Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Prietenie nealterată. Cu Gilda

with 20 comments

angel_shadow

Ca prietenia aia, de la şotron şi de la ţară-ţară vrem ostaşi, din tabăra de vară şi de la şcoală, de la leapşa, prinselea şi ţaca (ştiţi ce era ţaca? – foarte multe timbre am câştigat la ţaca, că îmi făcuse bunicul un plumb super). Şi când erai ba hoţ, ba vardist – pe rând, ca să nu fie supărare. Ca atunci când singura ciudă era pe tine, că ai pierdut la nu ştiu care joc. Pentru că nu ai fost mai puternic, mai rapid, mai abil. Mai „tare” cum se spune acum. Şi când singura scuză că nu ai câştigat era „mă durea burta” sau „mă durea piciorul” – chestie de imaginaţie. Ca atunci când dacă nu câştigai la vreun joc nu era din cauza prietenilor tăi. Era din cauza ta, că nu te-ai priceput. Ca atunci când prietenia era prietenie pe bune şi nu exista invidie sau lăcomie, când un măr se împărţea în funcţie de cât de mult sau puţin putea fiecare să muşte din el dar nimeni nu se supăra, când caisele verzi erau deliciul nerăbdării unei veri care nu mai venea şi nenorocirea stomacului care se zvârcolea în chinuri. Şi când cireşele se mâncau tot de verzi, rumenite doar pe o parte. Caise şi cireşe verzi, împărţite cu „una mie, una ţie, una lu’ popa Ilie”. Şi dacă mai rămânea una se arunca peste gard, ca să nu fie supărare. Ca atunci când supărarea se numea plastic „oftică”. Şi dacă te ofticai că ai pierdut aşa îţi rămânea porecla: ofticosul/ofticoasa. Cât de cinstită este prietenia în copilărie… Bine, nu „se pune” la cei născuţi cu invidia în loc de sânge. La ei nu „se pune” nimic. Prietenia nealterată a copilăriei se pierde. Se duce în acelaşi timp cu vârsta inocenţei. Creştem şi ştim ce se întâmplă. Trebuie să răzbim. În viaţa asta. Ca un circ.

Oare unde se duc copiii care nu mor?

Fiecăruia dintre noi îi place un citat. Că recunoaştem sau nu. Sunt cuvinte ale „cuiva” care simţi că se potrivesc cu tine, că le-ai gândit sau le-ai spus, fără să ai habar că au fost rostite cu mulţi ani în urmă. Mie mi-au plăcut mereu astea: „Oare unde se duc copiii care nu mor?” din Sărbătoare în nord-vest. Ana Maria Matute. Pentru că este o ditai dilema pentru mine. Unde se duc copiii care nu mor? Copiii care nu mor rămân într-o anume prietenie. În prietenia nealterată. Cred.

Am găsit o poveste despre prietenia nealterată.

Într-un mod ciudat este vorba despre o prietenie dincolo de moarte.

A unor copii. În total sunt şase. Cinci au 13 ani iar unul 12 ani. Copilul de 12 ani va avea întotdeauna 12 ani. Copilul de 12 ani se numeşte Gilda. Cei cinci care au acum 13 ani se numesc Diana, Larisa, Timea, Alexandru şi Bogdan. Toţi sunt din Oradea. Gilda îi priveşte de sus când ei pleacă spre şcoală. Când spun de sus asta înseamnă din Cer.

Toţi şase au o asociaţie. Diana Creţiu, Larisa Herlas, Timea Gellert, Alexandru Hodişan şi Bogdan Rosan – adică Asociaţia Tinerilor împotriva CanceruluiGilda (ATC – Gilda). Este o asociaţie de copii voluntari. În amintirea Gildei.

Gilda Sabadac a murit de cancer, anul trecut. Gilda, prietena lor.

Copiii din asociaţie vor să susţină copiii bolnavi de cancer de la secţia de oncopedrie a spitalului din Oradea. Sunt 10 copii internaţi acolo.

Diana, Larisa, Timea, Alexandru şi Bogdan s-au dus la spital şi au văzut că ar fi bune nişte televizoare, să se mai schimbe puţin „atmosfera”. Ar vrea să le ofere copiilor bolnavi câte un cadou, cât de mic, când vine ziua copilului, Crăciunul. Se duc să îi viziteze. Nu cu multe cadouri, pentru că nu prea au bani. La 13 ani nu prea ai bani. Nici la 20, dar asta e altă poveste.

Diana, Larisa, Timea, Alexandru şi Bogdan au nevoie de ajutor.

Ar vrea să le cumpere copiilor bolnavi câteva cărţi, caiete de desen, acuarele, pensule, creioane, jocuri, jucării. Poate şi nişte fructe. Pentru copiii bolnavi de cancer, care nu se pot juca de-a hoţii şi vardiştii.

Sunteţi din Oradea? Dacă îi susţineţi de acolo îi puteţi verifica mai uşor ce au făcut cu banii pe care i-aţi investit într-o prietenie nealterată.

Dacă vreţi sau puteţi – aici îi găsiţi: atc_gilda@yahoo.com

UPDATE 16 mai 2009. Copiii aceştia sunt grozavi.

Au gândit, au muncit, s-au străduit şi: pe 22 mai 2009 vor organiza o acţiune de fundraising. Fac „bake sale” la cantina şcolii – „Carnavalul prăjiturilor”, mai pe româneşte.

Scopul: să strângă bani pentru copiii secţiei de oncopediatrie din Oradea. Fiecare copil membru al Asociaţiei Gilda va face cel puţin o prăjitură. Sponsori: părinţi, rude, colegi, diriginte, prieteni de familie.

Fiecare copil membru al Asociaţiei Gilda are un rol clar în organizare: responsabil cu pancardele, cu decoraţiunile, cu fotografiatul (pentru că trebuie să îmi trimită poze, normal), cu anumite cumpărături, responsabil cu mediatizarea.

Unde îi găsiţi? La Liceul Teoretic „Aurel Lazăr” din Oradea. Clasa a VII-a.

Deci: 22 mai 2009, în cantina Liceului Teoretic „Aurel Lazăr” din Oradea, în pauze: 10.50-11.10, 12.00-12.10, 13.00-13.10. Eventual după 14.00. Este pentru elevii şcolii. Dar dacă vreţi să vă convingeţi:

GILDAafis

Gilda

Gilda Sabadac (11.02.1996-03.03.2008) a fost diagnosticată cu tumoră cerebrală la începutul celui de-al cincilea an şcolar al ei. I-a ţinut piept vitejeşte timp de un an şi jumătate, pierzând în cele din urmă bătălia, la vârsta de 12 ani. Ne este dor de tine, Îngeraş – Brigitta, Diana şi Lăcrămioara. 

Oare unde se duc copiii care nu mor? În prietenia nealterată. Care trăieşte dincolo de moarte.

20 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. daca vrei intra si la mine pe blog

    paco

    5 Mai 2009 at 02:56

  2. hai sa iti aduc eu aminte despre cineva din oradea care a fost ajutat si a disparut ca magarul in ceata
    spunea ca vrea sa ajute stelutele de mare
    uite ca ar pute-o face, nu e mare lucru
    dar…

    https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/01/28/cand-parintii-se-cearta-copiii-lor-pierd-brigitta/

    ca si prietena ei

    http://iubiredecopil.blogspot.com/

    valentina

    5 Mai 2009 at 11:15

    • Valentina, cu Brigita „vorbesc” pe mail. M-a felicitat de Paşte şi de ziua mea, dar uite că ai o idee bună. Brigita ar putea să îi ajute pe copii să strângă jucării şi cărţi. O să-i sciu un mail.
      Mulţumesc de idee!
      P.S. I-am trimis mail, am tugat-o să vorbească cu prietenii şi colegii ei de la facultate, să îi ajute pe copii.

      isabellelorelai

      5 Mai 2009 at 12:49

  3. O sa dau mai departe cuiva din Oradea!

    Mihail

    5 Mai 2009 at 13:26

  4. Multumesc Mihail, o sa vad de ce „fiare” pot sa trag🙂
    si chiar mi-ar placea sa-i cunosc pe copiii astia!
    exemplar!🙂
    Cum zicea cineva… pentru astfel de copii merita sa ramai in Romania.🙂

    David Nagy

    5 Mai 2009 at 13:48

  5. Cand te gandesti cat de aproape e Oradea de mine – oarecum – si cat de departe. Poate doar acesti copii si inca cateva suflete frumoase ma mai duc cu gandul uneori la orasul de pe malul Crisului Repede…unde m-am nascut si am trait 28 de ani🙂.
    Ultima data cand am fost am ramas cu gust amar. M-au dezamagit oamenii. Cand le-am spus de unul din cazuri mi-au ras in fata si au spus ca doar in Moldova se cerseste pentru asa ceva, ca familia ar trebui sa aiba demnitate. Am crezut ca e doar o parere nebuna, dar au fost…zeci. Am plans. Nu m-a mirat. M-am lovit de multa raceala in zona… Oamenii au uitat sa se mai ajute prin partile acelea.

    Prietenia nealterata am cunoscut-o si eu. Partea buna e ca a ramas prietenie. Partea rea e ca a murit asemeni Gildei😦, dar nu de cancer.

    Am sa dau si eu cazul mai departe. M-a durut si m-a induiosat deopotriva…

    Nu stiu de ce, dar tare gol ramane uneori pamantul :(…si oamenii.

    Lady Allia

    5 Mai 2009 at 15:01

    • Sandrina, nu i-ai nimerit tu pe cei buni… Uite, eu îi nimeresc😀 (mă pricep mai bine, este?😀 )
      Toţi avem tristeţi, Sandrina, toţi.

      isabellelorelai

      5 Mai 2009 at 15:35

  6. Citind de multe ori blogul tau prietena draga…realizez ca sunt printre norocosi si, sper ca macar d.p.d.v. al sanatatii celor dragi, sa raman asa.
    Tristetile mele iubita Isa vin si trec – ploi de vara🙂. Sunt oameni mult mai incercati ca si mine, de aceea vreau sa pot fi de real ajutor.
    Oamenii inca nu stiu sau nu vor sa inteleaga…omenirea nu e altceva decat o familie mai mare, in care trebuie sa ne ajutam.

    Te imbratisez buna mea…

    Lady Allia

    5 Mai 2009 at 16:22

    • Sandrina, sunt tristeţi care nu trec. Sper să nu ai parte de aşa ceva. Omenirea ar trebui să fie o familie. Acum, vezi tu, depinde şi de familie…
      Te pup, Sandrina.

      isabellelorelai

      6 Mai 2009 at 00:09

  7. […] despre o prietenie dincolo de moarte pe care am citit-o la Isabellelorelai.Povestea a sase copii.Cinci au 13 ani iar unul 12 ani. Copilul de 12 ani va avea întotdeauna 12 […]

  8. Cand mi-a scris pentru prima oara, in ianuarie 2009 – Diana, initiatoarea grupului Gilda, spunea: „Am vrut sa stiu cum sta treaba cu asociatiile care sprijina/ajuta copiii cu cancer din Romania, astfel am dat de Asociatia P.A.V.E.L., si m-am gandit sa va cer un sfat, doua… As dori si eu sa contribui cumva, sa ajut si eu cumva copiii cu cancer, deoarece o prietena buna pentru mine a decedat din cauza unei tumori cerebrale, fapt care m-a lasat cu un gust foarte amar si cu dorinta de a sustine campaniile acestea „Anti-cancer”. Problema este ca sunt minora. Peste o luna abia am buletin… Insa simt nevoia si nu am sa ma las pana nu ajut si eu cu ceva… Imi dati va rog niste sfaturi, indicatii, recomandari in legatura cu aceasta, in legatura cu ce as putea face eu in cazul acesta cu statutul de minora? Va multumesc!”
    De atunci, pana pe 5 mai, cand am facut prezentarea grupului lor pe site-ul Asociatiei PAVEL – am incercat sa-i consiliez vis-a-vis de ce ar putea face pentru a-si implini dorinta lor de-a ajuta! Inclusiv, sa-si faca un blogg! Desigur, au nevoie de ajutorul si incurajarea a cator mai multe persoane si ma bucur din inima ca intiativa lor a fost si mai mult mediatizata!

    Olga Cridland

    10 Mai 2009 at 07:10

  9. […] Niţă nu s-a terminat chinul. Dar îl putem ajuta mai uşor: are un nou Teledon la RomtelecomPrietenie nealterată. Cu GildaPărintele Valentin Ştefan şi Bianca Brad. Despre toţi copiii Domnului, Îngeri pe pământ şi […]

  10. […] spuneam despre o prietenie dincolo de moarte – Prietenia nealterată. Cu Gilda. Despre prietenia unor copii. Unul din ei, Gilda, a murit anul trecut. Avea 12 ani şi cancer. Dar […]

  11. […] muncit. Au făcut prăjituri, le-au vândut. Au strâns bani pentru copiii bolnavi, internaţi la secţia […]

  12. […] despre o prietenie dincolo de moarte pe care am citit-o la Isabellelorelai.Povestea a sase copii.Cinci au 13 ani iar unul 12 ani. Copilul de 12 ani va avea întotdeauna 12 […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: