Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Cella. 12. Nichita. Întrebări

with 17 comments

Trăim un prezent pur?

A trăi înseamnă timp?

Timpul este tot ceea ce nu înţelegem?

Timpul este tot ceea ce nu suntem noi?

Există timp acolo unde nu este nimic altceva?

Timpul este fără să fie?

Timpul este însuşi Dumnezeu?

Inima mea bate în timp?

Sunete, mirosurile,

pipăitul, gustul, vederea

sunt chipuri ale timpului?

Timpul este legat de lucruri?

Timpul este legat de cuvinte?

Gândurile sunt timp?

Timpul este însuşi Dumnezeu?

A fi, înseamnă timp?

A avea, înseamnă timp?

Ceasurile sunt bisericile noastre

de mână sau de buzunar,

de perete…

Ne rugăm luând cunoştinţă

de bătaia lor înscrisă pe cadrane…

Nichita Stănescu – Întrebări.

Pentru Cella.

La mulţi ani, Cella!

cherry_tree

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

12 Martie 2009 la 00:00

Publicat în poezie, prieteni

Tagged with ,

17 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. La multi ani, Cella !:)

    Simona

    12 Martie 2009 at 00:19

  2. MULŢUMESC DRAGA MEA, MULŢUMESC ŞI-ATÎT
    cred că ştii … şi astăzi, LUCA
    Dumnezeu să-ţi Dea sănătate şi să Te ocrotească
    ştii vorba mea, fiecăruia după sufletul lui

    CELLA

    12 Martie 2009 at 01:41

  3. Sunt vinovată numai pentru ceea ce nu am făcut
    Păduri tropicale crescute printre coloanele
    Unor temple în care nu m-am închinat,
    Oceane de frunze
    În care nu ma-am lăsat îngropată,
    Duşmani pe care nu i-am urît,
    Săbii pe care am refuzat să le mînui,
    Cuvinte pe care n-am învăţat să le ţip,
    Trupuri pe care nu le-am iubit,
    Fiare pe care nu le-am ucis,
    Fluvii în care nu m-am înecat,
    Răsărituri pe care n-am apucat să le văd,
    Piscuri pe care n-am ajuns să le urc,
    Muzee amenajate în corola unor crini
    Pe care ni i-am mirosit niciodată –
    Toate vor avea dreptul să mă acuze.
    Şi faptele mele, oricît de bune,
    Nu vor reuşi să menţină un echilibru
    Oricît de instabil,
    Pentrucă nu între bine şi rău
    Va fi balanţa din urmă
    Ci între a fi fost şi a nu fi fost

    Ana Blandiana – Balanţa cu un singur talger 😆 😦

    CELLA

    12 Martie 2009 at 02:01

  4. Un blog excelent, pe care l-am descoperit printr-o fericită întâmplare… Aş fi onorat dacă ne-am citi şi dacă blogrollurile ar conţine adresele noastre de web… La bună recitire…

    Lisandru Cristian

    12 Martie 2009 at 04:14

  5. La multi ani CELLA!

    mesterulmanole

    12 Martie 2009 at 08:24

  6. La mulţi ani!

    (Prin deducţie…).

    Vania

    12 Martie 2009 at 09:43

  7. Cella,
    La mulţi ani!
    Să fii sănătoasă şi cum vrei tu!

    isabellelorelai

    12 Martie 2009 at 10:05

  8. La multi ani, Cella!

    SMINCHY

    12 Martie 2009 at 13:20

  9. La multi ani, CELLA! 🙂

    Elisa

    12 Martie 2009 at 13:23

  10. MULŢUMESC ISABELLE
    MULŢUMESC SIMONA
    MULŢUMESC MANOLE
    MULŢUMESC VANIA (azi pot tutui? 😉 😆 )
    MULŢUMESC ANDREEA 😆 că exişti, îţi mulţumesc cît de mult pot eu, din tot sufletul
    MULŢUMESC ELIZA 😉
    SĂ VĂ DEA DUMNEZEU SĂNĂTATE, MULTĂ !!!
    şi împăcare cu voi înşivă aşa cum binemeritaţi

    CELLA

    12 Martie 2009 at 14:15

  11. Cella, ca la Oscaruri mulţumeşti 😀

    isabellelorelai

    12 Martie 2009 at 14:16

  12. 😆 ai uitat casa de discuri!
    Multumesc si eu, Cella! Pentru tot!

    SMINCHY

    12 Martie 2009 at 14:53

  13. sunt emoţionată dragă, noa 😆
    în altă viaţă voi fi luat vre-un d-ăla …
    da’Oscar este, după mine, nume de căţel, că : ÎMI DORESC UNUL RĂUUUUUUUUU DE TOTTTTTTTTT … îmi doresc ( am promişi doi, şi-un pisic, aştept să-i înţarce mamele lor 😆 )

    CELLA

    12 Martie 2009 at 22:13

  14. Da, ca la Oscaruri…si n-a zis nimic de soferul de troleibuz…si nici de ariciul din curte! 🙂
    Ca sa vezi! 🙂
    La multi ani, CELLA!

    mesterulmanole

    12 Martie 2009 at 22:53

  15. Eu am aflat cu intarziere.
    La multi ani,CELLA!
    Tot binele din lume ti-l doresc!Si multa sanatate!
    Ti-am lasat si eu un dar la mine,sper sa-ti faca placere!

    Poezia
    de Nichita Stanescu

    Poezia este ochiul care plange.
    Ea este umarul care plange,
    ochiul umarului care plange.
    Ea este mana care plange,
    ochiul mainii care plange.
    Ea este talpa care plange,
    ochiul calcaiului care plange.
    O voi, prieteni,
    poezia nu este lacrima
    ea este insusi plansul,
    plansul unui ochi neinventat,
    lacrima ochiului
    celui care trebuie sa fie frumos,
    lacrima celui care trebuie sa fie fericit

    g1b2i3

    12 Martie 2009 at 23:58

  16. http://library.radio3net.ro/playme.php?id=280&m=pif&pp=
    împart cu voi … este una dintre „ale mele”, cele mai ascunse, secvenţă … de suflet
    şi „asta” sunt, vă preţuiesc … împart cu voi …
    voi ?

    CELLA

    13 Martie 2009 at 12:33

  17. Cristian ai un blog frumos. Ma tem ca blogul meu va fi pe alaturi „intunecat” pentru tine. Sunt multi oameni bolnavi pe aici si s-ar putea ca asta sa nu-ti mai placa… Am sa te citesc, din cand in cand, promit.

    isabellelorelai

    15 Martie 2009 at 10:13


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: