Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Oameni de onoare I

with 23 comments

Dan Andrei Sântimbreanu – Dasanti

dan

http://dansantimbreanu.wordpress.com

Dan a aflat că este bolnav în 2007, pe 6 decembrie. Neurinom acustic. Şi-a făcut un blog pe 21 decembrie 2007. Între timp, în 2008, a fost operat, acum este ok. O parte din banii necesari operaţiei efectuate la INI Hanovra au fost strânşi cu ajutorul celor care i-au citit pe blogul. Dan nu şi-a şters blogul. Mai mult decât atât, Dan strânge informaţii pe care le postează pe blog, în folosul celor care află că sunt bolnavi şi nu găsesc soluţii. Plus de asta îi ajută pe toţi cei care apelează la el, nu doar cu sfaturi. Dan îi contactează, îi ajută cu bani, găseşte soluţii, le intermediază legătura cu medicii străini, le face programări pentru operaţii, face campanii pentru donaţii. Dacă stau să mă gândesc bine, la câţi oameni a ajutat, a întors deja ceea ce primit atunci când era bolnav. Din punctul meu de vedere, Dan reprezintă cu adevărat spiritul „Dă mai departe”. El nu este jurnalist, medic sau şef de fundaţie -nu are venituri din aceste profesii, nu din asta trăieşte. Dan este un om obişnuit care întoarce societăţii ceea ce a primit. Dan Andrei Sântimbreanu este un Om de onoare.


Mariela Popovici

http://mariela71.wordpress.com

anamariataicutoiuAna Maria

Mariela este mama Anei-Maria. După ce copilul a fost operat de adenom hipofizar la INI Hanovra, Mariela a făcut un blog pe care postează cazuri umanitate. Îi îndrumă pe cei care sunt bolnavi şi strânge bani de la prieteni pentru a-i ajuta. În spiritul „10 lei lângă 10 lei fac minuni” – aşa Mariela „Dă mai departe”. Mariela este un om obişnuit, mama încercată a unui copil. Mariela Popovici este un Om de onoare.


Familia şi prietenii lui George

George Ospir a murit, din păcate. Pe 5 august 2008, după multe operaţii chinuitoare. Familia şi prietenii lui George, însă, nu au şters blogul. Oameni de onoare.

Ce suntem noi, fratele meu? Suntem o palpaire iluzorie a unei dorinte suferinde, o licarire fantomatica si fosforescenta a timpului nemuritor, a scurtimii de zi obsedate de eternitatea pamantului. Suntem o rostire inexprimabila, o foame de nesaturat, o sete de nepotolit, o pofta care ne arde carnea, ne indurereaza maruntaiele si ne sfasie inimile in doua. Suntem o zvarcolire a pasiunii, o momentana flacara de iubire si extaz, un izvor de sange viu si de agonie, un strigat pierdut, o muzica de durere si de bucurie, o cursa de ceasuri scurte si vii, o soapta demonica a unei amintiri neintrerupte. Suntem amagitii timpului. Ce suntem noi, fratele meu? Suntem fiii Tatalui nostru, al carui chip nu l-am vazut niciodata, suntem fiii Tatalui nostru, a carui voce nu am auzit-o niciodata, suntem fiii Tatalui nostru, catre care am strigat pentru putere si mangaiere in agonia noastra, suntem fiii Tatalui nostru, a carui viata ca si a noastra a fost traita…suntem fiii Tatalui nostru, singurul caruia Ii putem spune strania, neagra povara a inimilor noastre, suntem fiii Tatalui nostru si vom cauta umbra pasilor Lui toata viata noastra. Da, suntem fiii Tatalui nostru si sufletele noastre nu vor gasi odihna pana nu-I vor vedea chipul; iar cand i-L vom vedea, va trebui sa citim pe chipul acela impacarea si iertarea. Familia Ospir multumeste tuturor celor care au fost alaturi de ei si de  George pe parcursul acestor luni de grea suferinta si lupta pentru viata. Ne-am mangaiat cu gandul dumneavoastra cel bun, am luptat si a-ti luptat alaturi de noi prin sprijinul moral si financiar de care am avut atata nevoie si pe care l-am primit cu atata dragoste. Toate acestea nu pot decat sa ne aline suferinta, sa ne smereasca in fata dumneavoastra si sa va purtam in inimi o recunostinta ce va dainui mereu alaturi de imaginea lui George. Dumnezeu sa va primeasca fapta cea buna, sa va ocroteasca cu bunatatea Lui si sa va mangaie cu iubirea cea vesnica. – 6 septembrie 2008.

sebastianospirSebastian, copilaşul lui George

http://georgeospir.wordpress.com

.

Anunțuri

23 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Te felicit pentru ca ne vorbesti despre acesti oameni de onoare.Le multumesc si eu ca exista si ca ajuta pe cei care au nevoie de ajutor.
    Le doresc multa sanatate si fericire!

    g1b2i3

    5 Ianuarie 2009 at 15:40

  2. Multumesc Isa! Sper ca acest blog al meu sa nu ramana fara ecou si sa ajute cu adevarat!

    D

    dasanti

    5 Ianuarie 2009 at 17:01

    • Dan, păi mie mi se pare că ajută. Ei, blogul… 😀 Păi, ce, blogul „merge” singur?

      isabellelorelai

      5 Ianuarie 2009 at 17:10

  3. E bine ca ni se mai aduce aminte,din cand in cand, ca exista oameni de onoare,OAMENI. Sa nu uitam acest lucru.

    zinca beiu

    5 Ianuarie 2009 at 22:12

  4. Foarte frumos faptul ca intotdeauna stii sa ne arati ce oameni frumosi avem alaturi de noi si cat de important este ca sa nu iti pierzi niciodata spiritul si sa ramai un om integru, sanatos sufleteste si minunat indiferent in ce pozitie se afla sufletul: in genunchi, in pumni, fericit…

    Le multumesc tuturor acestor oameni ca exista atat de frumos si impart si altora din ceea ce sunt ei, iar lui Dan cu precadere deoarece pe el oarecum il si „cunosc” atat cat ne permite internetul sa o facem.
    Un om deosebit care sufera si se neindreptateste si isi doreste posibilul si imposibilul pentru fiecare suflet pe care il reprezinta… – cred ca avem foarte multe de invatat de la el.

    Cum am spus…am zis cateva vorbe despre el, pentru ca pe el il cunosc oarecum.

    Lady Allia

    6 Ianuarie 2009 at 09:49

    • Sandrina, mulţumesc. Nu-i aşa că ai vrea să fie mai mulţi? Ştii câte exemple negative am? Mamă… Chestie de caracter.

      isabellelorelai

      6 Ianuarie 2009 at 10:42

  5. As vrea, dar cred ca fara sa vreau am invatat sa iau viata asa cum este si sa ma bucur de ceea ce am.
    Exemplele negative…intodeauna vor fi mai multe, pentru ca este mult mai usor sa ignori, sa nu vrei sa vezi, sa nu vrei sa simti, sa nu vrei sa ai bun simt, sa fi arogant, sa…uiti!

    Lasa-le pe cele pozitive Isa, iar cele rele…sa nu le uitam ci sa ne fie repere pentru noi – sa invatam din ele sa fim mai buni!

    Dar…tu Isa?
    Tu cum esti?
    Eu consider ca de la tine oamenii ar trebui sa invete sa se autodepaseasca, sa fie remarcabili, sa fie buni, corecti, frumosi…
    Isa…tu nu esti om! Tu esti un om al oamenilor, un inger fara aripi care asa cum am mai spus si-a imprumutat penele tutror celor necajiti pana ei nu i-a mai ramas nimic si si asa…inaintezi frumos ca o minune de suflet!

    Deci…Isabelle Lorelai este de asemenea un om cu adevarat de MARE ONOARE!

    Lady Allia

    6 Ianuarie 2009 at 14:35

    • Sandrina, ba e bine să le vezi.
      Deci, Sandrina, eu se pare că sunt un fel de… nimic. Tocmai mi-a demonstrat cineva asta. Nu mă aşteptam şi cred că sunt tristă. Dar îmi trece repede.

      isabellelorelai

      7 Ianuarie 2009 at 09:51

  6. Isabelle Marquez spunea asa:

    „Poate ca pentru lume esti doar o singura persoana, dar pentru o anumita persoana esti întreaga lume.”

    eu spun ca nu conteaza in lume ce insemni pentru anumite persoane ci pentru cei care te-ar urma oriunde „pana la capatul lumii”!

    Eu, Sandrina-Ramona Ilie, declar pe propria raspundere a sufletului ca nesilita si de buna voie am sa urmez acest suflet de femeie pana la capatul capatului, oriunde si oricand, in genunchi, pe coate, posibil sau imposibil pentru ca in ceea ce ma priveste, Isabelle este un om bun si un prieten remarcabil!

    Isa…tu nu esti un nimic, cum poti sa spui asa ceva?
    Oare poate un om sa te faca sa te simti asa, in timp ce altii te iubesc din suflet si te-ar urma oriunde?

    Isa…am mai spus-o si altor persoane: nimeni, niciodata nu are dreptul sa te faca sa te simtit un nimic, iar tu ar trebui sa stii mai bine ca oricine ca esti o persoana speciala care a facut mult bine si a adus multa speranta acolo unde nici speranta nu mai stia sa existe! Daca tu stii ce fel de om esti nu permite nimanui sa te faca sa te simti altfel, pentru ca nu e asa: tu Isabelle esti un om deosebit, bun si frumos!

    Sper sa iti treaca repede, pentru ca defapt nimeni nu poate sa demonstreze ca esti un nimic chiar daca s-ar chinui!!!

    Lady Allia

    7 Ianuarie 2009 at 10:08

    • Sandrina, da’ repede mai scrii 😀
      Eşti tu drăguţă. Trebuie să ştii că am şi eu răutăţi, dar vin din instinctul de autoapărare.
      Mai mulţi oameni, Sandrina, nu doar unul. Îţi povestesc eu altă dată.

      isabellelorelai

      7 Ianuarie 2009 at 10:14

  7. Pot si mai repede :D!Vrei, vrei? vrei? 😀 :)))
    Nu am spus niciodata ca esti perfecta! Nici nu mi-ar place sa fi perfecta sau sa cunosc pe cineva perfect. Perfectiunea e dezolanta si ar duce la stagnarea sufleteasca.
    ma bucur ca esti cum esti! Ca ai izbucniri, rautati, bunatati, apasari! Asta dovedeste a „n” oara ca esti iremediabil OM si ai trairi!

    Isa…tu sa fi sanatoasa. Ei…vor trece.Vor aparea din cand in cand pret de o amintire amara, dar vor disparea.

    🙂

    Trebuie sa punem un chat instant pe blogul tau :). Merge mai repede :)))))).
    Nu-i asa ca sunt fara speranta? :))))):D

    Lady Allia

    7 Ianuarie 2009 at 10:30

    • Nu! 😀 Viteza asta mă omoară 😀
      Îmi aduci aminte de chestia aia „Doamnă, sunt perfect!” 😀 A fost un citat.
      Chat??? Adică să „vorbeşti” doar tu? 😀 Nuuuuuuuu… 😀

      isabellelorelai

      7 Ianuarie 2009 at 10:59

  8. Isa… stiu ce simti om bun! Insa nu uita un lucru… rasplata vine dupa… Nimeni nu o sa te rasplateasca pentru eforturile tale si crede-ma ca nici nu ti-ai dori asta chit ca e vorba de o urare, de o mangaiere, de un simplu „ce mai faci?”. Dumnezeu ne va incalzi inimile si tu sigur meriti asta pentru tot ceea ce faci.

    Referitor la mine, eram un om de onoare si inainte sa incep campania asta de informare si ajutorare. E drept ca am inceput-o pentru mine fortat de imprejurimi si nu altruist pentru alt caz. Vedeam nenorociri si ziceam Doamne Fereste insa nu incercam sa schimb ceva, sa dau un telefon, sa incurajez…

    Pana nu simti pe pielea ta nu ai cum sa intelegi. Si eu ma cnsider un nimic. Uneori am atatea ganduri negre in cap incat vad totul in negru si vreau sa estompez toate culorile din viata mea. Si pe mine m-au dezamagit multi… dar nu imi pare rau si nu imi va parea rau niciodata.

    In fine… Dumnezeu sa fie cu tine, om bun!

    dasanti

    11 Ianuarie 2009 at 03:16

    • Dănuţ, văd că ai combinat postarea cu anumite comentarii 😀
      Să ne înţelegem: eu nu aştept nicio răsplată.
      M-am săturat să şterg comentarii de genul „ai văzut că X şi-a şters blogul după ce şi-a rezolvat problema?”; „nu vedeţi că după ce se rezolvă dispar” etc etc etc. Dacă te deranjează că te-am dat de exemplu pot să şterg postul ăsta.
      Şi, crede-mă, nu este nevoie să simt pe pielea mea un necaz ca să îl înţeleg.

      isabellelorelai

      11 Ianuarie 2009 at 11:40

  9. Problema caracterului… Intr-adevar aceasta este o mare provocare. Ca lucrator intr-o banca vreau sa va spun ca am ajutat cu una si alta persoane care aveau nevoie de bani pt operatii. Sa nu cumva sa credeti ca au mai dat un semn de viata dupa ce au luat banii. De parca li s-ar fi cuvenit. Ca cititor vechi al acestui blog dar si ca donator imi permit sa va propun sa puneti un anunt prin care cei care cer ajutorul sa inteleaga ca nimeni nu este obligat sa isi imparta banii cu ei si ca acestia o fac pentru ca sunt niste oameni buni, carora le pasa. In schimb ei au obligatia sa le multumeasca. Nu ii costa nimic. In alta ordine de idei vreau sa stiti ca nu exista zi in care eu si colegii mei (doamnele in special) sa nu deschidem pagina dvs de internet si sa vedem ce s-a mai intamplat cu cei pe care i-am ajutat si noi cum am putut (si in particular). Am ales pagina dvs pentru ca prezinta cazurile cel mai obiectiv, nu umblati cu dulcegarii, indemnuri etice si morale, sentimentalisme si alte falsitati practicate in m-m. Ne place pentru ca intotdeauna scrieti ce s-a mai intamplat, cine a strins banii si cine nu, aduceti dovezi, adaugati elemente noi in permanenta. In consecinta acsta este o pagina de internet de onoare in spatele careia se afla un om de onoare. Sa nu stergeti nimic va rag. Iar daca domnul Dansanti s-a simtit lezat sa stie ca greseste. Nu este la indemina orcui sa vorbeasca frumos despre un alt om. De obste il injura.

    Victor I.

    12 Ianuarie 2009 at 18:30

  10. Buna si La multi ani!,
    Ai dreptate cand spui ca cei care isi rezolva problemele…dispar; dar sa stii ca „motivat”, dupa parerea mea. Dupa stresul si suferinta acumulata, in momentul in care atat psihicul cat si fizicul se simt bine, intervine o „detasare” de tot si toate si o perioada stau deoparte de ceea ce le-a adus sanatatea, practic e o fuga necontrolata de ceea cea a fost. Spun asta deoarece si prietena mea a trecut prin asa ceva si o „vad” cum vrea acum sa inceapa o viata noua, sa uite ceea ce a fost…. macar pentru o perioada. Stiu ca nu poate sta deoparte de site-urile umanitare…dar pentru moment vrea sa se bucure de viata, sa faca ceea ce acum 2-3 luni nu creadea ca o sa poata… dupa ce vezi moartea cu ochii, in momentul in care traiesti din nou, pretuiesti fiecare clipa!
    Nu am mai scris de mult dar sa stii ca ma ocup in continuare de Alexandra!…citesc tot ceea ce scrii si transmit mai departe cazurile in speranta ca cineva este sensibilizat si poate oferi un ajutor cat de mic.
    Doamne ajuta!

    maria

    12 Ianuarie 2009 at 22:19

  11. Domnule Victor I., în primul rând vreau să vă mulţumesc pentru încredere, ajutor şi susţinere. Este important pentru mine, să ştiţi. În privinţa anunţului… Nu ştiu ce să zic, sincer.

    isabellelorelai

    13 Ianuarie 2009 at 01:00

  12. Maria, La mulţi ani!
    Despre MaryBell este vorba, nu? Dacă da, atunci cu ea este altceva. Din câte ştiu boala a survenit în timp ce se ocupa de cazuri umanitare şi cred că nu se poate problema în acest mod. Ea chiar ar trebui să facă o pauză mică „de necazuri” dar cred că se implică în continuare.
    Cu Alexandra este în regulă, s-au strâns toţi banii (eu am updatat toate posturile dar nu te-ai uitat). A făcut deja prima cură de citostatice şi se pregăteşte pentru a doua.
    Maria, mulţumesc mult pentru ajutor. Doamne ajută!

    isabellelorelai

    13 Ianuarie 2009 at 01:11

  13. […] boala, a sfidat moartea. A luptat şi a învins. Acum îi ajută pe alţii, aşa cum face şi Dan Sântimbreanu. Monica Bunaciu a declarat război leucemiei. A înfiinţat Asociaţia Română împotriva […]

  14. […] leucemie şi a fost ajutată să trăiască iar acum îi ajută pe alţii la rândul său, precum Dan Sântimbreanu care a avut neurinom acustic şi a fost ajutat să trăiască iar acum îi ajută pe alţii la […]

    • toata lumea care am citit multumeste pt ajutorul primit .sotul meu a fost diagnosticat cu cavernom la trunchiu cerebral in nov 2011 ni sa recomandat hanovra .am vn aici si neau spus ca ne costa 50 mii de euro.din ianuarie am tot scris pe net,la diferite fundatii,la televiziuni la biserici.am sperat macar la un cuvant de incurajare dar nimic.voi ce ati facut de va ajutat lumea,sau sunteti mari personalitati?

      valy

      29 Aprilie 2012 at 11:37


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: