acasă…:( Încă nu pot să cred…
    Dumnezeu să îl odihnească!

    Andreea B

    26 Decembrie 2009 at 19:33

  59. Dumnezeu sa il ierte pe Marian.

    marie jeanne

    27 Decembrie 2009 at 16:50

  60. S-a stins acum 4 zile 😦
    Inca o bila neagra pentru sistemul nostru medical .Nu ca ar numara cineva bilele negre….
    Condoleante familiei.

    Calin

    30 Decembrie 2009 at 01:25

  61. Vedem pe zi ce trece cum ramanem mai putini,pleaca oameni dragi noua si nu se intorc inapoi;unii ne plac mult,altii mai putin insa in sufletul nostru ACESTIA TOTI raman/Sa invatam s-ai pretuim,acum,pe cei care mai sunt;caci e pacat si timpul nu se mai intoarce! Dumnezeu sa-l odihneasca!!

    Andreia Joita ,Balsoi,Joe

    30 Decembrie 2009 at 13:56

  62. buna si dumnezeu sa il ierte.Imi cer scuze dar si eu am acelasi diagnostic si pur si simplu nu inteleg ce s-a intamplat?
    Imi poti da si mie ceva detalii? Urmeaza sa fac si eu transplant la noi la fundeni cu celule stem si imi este frica acum.El a apucat sa il faca? Sau s-a stins inainte?Multumesc mult si astept saspuns pe adresa de mess.cretu_ilioara

    STEFANIA

    29 Ianuarie 2010 at 01:22

  63. sau pe acest forum daca mai e cineva treaz si imi poate da ceva detalii

    STEFANIA

    29 Ianuarie 2010 at 01:24

  64. va astept si la mine pe bloog cu orice proble

    iancu

    23 Iunie 2010 at 03:26

  65. […] ea avea nevoie de ajutor eu nu aveam blog. Pe 19 mai 2009 însă, am primit pe mail discuţia ei cu Marian – Dumnezeu să îl odihnească – care m-a cutremurat. Amândoi erau condamnaţi la […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: