Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Steluţele de mare. Vrea să fie normală: Andreea Cristina Zană

with 15 comments

andreeacristinazanaAceastă păpuşă de copil are 7 ani. Şi un picior mai scurt. Are o malformaţie congenitală de femur. Are dureri cumplite, copilul s-a ales şi cu scolioză.

Aşa s-a născut. Mama ei a observat că picioruşul stâng este mai scurt, nu cadrele medicale. La o săptămână de la naştere. Apoi medicii au presupus motivul: unul a spus că osificarea capului femural nu se va finaliza şi că fetiţa nu va merge niciodată în picioare; altul a spus că are displazie de şold şi i-a pus picioarele în gips două luni – şi tot aşa. Într-un final au observat malformaţia la o radiografie.

Părinţii au găsit un medic, la o clinică din Marsilia, care o poate opera pe Andreea pentru alungirea piciorului, în două etape (două operaţii). Vestea a fost bună. Însă… Sunt necesare 3 operaţii, pentru că medicul francez a observat că Andreei îi lipseşte ligamentul încrucişat anterior la genunchi.

Cele două intervenţii pentru alungirea piciorului urmează ca Andreea să le suporte la 12 şi la 14 ani. Timp în care părinţi trebuie să strângă bani buni, pentru că operaţiile sunt foarte costisitoare, ajung la 120.000 de euro.

Până atunci, Andreea trebuie să facă operaţia pentru reconstrucţia de ligament. Andreea a fost programată la clinica din Marsilia pe 12 decembrie. Părinţii s-au străduit să strângă suma necesară operaţiei, 8.650 euro, însă nu au reuşit.

Andreea ne roagă să o ajutăm cu o sumă cât de mică sau măcar să-i transmitem rugămintea mai departe.

Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi, măcar cu 10 RON:

RAIFFEISEN BANK – Sucursala Alexandria

RON: RO 71 RZBR 0000 0600 0796 1360

EURO: RO 88 RZBR 0000 0600 1046 8213

Titular: Zană Sorina Mihaela (mama)

Telefon: 0745 050 385 / 0745 013 234

E-mail: sori_zana@yahoo.com

Documentele medicale – şi o fotografie în care puteţi observa picioruşul bolnav al copilului – le găsiţi aici:

http://www.ldd.home.ro/Acte%20Medicale.pdf

Pe Andreea am găsit-o la Mariela – aici.

Operaţia de reconstrucţie de ligament la copii nu se poate face în România.

.

Steluţele de mare

.

Anunțuri

15 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. ştii ce nu înţeleg eu Isa dragă?
    ce Doamne iartă-mă se poate face pentru copii în România?
    se pot lăsa în străzi…, se pot chinui zile, săptămâni, luni , ani prin spitale de toată groaza, se pot lăsa pe mâna unro părinţi iresponsbili şi animalici fără să se ia nici o măsură, se pot ignora, dar de făcut nu se poate face nimic. aici nu este loc pentru copii, bătrâni, săraci! aici dacă vrei să izbuteşti trebuie să fi parşiv, nesimţit, să ştii să dai din coate şi să minţi frumos!!!

    sper să se poată face ceva pentru Andreea. este cu adevărat o păpuşă de copil!

    m-am întors Isa. m-am întors. cred însă că m-am întors de mii de ori mai frustrată şi mai plină de furie pentru atâta nepăsare!

    Lady Allia

    2 Decembrie 2008 at 10:43

  2. Sandrina, este nevoie de mediatizare. Dar ştii cum? Precum picătura chinezească. Câteva zile bune, toate televiziunile să arate doar aşa ceva, toate ziarele să scrie despre aşa ceva. Dar mai ştii ceva? Mulţi părinţi sunt laşi, nu vor să vorbească despre suferinţele trăite prin spitale. Părinţii nu ştiu că există o ALTĂ LUME, LUMEA CIVILIZATĂ.
    Sandrina, lasă frustrarea de-o parte că nu e bună de nimic.

    isabellelorelai

    2 Decembrie 2008 at 10:48

  3. pentru mine este buna…asemeni unui sut in fund: „ce stai? mergi mai departe!” sau „altii sufera, iar tu plangi in pumni? plangi, dar fa pasi si pentru ei!”

    intelegi?

    eu frustrarea nu pot sa o percep altfel decat ca pe ceva ce imi da un imbold. mai dur, dar un imbold.
    eu de regula nu am sentimente negative. daca le am sunt de cateva secunde si…atat.
    nu stiu purta pica, nu stiu uri…si e mai bine asa.

    da…lasitatea, complexele, „ce zic oamenii daca…” – sunt chestii de educatie sufleteasca, morala si sociala.

    Lady Allia

    2 Decembrie 2008 at 11:53

  4. Sandrina,
    Eu, ca persoană, am fost înfiorător de singură în cele mai grele momente ale vieţii mele. În mod normal ar trebui să-mi spun: de ce să-i ajut eu pe alţii (care habar nu au că am făcut-o) când pe mine nu m-a ajutat nimeni? O fac pentru că aşa am făcut şi în viaţa reală. Am întins o mână multor oameni. Cu un mic ajutor material i-am ajutat să-şi schimbe soarta. Mai multe nu spun.

    isabellelorelai

    2 Decembrie 2008 at 12:19

  5. stii, uneori ma gandesc ca asa a fost – sa ne intalnim oarecum pasii, fie si asa…pe internet. constat ca sunt tot mai multe asemanarile, sa nu mai vorbesc de felul de a simti uneori :).
    de multe ori la mine pe blog…tac, pentru ca simt ca te-as copia :). intru la tine pe blog si gasesc teme pe care as fi vrut si eu sa le dezbat :).
    acum imi spui despre faptul ca ai fost infiorator de singura. oarecum draga mea…stiam, am simtit! de ce?
    doar acesti oameni (unii…mai sunt si cei care s eimpietresc) sunt in stare sa daruiasca apoi cu tot sufletul, fara a astepta ceva in schimb si cu toata dorinta de bine!

    la fel am fost si la fel sunt si eu acuma. dar imi spun: am o fetita sanatoasa, vesela si fericita pe care o iubesc…pana la Dumnezeu, am un sot pe care-l iubesc din suflet enorm de mult si impreuna cu care ne sprijinim reciproc: cand nu mai poate el pun eu umarul, cand nu mai pot eu, pune el umarul. in rest…:) ecouri goale care nu se intorc niciodata, dar asta e viata!

    si…la fel sunt si eu. transparenta, sincera si corecta. si aici si dincolo de computer in viata de zi cu zi. am pierdut mult din cauza asta, dar aas cum am mai spu nu am sa ma schib dupa vrerea fiecaruia, pentru ca eu nu sunt facuta sa fiu manusa. eu sunt om cu trairi si sentimente proprii si cine nu ma place…are de unde alege :).

    eu ti-am mai spus: esti un om frumos, sensibil si generos! ce si-ar mai putea dori cineva din partea ta?

    Lady Allia

    2 Decembrie 2008 at 22:55

  6. Gabi, mulţumesc.

    isabellelorelai

    3 Decembrie 2008 at 00:13

  7. Sandrina, draga mea, ştii că există o lege a compensaţiei. Ai suferit, acum trebuie să te bucuri.
    În ceea ce priveşte oamenii… Vezi tu, aici e aici. Unii profită. Alţii ignoră. Alţii te consideră inferior. Alţii… Ce contează? Eu, de exemplu, indiferent de ceea ce cred ei despre mine, nu vreau să am de-a face cu egoiştii, narcisiştii, mincinoşii, profitorii. Sau cu cei care cred că le sunt inferioară. Sunt convinsă că înţelegi ce spun. Şi că ai trăit şi tu toate astea. Cine ne obligă să avem de-a face cu ei? Nimeni. Fiecare cu treaba lui. Nu?

    isabellelorelai

    3 Decembrie 2008 at 00:19

  8. Multumesc Isabelle!

    Laura

    3 Decembrie 2008 at 20:36

  9. Doamne ajută!
    Te rog, sfătuieşte-i tu pe părini să facă un teledon la Romtelecom.

    isabellelorelai

    3 Decembrie 2008 at 20:40

  10. Doamne ajută!

    isabellelorelai

    3 Decembrie 2008 at 20:42

  11. darius e antr-un spital din roma operat de 6 ori an 5 saptamani.a avut o tumoare pe trunchiul cerebral,benigna dar au aparut complicatii dupa operatie.acum e an coma de 2 saptamani.dr au zis ca nu mai avem la ce spera,vreau sa va arat si poze dar nu stiu cum.ma ajuta cineva?

    lumi

    4 Februarie 2009 at 23:08

  12. […] şi cu scolioză. Părinţii au găsit un medic, la o clinică din Marsilia, care o poate opera pe Andreea pentru alungirea piciorului operaţiile sunt foarte costisitoare, ajung la 120.000 de euro. Andreea […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: