Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Ceva ce ne poate face ziua mai frumoasă

with 37 comments

earth-heart-in-space-500-gif

Pentru că săptămâna care a trecut a fost una super bună pentru blogul meu mă pregătisem să scriu despre asta. Am să amân puţin (sunt multe de povestit şi mai am de lucru). Partea frumoasă este că ce a început bine s-a terminat şi mai bine. Ceva mi-a făcut săptămâna şi mai frumoasă. Cineva mi-a făcut ziua mai frumoasă. Da, m-am bucurat. M-a „citit” atât de bine încât am senzaţia aceea de uşurare, ca atunci când ţi se ia o piatră de pe inimă. Cine vrea să înţeleagă, înţelege. Cine nu, nu. Nu este nicio supărare.

Focus Blog a scris despre blogul meu. Şi trebuie să recunosc că am rămas „mască”. Pentru că pe Focus Blog am văzut prezentări de super bloguri, bloggeri vechi cu mare notorietate şi multă influenţă. Spuma, cum se spune.

Mulţumesc frumos Focus Blog. În cazul în care cineva m-a propus: mulţumesc frumos.

lorelai2

Focus Blog. Isabellelorelai:

http://www.focusblog.ro/2009/02/isabellelorelai

Isabellelorelai spune despre blogul ei ca este unul amar si tacut.

De ce amar? Pentru ca ne deschide portile unei lumi intunecate si amenintatoare.

In fata unei amenintari trebuie sa facem o alegere aparent simpla: lupta sau fugi.

Cei mai multi dintre noi alegem sa fugim. Dar Isabelle a ales sa lupte, inclusiv pe blog. Cum? Scriind despre oameni obisnuiti care trec prin cele mai dificile momente din viata lor.

In felul asta incearca sa ajute. Primul pas este desigur sa ne atraga atentia asupra acestor cazuri, sa nu ne lase sa ne ascundem in spatele propriilor noastre probleme. Daca analizam putin reactiile create de posturile Isabellei, putem considera initiativa ei un succes. Asta pentru ca intr-un interval de aproximativ opt luni, 99 din posturile ei au devenit meme. In ce masura constientizarea modifica atitudini si se traduce in comportamente concrete, asta doar Isabelle ar putea sa aprecieze. Ce pot eu sa apreciez este ca vocea ei, si prin urmare a oamenilor despre care scrie, se face auzita.

Blogul Isabellei nu este cu siguranta o lectura usoara, daca ne raportam doar la povestile triste pe care le putem citi acolo. Pe de alta parte, Isabelle ne ofera certitudinea ca exista oameni preocupati de binele celor din jur. Si asta ne poate face ziua mai frumoasa.


Focus Blog

http://www.focusblog.ro

De ce tăcut? Aici am să completez eu: este tăcut pentru că puţini se încumetă să lase un comentariu pe blogul meu. Îi înţeleg pe cei care nu o fac. Pe cei normali, evident. Comentariile nepotrivite le şterg, recunosc.

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

7 Februarie 2009 la 22:17

Publicat în opinii, parere, viata

Tagged with , , ,

37 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Frumos, foarte frumos. Uite ca eu am lasat un comentariu. 🙂

    satmareanu

    7 Februarie 2009 at 23:08

  2. De prima data cand am intrat pe acest blog aveam senzatia ca `e viu` iar la fiecare cautare pe Google a cuvantului leucemie imi aparea pagina cu blogul tau Isabelle,si inca de mai multe ori. Esti singura persoana care mi-a raspuns la sutele de mesaje trimise, si cred ca sti ca nu exagerez spunand acestea. Am trimis mesaje la toate fundatiile si organizatiile imposibile si posibile din Romania doar tu mi-ai raspuns. Iti multumsc din nou ! Ma bucur nespus de mult sa te cunosc virtual, regret insa ca nu te-am cunoscut mai repede, si pot sa zic ca abia astept sa te cunosc real.
    Esti un Om deosebit cum inca sigur nu am mai intalnit!

    Sa-ti dea Dumnezeu putere si intelepciune sa poti sa faci tot ceea ce faci macar cat ai facut pana acum, daca nu chiar mai mult, pentru toti cei care au nevoie de ajutor.

    Toata admiratia mea Isabelle !

    PS: scuza-ma ca nu ma prea pricep la cuvinte pastilele sunt specialitatea mea 🙂

    Simona

    8 Februarie 2009 at 00:17

  3. In acele momente de grea incercare pentru mine, dupa ce o pierdusem pe Ancuta, ai fost stalpul meu de sprinjin.
    Iti multumesc din nou Isabelle ! 🙂

    Simona

    8 Februarie 2009 at 00:22

    • Simona,
      Te-ai gândit tu vreo secundă că la rândul tău vei fi sprijin pentru Andrada?
      Nu toţi oameni învaţă din necazurile lor. Eu am învăţat, tu ai învăţat.
      Iar durerea trebuie înfruntată în faţă.
      Iar ajutorul vine de unde te aştepţi mai puţin.
      E bine să te pricepi la pasile 😀

      isabellelorelai

      8 Februarie 2009 at 09:47

  4. Buno ma bucur pentru tine;
    O duminica frumoasa si numai bine.
    Doamne ajuta!

  5. Isabelle ai perfecta dreptate !

    Simona

    8 Februarie 2009 at 10:17

  6. Isabelle, am un caz al unei fetite. Este bolnava, i s-a pus un diagnostic, au gasit si o clinica la Chisinau dar clinica nu vrea sa o primeasca. De ce? Ma depaseste. Se numeste Emma. 😦
    Parintii nu stiu incotro s-o ia. Micuta are nevoie de o clinica, una care sa se ocupe cazul ei. Oooooooooooffff.
    Te rog, lasa-mi pe mail nr tau de tel. Mi s-a stricat tel si am pierdut toata agenda. Te pup.

    suchardine

    8 Februarie 2009 at 10:23

  7. La articole umanitare, ce comentarii să laşi? Ori ai cu ce (să faci ceva), ori te rezumi să iei la cunoştinţă…

    Vania

    8 Februarie 2009 at 13:13

  8. Felicitari!!! 🙂

    SMINCHY

    8 Februarie 2009 at 14:26

  9. Dap. Ti-am scris!

    SMINCHY

    8 Februarie 2009 at 14:50

  10. Subscriu la ce zice dl. Vania. Cred ca-s multi oameni care citesc si sustin actiunile de pe blog , fara sa lase comment’uri; ca altfel cum s-ar explica faptul ca multe cazuri se rezolva? :-?? Felicitari, Isabelle!

    ioana

    8 Februarie 2009 at 15:39

  11. Placerea a fost de partea noastra, Isabelle. Mult succes in continuare!

    Ina

    8 Februarie 2009 at 17:33

  12. 😆 mă bucur pentru tine şi noi toţi
    am avut dreptate şi sunt sigură că-i doar începutul
    sămînţa-i sădită … trebuie udată … lumina-i de la Dumnezeu şi drumul lung
    Doamne-ajută

    CELLA

    8 Februarie 2009 at 17:35

  13. Pai sosise timpul sa ti se intample chestia asta. Ma bucur pentru tine, Isa.
    Eu am fost astazi din nou la Budimex, la Stefanel, dar au fost trimisi acasa pentru trei zile, se intoarce maine pt.citostatice. Maine voi fi acolo.M-am organizat, impreuna cu oprietena , i-am luat cateva lucruri utile( pampers, servetele umede,borcanele cu mancare,fructe, compot). Voi avea grija de el, ma are de facut multe drumuri la Budimez ! Sa-l ajute Dumnezeu !

    zinca beiu

    8 Februarie 2009 at 20:05

    • Zinca, mulţumesc.
      Mulţumesc şi pentru Ştefănel. Pe 15 februarie este Ziua Copilului cu Cancer. Pe 14, cu doamna Olga şi voluntarii PAVEL încercăm să ducem câte un pacheţel la copii, inclusiv la Budimex.
      Mulţumesc mult-mult Zinca, mulţumesc 😀

      isabellelorelai

      8 Februarie 2009 at 21:18

  14. Un blog tacut, cred eu, e puternic, inseamna ca nu are nevoie de vorbe pentru ca exista faptele. Tu esti dintre acele persoane rare despre care romanul spune: tace si face”.
    Mult succes in toate! Tu esti UN OM DE OMENIE.

    Luminita

    9 Februarie 2009 at 08:41

  15. Stii cum am ajuns sa scriu? Am mai fost aici in vizita, dar am tacut. Din moment ce nu am putut ajuta, nu avea rost sa vorbesc. Dar pentru ca sa stii ca lumea te sprijina si cu gandul, am scris. Azi am ajuns la tine cautand referinte despre Blaga, cel care spunea „sa nu strivim corola de minuni a lumii” cu prea multe vorbe.
    O zi frumoasa, Lorelai, cu multe impliniri !

    Luminita

    9 Februarie 2009 at 08:44

    • Luminiţa, mulţumesc.
      Mi-am adus acum aminte de două comentarii. Scurte: „Aveţi codul SWIFT? Că suntem din străinătate”; „Puneţi pe blog şi codul acesta (..) să poată dona oamenii online”. Eu am credinţa că dacă măcar unul dintr-o mie, o mie două sute de oameni care intră zilnic pe blogul meu ajută cu ceva, înseamnă că nu este inutil. Cu siguranţă înţelegi ce vreau să spun. Mulţi ajută cu o rugăciune. Şi asta contează foarte mult. Un gând bun şi o vorbă bună fac lumea mai frumoasă.
      O zi frumoasă şi ţie, Lumi.
      P.S. Secretul este următorul: eu nu vreau cuvinte pentru mine, eu chiar sunt o persoană tăcută de felul meu. Eu vreau o vorbă bună de încurajare pentru oamenii despre care scriu şi care citesc pe blogul meu despre ei. Pentru părinţii copiilor, disperaţi că nu îi vede şi aude nimeni. O încurajare pentru ei. Să fie învăţaţi unde trebuie să apeleze, să înveţe să se informeze, să îşi cunoască drepturile. Atât.

      isabellelorelai

      9 Februarie 2009 at 12:46

  16. uite cum apar minunile care ne dau putere sa mergem mai departe si sa zambim larg! 🙂

    si tu care te temeai ca nu esti auzita :)!

    http://ladyallia.blogspot.com/2009/02/focus-blog-si-popasul-sau-frumos.html

    aici…desi ma repet poate este ceea ce tu deja stii draga mea! 🙂

    Lady Allia

    9 Februarie 2009 at 16:56

    • Sandrina,
      Tu ştii că nu pentru mine mă temeam, că eu sunt doar un recipient de strâns necazuri şi de dat apoi mai departe. Pentru oamenii ăştia amărâţi, pe care parcă nu îi vede şi nu îi aude îmi părea rău.
      Mulţumesc frumos Sandrina.
      Adevărul este că nici eu nu puteam spune mai bine ce a spus Ina. Evident că am votat articolul cu 5 steluţe 😀

      isabellelorelai

      10 Februarie 2009 at 00:47

  17. Isaaa 🙂 cred ca bulkul tau ma iubeste! 😀
    am pus link si cred ca a socotit ca e spam…

    Lady Allia

    10 Februarie 2009 at 00:42

    • Sandrina,
      Era ok, la comentarii, am luat la rând, articol cu articol. Aşa că te iubesc commenturile 😀

      isabellelorelai

      10 Februarie 2009 at 00:49

  18. 🙂 iupiiii! eu credeam ca deja sunt prea pline de mine…commenturile :D!

    Isa…tu esti un om foarte bun si generos! Poate prea bun si prea generos! STIU ca nu te temeai pentru tine si stiu cat de mic mi-a fost sufletul cand te-am citit ca te-ai simtit mica si fara importanta (referitor la ceea ce faci pe blog). M-am simtit mica pentru ca deja stiu ca orice ti-am i spus eu sau oricine altcineva te-ar fi alinat putin, dar tu esti omul faptelor concrete!
    Nici nu stii cat m-am bucurat cand eforturile tale s-au concretizat la Dorin!!!
    ASTA inainte poate de orice ti-a demosntrat aunci faptul ca blogul tau amar EXISTA si este VIU…mult mai multi decat ai crede ii aud inima, respiratia si ii simt durerile!

    Tu iubita…mai mult decat oricine nu vei fi NICIODATA neinsemnata in ceea ce faci tu prin intermediul acestui blog!

    Azi o sa iti trimit un mail…nu am prea avut vreme si nici nu stiu cum sa scriu ceea ce inseamna acum momentele acestea – reusesc eu cumva insa pentru ca ii scriu unei prietene dragi :).

    Lady Allia

    10 Februarie 2009 at 13:56

    • Sandrina, ţi-am trimis un mail acum vreo 5 zile. Unde o fi ajuns el?
      P.S. Nici eu nu am primit mail de la tine.

      isabellelorelai

      11 Februarie 2009 at 00:19

  19. Ceea ce faceti voi aici e minunat. Incerc sa aduc si eu o floare pentru aceasta primavara a simtirii, a omeniei, a luptei imptriva indiferentei.Incerc sa aduc samanta acestei flori in sufletele elevilor mei, in sufletele parintilor lor!

    Camelia

    21 Februarie 2009 at 00:03

    • Mulţumesc, Camelia.
      Eşti profesor? Învăţător?
      Copiii sunt minunaţi, am câteva exemple de acţiuni ale copiilor, de-ţi stă inima în loc.

      isabellelorelai

      21 Februarie 2009 at 01:18

  20. BUNA ISABELLELORELAI!!! NU INTELEG DE UNDE ACEST NUME PENTRU ACEST BLOG? ESTE UNUL BUN SI INTERESANT.AM AVUT CE SA CITESC SI MI-A PLACUT MULT.AI LUCRURI FOARTE INTERESANTE DE CITIT SI DE BAGAT LA CAP ASA CA SCHIMBA NUMELE BLOGULUI :)).MULTA BAFTA.

    ramona

    27 Martie 2011 at 10:48


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: