Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Un pahar cu lapte

with 6 comments

pablo_picasso_poor_people

Într-o zi oarecare, un tânăr sărac care vindea din poartă în poartă diferite obiecte pentru a-şi plăti studiile la facultate, constată că în curând foamea îl va învinge. În buzunare găsi doar o monedă cu care nu-şi putea cumpăra nici măcar o felie de pâine. Tânărul se gândi să ceară ceva de mâncare primului om care îi va deschide uşa. La următoarea casă din sat îi deschise o femeie foarte frumoasă. Tânărul se pierdu cu firea şi în loc de mâncare ceru un pahar cu apă.

Femeia plecă spre bucătărie. Se gândi mai bine şi îi aduse un pahar cu lapte.

Tânărul bău laptele încet, mulţumi şi o întrebă apoi pe femeie: „Cât vă datorez?”. „Nu îmi datorezi nimic, mama ne-a învăţat că trebuie să fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi” îi răspunse femeia. Tânărul mulţumi din nou şi plecă.

Când Howard Kelly plecă de la casa aceea, nu doar că se simţi uşurat, dar şi încrederea în Dumnezeu şi în oameni deveni mai puternică. Era în situaţia de a-şi abandona studiile din cauza sărăciei.

Anii au trecut.

Femeia se îmbolnăvi iar medicul din sat a hotărât să o trimită la spitalul din oraş, la Dr. Howard Kelly, un specialist renumit. Când medicul auzi numele satului din care venea pacienta, o amintire plăcută îi reveni în memorie. Dr. Kelly merse direct în salonul pacientei şi o recunoscu pe cea care, cu ani în urmă, îi redase încrederea în omenie. Medicul a hotărât pe loc să îi salveze viaţa cu orice preţ. Femeia a fost operată şi salvată.

Înainte de a fi externată, medicul ceru factura pentru a aproba cheltuielile medicale. Dr. Kelly notă ceva pe marginea facturii, o semnă şi o trimise pacientei. Femeia se temu să o deschidă. Ştia că din acel moment trebuia să muncească din greu, tot restul vieţii, pentru a putea plăti costurile tratamentului.

Femeia îşi învinse teama şi deschise plicul. Pe marginea facturii scria:

Plătită integral acum mulţi ani, cu un pahar cu lapte.

Semnat: Dr. Howard Kelly.

Pare o poveste siropoasă. Este doar una adevărată. Din care fiecare înţelege ce vrea. Sau ce poate. Dacă poate.

Ingratitudinea este trădarea omenirii. James Thomson.

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

21 Februarie 2009 la 13:09

Publicat în caracter, omenie

Tagged with

6 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Aş putea construi ceva în continuarea povestirii, dar n-ar fi în tonul blogului…

    Vania

    21 Februarie 2009 at 15:51

  2. 🙂 este una din povestirile mele preferate…
    Isa…arunci o privire te rog pe blogul meu cu ia atitudine? este un caz al unei fetite si as vrea sa il publicam pe cat mai multe bloguri. e o suma care cred ca se poate strange…

    Lady Allia

    21 Februarie 2009 at 18:02

  3. E minunata povestirea, Isabela. Multumesc mult.
    Mi-a amintit o alta intamplare adevarata petrecuta in secolul trecut:
    “În Scoţia trăia un ţăran sărac care se numea Fleming. Într’o zi, aflându-se la lucru pe câmp ca să-şi câştige pâinea, a auzit un strigăt de ajutor, a alergat în direcţia de unde venea şi a dat peste un copilandru care căzuse în cursa unei mlaştini şi începuse să se scufunde. L-a tras afară, l-a spălat şi i-a dat drumul.
    A doua zi s’a pomenit la uşa casei cu un nobil englez.
    – Sunt tatăl copilului pe care l-ai salvat de la moarte şi am venit să te recompensez.
    – Sire, eu nu am făcut-o pentru vreo răsplată şi nici nu am de gând s’o accept. Dumnezeu a vrut ca fiul dumneavoastră să strige, iar eu să fiu aproape.
    – Acesta e băiatul dumitale? a întrebat nobilul, cu ochii pe tinerelul care tocmai îşi făcuse apariţia şi care era cam de aceeaşi vârstă cu copilul său.
    – Da, e fiul meu, a răspuns ţăranul.
    – În cazul acesta, îmi dai voie să-i ofer copilului dumitale nivelul de educaţie pe care i l-aş da fiului meu?
    Ţăranul s’a învoit bucuros, tânărul a făcut studii strălucite, pe care şi le-a desăvârşit la celebra Facultate de Medicină „Holy Cross Hospital” din Londra şi a devenit savantul Alexander Fleming, cel care a descoperit penicilina şi a fost apoi încununat cu Premiul Nobel.
    Între timp, fiul nobilului s’a îmbolnăvit de o gravă pneumonie şi a scăpat cu viaţă în urma unui tratament cu penicilină.Numele nobilului care l-a întreţinut la studii pe Fleming este Randolph Churchill, iar fiul său, salvat de la moarte prin penicilina lui Fleming, a intrat în istoria glorioasă a Marii Britanii sub numele de Winston Churchill.
    Ceea ce înseamnă că o binefacere se poate revărsa oricând asupra binefăcătorului, chiar şi aici, pe pământ.”

    Ramona

    21 Februarie 2009 at 19:31


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: