Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Hai nani, nani, lumina mamii…

with 16 comments

child-angel-with-harp

Eternul Miracol. Materna Alinare – E.M.M.A.

E.M.M.A. isi doreste ca, pe site-ul lor, oricine a pierdut un copil sa-si poata plange durerea sau sa adreseze un gand catre ingerasul sau, fara sa se simta judecat; sa fie locul in care sa nu se mai simta singur, sa se simta inteles si in care sa primeasca sprijinul emotional si alinarea de care are nevoie; sa fie locul in care sa gaseasca poate un raspuns de care sa se agate pentru a iesi din valtoarea durerii coplesitoare si mai ales, sa fie un loc in care sa gaseasca puterea de a merge mai departe si sa-si poata continua viata cu pace in suflet aici, pe pamant, desi sufletul copilului sau este acolo sus, in Ceruri…

TELEDON E.M.M.A. la Romtelecom

Puteti ajuta EMMA:

0900 900 301 – 1 euro/apel

0900 900 303 – 3 euro/apel

0900 900 305 – 5 euro/apel

0900 900 300 – 10 euro/apel

http://www.organizatiaemma.ro

Hai nani, nani


Hai nani, nani,

Lumina mamii…


Sa-ti cant si-n seara asta, lumina mea, sa-ti cant…

Dar uite-ncep un cantec si altu-mi vine-n minte, –

Si-acela, dragul mamii, e fara de cuvinte

Si plange-asa cum plange cumplitul ast de vant…


Hai nani, nani…

Sa-ti cant, lumina mamii, si iar incep si iar

Cuvintele-si pierd sirul, – ca vezi, in asta seara

I-atat de-amarnic cantul ce-l spune vantu-afara,

De parca-ar plange-ntregul saracilor amar…


Dar tu astepti un cantec – ca tu ce stii de vant!

Si ce sa stii ce spune-n amarnica-i poveste?…

O, tu nu poti pricepe nimic din toate-aceste…

…Sa-ti cant si-n seara asta, lumina mea, sa-ti cant…


Hai nani, nani,

Lumina mamii…


…Si iar raman de parca nu mai gasesc cuvant

Din tot ce-ti spun alt-data in cantecele mele,

Si feti-frumosi, si zane, si cer, si flori, si stele

Si-au amutit povestea de parca nu mai sunt…


Hai nani, nani…

Adormi in caldu-ti leagan, lumina mea, si taci –

Nu pot canta si inca nu esti destul de mare,

Ca sa-ti pot spune basmul cel nesfarsit, in care

Se sting de frig si foame copiii cei saraci…


Elena Farago

.

Anunțuri

16 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. […] mai mulţi ne repezirăm la aperitive fără să mai apucăm să răspundem urărilor de bun venit, Isabelle, mai prevăzătoare, se apucă să cărăbănească delicioasele murături într-o punguţă, adusă special în acest […]

    Praznik « Vania

    29 Noiembrie 2008 at 11:39

  2. Am auzit-o mai demult pe Bianca Brad povestind despre pierderea copilului…avea lacrimi in ochi.Nu mai tin minte la ce emisiune am vazut-o ,dar erau mai multe mame ca si ea,vorbeau despre E.M.M.A.
    Ce frumoasa e poezia de Elena Farago!Cand erau baietii mei mici,le citeam poezii de Elena Farago. 🙂

    g1b2i3

    29 Noiembrie 2008 at 21:42

  3. Ca să îi înţelegi trebuie să te pui în locul lor. 5 secunde am reuşit. Mai mult nu pot… Am alungat gândul unei asemenea întâmplări nefericite ca pe un coşmar.

    isabellelorelai

    30 Noiembrie 2008 at 09:18

    • NICI LA NUMERELE ASTEA DE TELEFON PT EMMA-TELEDON NU SE POATE APELA DIN STRAINATATE; DECI NU SE POATE DONA!PACAT!ESTE O METODA RAPIDA SI NECOMPLICATA DE A TRIMITE BANI!

      Oana

      11 Septembrie 2009 at 16:15

      • Pentru că sunt ROMtelecom. Adică merg doar în România, asta e. Şi doar în sistemul RomTelecom.

        isabellelorelai

        11 Septembrie 2009 at 21:51

  4. cât aş vrea să ţip
    ……………….
    Ramona-Sandrina Ilie [Lady ALlia]

    răscolesc din nou cu buzele sufletului amintiri
    dar ce ironic
    nu am nici o amintire cu tine
    decât dragostea imensă şi o lumină de înger
    ce şi acum mi se prelinge pe chip şi-n trup
    asemeni unei gheare ce sfâşie şi rupe din sânge,
    din ochii, din gura care de durere nu a ţipat
    cât aş fi vrut să ţipe…
    cât aş fi vrut să ţipe…
    dar NU
    ea pentru prima dată a rămas mută acceptând
    să te ridici la cer
    cu aripile tale de îngeraş crud rupt din piept de mamă!!!

    …………….

    nimic pe lumea asta nu poate descrie, ţipa sau apăsa mai mult în sufletul unei mame. nimic.
    oricât timp ar trece şi oricâte bucurii ar veni tristeţea aceea amară rămâne într-un colţ de privire şi suflet mereu: un ochi plânge, altul râde!
    nici un cuvânt nu are tăria de a rosti acea durere, aşa cum nici un cuvânt nu are puterea de a descrie inima şi ochii mamei când îşi vede prima oară pruncul nou-născut!

    Lady Allia

    2 Decembrie 2008 at 10:37

  5. Doamne, Sandrina, ştii ce mulţi sunt…

    isabellelorelai

    2 Decembrie 2008 at 10:52

  6. ştiu.
    am ştiut mereu, dar asta nu mă alină şi nici nu mă împacă – mă doare şi mai mult.
    această cruce Isa e a mea. nu cred că am dreptul şi nici nu vreau să o dau altcuiva să o ducă.
    e ca şi iubirea. îţi rămâne adânc în carne şi îl simţi mereu, dar…nu poţi face nimic decât să stai uneori în tine să urli, să ţipi, să…şi să mergi mai departe pentru cei care trăiesc şi te iubesc!

    eu îmi iubesc copila care îmi este mai mult decât pe oricine şi orice în lumea asta, iar ea este vie – eu trebuie să îi fiu la fel, oricâte dureri am şi ori câte morţi sălăşluiec în mine!!!

    Lady Allia

    2 Decembrie 2008 at 11:59

  7. Speram să nu fie aşa, Sandrina…
    Îmi pare rău că ţi-am răscolit o rană în suflet. Îmi pare rău.

    isabellelorelai

    2 Decembrie 2008 at 12:22

  8. nu ai răscolit-o draga mea :).
    ea este acolo de când mi-am pierdut pruncul. nu a trecut şi nici nu va trece niciodată.
    aş fi vrut şi eu atunci să mor, dar Dumnezeu ne întăreşte. poate şi faptul că nu am apucat niciodată să îl cunosc – aveam doar două luni de sarcină, dar am simţit când…şi şi acum uneori simt cum îl smulge din mine ca să pot eu trăi!
    dacă ştiam…nu i-aş fi lăsat atunci! acum le-aş mulţumi oarecum.

    au urmat multe luni în care am ajuns la 34 de kg. vroiam să mor!
    într-o noapte însă…am visat-o!
    a fost fetiţă şi ştii ce e ciudat? că semăna uluitor de mult cu Augusta!
    cine va citi va spune că sunt nebună, dar nu sunt şi eu ştiu ce am visat!

    se făcea că intram în Biserica cu Lună din Oradea – unde m-am născut şi am locuit 28 de ani :). am fost legată de acea Biserică de mică. nu ştiu de ce, dar doar acolo mă simţeam cu Dumnezeu, doar acolo mă simţeam împăcată.
    după ce am intrat am mers la locul meu de rugăciune, la icoana cu Maică Sfântă cu Pruncul în braţe. era locul meu, liniştea mea şi…am îngenuncheat.
    în timp ce rostea rugăciunea în gând, după altar am auzit un râset, un glas ca de clopoţel – te…inunda, te umplea. era atât, atât de pur şi…cunoscut! am simţit că mă înnăbuş! nu puteam respira şi nici nu puteam să cred.
    apoi…a ieşit de după altar.
    era o fetiţă!
    era brunetă cu bujori în obraji, cu un râset larg şi plin, cu buze roşii şi frumoase, cu … era a mea!
    mi-am pus mâinile pe gură şi am început să plâng târându-mă în genunchi către ea. atunci a alergat la mine şi mi-a luat faţa în mâini. m-a pupat, iar eu am sărutat-o peste tot! peste tot! cred că şi firele de păr i le-am sărutat unul cu unul! îi ziceam mereu: „copilul meu, copilul meu!”.
    avea un an. am uitat să îţi spun că am visat-o exact la un an după!
    era micuţă, desculţă, îmbrăcată într-o rochiţă ca şi de in albă.
    mi-a spus multe, dar reţin doar atât:

    „să nu mai plângi mama! să nu mai plângi! eu nu te urăsc şi nu sunt supărată pe tine. mie îmi este bine aici mama! vreau să ştii că te iubesc mult şi trebuie să fi tare pentru că vei mai avea copii mama! nu cu el (nu i-a spus celui care i-a fost tată…fostului meu soţ…tată!) ci cu un alt bărbat! eu am să mă bucur atunci. trebuie să fi tare mama! te iubesc! când va fi să fie am să fiu lângă tine mama şi vm fi împreună.”

    şi cum a apărut aşa a şi dispărut!
    tare greu mi-a mai fost să o las să plece. şi acum îi simt mirosul, îi aud vocea, râsetul…
    eu cred sincer că a fost un miracol!
    de a doua zi, totul a durut oarecum la fel, dar am avut tăria să mă ridic, să iau deciziile corecte în viaţa mea şi cu viaţa mea, iar apoi am ştiut să merg mai departe!

    după ce s-a născut Augusta – care şi ea împreună cu mine era să murim la naştere…- la o vreme am găsit pe net despre ce înseamnă numele.
    Augusta înseamnă cea renăscută. Maria înseamnă copil dorit. am plâns!
    a fost şi una şi alta! dat fiind că era să mi-o pierd!

    îţi mulţumesc Isa…

    Lady Allia

    2 Decembrie 2008 at 23:18

  9. Sandrina… Of.
    Multe aş vrea să spun dar nu ştiu cu ce să încep. Aşa că tac. Ţi-am spus vreodată că sunt înnebunită după îngeri? Dacă ar fi vizibili aş alerga după ei ca după fluturi.

    isabellelorelai

    3 Decembrie 2008 at 00:27

  10. „Dacă ar fi vizibili aş alerga după ei ca după fluturi.”
    uneori cred ca o facem…fara sa stim :).

    „Multe aş vrea să spun dar nu ştiu cu ce să încep. Aşa că tac.”

    nu e nevoie sa imi spui Isa. Stiu, simt si ajunge :). adevarul este ca in anumite situatii nu avem ce sa spunem, de aceea tac si eu uneori…

    Lady Allia

    3 Decembrie 2008 at 01:44

  11. O facem discret, să nu râdă ăi de nu cred…
    Mulţumesc, Sandrina.

    isabellelorelai

    3 Decembrie 2008 at 10:55

  12. Ma doare inima! La propriu! Acum am citit ce ai scris… Multumesc si spun MULTUMESC si-n numele Biancai si al Mamelor de Ingeri.
    Doamne, daca as putea sa merg pentru cineva in genunchi pana la Dumnezeu, as merge pentru Bianca. Bianca, Emma si EMMA sunt totul pentru mine. Mamele de Ingeri reprezinta VIATA MEA! Sunt prietenele mele chiar daca nu sunt Mama de Inger, chiar daca nu sunt nici macar mama. Am citit mii de mesaje ale Mamelor de Ingeri si totusi nu cred ca poate fi ceva mai dureros, mai rascolitor decat sa tii in brate o mama care si-a pierdut copilul. Nici macar nu-mi pot imagina o astfel de durere.
    Fetelor, va asteptam pe forumul EMMA daca vreti sa cunoasteti OAMENI ADEVARATI!
    va pup cu mult drag.

    suchardine

    12 Decembrie 2008 at 21:47

    • Eu sunt mamă. Copilul este mare. E ditai bărbatul, nu mai este copil. Aş fi în stare să ucid pentru copilul meu. La propriu. Nimic nu este mai groaznic pe lumea asta decât să-ţi moară copilul. Cel puţin aşa simt eu. E un lucru împotriva naturii, împotriva lumii. Este ceva ce nu ar trebui să se întâmple…
      Of, Doamne.

      isabellelorelai

      12 Decembrie 2008 at 22:19

  13. […] să se nască. Ca apoi să-i ajute pe alţii. Dacă vreţi să ajutaţi E.M.M.A., iar ei, aceşti părinţi trişti cu mulţi Îngeri în Cer, la rândul lor să-i ajute pe alţii, aveţi această […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: