Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Poveste de ajutor cu ziarul. Claudia Andron, domnul Titus şi Loredana

with 12 comments

claudiaandronbistriteanul

Într-o seară rece de început de decembrie o fetiţă intră într-o crâşmă şi cere frumos un pahar cu apă. Domnul Titus, patronul, o întreabă cum o cheamă şi câţi ani are. Loredana, 9 ani. Copilul cu ochi azurii este cu mama, o ajută la măturat străzile. Asta se întâmplă noaptea. Ziua copilul merge la şcoală. Învaţă bine şi vrea să scrie o carte pentru copii. Locuieşte într-o cameră de chirpici dintr-un grajd, lângă groapa de gunoi a Bistriţei.

Domnul Titus este un om bun. Îi dă un telefon Claudiei Andron de la Bistriţeanul.ro şi îi spune că acest copil trebuie ajutat.

Pe 17 decembrie 2008, Claudia Andron a publicat în Bistriţeanul.ro, la rugămintea domnului Titus, articolul despre Loredana Cordoş. Copilul care locuieşte într-un grajd, cu mama şi cei doi frăţiori, cu un bunic şi o mătusă – 6 suflete într-o încăpere de chirpici (apă curentă nu au, o aduc de la un izvor; au o sobă cu lemne de care sunt tare mândri). Tot ce câştigă mama din măturat – 500 RON – se duc pe chirie, lemne şi alimente. Fetiţa care se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora 6 ca să meargă pe jos la şcoală (merge timp de o oră pe jos), care seara are grijă de frăţiorii mai mici, Cristi şi Lavinia, iar seara, de la 8 până noaptea la 12, o ajută pe mama ei la măturat străzi (încă două ore de mers pe jos, dus-întors). Mai face o oră pe jos şi la întoarcerea de la şcoală, de la 16 la 17. Loredana învaţă bine (aşa îi mulţumeşte doamnei Cati din Germania care îi plăteşte şcoala lunar). De la 7 ani o ajută pe mama ei la măturat străzi. De doi ani mătură cojile de seminţe şi chiştoacele de pe lângă băncile din parcul Eminescu. Loredana visează să ajungă vânzătoare. Locul de muncă „de vis” al copilului sărac: acolo unde se vând mezeluri şi dulciuri. Tatăl Loredanei este în puşcărie. Au mers în pădure, acum două ierni, să strângă câteva lemne. Au tăiat câteva. A apărut „domn’ pădurar” care a chemat poliţia. Pe tatăl Loredanei l-au dus în arest la poliţie iar pe copilul de doar 7 ani pe atunci, Loredana, au lăsat-o să se ducă singură acasă, cu căruţa goală. Au primit 20 de milioane amendă. Nu au avut de unde să plătească. Aşa a ajuns omul în puşcărie. A primit 5 ani de închisoare. I s-a redus pedeapsa la 3 ani şi 8 luni. Mai are 1 an şi 4 luni. Mai multe în articolul „Ziua prinţesă, noaptea Cenuşăreasă” – aici.


loredana1

Loredana a găsit multă căldură sufletească şi o masă caldă la Erin’s Pub (la domnul Titus, cred). După apariţia articolului, Gelu şi Sebi (cititori ai ziarului) i-au dus Loredanei un brăduţ şi beculeţe, dulciuri şi câţiva bănuţi pentru Crăciun. Apoi a urmat reportajul la PRO TV, pe 24 decembrie 2008: „Dragă Moş Crăciun, mă cheamă Loredana, am 9 ani şi colegilor le place de mine pentru că mă duc tot timpul curată la şcoală. De Crăciun, te rog să îmi aduci o casă şi un calculator”. Acum Loredana şi familia sunt într-un apartament, închiriat de un om bun (reportajele PRO TV: 1, 2, 3).

N.B. Scriitorul Gelu Vlasin a prezentat acest caz reporterilor de la PRO TV, trimiţând imagini şi texte semnate de jurnalista independentă Veronica Ganea – articolul din Reţeaua Literară, datat 20 decembrie 2008aici.


Sunt ani de zile de când citim ştiri şi editoriale despre politică şi politicieni în ziare, vedem şi auzim la tv dezbateri politice la greu. De ani de zile politicienii se ceartă între ei, susţinătorii se bat ca pe stadion… Ca la final politicienii să se împace, călare pe ciolane, iar alegătorii să rămână cu gurile căscate. Ultimii 4 ani au fost plini de vorbăreală inutilă, pasiuni, certuri, jigniri şi alte „vorbe de duh”, printre care şi promisiunile electorale. Ca să ce? Ca să nimic. Nu se rezolvă nimic. Nu se respectă nimic. Pentru simplul motiv că tot ce ţine de politicieni nu rezolvă nevoile oamenilor. În schimb, tot ce ţine de puterea oamenilor, ăia obişnuiţi şi normali, are o rezolvare. Nu cred că există articol sau ştire din domeniul social al gazetelor şi televiziunilor care să nu găsească o soluţie, cât de mică. Evident că este frustrant să îi tot vezi pe aleşii neamului – care declară că mor de grija poporului – în maşini de lux, castele şi palate, restaurante de fiţe, vile de protocol şi alte alea, iar tu, muritor de rând, cu un salariu câştigat pe bune, să încerci să ajuţi măcar cu 5 lei un copil amărât sau bolnav. M-am săturat până şi de faptul că lor „le iese horoscopul bine”. Iar nouă nu.

Poate că articolul Claudiei Andron nu a fost cel mai bun. Sau cel mai frumos. Poate că a insistat prea mult asupra faptului că Loredana este frumoasă şi ne lasă impresia că trebuie să fii frumos ca să fii ajutat (totuşi, 9 ani nu este o vârstă tocmai potrivită pentru modeling, aşa cum 9 ani nu este o vârstă la care să mergi zilnic 4 ore pe jos prin frig şi noroaie, după ce ai dormit doar 5 ore în fiecare noapte). Poate. Important este că a reuşit să schimbe în bine viaţa unor oameni.

Mi-a plăcut Claudia Andron pentru că în noaptea de anul nou a mulţumit bistriţenilor pentru tot ajutorul dat de ei comunităţii – aici.

Îi doresc Claudiei Andron încă un strop de inspiraţie: pentru o cerere de graţiere. Cred că 2 ani de puşcărie ajung pentru câteva lemne tăiate.  Doar tăiate – de luat le-au luat alţii. Atât timp cât cei care au defrişat pădurile României sunt milionari în euro şi liberi. Deşi ei aveau de unde să plătească amenzile.

La mulţi ani, Claudia Andron.

La mulţi ani, Veronica Ganea şi Gelu Vlasin.

La mulţi ani, bistriţeni.

Anunțuri

12 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Draga Isabellelorelai,povestea acestei fetite si a oamenilor buni e una din cele mai frumoase povesti de Craciun.Seamana cu povestea altei fetite din alte vremuri,dar are un final fericit!
    Sa le dea Dumnezeu sanatate si fericire tuturor!
    Isabellelorelai,de-am citi in ziare sau la televizor despre cat mai multi oameni cu suflet mare.Un exemplu ar trebui sa-l dea cei din fruntea tarii.Si nu numai de sarbatori se pot face fapte bune.
    Iti place Sarah Brightam?Azi la ora 12 e partea a doua a concertului ei din catedrala Sf.Stefan,Viena.

    g1b2i3

    3 Ianuarie 2009 at 06:55

    • Gabi, scuze,
      Mesajul tău era în spam – mai nou, orice mesaj care are un link ajunge în spam.

      Gabi, tu ştii foarte bine că nu doar de sărbători se fac fapte bune. Uiţi de zecile de copii bolnavi ajutaţi? Am găsit zeci de cazuri rezolvate cu ajutorul ziarelor.
      Sarah este preferata mea, am fost la concertul ei – când a fost la Bucureşti. Nu am văzut la tv. În schimb am toate concertele ei pe DVD. Au cântat şi puştii de la Vienna Boy Choir?

      isabellelorelai

      3 Ianuarie 2009 at 22:17

  2. dar tu om bun care ai facut blog ca sa mentionezi faptele bune ale altora, cine esti?

    si care e povestea ta?

    imi poti scrie un mail doar cu contactele tale, te rog?

    cristina bazavan

    3 Ianuarie 2009 at 21:03

    • Cristina,
      Păi sunt… nimeni. Un nimeni care aleargă, pur şi simplu, după oamenii care fac bine altora. Şi care are nevoie de tine.
      Pentru că „am strâns” atât de mulţi oameni de ajutat, că nu mai ştiu cum să mă descurc. Mai întâi trebuie să-ţi spun că ieri am ajuns pe site-ul tău. Şi să vezi cum: am intrat pe site-ul PRO TV, ca să iau link-urile celor 3 filmuleţe cu Loredana. La comment-uri era unul, semnat piticul21, care cerea filmul ca să îl pună pe blog. Am intrat pe blogul lui (Piticu) şi acolo am văzut licitaţia ta pentru Andrei Niţă. Şi articolul în care povesteai cum ai dus acele lucruri la biserică, nepăsarea doamnelor de acolo şi m-am ofticat că le-ai lăsat, pentru că există un loc în judeţul Giurgiu, un sat, Răleşti (comuna Gogoşari) unde un preot a făcut un aşezământ ca cel din Valea Plopului, pentru orfani şi mame cu copii, fără posibilităţi materiale. Am fost în noiembrie acolo cu Bianca Brad, Ana-Maria Gombos şi mămicile de la Organizaţia EMMA, şi într-o casă locuiau două copile orfane, în grija unei bunici. Mama lor a fost ucisă de tată. Mă gândeam că le-ar fi prins tare bine ce ai dus la biserică. Am vrut să scriu ceva la licitaţia pentru Andrei dar am renunţat. Mi s-a părut o chestie super mişto şi de ieri îmi tot storc creierii cum să fac şi eu o licitaţie, împreună cu alţi bloggeri. Sunt câţiva orfani la Domneşti, la fundaţia particulară Copii împotriva Întunericului, de care am aflat de la Marius Paraschiv, un tânăr părăsit de părinţi care s-a implicat în ajutoararea lor. La una dintre postările referitoare la licitaţie am vrut să te anunţ că am postat şi eu despre Andrei Niţă (am preluat de la Mecenatro) şi că în Jurnalul Naţional a apărut un articol în care scrie că s-au strâns banii pentru Andrei şi că în ianuarie pleacă la operaţie. Şi vroiam să te rog, dacă mai rămân ceva obiecte şi bani de la licitaţie, după ce îi dai lui Andrei, poate îl ajuţi şi pe Victor. Victor are 6 ani şi tumoră cerebrală, iar pe 15 ianuarie trebuie operat la INI Hanovra.
      Acesta este articolul din JN:
      http://www.jurnalul.ro/articole/141269/vieti-salvate–dar-din-dar-se-face-rai
      Acesta este Victor:
      https://isabellelorelai.wordpress.com/2008/12/12/stelutele-de-mare-victor-damian-mos-nicolae-te-rog-trebuie-sa-vorbesti-cu-mos-craciun
      .
      Trimit şi e-mail. Sper că nu te-am speriat.

      isabellelorelai

      3 Ianuarie 2009 at 21:50

  3. Am vazut si eu la ProTv povestea acestei familii si m-a impresionat in mod deosebit. Isabelle sunt atat de multi…am vazut cativa si la emisiunea Tudoritei pe Tvr la „o data-n viata” – as vrea sa se poata macar un pic pentru fiecare…

    9 ani este defapt o varsta la care ar trebui inca sa stii visa, copilari, dormi pana tarziu sambata si duminica cand nu mergi la scoala…
    9 ani e o varsta la care ar trebui sa te joci nu sa muncesti si sa…

    9 ani inseamna inca a fi copil cu inima si dorinte „crude” de copil…

    Lady Allia

    4 Ianuarie 2009 at 01:26

    • Ştiu, Sandrina, că sunt mulţi. Se poate – dacă facem ceva, asta este ideea.
      Eu ştiu sigur că un mic ajutor, venit la un moment anume al vieţii cuiva, îi schimbă soarta.
      9 ani este vârsta când eşti copil. La noi sunt mii de copii care nu mai sunt copii…

      isabellelorelai

      4 Ianuarie 2009 at 10:38

  4. Isabelle, e o idee minunata cu licitatia. Aduc si eu obiecte, ce trebuie sa aduc? O rog si pe Bianca… Mai vorbesc si cu Paula Seling si Alexandra Ungureanu… Ce Zici? Asa poate evenimentul capata „greutate”.
    Eu m-am gandit sa fac ceva de 1 Martie pentru EMMA. Sa fac o licitatie de martisoare confectionate de copiii de la gradinitele unde predau eu. Crezi ca ar avea succes?
    Te pup.
    P.S. Ai promis ca ne vedem la sucul ala… 🙂

    Suchardine

    4 Ianuarie 2009 at 09:42

    • Ana, o iau invers 😀 :
      Te pup şi eu.
      Începând cu 12 ianuarie ne vedem.
      Vin şi eu la grădiniţă să facem mărţişoare cu copiii, sunt specialistă (după ce am născut şi am lăsat facultatea am făcut la mărţişoare… îţi povestesc la suc cum am făcut un sac de mărţişoare din penele unui fazan 😀 ). Eu am avut succes, 5 lei mărţişorul 😀
      Ideea cu licitaţia am văzut-o la Cristina Bazavan pe site http://bazavan.tabu.ro
      Este super ideea ei şi DA, cred că putem face câte ceva.
      Cristina a făcut o licitaţie pentru Andrei Niţă şi, din câte am văzut, a strâns bani buni.
      http://bazavan.tabu.ro/dar-pentru-andrei
      Eu am mai propus asta unei doamne, acum câteva luni, pentru un alt copil, Răzvan. Doamna vroia însă obiecte de artă şi asta nu este tocmai la îndemâna oricui.
      Ideea ta este OK, facem o secţie de CD-uri cu autograf. Nu uita de Sanda Ladoşi.
      Eu am deja CD-uri semnate Mariana Nicolescu.
      Îi rog şi pe Nicolae Voiculeţ şi Gheorghe Zamfir. Şi pe Tudor Gheorghe, Nicu Alifantis. (am discuri cu autograf şi de la ei, dar este numele meu pe ele – de la doamna Mariana Nicolescu am şi cu şi fără 😀 ).
      În rest, chestie de imaginaţie: cărţi cu autograf, timbre, semnături olografe – tot ce ne trece prin minte.
      Fac fotografii şi le pun pe blog.

      isabellelorelai

      4 Ianuarie 2009 at 10:55

  5. Draga Isabellelorelai,multumesc pentru videoclip.L-am adaugat pe lista mea.n-am vazut concertul de vineri de lka inceput,asa ca nu stiu daca au fost si copiii de la de la Vienna Boy Choir.Sambata n-au fost,am vazut concertul de la inceput pana la sfarsit.
    Despre faptele bune ale oamenilor cum sa nu stiu ca ajuta intotdeauna.
    De sarbatori ma gandeam ca oamenii sunt mai darnici,am vazut asta la statistica blogului.Cele mai multe vizite erau la articolele cu anunturi umanitare.
    despre spam nu stiu ce sa zic.si la mine ajung unele comentarii la spam de la CELLA si Elisa.
    O duminica placuta si multa sanatate!

    g1b2i3

    4 Ianuarie 2009 at 13:38

  6. Scriitorul Gelu Vlasin a fost cel care a prezentat cazul Loredanei celor de la Pro Tv trimitand imagini si texte semnate de jurnalista Veronica Ganea. Gelu Vlasin a cunoscut-o personal pe Loredana fara sa fi avut vreo tangenta cu articolul de pe bistriteanul.ro. El a stat de vorba cu Loredana, i-a cunoscut povestea, a fost acasa la ea cu daruri pt pomul de craciun si cu bani – impreuna cu Veronica Ganea si Sebastian Varjan) iar in data de 19 decembrie a trimis materialele la ProTv. Ulterior, cei de la Pro Tv au dat curs solicitarii facute de scriitorul Gelu Vlasin si au trimis o echipa de filmare la fata locului uitand sa mentioneze pe cei care au avut initiativa de-a prezenta opiniei publice acest caz. Toate meritele si le-au asumat cei de la Bistriteanul.ro. Explicatia este simpla: cele doua fete de la ProTv Bistrita sunt si in redactie la Bistriteanul.ro. Din pacate nu-i singurul caz in care cineva isi asuma merite…nemeritate. Si mai ales pe multi bani ! Iata si o dovada graitoare: http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/loredana-cordos-povestea-unei-1

    dialog european

    6 Ianuarie 2009 at 02:50

    • Dialog European,
      Foarte frumos gest şi felicitări pentru rezolvare. Dar: articolul din Bistriţeanul este datat 17 decembrie 2008:
      http://www.bistriteanul.ro/articol.php?id=1229548588587
      Postarea din Reţeaua este datată 20 decembrie 2008. Diferenţa este de 3 zile. Şi este exclusă afirmaţia că nu există tangenţa, deoarece la comentariile din articolul din Bistriţeanul apare acesta:
      (21/12/2008 00:55:02)
      [ gelu vlasin ]
      Astazi fost cu amicul meu Sebi la ea acasa si am stat de vorba cu ea si cu familia ei. Acum va avea un bradut frumos impodobit, cu multe dulciuri si beculete colorate si cativa banuti pentru cumparaturile de sarbatori. Dar se poate face mult mai mult decat atat. Ca sa-ti dai seama de dimensiunile necesitatilor este nevoie sa mergi acolo si sa vezi cu ochii tai. Vei ramane profund impresionat de-o realitate crunta…

      Lucru pe care eu l-am menţionat în postare, dacă citiţi cu atenţie… Puteţi verifica, citind cu atenţie articolul din Bistriţeanul şi comentariile din subsolul articolului, şi apoi postarea mea.
      În altă ordine de idei vreau să ştiţi că şi eu am postat o mulţime de cazuri care au fost preluate de presă fără să fie precizată sursa (mi-au arătat prietenii), multe le-am trimis eu spre presă pe e-mail. Unele au găsit rezolvare, eu nu am fost menţionată dar nu m-a deranjat foarte tare acest fapt – un caz ar fi Iarina Dumitraş şi Teo (Prima TV). Mi s-a părut mai puţin important… Da, sunt şi jurnalişti nesimţiţi, care profită de bunătatea oamenilor şi apoi îşi arogă drepturile. Aici, însă, nu este cazul. Cel puţin din punctul meu de vedere, pentru că eu nu am vorbit despre PRO TV ci despre Claudia Andron şi Bistriţeanul.
      Eu am lucrat mulţi ani protocol la nivel de şefi de stat şi sunt foarte atentă la detalii.
      P.S.: Şi că tot a venit vorba, domnul Niram a preluat de la mine cazul Erikăi Josian, precizând sursa. Apoi Reţeaua Literară a preluat, la rândul ei, dar nu mai ştiu sigur dacă a precizat sursa. Verific.
      Eu am scris şi i-am menţionat:
      https://isabellelorelai.wordpress.com/2008/11/27/stelutele-de-mare-si-artistii-romani-din-madrid-pentru-erika-eleny-josian
      .
      Uitaţi un exemplu:
      Cazul Alexandrei Udrişte. Eu am postat în noaptea de 2 spre 3 decembrie 2008:
      https://isabellelorelai.wordpress.com/2008/12/03/stelutele-de-mare-calvarul-unei-nopti-de-noiembrie-alexandra-udriste
      Ziua de Cluj a preluat postarea mea integral (cuvânt cu cuvânt), fără să menţioneze sursa, în data de 10 decembrie 2008:
      http://www.ziuadecj.ro/action/article?ID=19689
      Nr. 1230 (miercuri, 10 decembrie 2008)
      Totuşi ei au făcut o greşeală.
      Eu am scris:
      „Părinţii Alexandrei ne roagă …”
      Ei au vrut să „mă fenteze” şi au pus în paranteză „Gabriel şi Alexandra”. Dar au greşit: Alexandra este copilul bolnav. Părinţii se numesc Gabriel şi ALINA.
      Eu ce să mai zic? Că nici măcar să copieze nu sunt în stare? Eu am scris articolul la rugămintea unui jurnalist, dar nu am copiat. L-am scris cum am simţit eu.
      Măcar de s-ar fi strâns nişte bani în urma publicării „articolului lor”. Adică AL MEU. Persoană particulară.

      isabellelorelai

      6 Ianuarie 2009 at 10:05


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: