Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Oamenii simpli şi normali despre care nu vorbeşte nimeni. Cosmina Simiean şi ai ei

with 4 comments

Cosmina Simiean

Nu este uşor să petreci Noaptea Sfântă la adăpost, printre oamenii străzii, în loc să desfaci cadouri frumos împachetate sub bradul personal.

Nu este uşor să te smulgi din sânul familiei de la masa de Crăciun pentru a da fuga să deschizi adăpostul.

Am cârcotit şi am bombănit toată ziua pe 24 decembrie, cu gândul la seara lungă pe care aveam să o petrec la adăpost pentru a mă asigura că totul se desfăşoară normal şi fără incidente. Am detestat momentul în care a trebuit să mă urnesc de la birou spre adăpost în loc să merg acasă, la bradul meu, la cadourile mele şi la familia mea.

Cu toate aceste bombăneli trebuie să mărturisesc, însă, că a fost cu adevărat, poate, primul Crăciun veritabil din viaţa mea.

Dacă spiritul Crăciunului înseamnă să dăruieşti şi să împarţi bucurie celor care au mai multă nevoie de ea, eu una mi-am primit lecţia!

Bucuria celor care împodobeau bradul, sfiiciunea cu care mângâiau podoabele şi pacea sufletească cu care ascultau colindele, apropierea celor năpăstuiţi m-au făcut să simt că asta înseamnă Crăciunul. Pe lângă toate astea, cadourile mele frumos împachetate şi conţinând lucruri deosebite pe care tot anul mi le-am dorit, şi pe care le-am deschis târziu în noapte… parcă nu au mai avut acelaşi farmec.

Şi ai ei:

– Doamna Nina, secretara noastră, care îi numeşte plastic pe homleşi „omuleţi” şi care le-a copt checuri şi le-a cumpărat, din banii ei, omuleţilor mănuşi, căciuli şi fulare. Ieftine, din Europa, la 30 de mii setul, „ca să le fie măcar un pic cald”;

Iolanda, care de Ajun i-a ajutat pe omuleţi să împodobească primul brad de Crăciun după ani buni şi care i-a îmbrăţişat pe toţi, ştergându-le lacrimile provocate de colindele triste ale lui Hruşcă care vorbeau despre „Acasă”;

Elena, de la „personal”, care şi-a sacrificat Ajunul pentru a împărţi mâncarea omuleţilor şi pentru a face formalităţile de primire;

Mihai, idealistul Direcţiei, care de Crăciun, la ora 4 după amiaza mă suna nerăbdător „Nu mergem la adăpost, că e târziu?”;

Ştefan şi Victor care au primit Naşterea Domnului patrulând printre containere ca totul să fie ok;

– Şi nu în ultimul rând, Iuliana, colega a cărei vitalitate, organizare şi spirit practic menţin ordinea în adăpost, „Mama Iuliana” cum o numesc beneficiarii, care nu a ezitat să încuie copiii proprii în casă, în aşteptarea lui Moş Crăciun, pentru a participa la bradul de la adăpost;

Colegii mei din direcţie, care au ajutat fiecare cum au putut pentru a le oferi măcar un dar simbolic oamenilor pe care Moş Crăciun i-a uitat de tot: o portocală sau o ciocolată, la alegere… am cumpărat 10 kilograme de portocale şi 35 de ciocolate în valoare de 200 RON şi am oferit fiecătuia câte ceva. Nici nu vă puteţi închipui bucuria oamenilor străzii care primeau o portocală lângă bradul împodobit de ei…

Crăciun printre oamenii străzii – aici.

craciunoameniistraziiNu este momentul lecţiilor de morală sau al reproşurilor, însă îmi permit să îi îndemn pe toţi cei care pretind înţelegere şi compasiune pentru problemele lor personale, sau apreciere pentru calităţile de profesionişti în asistenţă socială sau administraţie, să petreacă o seară de primire la adăpostul celor fără casă, familie sau dragoste. Ne găsesc în fiecare seară, începând cu ora 17.00, la adăpostul din str. Dr. Leonte Anastasievici nr. 2-4, lângă Spitalul Municipal din Bucureşti. Cosmina Simiean, Director general, Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti.

http://asistentasocialabucuresti.wordpress.com

Din lumea celor fara casa” – proiectul pilot de urgenta destinat protectiei persoanelor adulte fara adapost: Adapostul pentru oamenii strazii din strada Dr. Leonte Anastasievici, nr.2-4, sector 5, langa Spitalul Municipal.

Directia Generala de Asistenta Sociala a Municipiului Bucuresti. Sediul DGASMB: strada Academiei, nr.3-5, etj. 1, cam.12. Director general Cosmina Simiean.

– sunt 14 containere de tip organizare de santier in care sunt cazate in fiecare seara 80 de persoane care altfel ar muri de frig pe strada, in parcuri sau in gari.

– in adapost sunt dusuri, toalete si oamenilor strazii li se ofera doua mese, dimineata si seara.

– admiterea beneficiarilor se face intre 19 si 22.

– locatia containerelor este la 600 de metri de camera de garda a Spitalului; drumul ambulantelor nu trece pe langa ele.

Primăria Capitalei/Consiliul General al Municipiului Bucureşti – Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti.

http://www.dgas.ro

P.S. Şi revelionul tot acolo l-au făcut.

Amplasarea containerelor lângă Spitalul Municipal a constituit pentru o parte a presei un motiv de mic scandal dâmboviţean (aici, aici şi aici). Între timp unii şi-au revenit (aici).

După ce câţiva junalişti au petrecut ajunul Crăciunului la adăpost şi au văzut că totul este ok, că există oameni care îşi fac datoria de oameni, nu de angajaţi la stat, după ce au văzut realitatea tristă a vieţii unor oameni loviţi de soartă… nu au mai scris nimic. Nasol. Nu era nimic de scandal.

Poveşti cu oamenii din stradă. Centre sociale şi adăposturi pentru oamenii străzii.

P.P.S. Pentru jurnaliştii interesaţi de problema copiilor cu autism:

Un nou centru pentru copiii autişti. Cosmina Simiean, 28 octombrie 2008:

„Buna ziua! Profit de articolul dumneavoastra pentru a va atrage atentia asupra infiintarii unui nou centru pentru copii cu autism si tulburari de spectru autism din Bucuresti. Noutatea acestui centru consta in faptul ca el se va adresa copiilor/adolescentilor cu autism sau tulburari de spectru autism cu varste cuprinse intre 14-18 ani, adica exact segmentul de varsta neacoperit in acest moment de servicii. In principal, scopul proiectului este de a-i invata pe copii deprinderile unei vieti independente. Proiectul este finantat prin Phare. Cosmina Simiean. Director general Directia Generala de Asistenta Sociala”. Forum Autism.

Contact: aici.

Anunțuri

4 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. e greu sa-i privesti. e greu sa treci pe langa ei si sa le vezi privirile la unii.
    imi amintesc de un batran cersetor de la oradea. cersetorul meu cantaret cum ii spuneam eu. il daduse copii afara din casa, dar el tot ii iubea si … cateodata de craciun mergea si le lasa acte un cadou pe pragul caselor (la fiecare copil de-al lui). niciodata nu am stiut cum il cheama, dar stateam langa el si il ascultam in timp ce ne mancam sandviciurile (mereu ii duceam mancare).
    intr-o zi batranul meu nu a mai aparut. Doamne ce am mai plans!
    murise intr-o seara de iarna sub conductele de apa calda. nu de frig. de batranete si oboseala de viata. pana l-au gasit il ciugulisera sobolanii.
    am auzit insa ca macar la moartea lui i-au venit copiii si l-au ingropat omeneste. nu am stiut decat la mult timp dupa. intamplator.
    mi-e dor d eel si acum. era un om bland, frumos si avea un glas ingeresc!
    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

    am mai cunoscut doua mogaldete mici. o fetita si un baietel. nici unul nu cerseau. spuneau doar: „pot sa spal vitrina pentru un ban tanti?”. i-am auzit intamplator cand au intrebat o vanzatoare. plangacioasa cum sunt am izbucnit pe loc. le-am cumparat niste hainute de la second-hand, i-am dus acasa si le-am dat mancare, jucarii…- parca acum ii vad!!!
    „locuiau” intr-o scara de bloc si munceau pe unde puteau, dar erau atat de mici…
    lui ii spuneam Frumosul, iar ei Printesa. asa ii spun si azi ei. el a plecat. nu stiu unde. sper doar sa fie bine si sa-l revad intr-o zi.

    Printesa intr-o zi…(avea 13 ani atunci) statea cu o papusa in brate si ii canta. am intrebat-o: ce faci? mi-a raspuns: ii cant si o alint cum mi-ar fi placut sa mi se cante si mie. mi-ar placea sa am copii intr-o zi.

    atunci am inteles ca e ziua in care sa ii vorbesc de la mama la copil :). i-am explicat si mi-a raspuns: aaa! nu iti face griji tanti meu drag eu nu las barbatii sa isi bata joc de mine ca si alte fete. stiu ca daca isi bat joc o sa ma doara si o sa sufar si mai mult.

    uite asa ai de invatat de la copii…
    am imbratisat-o si i-am adus toate papusile mele de acasa. eu nu aveam nevoie de ele, dar ea da. a stralucit! pret de o clipa cred ca a uitat cu desavarsire cat suferea!
    zambea mereu cand ma vedea! mereu!
    intr-o iarna insa cand am mers la facultate era trista. eu o tot intrebam de ce, dar ea nu mi-a raspuns. i-am dat bani, mancare, dar ea nu zambea.
    m-a durut tare.
    in statia de autobus m-am tot gandit „de ce?” si o priveam. apoi…mi-am dat seama. nu zambea pentru ca nu putea.
    avea un palton lung si larg, rupt, cizme vai de ele, niste ciorapi de lana si aminile erau vinete de frig.
    m-am intors si i-am dat manusile si fularul. mi-a zambit!

    nu…oamenii strazii nu sunt oameni singuri decat daca noi ii lasam sa ramana asa.
    eu cand merg la parinti in oradea mereu imi doresc sa imi revad Printesa. e frumoasa. ma striga mereu cat o tin plamanii: tanti meu drag! tanti meu drag!

    ei dormeau i-am crescut oarecum, pentru ca in fiecare zi le duceam mancare

    Lady Allia

    11 Ianuarie 2009 at 00:04

    • Sandrina, dacă toţi oamenii ar înţelege că unii se nasc mai puţin înzestraţi şi că trebuiesc ajutaţi, ce bine ar fi. Majoritatea îi judecă.

      isabellelorelai

      11 Ianuarie 2009 at 11:13

  2. […] Mesajul de ajutor pentru Marius şi Ionuţ l-am primit de la Serviciul anchete sociale, ajutor social, persoane adulte fără adăpost din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti. […]

  3. nu sunt multumit de raspunsul cu nr. brp/vr/ 4539/19.08.2010 din partea dumneavoastra ca director general al dgas-mb

    gheorghe valeriu

    5 Septembrie 2010 at 23:54


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: