Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Petiţie la Parlamentul European – I. În România sunt 30.000 de copii diagnosticaţi cu autism, ignoraţi de autorităţi

with 26 comments

Spuneam – aici – că la iniţiativa şi invitaţia europarlamentarului Corina Creţu, am fost într-o vizită de informare la Parlamentul European, în urma căreia am decis să trimit o petiţie la această instituţie care mă reprezintă, în calitate de cetăţean european. Primul subiect al petiţiei se referă la faptul că statul român ignoră existenţa a 30.000 de copii autişti – consideraţi handicapaţi – şi pentru care nu se asigură tratamentul de recuperare adecvat, drept prevăzut în Constituţia României. Tratamentul terapeutic, pe care un copil diagnosticat cu autism trebuie să îl urmeze, are o durată de 3 ani şi în acest moment poate fi realizat în particular. Pentru tratamentul de specialitate părinţii ar trebui să achite 1.000-2.000 de Euro lunar. Copilul autist primeşte de la stat un certificat de handicap şi suma de 500 RON lunar. Numărul fundaţiilor este mic şi deja nu mai sunt fonduri. Copilul autist nu beneficiază de dreptul de a învăţa iar la vârsta de 18 ani nu mai primeşte ceritificatul de handicap.

Copiii diagnosticaţi cu autism nu sunt nişte omuleţi verzi cu capul mare şi mâini mici. Sunt copii ca toţi copiii, îngeraşi frumoşi dar trişti, născuţi fără stele norocoase, dar cu drepturi. Am să vă fac cunoştinţă cu câţiva drăgălaşi pe care îi „cunoaşte” blogul meu, ca nu cumva să credeţi că avem de-a face cu nişte monştri:

Antonia Noea, Rareş Noea, Paul-Mihai, Mihăiţă, Maria -dacă apăsaţi pe numele copilului, puteţi citi povestea fiecăruia.

noeaantoniaautism noeararesautism mihaitapaulmihaioprea mihaita bannermaria

Doamna psiholog Cornelia Codreanu ne introduce în lumea unui copil autist: „Acesti copii sunt captivi intr-o lume a tacerii, intr-o lume lipsita de zambete sau de bucuriile normale ale copilariei. Au uneori ochii atat de expresivi incat ai impresia ca traiesc intr-o lume a lor, refuzand sa o acepte pe cea in care i-am adus noi. Incerci sa le vorbesti dar nu te inteleg. Adesea continua sa faca ceea ce faceau dand impresia ca nu aud. Nu vorbesc desi simti ca ar avea atat de multe de spus. Acesti copii au fost descrisi sugestiv, ca fiind intr-un labirint cu peretii de sticla, si in imposibilitatea de a comunica cu ceea ce este dincolo de acestia. Autismul este din pacate, o boala grava, fara leac, dar care poate fi ameliorata daca este depistata din timp si tratata corespunzator. Primele semne pot aparea inca din primele luni de viata. Copilul autist nu zambeste, nu rade. Nu se uita in ochii celuilalt. Nu intinde manutele catre parinti. Are o expresie a fetei aproape imobila si nu reactioneaza aproape deloc la ceea ce-l inconjoara. Datorita faptului ca nu pot comunica, frustrarile lor sunt aduse la suprafata de iesiri si sentimente violente. Tratamentul Autismului nu este unul medicamentos. Singura terapie aplicata si care da rezultate foarte bune daca este sutinuta si timpuriu depistata, este asa numita Applied Behavior Analysis (ABA) – Analiza aplicata a comportamentului. Aceasta consta in insusirea treptata, mecanica si rigida la inceput, a anumitor comportamente, gesturi, activitati si inlaturarea celor specifice bolii. Rezultatele nu vor intarzia prea mult, desi abia in 2-3 ani de munca asidua se poate spune ca acestia pot deveni independenti si se apropie de normalitate (2006).

Terapia ABA este foarte scumpă. Un părinte trebuie să plătească din buzunar 1.000-2.000 euro lunar pentru a-şi aduce copilul la starea de normalitate, prin terapii de specialitate. Din câte ştiu, copilul autist trebuie să înceapă terapia până în vârsta de 5 ani, ideal ar fi între 2 şi 5 ani. De unde să scoată un român obişnuit atâţia bani? Între timp au apărut şi alte metode de recuperare terapeutică, dar copiii români autişti sunt trataţi de medici exact cum nu trebuie: cu medicamente. Bani daţi aiurea. Copilul diagnosticat cu autism primeşte un certificat de handicap, în loc de terapie. Pe baza acestui certificat, un părinte poate deveni însoţitor al copilului şi primeşte o indemnizaţie de la bugetul de stat, în loc ca statul să plătească personal specializat care să ajute copilul, iar părintele să meargă la muncă. Presupunând că nu ne pasă ce se întâmplă cu aceste familii, de faptul că aceşti copii nu vor merge la şcoală şi nu vor munci nicioadată, mă gândeam că poate ne interesează că aceste indemnizaţii sunt plătite din banii noştri. Sau că un părinte poate scăpa copilul autist din mână pe stradă şi să îl accidentăm mortal (un copil autist nu deosebeşte o maşină în mers de un copac). La vârsta de 18 ani autiştii nu mai primesc certificat de handicap. Mulţi părinţi se întreabă: ce se va întâmpla cu copiii lor, dacă nu îi vor face bine, şi ei mor? Ce se va întâmpla cu noi, dacă tânărul autist care nu a beneficiat de tratament, rămas singur pe lume, dă foc apartamentului, aflat lângă al nostru? Sau devine violent şi ne loveşte copilul aflat în apropierea lui? Iar eu mă întreb: De ce nu se cer fonduri europene pentru înfiinţarea unor centre speciale şi instruirea unor studenţi la psihologie dornici să se întreţină pe timpul facultăţii? Nu sunt 10 copii, sunt 30.000! Ziariştii de la Jurnalul Naţional au descoperit că aceşti copii nu au dreptul, pur şi simplu, la terapie de specialitate, în timp ce CNAS, prin Legea 118/2007, poate deconta… feng shui-ul şi argiloterapia. Din punctul meu de vedere, acestor copii şi tineri le sunt încălcate drepturile constituţionale:

– Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi asistenţă în realizarea drepturilor lor, alin. 1, Articolul 49 (Protecţia copiilor şi tinerilor).

– Persoanele cu handicap se bucură de protecţie specială. Statul asigură realizarea unei politici naţionale de egalitate a şanselor, de prevenire şi tratament ale handicapului, în vederea participării efective a persoanelor cu handicap în viaţa comunităţii, respectând drepturile şi îndatoririle ce revin părinţilor şi tutorilor, Articolul 50 (Protecţia persoanelor cu handicap).

Care este aici politica naţională de egalitate a şanselor? Faptul că medicii îi bombardează cu medicamente pentru boli de nervi?

Cum să participe la viaţa comunităţii când nu există o formă de educaţie şi pentru ei? Dacă doriţi să ajutaţi:

1. Fiţi alături de copiii autişti şi semnaţi petiţia Autism Romania:

Petiţia pentru o educaţie de calitate şi pentru copiii cu nevoi educaţionale speciale şi dizabilităţi din România

http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_pentru_o_educatie_de_calitate_si_pentru_copiii_cu_nevoi_educationale_speciale_si_dizabilitati_din_romania-p44130039.html

– Autism România – Asociaţia Părinţilor Copiilor cu Autism

http://www.autismromania.ro

16.11.2008 – 2000 semnături

2. Fiţi alături de copiii autişti şi semnaţi scrisoarea deschisă din Jurnalul Naţional!

http://www.jurnalul.ro/articole/137354/

16.11.2008 – 1700 semnături

Jurnalul Naţional, 27.10.2008, Scrisoare deschisă:

Domnule Preşedinte al României, Domnule Prim-Ministru al României, Domnilor Preşedinţi ai Camerei Deputaţilor şi Senatului, Doamnã ministru al Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Şanse, Domnule ministru al Sãnãtãţii Publice:

În România existã 30.000 de copii autişti. Invizibili pentru statul român. Nu sunt diagnosticaţi la timp, nu beneficiazã de o terapie care le oferã şanse de recuperare, nu au dreptul de a merge la grãdiniţã sau la şcoalã. Nu au nici o şansã. În numele acestor copii, „Jurnalul Naţional” vã solicitã:

–  realizarea unei campanii naţionale prin care pãrinţii, dar şi medicii de familie sã fie informaţi despre simptomele autismului, astfel încât aceşti copii sã primeascã la timp un diagnostic corect.

–  finanţarea terapiilor prin care care aceşti copii pot fi recuperaţi. Legea 118/2007 permite ca CNAS sã deconteze feng shui-ul şi argiloterapia; pentru aceşti copii, terapiile nu sunt un moft, ci singura lor şansã la o viaţã normalã.

–  respectarea Constituţiei, care garanteazã tuturor românilor dreptul la învãţãturã; respectarea legilor în vigoare (legea 272/2004, OMEC 5379/2004, Hotãrârea 1251/2005, Legea 448/2006) care sprijinã integrarea copiilor cu nevoi speciale în grãdiniţele şi şcolile de masã.

–  recunoaşterea autismului ca dizabilitate psihicã şi pentru persoanele adulte. România este singura ţarã din lume în care, dupã 18 ani, autismul dispare de la sine, printr-o „omisiune” birocraticã.

– crearea unor ateliere protejate în care adolescenţii şi adulţii autişti sã poatã învãţa o meserie care sã le asigure un grad de ocupaţie şi de independenţã ridicat.

Aceasta nu este o scrisoare de înduioşare. Este o informare pragmaticã despre cheltuieli pe termen lung, costuri şi rentabilitate… Dacã statul s-ar implica la timp, pentru a recupera prin terapie un copil autist, ar plãti circa 30.000 de euro. Pentru aceeaşi persoanã, condamnatã pe viaţã la dizabilitate, statul trebuie sã plãteascã circa 150.000 de euro. Suntem prea sãraci pentru a ne permite sã fim ieftini cu aceşti copii!

Domnule Preşedinte al României, Domnule Prim-Ministrul al României, Domnilor Preşedinţi ai Camerei Deputaţilor şi Senatului, Doamnã ministru al Muncii, Familiei şi Egalitãţii de Şanse, Domnule ministrul al Sãnãtãţii Publice:

Dacã într-o zi copilul tãu s-ar prãbuşi într-o lume a lui, interioarã, cât de departe ai merge pentru a-l salva? Acum, cã ai aflat cã 30.000 de copii români trec prin aceastã dramã, ca om ce reprezintã autoritatea statului, ce faci pentru a-i ajuta?

Au semnat: Manuela Hãrãbor, Matei Cãlinescu, Horia Roman Patapievici, Mircea Cãrtãrescu, Maia Morgenstern, Dan Puric, Tudor Octavian, Stelian Tãnase, Andreea Marin Bãnicã, Adrian Pãunescu, Oana Pellea, Amalia Nãstase, Ilie Nãstase, Mihaela Geoanã, Felicia Filip, Cristian Ţopescu, Teo Trandafir, Raluca Moianu, Cristina Ţopescu, Mihaela Rãdulescu, Radu Moraru, Horaţiu Mãlãiele, Gabriela Vrânceanu Firea, Bianca Brad, Preot Nicolae Tãnase, Lucian Mândruţã, Liza Panait, Mãdãlin Ionescu, Mihai Gâdea, Simona Gherghe, Mirabela Dauer, Dana Deac, Andreea Berecleanu, Monica Anghel, Alessandra Stoicescu, Monica Tatoiu, Irina Pãcurariu, Sanda Nicola, Daniela Nane, Margareta Pâslaru, Cristi Brancu, Oana Turcu, Silviu Prigoanã, Adriana Bahmuţeanu, Irina Schrotter, Ada Teslaru, Monica Davidescu, Cristina Liberis, Serban Huidu, Mihai Gãinuşã, Doina Levintza, Diana Şucu, Mircea Badea, Marius Tucã.

Multe informaţii utile găsiţi şi pe acest nou site „Împreună învingem autismul” – activ din 12.11.2008:

http://www.invingemautismul.ro/index.php

Mărturii ale părinţilor care au avut de suferit şi exemple de copii trataţi cu succes sunt în aceste articole:

– În 2005 (18.02) a apărut, în Jurnalul Naţional, articolul: „Părintele ABA”. Era vorba despre tatăl unui copil autist care a adus pentru prima dată în România terapia de recuperare ABA, pe care a învăţat-o de la specialiştii americani. „De doi ani, barbatul organizeaza campanii de strangere de fonduri si sustine traininguri in care instruieste tutori romani. A fondat in Capitala primul centru din Europa de Est pentru copiii cu aceasta afectiune. In Centrul „Horia Motoi”, copiii autisti sunt tratati prin terapie americana. Damian N. nu a absolvit Medicina, insa cursul vietii l-a impins sa se aplece atent spre acest domeniu. Asta s-a intamplat cand a descoperit ca Radu, fiul sau, sufera de autism. Vreo doi ani a tot urcat Golgota sistemului medical romanesc, dar nu a gasit vreo metoda de recuperare. Radu nu vorbea, facea pe el, nu reactiona la nici un fel de stimul. „Era ca o leguma miscatoare”, spune tatal. Singura solutie a fost sa contacteze specialisti straini si asa a ajuns in clinici din SUA si Marea Britanie. A angajat 10 tutori romani si a adus specialistii straini sa-i instruiasca. Cu ajutorul lor intr-un an si jumatate, Radu a fost recuperat aproape 80%. Si asta dupa ce toti medicii romani i-au spus: „Obisnuiti-va cu ideea, nu e nimic de facut”. Metoda de terapie comportamentala ABA nu include medicamente, ci doar lucrul cu tutori. Acum, Radu poate citi, invata engleza si schiaza. Dupa ce a reusit sa-l trateze pe Radu prin metoda ABA, barbatul a incercat sa ajute cat mai multi copii autisti din tara. A deprins el insusi metoda de tratare si a sustinut traininguri in care a predat tehnica unor tineri absolventi de Psihologie. A organizat campanii de strangere de fonduri, iar cu banii astfel adunati a fondat in Capitala Centrul „Horia Motoi”, unde mai multi copii au fost tratati. De asemenea, a introdus metoda de recuperare si in Centrul de copii „Sf. Margareta”, unde sunt copii cu diferite boli in faze terminale, printre care si autisti.

http://www.jurnalul.ro/articol_28346/parintele__aba_.html

– Jurnalul Naţional, 03.05.2006: Pentru sistemul de sanatate si de protectie sociala, autiştii nu exista. Atunci cand exista, sunt categorisiti gresit, ca bolnavi psihic. Cand sunt copii, li se spune „autisti”, cand devin adulti, termenul nu-i mai reprezinta si sunt numiti „persoane cu psihoze”. In Romania, autismul este inca o afectiune invizibila.

http://www.jurnalul.ro/articole/22302/copii-inexistenti–autoritati-bolnave-de-autism

– Jurnalul Naţional, 28.10.2008: „Băgaţi copilul la nebuni şi faceţi altul”. „Nu aveţi cum să-l trataţi. Dacă nu-l băgaţi acum într-un centru, copilul vă va omorî când se va face mare”. „E autist, doamnă, nu e vina nimănui. Ce-i aia autism?! Adică la 20 de ani copilul dumneavoastră n-o să ştie care e stângul şi care e dreptul”. Şi medicamente, de obicei din cele care se dau schizofrenilor, Ripsolet şi Rispen. Acestea sunt câteva dintre soluţiile de „tratament” oferite de medicii psihiatri copiilor diagnosticaţi cu tulburări din spectrul autist, în România.

http://www.jurnalul.ro/articole/137370/autismul-tratat-la-negru

– Jurnalul Naţional, 30.10.2008: La Fundaţia Cristi’s Outreach for Children din Bârlad vin copii cu autism din toată zona Moldovei. E singurul loc din regiune care oferă terapia ABA gratuit. „Şcoala lui Cristi”, cum îi spun părinţii copiilor care o frecventează, este parte a Fundaţiei americane Brent Woodall. Bazele au fost puse în 2001, de Tracy Pierce Woodall, care venise, printr-un program de voluntariat, la un centru de plasament din zonă. Tot cu lipsa banilor se confruntă şi Şcoala lui Cristi. Directoarea adjunctă spune că, în lipsa unui spaţiu adecvat şi a banilor pentru salariile educatorilor, Cristi’s Outreach este în pericol de a se închide. Fundaţia Brent Woodall trimite în România 5% din fondurile colectate în SUA din sponsorizări. Restul rămâne copiilor de acolo. Deja se pun întrebări cu privire la nepăsarea autorităţilor de aici. Americanilor li se pare inadmisibil ca măcar autorităţile locale să nu contribuie cu nimic la recuperarea acestor copii.

http://www.jurnalul.ro/articole/137496/voluntari-straini-cu-mana-intinsa-la-statul-roman 

În calitate de cetăţean român, am drepturi şi obligaţii, legiferate de Constituţia României, legea fundamentală a statului român. Fac aceste precizări în eventualitatea în care vreo persoană mai „zeloasă” ar dori să mă acuze că întreprid ceva împotriva ţării mele. Îmi cunosc drepturile şi îndatoririle. Nu îmi denigrez ţara şi poporul. Am dreptul să mă alătur celor care doresc să facă ceva bun pentru cetăţenii români aflaţi în nevoie, conform Articolului 4 din Constituţia României, alin.1: Statul are ca fundament unitatea poporului român şi solidaritatea cetăţenilor săi. De asemenea, beneficiez de prevederile Articolului 30 (Libertatea de exprimare), alin. 1: Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Conform articolului 1 din Declaraţia universală a drepturilor omului, Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.


PARLAMENTUL EUROPEAN: Parlamentul şi dumneavoastră

Petiţii. Unul dintre drepturile fundamentale ale cetăţenilor europeni: Orice cetăţean, în mod individual sau în asociere cu alte persoane, îşi poate exercita oricând dreptul de a adresa petiţii Parlamentului European.

http://www.europarl.europa.eu/parliament.do?language=RO

Orice cetăţean al Uniunii Europene sau rezident al unui stat membru are dreptul, în mod individual sau în asociere cu alte persoane, să adreseze petiţii Parlamentului European în legătură cu un subiect care face parte din domeniile de activitate ale Uniunii Europene şi care îl priveşte în mod direct. De asemenea, orice societate, organizaţie sau asociaţie cu sediul în Uniunea Europeană îşi poate exercita dreptul de a adresa petiţii, acesta fiind garantat prin Tratat.

http://www.europarl.europa.eu/parliament/public/staticDisplay.do;jsessionid=87FE715EBA594EB9321931BB66CDB1C5.node1?language=RO&id=49

Cine poate adresa petiţii? Are dreptul de a adresa petiţii: orice cetăţean al Uniunii Europene; orice rezident al unui stat membru al Uniunii Europene; orice membru al unei asociaţii, societăţi, organizaţii (persoană fizică sau juridică) cu sediul într-un stat membru al Uniunii Europene. Ce subiecte pot fi abordate în petiţia dumneavoastră? Subiectul petiţiei trebuie să ţină de domeniile de competenţă ale Uniunii Europene, precum: drepturile dumneavoastră, ca cetăţean european, aşa cum sunt stabilite în tratat; aspecte legate de mediu; protecţia consumatorului; libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor şi serviciilor şi piaţa internă; aspecte legate de ocuparea forţei de muncă şi politica socială; recunoaşterea calificărilor profesionale; alte aspecte legate de punerea în aplicare a dreptului comunitar.

http://www.europarl.europa.eu/parliament/public/staticDisplay.do?language=RO&id=50

Drepturile Cetateanului. La data de 1 ianuarie 2007, Romania a devenit membru al Uniunii Europene, cu toate drepturile si obligatiile ce ii revin  conform Tratatului de Aderare din 25 aprilie 2005. Cetatenii romani au devenit astfel, incepand cu 1 ianuarie  2007, cetateni ai Uniunii Europene, si beneficiaza, pe teritoriul  statelor membre ale Uniunii, de toate drepturile si libertatile conferite de  tratatele de baza ale Uniunii Europene. Statutul de cetatean al Uniunii inseamna, pentru orice Cetatean al Uniunii, urmatoarele: […]; -Dreptul de a se adresa cu plangeri Parlamentului European (Articolul 21 al Tratatului CE) si dreptul de a se adresa ombudsman-ului (Articolul 21 al Tratatului CE) pentru a-i aduce la cunostinta acestuia orice cazuri privind administrarea defectuoasa din partea institutiilor si organismelor Comunitatii, cu exceptia organismelor legislative. Mai multe aici: http://europaindirect.ecosv.ro/drepturi.htm

26 Răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. tin aproape de tine…

    Jamilla

    17 Noiembrie 2008 at 15:23

  2. Saru’mana, buna mea, pentru tot ce faci! Te ajut cu drag! Spune-mi doar de ce ai nevoie! Apropo… Ai vazut asta? http://www.jurnalul.ro/articole/138266/promisiuni-marete-pentru-copiii-autisti/
    Maine revenim cu presiunile… Ceva trebuie miscat!
    Multumesc inca o data!
    Te pup!

    SMINCHY

    17 Noiembrie 2008 at 15:27

  3. Jam, tocmai am văzut: semnătura 2005. Mulţumesc!!!!!
    În JN ai semnat?

    isabellelorelai

    17 Noiembrie 2008 at 15:33

  4. Andreea, până nu văd nu cred. SĂ VĂD LEGEA!
    Oricum, BRAVO JURNALUL NAŢIONAL!!!
    Bravo vouă!
    De la tine vreau câteva informaţii, pe care le semnezi, din ce ai văzut tu prin ţară, ca să le depun la dosar.
    Am fugit la Institutul Oncologic Fundeni.

    isabellelorelai

    17 Noiembrie 2008 at 15:38

  5. Isa, si noi la fel. De-asta iti spun ca maine ne ducem iar peste ei… NU scapa doar cu promisiuni! Ceea ce vroiam sa iti arat, in acel material, este raspunsul presedintelui Basescu…
    Daca mergi la PAVEL, salut-o pe Olga din partea mea!
    In cat timp ai nevoie de informatii si sub ce forma? Adica – articol, eseu, strict lista la liniuta…

    SMINCHY

    17 Noiembrie 2008 at 15:42

  6. O pup pe doamna Olga şi din partea ta şi gândeşte-te în care sâmbătă sau duminică putem să ne întâlnim mai mulţi, cu Corina în frunte.
    – Am trecut rapid peste articol, deseară îl aprofundez şi completez pe blog şi în petiţie.-
    Ce ai, nu contează, le sintetizez pe toate. Informaţiile vor fi verificate de europarlamentarii din comisia de specialitate a PE.

    isabellelorelai

    17 Noiembrie 2008 at 15:47

  7. semnez si in JN, stai sa gasesc unde (is la serviciu, mai pe furis, mai grabis)

    Jamilla

    17 Noiembrie 2008 at 16:17

  8. Isa, unde semnez? Ca ma incurc in linkuri. Plzzz/

    Oana

    17 Noiembrie 2008 at 19:23

  9. Isa,
    Nu rareori m-am intrebat:Oare cum arata fata mea cea mare din virtual,Isabelle,In ultima vreme fara o inductie extrasenzoriala,crede-ma ca te-am vazut asa cum arat(cu aproximatie)alaturi de Niko-Sibilla.O doamna oarecum asceta,destul de tanara si cu un chip frumos,cu privirea blanda dar cu o mina hotarata,o luptatoare.Acum ca te-am vazut sunt multumit ca nu m-am inselat in apreciere.Si sa spui ca nu poti recunoaste un om dupa exprimare si profil moral?Isa,asa cum am mai spus,demersul tau pe blogg de ajutorare a celora care nu mai au alta solutie in fata disperarii nu poate fi exprimat ca laude si prin cuvinte.Acum sunt sigur ca tu esti un om al faptelor,al faptelor de suflet ,care sunt mai presus de bogatie,de sinecuri,de oportunitati cu iz venal.Esti o luptatoare care asa cum spui”cu bloguletul” tau faci ce nu fac zeci de organisme si organizatii zise nonprofit.Sa stii Isa,ca vei fi binecuvantata de toti cei ce au gasit in tine un”tarm al sperantei”.Si cred ca asta conteaza cel mai mult.Multa sanatate ,cu mult drag,tata Borgo.

    ionborgo

    17 Noiembrie 2008 at 20:15

  10. M-am descurcat🙂

    Oana

    17 Noiembrie 2008 at 21:21

  11. of,doamne…va multumim din suflet!macar de s -ar realiza ceva!e tare greu…am zile cand sunt de-a dreptul disperata,trece timpul,si eu nu reusesc sa strang banii pt terapia lui mihaita!….insa va multumim ca existati!macar pt cei care vin din urma cu aceleasi probleme….a mai trecut o luna…mihai are 5 ani si 2 luni…

    oprea mihaela

    17 Noiembrie 2008 at 21:59

  12. Jam, ok, când poţi tu.

    isabellelorelai

    17 Noiembrie 2008 at 22:18

  13. Oana, iartă-mă că nu ţi-am răspuns, eram pe drumuri.
    Am văzut că te-ai descurcat, 2008😀 Mulţumesc!!!!!

    isabellelorelai

    17 Noiembrie 2008 at 22:20

  14. Tati,
    De poza de la Niko zici? Păi, acolo luasem o figură de meditaţie profundă, mă prefăceam! Mă aşteptam să facă şi ea la fel, să pleznească Rodin de invidie. Când colo, Niko se hlizea!😀
    Eşti drăguţ, Tati, nu merit toate laudele astea.
    (Aia cu destul de tânără mi-a plăcut😀 )

    isabellelorelai

    17 Noiembrie 2008 at 22:26

  15. Mihaela, nu dispera! Cred că oamenii nu ştiu despre ce este vorba şi de aceea nu donează. Oamenii nu sunt informaţi, văd copilul în fotografie, ei cred că este ok, că are tot ce îi trebuie, înţelegi ce vreau să zic.
    Mihaela, am citit câteva comentarii scrise de părinţi pe alte site-uri şi bloguri, în care povesteau cum, din disperare, au început ei să lucreze cât de cât cu copiii şi erau fericiţi că au ajuns copiii lor la şcoală. E drept că părinţii stăteau cu ei în bancă…
    Mihaela, ştii ce mă îngrijorează? Că nici măcar părinţii copiilor cu probleme nu sunt informaţi. Nici măcar scrisoarea din JN nu au semnat-o. Tu te-ai înscris în Asociaţia Părinţilor Copiilor cu Autism? Trebuie să fiţi uniţi, e musai.

    isabellelorelai

    17 Noiembrie 2008 at 22:34

  16. Am semnat si eu.Voi face cunoscuta petitia pe bloguri si forum.

    g1b2i3

    18 Noiembrie 2008 at 13:52

  17. […] Update:Semnati Petiţia la Parlamentul European – I . În România sunt 30.000 de copii diagnosticaţi cu autism, ignoraţi de autorităţi. […]

  18. 2030. Am semnat şi eu petiţia🙂 De micuţa Maria Ghinea am auzit de mai mult timp. În urmă cu ceva ani i-am făcut celei mai bune pritene un site pe care i-am postat fabulele pentru copii ce le-a scris. După o vreme, am primit un mail prin care eram rugate să mediatizăm povestea Mariei. Am postat bannerul cu Maria pe site şi acolo e şi acum http://www.povesti.go.ro

    Satmareanca

    18 Noiembrie 2008 at 22:15

  19. Isa,
    Nu spuneai tu ca „batranetea este o stare de spirit” si Manole la fel si Oana asisderea asa ca si „tineretea este o stare de spirit”😛 si cata de ma contrazice ca vai si amar de cojocul tau.Cand faci ce faci ,cand stii ca nici cu tine nu-i O.K. cand inspiri atata incredere si dragoste celor „fara de orizont” cand asa cum am mai spus tu esti”ultimul liman” cand ceea ce fasi nu o faci pentyru bani si nici glorie,poti fi un om imbatranit?Nu incerca sa te consideri de varsta mea ca esti inca departe.Eu pe la 55 de ani inca ma consideram foarte tanar si cu ste enorma de viata si de bine pentru cei din jurul meu.Si eu mi-am risipit energiile pentru cauze la limita ,nu in genul tau,dar m-am condus dupa o zicere ca:binele bine aduce” si ca” nu satepta laude sau alte cele pentru trup ci prin bine sa-ti hranesti sufletul,nu alinarea constintei”.Eu asa te-am priceput si perceput inca de la inceput cand inca eram tineti pe bloage si cum eu sunt ardelean capos greu imi schimb convingerile.Dreptu-i ca si greu imi formez pareri ferme,dar odata formate ,cum ti-am mai spus raman formate.Poate de aceea circula atatea bancuri cu ardelenii si in toate se deceleaza caracterul lor sobru si consecvent.Te pup copila si sa ai grija de tine,crede-ma ca trebuie.Noapte buna,tata Borgo🙂

    ionborgo

    18 Noiembrie 2008 at 22:22

  20. P.S.Te rog citeste-mi comentariul de la Corina despre mineri!Multumesc.

    ionborgo

    18 Noiembrie 2008 at 22:25

  21. […] în care se zbat unii cetăţeni ai României, ca Preşedinte nu puteţi face asta. Faptul că în România există 30.000 de copii diagnosticaţi cu autism nu este o ruşine. O ruşine este însă faptul că nu facem nimic pentru ei. Gândiţi-vă puţin: 30.000 de copii […]

  22. Crina,
    Mulţumesc!
    Site-ul este tare drăguţ. Ştii, contează foarte mult ce fac fundaţiile şi organizaţiile. Dar fără mass-media ar fi mult mai greu. De câte ori se implică jurnaliştii se rezolvă o mulţime de probleme. Başca informarea.

    isabellelorelai

    19 Noiembrie 2008 at 14:06

  23. Tati, să-ţi spun drept, nu am de gând să te contrazic. Că nu este frumos😀
    Am să citesc, promit.

    isabellelorelai

    19 Noiembrie 2008 at 14:10

  24. Isa,
    Nu poti sa ma contrazici numai asa de „amorul artei” asa ca…:P
    tata Borgo😛

    ionborgo

    19 Noiembrie 2008 at 16:33

  25. Tati, nu pot, zău😀
    Dar acum, pe bune, nu poţi cunoaşte un om doar văzându-l într- o fotografie…

    isabellelorelai

    20 Noiembrie 2008 at 00:57

  26. […] Mihai Oprea”, “Antonia şi Rareş Noea”, „Petiţie la Parlamentul European I”, „Petiţie la Parlamentul European II”, „Domnule Preşedinte al […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: