Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Nimic nu este în zadar

with 17 comments

Cineva scria undeva: „suferinţa îi apropie pe oameni, numai cei care au suferit îi înţeleg pe cei care suferă şi-i ajută cu adevărat”. Fals. Garantez.

Acesta este un articol încurajator, în primul rând, pentru un om trist, şi în al doilea rând de mulţumire pentru toţi cei care ajută cu adevărat pentru că aşa sunt ei, buni, nicidecum pentru că au suferit aidoma celor aflaţi acum în suferinţă.

Deci:

Maria Chiriţescu


mariapapusa

Omul trist scria pe 24 iunie 2008 despre Maria: „O viaţă normală pentru Maria”. Maria, fetiţa cu o boală rară. Născută pe 11 decembrie 2003, Maria a suferit timp de patru ani şi jumătate, fără ca părinţii să ştie exact diagnosticul. „Nici un medic din România n-a putut să ne spună ce are fetiţa”, povesteşte mama. Abia în aprilie 2008, Maria a ajuns pentru un consult amănunţit la Institutul parizian Le Kremlin-Bicetre. Şi numai după ce, pentru deplasare, internare şi analize, Adrian şi Simona Chiriţescu au strîns 10.000 de euro prin diferite fundaţii şi de la oameni care au aflat drama prin afişe lipite în Piteşti. Doctorii de la Paris care au pus diagnosticul au rămas uimiţi de gravitatea cazului, care, statistic vorbind, se întîlneşte la un copil dintr-o sută de mii. După aflarea verdictului medical, pentru Maria a început o altă bătălie: cu mîncarea. Orice aliment care conţine proteine îi face rău. „Nu are voie carne, lapte, ouă şi orice derivat al acestor produse”, explică mama. „E înţelegătoare, a înţeles, iar dacă cineva îi oferă o bombonică, o refuză”. Îi mai dau uneori doar ciocolată neagră, fiindcă nu are proteine”, continuă Simona. La grădiniţă, are sandwich-ul ei făcut de bunica: puţină brînzică fără proteine pe o feliuţă de pîine de casă, preparată din făină adusă din Franţa. Pentru a urma tratamentul prescris în Franţa, Maria merge acum timp de 3 luni la Institutul Matei Balş din Bucureşti, iar rezultatele sînt trimise la Paris. Maria va merge la vară la o nouă serie de investigaţii în Franţa.

Rezumat: „Familia Ogăraru a deprins din Olanda practica implicării în proiecte sociale. Rezultatul a fost înfiinţarea unei fundaţii care se ocupă cu ajutorarea copiilor aflaţi în situaţii speciale. George şi soţia lui, Andreea, au înţeles că, dincolo de gazon, notorietatea şi sufletul unui fotbalist pot mişca munţii din loc în cazuri abandonate sau marginalizate de sistem. Întorşi în România, păstrează această filozofie. Şi acum sînt în faţa unei provocări teribile. Emoţional şi financiar. Miza e salvarea vieţii unui înger de 5 ani. Drama Mariei Chiriţescu a ajuns la urechile jucătorului stelist, care a decis să lupte pentru sufletul fetiţei din Piteşti, bolnavă de tirozinemie. O disfuncţionalitate a metabolismului, cu efecte devastatoare pentru copil: ciroză hepatică, rahitism evoluat, sistem osos fragil, expunere majoră la fracturi. Practic, Maria poate suferi rupturi ale membrelor fie şi la o simplă îmbrăţişare a părinţilor”.

mariachiritescuFotbaliştii din Ghencea au strîns 2.500 de euro, bani necesari pentru cumpărarea unui medicament numit Orfadin, leacul-minune fără de care Maria nu poate avea o viaţă normală. Numai două cutii din acest medicament costă 4.800 de euro, iar cantitatea ce se achiziţionează din sumele provenite de la stelişti e suficientă doar pentru o lună. Tratamentul va deveni însă în timp şi mai scump, pentru că Orfadinul se administrează în funcţie de greutate! Dar medicamentul nu se găseşte însă în România, ci trebuie adus din Franţa, fiindcă nu are autorizaţie de punere în vînzare în ţară! Asta pentru că boala Mariei, incurabilă, nu e trecută în nici un nomenclator medical din România. 6.000 de euro pe lună costă tratamentul prescris pentru Maria de către doctorii spitalului parizian Le Kremlin-Bicetre, în aprilie 2008. 24 de milioane de lei sînt salariile cumulate ale părinţilor Mariei.

– Se implică şi Liana Stanciu. Cazul Mariei va fi integrat într-o fundaţie umanitară condusă de prezentatoarea TV Liana Stanciu. Aceasta a trecut şi ea în ultimii doi ani şi jumătate prin ceea ce trec acum părinţii Mariei Chiriţescu.

– La iniţiativa lui Andrei Prepeliţă, jucătorii Craiovei o vor ajuta financiar pe Maria Chiriţescu, fetiţa de 5 ani din Piteşti. Fotbaliştii olteni vor strînge o sumă de bani pe care o vor oferi părinţilor fetiţei, Prepeliţă şi Florin Costea urmînd să-şi scoată la licitaţie tricourile de joc. La aceeaşi licitaţie, care se va ţine la Piteşti la finalul lunii martie, vor mai fi vîndute tricourile originale ale lui Mutu, Chivu, Dorinel Munteanu, Ogăraru, Tameş, Marius Niculae, Nicolae Dică, Dani Coman şi Neaga.

– Cazul Mariei continuă să impresioneze oamenii de fotbal din România. După ce fotbaliştii de la FC Argeş şi Steaua s-au oferit să o ajute financiar pe micuţa de 5 ani din Piteşti, nici dinamoviştii n-au rămas impasibili. Marius Niculae i-a oferit deja Mariei 12 milioane de lei vechi, sumă necesară pentru alimente timp de o lună, iar Bogdan Lobonţ a scos la licitaţie o pereche de mănuşi personalizate, suma urmînd să fie donată familiei fetiţei.

– Speranţa este în Ministerul Sănătăţii. Oricât ajutor ar primi Maria de la fotbalişti, cel mai important lucru este integrarea micuţei într-un program al Ministerului Sănătăţii. Andreea şi George Ogăraru au făcut toate demersurile necesare ca acest caz să fie integrat în acest program de ajutorare al Ministerului Sănătăţii.

– 50 de milioane pentru o rochie de mireasă. La sfârşitul săptămânii trecute, Maria Chiriţescu a primit 50 de milioane, după o licitaţie cu vânzare a rochiilor de mireasă care a avut loc la Bucureşti. Omul de afaceri care a plătit 50 de milioane pentru o rochie de mireasă, ca s-o ajute pe Maria a vrut să-şi păstreze anonimatul.

13 iunie 2009. 138.206 euro au fost strânşi pentru Maria în cadrul campaniei Europa fm.

mariachiritescu2De aici: 1, 2, 3, 4, 5, 6.


Ştefan Craiu

stefan

Omul trist scria în 2007 şi 2008 despre Ştefănică: „Fiţi voi miracolul pentru Ştefănică”. Ştefan, copilul orfan de tată, bolnav de tetrapareză spastică în formă severă care avea nevoie de bani pentru un transplant de celule stem.

„Datorită multor oameni generosi am reusit sa ajungem la Clinica din Koln, cu speranta mare, in suflet, ca vom avea rezultate pozitive si ca totul va fi bine pentru Stefanica. Noi am ajuns in Koln duminica, 9 noiembrie 2008. Luni, 10 noiembrie, la ora 16 si miercuri 12 noiembrie, la ora 15, avem interventii chirurgicale, sub anestezie totala. Miine avem de suportat o extractie de maduva osoasa si miercuri implant de celule stem in coloana”. Stefanica si Geta

„Stefanica a trecut cu bine de interventiile din 10 si 12 noiembrie 2008. Totul a decurs bine, fara dureri la cap, dupa interventii, asa cum am fost avertizati de trei tineri care au trecut prin aceste interventii si asa cum se asteptau, probabil si medicii de la Clinica. Doctorita Etou a afirmat ca este optimista in cazul lui Stefanica si i-a dat sanse mari pentru ca procentul de celule stem valabile gasite, este de 99,11% si este un procent rar intalnit. La prima interventie, sub anestezie totala, i-au recoltat sange pentru analize si rezultatul lor a fost bun, i-au extras apoi din coloana, din zona sacrala, opt tubulete de maduva osoasa, substanta din care, in laborator i-au ales celulele bune, pe care am inteles ca le trateaza pentru a fi inplantate. Miercuri i-a implantat in coloana celulele stem, interventia a durat aproximativ 30 minute. Urmatoarele zile am stat sub observatia medicilor. Sambata la 10,55 am plecat din Koln. Pe la ora 21 am ajuns acasa, in Galati. O saptamana nu avem voie sa facem efort, dupa care incepem exercitiile de kinetoterapie. Speram ca in timp sa avem progrese. Doctorii spun ca progresele se vad in timp si depind de organismul fiecaruia in parte, pentru ca fiecare reactioneaza diferit. Teoretic procedura se repeta la un interval de 12 luni, in functie de evolutia fiecarui pacient. Noi tinem legatura cu doctorii de la Clinica, vom raporta periodic evolutia starii de sanatate a lui Stefanica si in functie de cum hotarasc dansii, vom avea si urmatoarea programare. Ne rugam in continuare la Dumnezeu sa ne ajute sa reusim sa vorbim si sa mergem singuri pe picioare. Deasemeni ne rugam pentru sanatatea si binele celor care ne-au fost alaturi”. Stefanica si Geta.

De aici: 1.


Florentina Dima

florentina

Omul trist scria în 2007 şi 2008 despre Florentina: „Un copil fără copilărie”. Florentina, cu tumoră cerebrală, pentru care am „mers” din blog în blog, şi tot aşa, cu mulţumiri apoi. “In anul 2001, a avut prima interventie chirurgicala la Spitalul Bagdasar-Arseni. Biopsia a iesit maligna si de acolo am fost trimisi la spitalul I.O.B. Fundeni pentru citostatice si raze. diagnosticul de maladie Reklinhausen, tumora cerebrala. Dupa 3 ani de citostatice, tumora a recidivat si pe data de 28 septembrie 2004 a fost operata din nou. Dupa a doua operatie am inceput iarasi cu raze si citostatice, la un interval de doua saptamani. De patru ani aproape ca ne-am schimbat domiciliul, stam mai mult la spital decat acasa”.

florentina1Florentina la Temerarii: 7 ianuarie 2009.

UPDATE 1 mai 2009. Florentina are nevoie de ajutor. Pe 29 aprilie 2009, Florentina şi mama ei, Camelia, şi-au mutat din nou suferinţa în spital, la Fundeni. Florentina Dima face chimioterapie. Iar Camelia Dima face foamea. Mai multe aici.

UPDATE 5 mai 2009. Astăzi am vorbit la telefon cu mama Florentinei. Am aflat că Florentina a terminat tratamentul de 5 şedinţe de citostatice, se simte mai bine şi mâine pleacă acasă. Florentina aşteaptă răspunsul medicului din Elveţia care o va programa la operaţie.

Din 4 mai 2009: Florentina are Teledon la Romtelecom

0900 900 092 – pentru 2 euro/apel

0900 900 095 – pentru 5 euro/apel

0900 900 090 – pentru 10 euro/apel

Florentina a primit până acum 250 RON de la Andrei Niţă şi 100 RON de la un anonim. După externare, mâine, mama Florentinei va merge acasă şi apoi la bancă. Va scrie pe blogul Florentinei sumele primite. Camelia şi Florentina Dima vă mulţumesc din suflet!

UPDATE 13 mai 2009. Pe 11 mai am primit telefon de la mama Florentinei, Camelia Dima: Florentina a fost acceptată pentru investigaţii medicale, în vederea intervenţiei chirurgicale, la clinica John Hopkins din Turcia. Florentina a fost programată pentru luni, 18 mai 2009. Mamei Florentinei i s-a spus de la spitalul din Turcia că dacă nu are 5.000 de euro să nu vină. Iar Florentina are 4.200 RON, 550 EURO şi 150 USD. Ce putem face? Mai multe am scris aici. Măsura Speranţei.

https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/05/13/masura-sperantei


Bonus:

Mădălina Burungiu

madalinaburungiu1

Mădălina a strâns banii şi pleacă în China, la transplant.

Anunțuri

17 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Ma cutremur din nou !
    Citesc si ma cutremur de ce soarta au copiii nostri…n-am cuvinte !
    Multa putere celor ce o ajuta si toata stima si respetul pentru ceea ce au facut si fac pentru fetita aceasta adorabila.

    Simona

    6 Martie 2009 at 23:49

  2. Simona, România mea e frumoasă, pe bune.

    isabellelorelai

    6 Martie 2009 at 23:58

  3. Pai ce poate sa fie mai frumos decat sa sti ca ai reusit sa salvezi un suflet? nimic cred eu….

    Simona

    7 Martie 2009 at 00:03

  4. […] Nimic nu este în zadar « Isabellelorelai’s Weblog […]

  5. […] Nimic nu este în zadar […]

  6. […] Nimic nu este în zadar « Isabellelorelai’s Weblog […]

  7. […] Nimic nu este în zadar « Isabellelorelai’s Weblog […]

  8. […] Nimic nu este în zadar « Isabellelorelai’s Weblog […]

  9. […] Nimic nu este în zadar « Isabellelorelai’s Weblog […]

  10. APEL UMANITAR

    Doi copii deosebiţi au nevoie de tatăl lor

    de Ramona GAINA
    ramonagaina@tribuna.ro
    25 februarie 2009 22:19
    694 vizualizari

    Andrei şi Paul. Două ghemotoace blonde, de 9 şi 5 ani, două poveşti despre zâmbetele şi lumina copilăriei. Două suflete calde, curate, care acum încearcă să înţeleagă ce se întâmplă. Nu ştiu de ce tati, care se juca cu ei tot timpul, râdea, era plin de viaţă, stă acum numai în pat. Nu înţeleg nici de ce o găsesc pe mami din când în când cu ochii plini de lacrimi, pe care încearcă, atunci când e cu ei sau cu tati, să le ascundă. De ce viaţa lor, care era atât de frumoasă, de plină de căldură şi de zâmbet, se învârte acum în jurul unor cuvinte ca malign, metastază, analize, clinică, operaţie…Andrei, Paul şi mama lor au pentru Doamne–Doamne o singură dorinţă, mare cât sufletele şi toate speranţele lor: să–l ajute pe tati să se facă bine.

    Până anul trecut, Marius Kara Dobref era un soţ fericit, un angajat pasionat de munca lui şi foarte iubit de colegi, şi un tată extrem de mândru de cei doi copii ai săi. Totul s-a năruit brusc în momentul în care un „semn de mamă” a început să-şi modifice din ce în ce mai mult forma. În noiembrie a fost operat, iar în decembrie a primit rezultatul: tumoarea era malignă.

    Boala a avansat foarte repede

    Boala a avansat extrem de repede. În ianuarie anul acesta, alte două semne au apărut la subsiori. A urmat a doua operaţie. La puţin timp, alte două semne au ieşit pe spate. De la spitalul din Cluj-Napoca a venit şi verdictul crunt: metastază limfatică şi pulmonară. Acum, Marius, omul activ, întotdeauna plin de viaţă, în permanenţă cu zâmbetul pe buze, cel care avea mereu o vorbă bună pentru fiecare, stă acasă, în pat, se roagă şi speră într-o minune.

    Înainte şi acum

    Îşi priveşte destinul în ochi cu curaj, încearcă să fie optimist, deşi nimic în viaţa lui nu mai e la fel. „Înainte de boală aveam altă putere, mergeam la lucru, puteam să mă mişc…acum stau în casă”. Soţia lui îşi stăpâneşte lacrimile cu greu, îmi poveşteşte i-a binecuvântat Dumnezeu cu o căsnicie frumoasă, plină de înţelegere, de armonie, şi nici măcar nu poate să se gândească ce ar însemna viaţa fără Marius.

    Fiecare zi contează

    Boala lui Marius, melanom melign modular, este una în care timpul nu ştie să aştepte. Fiecare zi contează, evoluţia este extrem de rapidă. Colegii lui de la Primăria municipiului Sibiu l-au ajutat enorm, au reuşit să-i obţină o consultaţie la o clinică din Viena. După consultaţie, programată pe 9 martie, medicii vor decide ce trebuie făcut mai departe.

    Preţul unei vieţi: câteva zeci de mii de euro

    Intervenţia este însă extrem de costisitoare, de ordinul zecilor de mii de euro. Colegii din Primărie au strâns cât au putut, la fel şi colegii soţiei lui, de la Judecătoria Sibiu. Femeia are lacrimi în ochi când vorbeşte despre mobilizarea lor excepţională. Nu are cuvinte să le mulţumească suficient.

    Andrei şi Paul vor să se joace din nou cu tati

    Tot colegii lui au fost şi cei care au încercat să mediatizeze cazul. În speranţa că, citind povestea lui, alţi oameni cu suflet mare şi cu posibilităţi materiale li se vor alătura, astfel încât atunci când specialiştii de la Viena vor decide ce trebuie făcut familia să aibă banii necesari pentru acoperirea cheltuielilor. Pentru că le e dor de el. Pentru că au nevoie să-l vadă intrând pe uşă zâmbind, spunând o glumă. Pentru că vor ca soţia lui să şteargă de pe obraz doar lacrimi de bucurie. Şi pentru că Andrei şi Paul îşi doresc foarte mult să se joace din nou cu tati.

    Cei care doresc să-l ajute pe Marius o pot face depunând bani în conturile:
    RO 84 BTRL 0330 1201 B556 70 XX – LEI
    RO 59 BTRL 0330 4201 B556 70XX – EURO
    RO 11 BTRL 0330 2201 B556 70XX – DOLARI
    deschise la Banca Transilvania Sibiu, filiala Bălcescu, pe numele Kara Dobref Marius.

    KARA DOBREF DANIELA

    7 Martie 2009 at 13:31

  11. […] Noutati despre Maria: Nimic nu este în zadar […]

  12. […] iarnă, părea că toate problemele Florentinei se sfârşiseră. Dar n-a fost să […]

  13. […] mâini şi voce. Şi înger pentru Florentina. În iarnă, părea că toate problemele Florentinei se sfârşiseră. Dar n-a fost să […]

  14. […] un timp a fost bine. Am crezut că Florentina a scăpat. Dar nu a fost să fie aşa. Spitalele sunt „casa” lor. Camelia şi […]

  15. […] Acum,  Maria este un copil normal care merge la grădiniţă, se joacă cu copiii în parc şi face chiar şi dansuri. Părinţii ei trebuie să plătească însă, lunar, pentru tratamentul şi hrana micuţei, câte 3.000 de euro. Până la începutul lui iunie au fost mulţi oameni cu suflet care le-au sărit în ajutor. Acum vreo 3 luni, Isabela îmi făcea cunoştinţă cu ei. […]

  16. […] iunie 2008, presa aducea în atenţie cazul Mariei Chiriţescu, o fetiţă în vârstă de 4 ani şi jumătate din Piteşti (Maria este născută în decembrie […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: