Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Oameni printre noi. În România există medici iubiţi şi consideraţi ca făcând parte din familia pacientului

with 19 comments

395rs_ghiocei-med

Am cunoscut ieri unul. O doamnă. O femeie medic. Cu o specializare înfiorătoare: oncologie pediatrică – mai pe româneşte: tratează copiii bolnavi de cancer. O prezenţă elegantă. O femeie frumoasă. Când a apărut, în halatul alb, m-au trecut fiorii. Mi s-a părut o persoană „rece” şi mi-am zis repede în gând: uite un medic cu care nu vreau să am de a face niciodată. Apoi a vorbit. O voce caldă şi prietenoasă. Şi foarte foarte convingătoare. A spus: cancerul la copii se poate vindeca. Cu o condiţie: să fie depistat la timp. Şi am crezut-o.

Două tinere, supravieţuitoare ale leucemiei şi cancerului, au confirmat. „Le mulţumim, îi respectăm şi îi iubim pe toţi medicii români care au contribuit la salvarea vieţii noastre” – au spus ele. Şi au mai spus ceva: „O iubim pe doamna doctor. Doamna doctor face parte din familia noastră. Îi datorăm viaţa, liniştea, prezentul şi viitorul nostru”.

Vorbeau despre Conferenţiar Dr. Monica Dragomir, Şef al Secţiei de Oncopediatrie a Institutului Oncologic „Prof. Dr. Al. Trestioreanu” Bucureşti (IOB Fundeni); Catedra de oncologie a Facultăţii de Medicină UMF „Carol Davila” Bucureşti; membru al Societăţii Române de Hemato-Oncologie Pediatrică.

conferintapresapavel

Vorbeşte: Oana Uilacaru, 19 ani, studentă la psihologie, supravieţuitor (cancer). În dreapta: Conf. Dr. Monica Dragomir si dna Olga Cridland

Conf. Dr. Monica Dragomir a spus ieri că această maladie nenorocită se poate vindeca. Cancerul la copii depistat la timp este vindecabil.

„Durerea de cap intensă şi de lungă durată poate ascunde o tumoră cerebrală, apariţia unor ganglioni pe corp sau asocierea febrei unei hemoragii pot însemna leucemie sau limfom, durerile osoase pot fi semnul unei tumori osoase maligne”. – Dr. Monica Dragomir.

Şi dacă se caută un răspuns la întrebarea de ce ne mor copiii, rudele şi prietenii, acesta este cât se poate de simplu şi logic: nu există prea mulţi medici de familie şi pediatri instruiţi să recunoască precoce simptomele bolii, nu există un Registru naţional al cancerului, în care să fie înregistraţi toţi bolnavii. Neavând diagnosticările precoce, neavând acest registru, medicii oncologi nu au cum să prevadă necesarul de medicamente şi alte tratamente pentru o perioadă determinată de timp.

Dr. Monica Dragomir:

In Romania lipsesc centrele de tratament specializate in oncopediatrie, care sunt foarte importante, deoarece abordarea cancerului la copii difera de cea de la adult. Patologia copilului este diferita de cea a adultului, ca si tratarea bolii. In lume sunt depistati anual 250.000 de copii cu cancer, dintre care doar 20% au acces la tratamente. In lume, incidenta aceste boli este de 8-16 cazuri noi pe an la suta de mii, in timp ce in Romania se ridica la 9,5 cazuri noi. Cea mai mare incidenta este la grupa de varsta 15-19 ani: 15,8 la suta de mii. In Romania, din pacate, nu exista un registru national pentru cancer care ar trebui sa adune datele din intreaga tara si, pe baza acestora, sa se poata stabili o politica sanitara in domeniu. Din pacate, la copil nu se poate face o diagnosticare precoce, dar vindecarea este posibila. Numarul cazurilor noi pe an in Romania este de 500. Aproximativ 3.500-5.000 de tineri supravietuiesc cancerului cu sau fara efecte secundare. In Romania lipsesc insa centrele de tratament specializate in oncopediatrie. Lipsesc si computerul tomograf si RMN-ul, dar si laboratoare de imunohistochimie pentru toate tipurile de tumori. O lipsa importanta este si resursa umana – asistenti si medici. Factorii de decizie care nu ne-au consultat au desfiintat in urma cu patru ani specialitatea de oncologie pediatrica in conditiile in care in Europa exista.

drmonicadragomir

Şi tot logic: ar fi o tâmpenie să-i acuzăm pe acei medici care îşi fac datoria cu vârf şi îndesat, deşi de multe ori „nu au cu ce”, în loc să condamnăm sistemul nepăsător. Sistemul este „mucegăit” şi dacă societatea civilă nu ridică vocea, nu avem decât să stăm şi să aşteptăm să crăpăm cu toţii. Se spune că Manualul de medicină HARRISON este o carte obligatorie în biblioteca fiecărui student la medicină, medic stagiar, rezident sau specialist. Harrison spunea:

„Nu există şanse mai favorabile, responsabilităţi sau obligaţii mai mari care să apară în destinul fiinţei umane decât profesiunea de medic.

În îngrijirea celor suferinzi, el are nevoie de îndemânare tehnică, de cunoştinţe ştiinţifice şi de înţelegere umană.

Cel care foloseşte toate acestea cu modestie, curaj şi înţepciune va oferi semenului său un sprijin fără egal.

Medicul nu trebuie să ceară destinului mai mult decât atât; el nu trebuie să se mulţumească cu mai puţin.

Medicul trebuie să dea dovadă de compasiune, tact şi înţelegere şi să considere că nu există boli, ci doar bolnavi.

Practicarea medicinei combină ştiinţa cu arta”.

Sunt convinsă că Manualul Harrison nu îi lipseşte doamnei dr. Dragomir din bibliotecă şi sper din tot sufletul că nu îi lipseşte nici actualului ministru al sănătăţii. Şi mai sunt convinsă că fostul ministru nu a auzit de acest manual. Sau poate cine ştie, a auzit. Doar că nu a înţeles nimic.

În 2007, pe 1 noiembrie, fostul ministru al (ne)sănătăţii Nicolăescu declara într-un interviu acordat postului de radio Europa FM: „Din păcate nu toată lumea poate fi satisfăcută imediat şi la cel mai înalt nivel. Am reuşit să facem, prin Comisia de Oncologie, o serie de proiecte şi programe prin care majoritatea celor care au nevoie să poată intra în tratamentele cerute de medici, impuse de ghidurile profesionale. Mai mult de atât nu putem deocamdată”.

Acesta era răspunsul sec al ministrului la numeroasele relatări despre situaţia copiilor bolnavi de cancer. Pe atunci era evident că Centrul Naţional de Calcul şi Statistică Sanitară (aflat în subordinea MS) greşise. Reprezentanţii centrului nu au făcut raportări exacte despre numărul bolnavilor iar cifrele apărute în mass media erau eronate. Singura certitudine era numărul copiilor trataţi: 1.100. Nu se ştia însă câţi mai aveau nevoie de tratament.

La 1 noiembrie 2007 nu se cunoştea numărul real al copiilor bolnavi de cancer din România. Pentru că nu exista Registrul naţional al bolnavilor de cancer. Acum suntem în 2009. Şi tot nu există.

Parcă suntem ţara proiectelor. Am senzaţia că trăiesc în ţara aflată într-un perpetuu proiect.

Pe 20 martie 2008, Conf. Dr. Monica Dragomir afirma: În lume, în fiecare an se descoperă 200.000 de cazuri noi de cancer la copii, ceea ce ar reprezenta între 8-16 cazuri noi la 100.000 de copii. Dr. Monica Dragomir a criticat faptul că în România nu există un sistem bun de înregistrare a copiilor bolnavi de cancer. La copii, cancerul reprezintă 2% din toate bolile de acest fel în România. Dr. Monica Dragomir a afirmat că numai în ţara noastră se descoperă în fiecare an 500 de cazuri noi de cancer la copii. “Cancerul apare mai des la adulţi întrucât perioada canceronigenă se dezvoltă în 15-20 de ani”, rata vindecării în lume a crescut de la 50 la sută, în anii 1970, la 80 la sută, în anii 2000. Şi România a avansat în tratarea cancerului la copii. Dacă copiii ar veni la timp la doctor, ar putea să fie trataţi mult mai bine. Semnele specifice pentru cancerul la copii pot fi o durere de cap, orice apariţie a unui ganglion suspect, o simptomatologie respiratorie, polipi şi, în general, “semne banale”. În România, 28% dintre copiii bolnavi de cancer au leucemie acută şi 11% limfoame. Rezultatele inferioare obţinute de România în vindecarea cancerelor la copii faţă de ţările dezvoltate au ca motiv principal începerea cu întârziere a tratamentului, în stadii care nu mai sunt curabile. Aceasta se poate datora în mare parte deficienţelor ce apar pe traseul cazuri noi care conduc la întârzieri importante, adesea fatale, în aplicarea terapiei salvatoare. Deficienţele se referă la recunoaşterea târzie a semnelor şi simptomelor de către clinicienii din ambulator, sisteme de trimitere ineficiente care prelungesc circuitul pacienţilor prin sistemul sanitar, până când ajung la mijloacele adecvate de diagnostic şi tratament, lipsa posibilităţilor de supraveghere activă şi, nu de puţine ori, din cauza informării şi comunicării inadecvate cu pacienţii şi familiile lor la toate nivele sistemului sanitar şi chiar în comunitate.

În 2005 erau înregistrate 354.572 de persoane bolnave de cancer, dintre care 4.467 copii cu vârste între 0 şi 14 ani. Anual, alţi 500 de copii sunt diagnosticaţi cu diferite forme de cancer. Cu toate acestea, programele naţionale de sănătate se axează în special pe cancerul la adult. „În lipsa unor medici de familie şi peditari instruiţi să recunoască precoce simptomele bolii, cei mai mulţi dintre copiii bolnavi de cancer ajung să fie trataţi în stadii avansate ale bolii, tratamentul fiind ineficient. De multe ori am fost pusă în situaţia de a primi în tratament un copil care nu mai avea nicio şansă să trăiască” – Dr. Monica Dragomir.


15 februarie – Ziua Internaţională a Copilului cu Cancer


Oncologia pediatrică în România, încotro? O specialitate dispărută sau recunoscută conform standardului european – Conferenţiar Dr. Monica Dragomir, Şef al Secţiei de Oncopedrie a Institutului Oncologic „Prof. Dr. Al. Trestioreanu” Bucureşti (IOB Fundeni); Catedra de oncologie a Facultăţii de Medicină UMF „Carol Davila” Bucureşti; membru al Societăţii Române de Hemato-Oncologie Pediatrică. Sursa: Puls media.

Rezumat. Articolul prezinta situatia specialitatii de hematologie-oncologie pediatrica in Europa si in Romania. Curricula de pregatire in aceasta specialitate, considerata in prezent standard pentru tarile UE, a fost redactata de Comitetul de Educatie si Pregatire al Societatii Internationale de Oncologie Pediatrica – Europa si de Societatea Europeana de Hematologie Pediatrica si Imunologie. Aceasta a fost aprobata de Comisia Europeana de Pediatrie in decembrie 2000 si de Confederatia Societatilor Europene de Pediatrie in mai 2001. In anii in care avea loc recunoasterea acestei specialitati in Europa, in tara noastra ea era desfiintata. Daca situatia nu va fi remediata urgent de forurile competente, in viitorul apropiat nu vor mai exista specialisti care sa ingrijeasca copiii cu cancer in Romania. In ultimii 20 de ani s-au realizat progrese uriase in diagnosticul si tratamentul cancerelor la copil astfel incat rata de supravietuire pe termen lung si de vindecare a crescut de la 50% in anii 1970 la 80% in anii 2000. In tara noastra exista centre specializate (Bucuresti, Cluj, Timisoara, Iasi, Oradea, Tg. Mures, Craiova) care au posibilitatea de a trata afectiunile maligne la copil (hemopatii maligne si tumori solide) conform cerintelor terapeutice moderne, chiar daca se pastreaza diferente de performanta a aparaturii utilizate in diagnostic, tratament radiologic si chirurgical raportat la centrele de oncopediatrie performante din Europa si SUA. Necesitatea abordarii multidisciplinare a tumorilor solide la copil, ca si la adult a devenit evidenta in ultimele decade. Cu eforturi mari, prin colaborare multidisciplinara “in echipa”, s-a reusit si in tara noastra atingerea performantelor terapeutice din centrele de hematologie/oncologie pediatrica de referinta, in stadiile potential curabile ale bolilor. Echipa multidisciplinara necesara abordarii terapeutice moderne a cancerului la copil este formata din specialisti in diverse domenii medioncologie cale: specialitati chirurgicale (neurochirurgie, chirurgie pediatrica, ortopedie, oftalmologie, ORL, chirurgie toracica), radioterapie, anatomie patologica, psihologi etc. Trebuie precizat ca hematologul/oncologul pediatru coordoneaza tratamentul multidisciplinar in functie de evolutia favorabila sau nefavorabila a bolii si are sarcina de a urmari supravietuitorii unui cancer in copilarie toata viata.

Cine practica oncopediatria in Romania? Din pacate, de 5 ani a fost desfiintata singura modalitate de specializare in acest domeniu, care in intervalul 1990- 2000 a purtat numele de “competenta”, ulterior “supraspecializare” si avea durata de 2 ani. Conform normelor in vigoare, oncologia pediatrica ar trebui practicata de oncologi medicali, specialitate de adult, care are pregatirea de baza medicina interna. Dar medicina interna a copilului este pediatria. Consecinta practica imediata a fost aceea ca nici un proaspat specialist oncolog medical nu s-a aratat amator de a practica oncopediatria, realizand ca nu isi poate asuma riscurile legate de tratamentele oncologice la copil si rezolvarea competenta a complicatiilor posibile, mai ales la varste mici. Chiar daca are o parte din cunostintele oncologice teoretice necesare, pentru oncologul medical practica pediatrica se reduce la ceea ce a facut in facultate, adica 6 saptamani. Trebuie precizat, de asemenea, ca specialistul pediatru nu are pregatirea oncologica necesara practicarii oncopediatriei “imediat” dupa terminarea specialitatii de pediatrie. Pentru aceasta, sunt necesare cunostinte de oncologie generala, insusirea principiilor tratamentelor oncologice (chimioterapie, radioterapie, chirurgie oncologica), cunosterea patologiei de hematologie si oncologie pediatrica, a tratamentelor moderne la nivelul cerintelor actuale si mai ales practica in acest domeniu. Concluzionand cele spuse mai sus, oncologul medical nu are pregatirea de pediatrie necesara practicarii hematologiei si oncologiei pediatrice. Pediatrul nu are pregatirea oncologica necesara practicarii oncopediatriei. In prezent, conform normelor in vigoare, solutia ar fi specializarea in ambele specialitati. Aceasta varianta au imbratisat- o unii medici care practica oncopediatria in prezent. In ceea ce ma priveste, in momentul in care am avut oportunitatea de a practica oncologia pediatrica (in urma cu 20 de ani), aveam ca formare de baza Facultatea de Pediatrie (care in prezent nu mai exista) si specialitatea de pediatrie. Cunostintele dobandite pana atunci nu erau suficiente si aprofundarea cunostintelor de oncologie prin specialitatea de oncologie medicala mi-a oferit o viziune mai ampla asupra tratamentului multidisciplinar si o abordare cu competenta crescuta a patologiei oncopediatrice, in special in domeniul tumorilor solide, ce reprezinta 60% din patologia oncologica pediatrica. Nu aceasta este insa solutia de oferit tinerilor specialisti pe care dorim sa ii formam, astfel incat sa continue munca de pionierat in oncopediatria moderna pe care am facut-o in ultimii 20 de ani si carora sa le transmitem experienta acumulata pana in prezent. A face doua specialitati consecutiv, pediatrie si oncologie medicala, presupune o perioada de specializare de 10 ani (5 ani pentru fiecare specialitate), din care jumatate s-ar “pierde” pe efectuarea de stagii inutile practicii oncopediatriei, din ambele specialitati. Solutia este cea gasita deja de majoritatea tarilor din Europa prin recunoasterea de toate forurile stiintifice in drept a specialitatii de hematologie/ oncologie pediatrica. Au fost stabilite si criteriile obligatorii ale programului de specializare (curricula de pregatire teoretica si practica) pentru acreditarea europeana. In cadrul subspecialitatilor de ingrijire pediatrica tertiara, definite de Uniunea Europeana a Specialitatilor Medicale (European Union of Medical Specialists-UEMS), exista specialitatea de hematologie si oncologie pediatrica. Curricula de pregatire in aceasta specialitate a fost redactata de Comitetul de Educatie si Pregatire a Societatii Internationale de Oncologie Pediatrica – Europa (Education and Training Committee of the Société Internationale d’Oncologie Pédiatrique Europe – SIOPE) si de Societatea Europeana de Hematologie Pediatrica si Imunologie (European Society of Paediatric Haematology and Immunology – ESPHI). Aceasta a fost aprobata de Comisia Europeana de Pediatrie (European Board of Paediatrics – EBP) in decembrie 2000 si de Confederatia Societatilor Europene de Pediatrie (Confederation of European Societies of Paediatrics – CESP) care este departamentul de pediatrie al UEMS, in mai 2001. La 19 octombrie 2001, Uniunea Europeana a Specialitatilor Medicale (European Union of Medical Specialists – UEMS) a aprobat specialitatea de hematologie/ oncologie pediatrica si curricula europeana de pregatire. Hematologia si oncologia pediatrica sunt specialitati recunoscute ca o singura specialitate in multe tari din America de Nord, Australia, Asia, precum si in multe tari din Europa. In majoritatea centrelor specializate de asistenta medicala tertiara, specialistii in hematologie si oncologie pediatrica lucreaza ca o echipa, in stransa colaborare (mutual-cross-cover). In cele mai mari centre de oncologie exista specialisti cu interese profesionale si responsabilitati specifice (de exemplu, tulburari de coagulare, transplant medular, leucemie, tumori SNC, sarcoame etc.). Programul european de instruire in specialitatea de hematologie/ oncologie pediatrica este structurat modular, modulele continand cunostintele si abilitatile esentiale tuturor celor care se pregatesc pentru oncologie si hematologie pediatrica.

Locul oncopediatriei in specialitatile pediatrice. Programele de pregatire in specialitatile pediatrice, precum si evaluarea pregatirii in Europa au fost stabilite conform recomandarilor Consiliului European de Pediatrie (European Board of Paediatrics – EBP) caruia i s-a atribuit aceasta sarcina de Programul Central de Studii Europene (CESP – Central European Studies Program). Astfel au fost stabilite standardele pentru pregatirea in specialitatile pediatrice, inclusiv calitatea pregatirii, programa analitica si standardele minime pentru centrele de pregatire. A fost recunoscuta necesitatea de specializare suplimentara si diferita pentru practicarea anumitor specialitati pediatrice – printre care si hematologia/ oncologia pediatrica – fiind stabilite cu multa minutiozitate programele de pregatire pentru fiecare specialitate. Consiliul European de Pediatrie (European Board of Paediatrics – EB P) a stabilit urmatorul sistem de pregatire in specialitatile pediatrice:

A) Trunchiul comun – pregatire de 3 ani in specialitatea pediatrie, care serveste ca baza comuna si este necesara tuturor celorlalte programe particularizate de pregatire. Toti cursantii vor urma acesti 3 ani inainte de a trece la stadiul urmator al pregatirii. Dupa efectuarea celor 3 ani obligatorii, exista mai multe optiuni catre directii diferite si niveluri diferite de practica pediatrica:
B) Ingrijire pediatrica primara – program de 2-3 ani de formare a pediatrului generalist;
C) Ingrijire pediatrica secundara – program de 2-3 ani de formare a pediatrului cu/fara o anumita supraspecializare care lucreaza in spital;
D) Ingrijire pediatrica tertiara – program de 3 ani de formare a pediatrului cu supraspecializare intr-un domeniu, care isi desfasoara activitatea intr-un spital/clinica universitara desfasurand si activitate didactica;
E) Pediatrie sociala si comunitara, care poate face parte din ingrijirea pediatrica primara.

Pregatirea in oncopediatrie in Europa. Conform standardului european de pregatire in specialitatile pediatrice, a fost elaborat la nivel european programul de pregatire de 3 ani in specialitatea hematologie/oncologie pediatrica. Cursantii vor urma trunchiul comun (3 ani) de pregatire pediatrica de baza inainte de a incepe pregatirea pentru hematologie si oncologie pediatrica. Exceptional sunt acceptati cursanti care au absolvit 3 ani (pregatirea de baza) in specialitatea medicina interna si hematologie, dar acestia va trebui sa urmeze pregatirea de pediatrie de baza, precum si cea de hematologie si oncologie pediatrica. Structura programului de pregatire in specialitatea hematologie/oncologie pediatrica permite o pregatire diferentiata. Programul este structurat astfel incat sa recunoasca faptul ca la terminarea pregatirii specialistii europeni in hematologie si oncologie pediatrica nu au toti aceleasi responsabilitati. Dupa terminarea pregatirii, multi specialisti preiau ingrijirea copiilor cu orice tip de boala maligna. In centrele mari, unii hematologi/ oncologi pediatri se pot supraspecializa, de exemplu, in leucemii, neuro-oncologie sau transplant, in timp ce au, de asemenea, si alte responsabilitati in specialitate. Unii hematologi care se specializeaza in hematologie non-maligna sau in hemostaza nu ingrijesc pacienti cu malignitati. Hematologii si oncologii pediatri ingrijesc o gama larga de boli complexe, al caror diagnostic si ingrijire sunt deseori dificile, astfel incat calificarea in cadrul subspecialitatilor este in continua dezvoltare. Conform standardului european, toti specialistii de oncologie si hematologie pediatrica trebuie sa aiba o larga pregatire de baza, precum este subliniat in acest document. Durata minima de pregatire de specialitate in hematologie si oncologie pediatrica variaza intre 2 si 3 ani, in functie de tara. Este preconizat ca pentru fiecare stat membru al UE sa fie alcatuita o lista cu centrele, unitatile de pregatire, directorii de pregatire (tutori), lista care urmeaza a fi actualizata anual. Un centru trebuie sa primeasca acreditarea de pregatire si directorii de pregatire trebuie sa fi practicat hematologia si oncologia pediatrica cel putin 5 ani dupa terminarea pregatirii personale. Cand un modul de pregatire nu poate fi efectuat intr-un centru, trebuie predat (asigurat) in alta parte. Centrele vecine trebuie sa colaboreze pentru a asigura un program de pregatire complet. Acreditarea va fi data initial de corpul national de pregatire si ulterior de SIOPE si ESPHI. Speram ca demersurile Societatii Romane de Hemato-Oncologie Pediatrica sprijinite de comisiile de specialitate – Pediatrie si Oncologie – ale Ministerului Sanatatii Publice vor determina Centrul National de Perfectionare in Domeniul Sanitar sa recunoasca specialitatea de hematologie/oncologie pediatrica si in tara noastra conform standardului european.

Sfatul Medicului.ro

Sef lucrari Dr. Monica Dragomir. Spital: Institutul oncologic prof. dr. ALEXANDRU TRESTIOREAN (Bucuresti)

Adresa: Sos. Fundeni nr. 252, sector 2, cod 022338, Bucuresti. Telefon: 021.318.32.52. Program: NON-STOP. Specializari: Oncologie (clinica) (medic primar, dr. in stiinte medicale), Pediatrie (medic specialist)

Anunțuri

19 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Draga Isabellelorelai,ma bucur ca ai scris despre medici deosebiti.Trebuie sa stie ce importanti sunt pentru noi.
    O seara linistita.
    Gabi.
    ceva frumos,sper sa-ti placa.
    http://www.riversongs.com/cards/friendships.html

    g1b2i3

    13 Februarie 2009 at 23:28

  2. Conf. Dr. Monica Dragomir este cu adevarat un doctor adevarat. Printre prea putinii care fac cinste acestei meserii. Trestioreanu ar fi fost mandru sa lucreze cu ea. Felicitari Doamna Doctor pentru tot ce faceti!

    un biet platitor de CAS

    dasanti

    14 Februarie 2009 at 00:20

  3. Gabi, mulţumesc!
    Mi-a plăcut, mulţumesc.

    isabellelorelai

    14 Februarie 2009 at 09:26

  4. Dan,
    Ce facem? Rămânem doar bieţi plătitori de CAS sau mişcăm ceva?

    isabellelorelai

    14 Februarie 2009 at 09:27

  5. Ma bucur ca ti-a placut.Sunt multe acolo la fel de frumoase!
    Duminica placuta,Isabellelorelai!

    g1b2i3

    14 Februarie 2009 at 22:21

  6. […] postare anterioară am citat-o pe doamna conf. dr. Monica Dragomir: „In Romania lipsesc centrele de tratament specializate in oncopediatrie. In Romania, din pacate, […]

  7. […] V-am spus zilele trecute ca avem cateva cazuri pe sectie care au nevoie de ajutor. Nu au un cont deschis inca. Laurenţiu este internat la Institutul Oncologic Bucuresti, etaj 5, sectia de oncopediatrie – la dr. Monica Dragomir. […]

  8. […] Dr. Monica Dragomir. […]

  9. am citit despre doamna doctor dracomir monica .si eu sunt pacientul ei de 13 ani .si multumesc ca ma sprisinit in momente crele si bune ..ii multumesc cu aceasta ocazie ….MULTUMESC DOAMNA DOCTOR DRACOMIR MONICA

    rosu miluta

    20 Iunie 2009 at 17:55

  10. […] 28 iulie 2009. Pe Adelina am reuşit să o internăm la doamna Dr. Monica Dragomir – la IOB Fundeni, unde face radioterapie. Adelina este un copil tare bun şi cuminte. A […]

  11. […] 2008, Conf. Dr. Monica Dragomir a spus că această maladie nenorocită se poate vindeca. Cancerul la copii depistat la timp este […]

  12. […] Monica Dragomir, medicul lui oncolog, ar fi o rudă. Olga Cridland, directorul Asociaţiei P.A.V.E.L., la fel. […]

  13. II multumesc doamnei doctor Dragomir Monica pentru ca se ocupa de cazul de asemenea si Dnei DOCTOR Roxana Milcu le apreciez si le rescpect pentru munca pe care o fac..CANCERUL NU INSEAMNA CONDMNARE LA MOARTE…am vazut si am simtit asta curaj pentru toti cei care trec prin aceasta cumpana a vieti…

    adelina

    13 Septembrie 2009 at 21:01

    • Din pacate si doamna doctor Milcu Roxana s.a stins din viata suferind de aceeasi maladie

      madalina damian

      8 Octombrie 2013 at 22:28

  14. Si eu ii multumesc inca odata si aici pe net…pnt ca m`a ajust sa scap d o tumoara nenorocita!:)

    george

    5 Mai 2010 at 03:04

  15. datorita doamnei dr dracomir monica acum traiesc si am o familie

    rosu miluta

    8 Februarie 2011 at 16:11

  16. Monica Dragomir… într-adevăr o femeie foarte rece; ce pot spune, am fost pacientul ei dar acest fapt nu înseamnă că îi mulțumesc sau că sunt mulțumit de modul în care am fost tratat atât din punct de vedere al sănătății cât și psihologic. La început dădea impresia unei femei fermă, sigură de competențele dânsei. După unusprezece ședinte de chimioterapie totul părea că tratamentul și-a făcut efectele curative ( markerii tumorali erau în limite normale). După o perioadă parcursă de timp, apâruse la un control tomograf ceva nelalocul lui. Asigurându-mă că nu este nimic din simplul fapt că markerii sunt normali, ne-a întors acasă numai ca după 7 luni să urmeze o operație riscantă din simplul fapt ‘că totul este normal’ urmat de o altă vizită la ‘draga’ Monica pentru a primi tratamentul adecvat. Terminând tratamentul extrem de dificil de tolerat, iarăși ne-a confortat că voi fi bine de atunci în continuare.  Dar povestea nu se sfârșește aici; a urmat a doua recidivă după doi ani. Împreună cu familia ajunsesem la concluzia că Dragomir Monica nu este alegerea cea mai înțeleaptă având ca motiv o posibilă recidivă în scurt timp după urmarea tratamentului propus de dumneaei. Hotărârea luată a fost să plec în străinătate unde mi s-a spus pe fațâ că ‘nu vrei să locuiești în România dacă vrei să fi tratat de cancer’. Îi sugerez doamnei doctor, alături de colegii ei să își reevalueze cunoștințele în acest domeniu decât să-si asigure pacienții dânsei că sunt pe mâini bune, într-un final trăind cu speranțe care vor fi spulberate. Și toate aceastea grație doamnei ‘doctor’ Monica Dragomor. Cât de mârșav…

    Anonim

    14 Noiembrie 2011 at 04:51

  17. […] mare. Are o familie într-un spital – la I.O.B. – Institutul Oncologic Bucureşti, adică. Dr. Monica Dragomir, medicul lui oncolog, ar fi o rudă. Olga Cridland, directorul Asociaţiei P.A.V.E.L., la fel. […]

  18. TE ROG DIN TOATA INIMA SA SCRII SI DESPRE EL …… ESTE SOARELE DIN VIATA NOASTRA !!!!!DUMNEZEU A PUS MULT HAR …SI DRAGOSTE IN SUFELTUL LUI ……http://adevarul.ro/locale/ploiesti/nicolae-soare-doctorul-intra-mintea-ploiestenilor-1_50ad0f4a7c42d5a6638e0c0d/index.html

    gabriel constantinescu

    6 Martie 2014 at 23:52


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: