Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Coasta

with 8 comments

michelangelobuonarrotiwoman

Aveţi o coastă-n plus

mi-au spus la ultimul consult

nu-i grav doar că s-ar putea să doară

după o vreme

puteţi s-o extirpaţi,

ori s-o donaţi apoi…

Se poate trăi cu ea

doar că sunt riscuri, vă spun…

pericolul cel mare e c-ar putea

într-o zi oarecare

la o mişcare prea bruscă

sau chiar fără motiv

să vrea să iasă

singură…

ar putea, ştiu şi eu,

să vă străpungă organele interne

poate chiar inima.

Şi chiar de nu muriţi

ea tot iese, de-şi pune-n cap.

Aşa-i făcută coasta asta în plus…

şi-apoi vă-mbolnăviţi grav

de dorul ei, pe veci,

că-n loc nu mai creşte niciodată nimic

doar o durere

insuportabilă adesea

surdă uneori

doar ştiţi… ca la membrele amputate.

Şi dacă-o scot de-acum

nu tot de dor voi suferi

şi de durere?

ba da, sigur că da

numai că după o vreme

va veţi mai linişti

căci pe cea scoasă de bunăvoie

n-o mai puteţi găsi vreodată

noi o distrugem cu presa de oase

şi nici numele celui care-ar primi-o

de-o veţi dona

nu poate fi ştiut de dumneavoastră.

În plus, v-am spus… de-o păstraţi

e posibil să vă iasă chiar prin inimă

într-o zi oarecare…


Gabriel P.

michelangelobuonarrotidavid

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

23 Februarie 2009 la 13:52

Publicat în arte, iubire, poezie, prieteni, scrisori, tristeti, viata

Tagged with ,

8 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. este absolut superba poezia. frumoasa si induiosatoare…
    este un adevarat pansament sufletesc.
    multumesc…

    Lady Allia

    23 Februarie 2009 at 15:26

  2. M-ai surprins cu postarea de astazi,e ceva cu care nu sunt obisnuita la tine pe blog,dar e tot o poveste trista.
    Am citit si articolul anterior si mi-a placut mult de tot.Ma bucur ca am cunoscut prin intermediul tau,inca un om deosebit.
    Noapte buna si multa sanatate!

    g1b2i3

    24 Februarie 2009 at 00:36

    • Gabi, păi acum depinde de „câte postări” mă cunoşti. Având în vedere că din 400 şi ceva mă cunoşti doar de 200 şi ceva, probabil că îţi par surprinzătoare.
      La Unchiu’ Vania te referi? Sau la Gabriel?

      isabellelorelai

      24 Februarie 2009 at 00:52

  3. Acum am vazut ca ai raspuns si am venit repede.
    Din nou nu m-am exprimat corect,am vrut sa spun altceva.
    Imi amintesc,doar trec pe la tine aproape zilnic.
    la amandoi ma refer,insa in mod special la Unchiu’ Vania.Am citit articolul tau despre el.
    Noapte buna!

    g1b2i3

    24 Februarie 2009 at 01:01

    • Gabi, am multe poezii postate pe blog, dar tu nu ştii toate postările. Adică nu cunoşti blogul de la începuturile lui. În curând împlineşte un an.
      Ahaaa, îţi place de Unchiul Vania, deci 😀
      Noapte bună!

      isabellelorelai

      24 Februarie 2009 at 01:05

  4. E foarte frumoasa poezia! Ijnduiosatoare, cum spune Lady Allia, dar in acelasi timp, trista! Multumesc!

    Nea Costache

    24 Februarie 2009 at 19:53


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: