Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Cartea de sidef. Cartea scrisă în scoică de Gabriela Savitsky

with 14 comments

Îngerii îşi iau aripi şi zboară. Oamenii sunt pietre. Care se ridică şi umblă. Visând la Îngeri.

giantpearltrochlg1

Înger plângând


Îngerul meu e un înger trist.

Nu îl ştie pe Elohim, n-a auzit de Christ.

Îngerul meu ne cunoaşte pe noi pe de rost;

cu numele noastre, cu ziua de zi,

cu nopţile alungite prin calendare…

Ne toarnă în trupuri o împăcată licoare

Păcătoasă, fără păcat.


Am murit de o mie de ori.

Şi de o mie de ori am reînviat:

până la aburul umbrei tale plutind prin livadă,

până la lucrurile care s-au obişnuit să te vadă,

până la cojile stracojii din care fericirea s-a dezghiocat.


Îngerul meu e un înger trist

pentru că nu poate înţelege

de ce un suflet aproape rotund

umblă pe două fiinţe,

una fără alta betege,

când una ar trebui ca să fie…

……………………………………….

Îngerul meu, câteodată,

se ascunde şi plânge.


Gabriela Savitsky. Cartea de sidef

9ingerplangand.

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

23 Noiembrie 2008 la 01:15

14 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Frumos poem!

    Dacă nu reapare blogul, o să mai pun şi eu din cele două volume de versuri ale Gabrielei…

    Vania

    23 Noiembrie 2008 at 09:05

  2. Dureros de frumos.
    Eu aştept să se oprească Îngerul din plâns….
    Şi eu am să mai pun. Cine ştie? Poate că apare blogul…

    isabellelorelai

    23 Noiembrie 2008 at 11:32

  3. Nu sunt un mare amator al versurilor, dar acestea sunt superbe. Duminica frumoasa 😉

    YODA BLOG

    23 Noiembrie 2008 at 13:30

  4. Culmea e că şi eu sunt cam… prozaică… ca să zic aşa. Însă versurile Gabrielei îţi ating sufletul, în doi timpi şi trei mişcări. Simplu ca bună ziua…
    Mulţumesc, să fie! Idem şi ţie 😀

    isabellelorelai

    23 Noiembrie 2008 at 13:37

  5. Vania,

    am trei cărţi, nu două!

    Isabella,

    da, a reapărut. Am avut o defecţiune la motor.
    Mulţumesc,
    chiar că sunt frumoase versurile, dacă le citesc aici. „stacojii”, în loc de „stacolii”. Ca orice scriitor, sunt paranoică atunci când e vorba de silabe, litere, semne…
    Mulţumesc încă o dată.

    Gabriela Savitsky

    23 Noiembrie 2008 at 18:48

  6. Gabi,
    Toţi avem defecţiuni. Că d’aia avem motor. Bine că s-a reparat 😀
    Scuze de greşeală, e clar că trebuie să schimb şi ochelarii ăştia.
    Şi am văzut că a reapărut… E ascuns sub numele tău. Fără „D” – ce-i drept 😀
    .
    (Unchiu’ Vania – Hai că e bine, s-a luat de noi 😀 )

    isabellelorelai

    23 Noiembrie 2008 at 19:31

  7. Da, este optimizant…

    Ştiu că sunt trei cărţi, dar pe prima doar am lecturat-o, nu am textul.

    Vania

    23 Noiembrie 2008 at 20:21

  8. Isabelle

    „D” e de undeva… Nu spun de unde, altfel chiar că mă dau de gol că-s paranoică 😉 😀

    Gabriela Savitsky

    23 Noiembrie 2008 at 22:12

  9. Unchiu’ Vania, este. Pe bune. Sincer, eu am fost tristă. Nimeni nu are dreptul să judece o altă persoană dacă nu este de meserie. Şi cum meseria de Dumnezeu încă nu s-a inventat…

    isabellelorelai

    23 Noiembrie 2008 at 22:45

  10. Gabi, păi pentru public ai zis: Doina.
    Pentru tine, poate fi care vrei tu. Doar tu.
    Şi, ca să te citez:
    Lume nebună, ce-ai tu cu mine
    şi cu dragostea inimii mele dacă eu
    nu-ţi vin nici în prag?

    isabellelorelai

    23 Noiembrie 2008 at 22:48

  11. Am citit toate poemele. Eu nu stiu care mi-a placut mai mult. Pur si simplu nu imi pot da seama. Dar, in Miercuri o sa mori, adica cartea de trag eu la ea, va fi si o poezie a Gabrielei 😉

    Oana

    24 Noiembrie 2008 at 02:14

  12. No, bun 😀
    Dedicaţie: Rahmaninov
    .
    Pe care stradă va fi stat Rahmaninov?
    Gabriela D. Savitsky

    Suflete,
    Greu de-atâtea ipoteci
    Pe iubiri străvezii,
    Pe alcooluri, orgii, pe îmbrăţişări fugare şi reci,
    Ce mai faci, prinţul meu diafan, nestemat,
    Rătăcit prin hrisoave fantaste?
    Smuls din miezul tandreţii, bărbat,
    Cine-ţi dezleagă cabala privirii măiastre?

    Am urcat într-o zi într-un pom interzis
    Cu o raniţă plină de foame.
    Ce-am făcut, nebunatici, cu rodul promis,
    De-am stârnit zeul rău din icoane?

    Am ornat un destin alungit, irizat,
    Cu o notă pe-o clapă perfectă,
    Un pian şi-a uitat râsul dezacordat
    Între noi, ca o ploaie defectă.

    Înaintăm printre acorduri mov.
    Am ars egali în genele luminii.
    În care crâng ne-aşteaptă heruvimii?
    Pe care stradă va fi stat Rahmaninov?

    isabellelorelai

    24 Noiembrie 2008 at 12:18

  13. E faină asta, n-o ştiam…

    Vania

    24 Noiembrie 2008 at 15:55

  14. Nu cred…

    isabellelorelai

    24 Noiembrie 2008 at 16:17


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: