Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Nu ia şpagă. Iubeşte copiii. Sergiu Stoica, doctor fără de arginţi: Întotdeauna am fost mândru că sunt român

with 48 comments

Simt nevoia să văd, să citesc şi să scriu despre oamenii buni din ţara asta. Ca de aer simt nevoia. Ca de libertate, ca de dreptate. Nevoia de bine, adică.Anul trecut am văzut la tv – la Antena 1 mai precis -un medic. Tânăr. Nu am reţinut atunci numele doctorului. I-am zis „bijutierul de copii”. Am aflat numele ulterior, întrebându-l pe Dan Sântimbreanu dacă nu îl poate opera medicul de la Budimex pe care l-am văzut la tv. Spunea Dan: Ii sunt dator lui Sergiu cu linistea mea, dupa patru zile de cautat pe internet in stanga si dreapta si dupa ce am citit tot ce se putea citi despre aceasta boala…(n.b. neurinom acustic). Îi sunt dator cu caldura cu care mi-a vorbit, sfatuit, indrumat si linistit”.


drsergiustoica1

Dr. Sergiu Stoica, medic neurochirurg

Dr. Sergiu Stoica nu dă interviuri, nu vrea să apară la tv sau în ziare. Există un singur articol, în „Formula AS”. Şi totuşi am găsit câte ceva. Am găsit gânduri de oameni. Gânduri frumoase şi adevărate, de la oameni care l-au cunoscut şi îl apreciază, îl apără de ciubucari şi îi mulţumesc. Şi care sper să nu se supere pentru că le-am pus cuvintele frumoase aici:

„Este foarte amabil şi disponibil. Fetiţa mea a fost operată de el şi totul a decurs impecabil. Atenţie: Nu primeşte bani şi nici cadouri. Oferiţi-i doar mulţumiri”.

„Am auzit de la personalul spitalului că dr. Sergiu Stoica nu este aşa de bun…”

„Doctorul Sergiu Stoica a studiat la Paris, si apoi aici la Montreal, in Canada. Am avut privilegiul de a lucra cu el timp de aproape doi ani, si n-as ezita nici o secunda sa-mi dau copiii in grija lui. Este probabil printre cei mai buni neurochirurgi pe care îi aveti in Romania. Cine raspindeste asemenea prostii nu are habar despre ce vorbeste. Bineinteles, faptul ca nu ia bacsis il face probabil urît de nomenclatura medicala romaneasca, de unde zvonurile astea aiurea. Dupa parerea mea, nu îl meritati, ar fi trebuit sa ramîna ori în Franta, ori aici cu noi la Montreal, viata lui ar fi fost mult mai usoara. Dar Sergiu este un idealist, si dintotdeauna a vrut sa se reîntoarca in Romania, sa salveze copiii care la ora actuala mor acolo cu zile. Tudor Costachescu, M.D. Sef Reanimare, Spital Notre Dame, Montreal, Canada”.

„Domnul dr. Sergiu tocmai mi-a operat copilul care avea hidrocefalie. Daca aveam incredere de la inceput in acest medic, copilul meu era operat mai repede, dar tot a fost la timp. Este un om extraordinar. Are un suflet minunat, iubeste copiii, vorbeste frumos si bland cu parintii si le ofera explicatii, fara sa faca afirmatii care sa impacienteze pe cineva. Calm, rabdator, respectuos, atent. Dar daruirea sa are rezultate remarcabile. Cred ca toti parintii care si-au dat copiii pe mana lui sunt multumiti si bucurosi de alegerea facuta. Sunt parinti care au fost nemultumiti cand s-au dus la medici mult mai in varsta si cu mai multa experienta. In sectia de Neurochirurgie de la Budimex exista o atmosfera placuta, in sensul ca este curatenie, aparatura moderna si un personal medical cu o atitudine aparte. Din cate am observat, dr Sergiu lucreaza si cu colegi la fel de tineri cu care (si, poate, pe care) ii invata multe”.

„Eu am fost cu baietelul meu la Budimex, pentru o problemă chirurgicala. Acolo era un copil rrom cu o fractura parietala, plimbat de 2 zile pe la Floreasca, Gr. Alexandrescu. A ajuns pe mana acestui om minunat, calm si rabdator. Tatal nu pricepea ca trebuie operat de urgenta si nu voia sa-si dea acordul scris, in plus a si baut, ca de, era copilul bolnav, mama nu avea buletin. Pentru oamenii astia ignoranti a pierdut o gramada de timp explicandu-le cu RMN-ul in mana care e situatia si i-a convins in cele din urma. Operaţia a fost lunga iar dupa 2 zile era externat. A venit si apoi sa-l vada zilnic. Mi-a placut enorm cum a abordat problema, de aceea l-am si retinut”.

„Prima oara cand dr. Stoica ne-a vazut, probabil ca s-a uitat la noi f bine inainte sa ne spuna ceva. Eu eram terminata psihic si fizic dupa nasterea baietelului, avand in vedere ca nu stiam ce are si nici cat de grave sunt anomaliile lui. Impreuna cu Dr. Cirstoveanu (alt medic exceptional) s-a uitat pe RMN-ul facut dupa nastere si ne-a vorbit scurt si la obiect, sigur pe el si fara „sa ne bage in boale”. Cand asteptam pe hol sa vorbim cu dansul, am vazut cum ambii doctori incercau sa-l calmeze pe un tatic al carui copil urma sa fie operat. Incercau si sa-l faca sa inteleaga ca multi copii au fost salvati in acea sectie si ca trebuie sa astepte rabdator. Si au dreptate”.

„Si eu am ajuns la domnul doctor Stoica si vreau sa spun ca este unul dintre putinii doctori adevarati care mai sunt in Romania. Este adevarat ca s-a perfectionat in afara si are un mod deosebit de a vorbi atat cu parintii cat si cu copiii . Si chiar nu primeste nimic”.

„Dl. doctor Stoica iubeste copiii foarte mult si asta se poate lesne vedea din privirea dumnealui atit de blinda atunci cind ii examineaza sau cind, pe patul de spital le mingiie capsoarele micute. Competenta dumnealui si profesionalismul incontestabil vindeca trupul celor micuti iar zimbetul dumnealui, vocea foarte calda si incurajarile vindeca sufletul de parinte greu incercat de suferinta micutilor. Modestia iesita din comun, bunul simt si accesibilitatea de care da dovada cind e vorba de sanatatea micutilor sint iesite din tiparele cu care sintem obisnuiti sa fim tratati in institutiile medicale romanesti. Acestui MARE OM si EXCEPTIONAL PROFESIONIST ii datoram faptul ca fetita noatra este in viata si se bucura de o copilarie normala si sanatoasa. Bunul D-zeu ne-a binecuvintat sa intilnim acest medic pentru care nu-mi gasesc cuvintele de multumire si pretuire pentru tot ceea ce a facut pentru noi si pentru micuta Bianca. Domnule doctor va multumim ca existati”. – Gabriela Pascal, 2 octombrie 2008.


Dr. Sergiu Stoica

Neurochirurg la Spitalul „Marie Curie” din Bucureşti.

drsergiustoica2

„Întotdeauna am fost mândru că sunt român”

Profesionist de exceptie, cu ani de specializare si practica in Franta si in Canada, a ales sa se intoarca acasa, pentru a pune umarul la caruta romaneasca, abia urnita din loc. O lectie de patriotism, fara urma de suspine retorice.

Sergiu Stoica este un fel de Robin Hood al zilelor noastre, numai ca el a ales sa sara peste etapa „iau de la bogati” si se ocupa numai cu „datul catre cei aflati in nevoie”. Mai exact, el ofera o noua viata, la propriu, celor care altfel n-ar mai avea nici o sansa. Desi are doar 35 de ani, este un neurochirurg de exceptie, pentru care francezii si canadienii s-au batut, dar care a ales sa se intoarca in Romania si sa faca si aici ceea ce acolo se face de mult: medicina ca la carte, dublata cu o doza generoasa de umanitate. Sergiu Stoica este un visator, un altruist, un om extrem de modest. Tocmai din acest motiv mi-a fost destul de greu sa-l conving sa ne acorde acest interviu. Argumentul care l-a facut sa spuna, finalmente, „da” a fost acela ca povestea lui ar putea sa serveasca de exemplu unor tineri aflati la inceput de drum. In plin exod al celor care parasesc Romania pentru orizonturi unde cred ca viitorul va fi roz, doctorul Stoica a ales sa se intoarca acasa si sa faca pionierat.

„Nici o clipa nu m-am gandit ca plecarea este definitiva”

– Din cate ramuri exista in medicina, ati ales-o pe cea mai grea: neurochirurgia. De ce?

– Stiu c-ar da bine „la gazeta”, dar in copilaria mea n-a existat nici o poveste dramatica, nici un episod trist, care sa ma determine sa aleg profesia de medic. Pe de-o parte, a fost influenta familiei. Frati de-ai bunicilor si de-ai parintilor mei erau medici, asa ca, intr-o oarecare masura, am crescut in acest mediu. Nu am fost insa genul de copil care sa se joace cu stetoscopul. Din contra, pana prin clasa a X-a, am fost foarte pasionat de matematica si fizica. Pe final de liceu, m-am gandit la ceea ce avea sa urmeze si-am realizat ca-mi doream sa fac o meserie liberala, care sa ma puna in contact cu oamenii si care sa-mi ofere posibilitatea sa-i ajut efectiv. Am urmat Facultatea de Medicina intre anii `91 – `97. Asa cum cred ca se intampla in majoritatea facultatilor din Romania, am avut parte de multa teorie si foarte putina practica. Anii au trecut si mi-am dat seama ca sistemul romanesc de formare profesionala nu se ridica la nivelul asteptarilor mele. Asa ca, in loc sa ma apuc sa invat pentru rezidentiatul romanesc, m-am pregatit pentru a deveni medic intern in Franta.

– Se spune ca scoala de medicina romaneasca e recunoscuta ca una dintre cele mai bune din lume…

– Asa ne place noua sa credem. Sigur, la un moment dat, scoala romaneasca de medicina a fost foarte buna, dar asemenea multor alte meserii si mestesuguri, ea s-a degradat din cauza comunismului, iar noi n-am mai ramas decat cu legenda. In perioada interbelica, nivelul era, realmente, foarte bun. Desi sa nu uitam ca, in majoritate, medicii acelei epoci se formau la scoli din strainatate, de cele mai multe ori la Paris. Fireste ca opinia mea e subiectiva, nu am toate datele ca sa pot sa emit o concluzie categorica, dar, daca e sa ma refer strict la specialitatea mea, exista un decalaj intre nivelul neurochirurgiei in Romania si cel din America de Nord sau Vestul Europei.

– Sa revenim la pregatirea pentru rezidentiat. V-ati decis pentru Franta…

– La vremea respectiva existau trei optiuni: sa ramai aici, in Romania, sa pleci in America sau sa pleci in Franta. In America se pleca, de obicei, cu gandul de a nu mai reveni niciodata. Diferentele erau foarte mari, pornind de la zona culturala si terminand cu stilul de viata, plus ca America era foarte departe geografic. Eu am ales Franta, pentru ca este o tara latina, aproape de Romania si pentru ca are o traditie veche in domeniul neurochirurgiei. Am mers pe specializarea asta, fiindca nu ma prea omoram cu prescrisul medicamentelor si eram constient ca am abilitati in sfera manualitatii.

– N-au atarnat si banii in balanta? Meseria de medic era retribuita mizerabil in Romania.

– Nu, nu m-am gandit nici o secunda la bani. De dinainte de a pleca, aveam, din punct de vedere material, tot ceea ce mi-as fi dorit.

– Profesional a fost greu? Nu erau diferente de pregatire prea mari?

– Concursul pentru internatul francez era foarte serios. La neurochirurgie nu erau decat trei locuri, iar candidati erau aproape 200, din toata lumea. Am luat concursul si am ales sa fac specializarea la Nancy, unde exista unul dintre cele mai mari spitale de neurostiinte din Franta. Diferenta fata de ceea ce se petrece in Romania este ca acolo rezidentii au mai multa responsabilitate si sunt implicati activ in activitatile clinice si chirurgicale, dar si in formarea studentilor. Din primele luni incepi sa faci operatii simple si, incet-incet, in functie de capacitatile tale si de cat de serios esti, ajungi sa faci operatii la care aici au acces abia medicii primari. La sfarsitul internatului francez esti, practic, autonom in ceea ce priveste operatiile de neurochirurgie generala. In plus, acolo medicul in formare nu este privit de profesori cu aroganta, ci intre ei se formeaza o relatie de prietenie si respect, care se bazeaza pe competenta profesionala. Din ecuatia asta sunt eliminate constrangerile ierarhice. E o atmosfera foarte placuta si conviviala. Ca sa nu mai spun ca acolo conceptia medicilor din clinicile universitare e alta decat aici: acolo, dupa o anumita varsta, adica de la 40 de ani, incepi sa formezi tineri specialisti, iar tu iti axezi activitatea pe operatii complicate sau publici lucrari de specialitate. Pentru profesorii din strainatate e o adevarata mandrie sa poata sa spuna „Uite, el a fost rezidentul meu! Acum e mai bun decat mine!”. Din acest motiv, la sfarsitul specializarii, ai cunostintele necesare, dar si multa incredere in tine. Ceea ce este esential.

– A fost grea adaptarea la noua viata?

– Nu. Din fericire, sunt un tip destul de maleabil. Apoi mi-am ales sa plec intr-o tara cu o cultura foarte asemanatoare cu a noastra. Dar, sigur ca mi-era dor de-acasa. Mi-era dor de parinti, de prieteni, de plimbarile de seara de pe stradutele de la Sosea, de copacii din Herastrau… Nu mi-a parut rau ca am plecat. Ceea ce am invatat acolo a meritat pe deplin. Insa nici o secunda nu m-am gandit ca plecarea este definitiva. De la inceput am spus ca o sa ma intorc in Romania. Cand am plecat, am incuiat casa, dar am lasat totul asa cum era. A fost ca si cand as fi plecat intr-o vacanta. De la bun inceput am privit aceasta „aventura” pe meleaguri straine ca pe o chestiune temporara. Motocicleta pe care o folosesc si acum am lasat-o in garaj, in ideea ca plec „putin”, dupa care o sa ma intorc si-o sa-mi reiau viata, numai ca, intre timp, voi fi invatat sa fac neurochirurgie. Si chiar am invatat! Mi-am luat diploma de neurochirurg in Franta, apoi am primit mai multe propuneri de a merge sa lucrez in clinici universitare de acolo si o oferta foarte interesanta in Canada, la Spitalul Universitar din Montreal. Totusi, optiunea mea, in momentul acela, a fost sa revin in Romania. Dar lucrurile n-au fost deloc simple. Odata ajuns in tara, am aflat, in primul rand, ca diploma mea de neurochirurgie nu e recunoscuta. A trebuit sa dau din nou examenul de specialist si, inarmat cu diploma romaneasca, mi-am cautat un loc de munca. Din pacate, mi-am dat seama ca neurochirurgia pediatrica, in Romania, era un domeniu putin dezvoltat. Este un domeniu foarte dificil si delicat, in sensul ca operatiile sunt mai complexe, datorita varstei pacientului. Un copil sub trei luni are aproximativ 200 ml de sange, iar interventiile laborioase necesita o tehnica chirurgicala si o hemostaza minutioasa. Adica, trebuie sa ai mare grija ca pacientul sa nu piarda mult sange. Pentru ca nu are de unde. Mi-as fi dorit sa practic neurochirurgie pediatrica la unul dintre cele doua spitale mari de pediatrie din Bucuresti. Din pacate, atunci nu a fost posibil. Asa ca am plecat in Canada, acceptand oferta spitalului din Montreal, unde mi se propusese un post deosebit: urma sa fac doar neurochirurgie de inalta performanta, adica operatii foarte complicate. Aproape trei ani, acolo nu m-am ocupat decat de chirurgia anevrismelor, a malformatiilor arteriovenoase si a tumorilor cerebrale profunde. Profesional, pentru mine, acest post si colaborarea cu profesorul Bojanowski au reprezentat un pas foarte mare inainte.

„Felul in care suntem priviti in strainatate tine si de noi, de romani, de atitudinea noastra”

– In toata perioada asta, petrecuta in strainatate, v-ati confruntat cu prejudecata ca sunteti roman?

– Mi-e destul de dificil sa raspund la intrebarea asta, fiindca acolo eu am trait intr-un mediu restrans la zona medicinei. N-am cunoscut foarte multi romani ca sa aflu cum sunt tratati. Eu, personal, am fost foarte bine primit si oamenii au fost mereu deschisi cu mine, ceea ce mi-a prins foarte bine, fiindca mi-a mai alinat dorul de casa. Niciodata n-am observat vreo spranceana ridicata, cand am spus ca sunt roman. Poate ca, intr-o oarecare masura, felul in care suntem priviti in strainatate tine si de noi, de romani, de atitudinea noastra. Eu intotdeauna am fost mandru ca sunt roman.

– Nici stirile negative despre Romania care apareau in presa si la televizor nu va afectau?

– Ma afectau in masura in care prietenii mei de-acolo imi ziceau: „Uite ce s-a intamplat in Romania”, iar relatarea lor nu avea legatura cu realitatea. Am incercat, de fiecare data, sa raman obiectiv. Cand auzeam povesti despre orfelinatele sau copiii strazii din Romania, le spuneam: „Si la voi, in Paris, daca ma duc la periferie, pot sa fac un film asemanator”. In general, media tinde sa promoveze stirile negative si socante si, de cele mai multe ori, se ajunge la niste stereotipuri. Situatiile cu tenta negativa sunt poate mai pregnante aici, dar asta nu e o caracteristica a Romaniei. Lucrurile se petrec la fel peste tot in lume.

„Din fericire, linia pe care merg lucrurile in Romania e ascendenta”

– Datorati ceva strainatatii, in afara competentei profesionale?

– Perioada in care am trait in Franta si in Canada a fost o experienta unica. Sunt niste ani pe care nu i-am petrecut numai in spital si care mi-au dat o perspectiva, cred, mai larga asupra vietii. Am calatorit foarte mult si am cunoscut foarte multi oameni care, in timp, mi-au devenit buni prieteni. Sigur, eu intotdeauna am fost genul de persoana care nu are nevoie de prea multe ca sa traiasca frumos. Detest idealurile burgheze care sunt acum la mare pret in societatea romaneasca. Deci, nu in sensul acestor acumulari materiale mi s-a largit perspectiva asupra vietii.

– Urmeaza marea intrebare: De ce v-ati mai intors in Romania? Mai ales dupa momentul cand patria v-a respins. Aveati o cariera glorioasa, bani, va puteati vizita parintii oricand…

– E adevarat. Aici as putea sa lucrez ca medic 100 de ani si tot nu as acumula salariul de acolo, pe un an de zile. Povestea a fost asa: in decembrie 2006, am primit un telefon de la un medic de la spitalul „Marie Curie” din Bucuresti care, impreuna cu directorul spitalului, mi-au propus un post de sef de sectie la ei. Stiam ca „Marie Curie” este cel mai mare spital de pediatrie din Bucuresti si ca nu avea inca o sectie de neurochirurgie. Am primit oferta lor si in august 2007 m-am intors in tara si m-am apucat de treaba. Am facut asta din mai multe motive. Primul a fost de ordin sentimental: am trait o copilarie fericita datorita parintilor mei, carora le sunt foarte recunoscator, si o adolescenta exuberanta, ani in care am fost anturat de prieteni buni, cu pofta de viata si preocupari interesante, or, toate lucrurile astea m-au legat de Romania si de familia mea, care se afla aici. Un alt motiv ar fi dorinta de a pune in valoare experienta acumulata in strainatate, construind si la noi ceva de calitate in acest domeniu. Apoi, nu in ultimul rand, imi doresc sa formez niste medici care sa ajunga sa fie mai buni decat mine. De fapt, imi doresc sa pun bazele unei scoli de neurochirurgie. Am ramas fidel acelei dorinte initiale de a ajuta oamenii si, din fericire, linia pe care merg lucrurile, de cand profesez in Romania, e ascendenta. Am primit toata aparatura pe care am cerut-o. S-au gasit bani si acum am la Bucuresti exact tot ce aveam si in blocul operator din Montreal. In 7 luni, am operat aproximativ 100 de copii, cu rezultate foarte bune. Nu am inca toti oamenii de care as avea nevoie pentru o echipa completa de neurochirurgie, dar sper ca lucrurile se vor aranja cu timpul. Sunt unele probleme legate de felul in care oamenii din medicina romaneasca inteleg notiunile de profesionalism si responsabilitate. Eu, de pilda, sunt obisnuit ca atunci cand primesc un nou pacient sa-l urmaresc pana cand omul nu mai are nevoie de mine. Aici, tuturor li s-a parut ceva extraordinar ca nu mai era nevoie sa mi se mai dea telefoane si cineva sa se roage de mine ca sa revad pacientul si a doua zi. Si a treia zi. Si asa mai departe. Ma duceam din proprie initiativa sa-i vad. Au ramas cu totii surprinsi ca mi-am dat numarul de telefon tuturor pacientilor, pentru ca oamenii sa poata lua legatura cu mine, in orice secunda. Mai ales avand in vedere ca aici nu am o secretara. In Franta, inclusiv rezidentii au secretara personala, care se ocupa de toate lucrurile care tin de partea administrativa, astfel ca tu ai tot timpul sa te dedici profesiei, pacientilor. Aici se pierde ingrozitor de mult timp cu lucruri care nu tin de medicina.

– V-as ruga sa incheiem interviul cu un sfat pentru tinerii care isi doresc sa plece in strainatate „ca sa se realizeze”. Asta e sintagma-argument pe care am auzit-o folosita de majoritatea persoanelor aflate in aceasta situatie.

– Daca un tanar doreste sa plece in strainatate ca sa invete, ca sa creasca la nivel profesional, atunci nu pot decat sa-l incurajez. Cu amendamentul ca, dupa ce acumuleaza destule cunostinte si experienta, incat sa se simta sigur pe el, ideal ar fi sa se intoarca in Romania si sa profeseze aici, sa incerce sa schimbe lucrurile in bine. Daca tanarul in cauza e manat numai de ideea de a face bani, atunci eu, sincer, nu vad rostul plecarii in strainatate. Daca te duce capul, esti muncitor si serios, bani poti face si in Romania. Cand mai ai si pasiune pentru meseria ta, oricare ar fi ea, atunci nu se poate sa nu reusesti. Formula AS – Ines Hristea.

În noiembrie 2007, Fundaţia „Mereu Aproape” şi „Antena 1” au organizat un teledon pentru achiziţionarea de aparatură medicală necesară Spitalului Marie Curie, pentru dotarea Departamentului de Neurochirurgie şi a secţiilor de chirurgie, oncologie, anestezie-terapie intensivă: un microsop de ultimă generaţie şi o masă de operaţie specială pentru neurochirurgie, ecografe performante pentru Secţia de Pediatrie. De puţin timp se înfiinţase singurul departament de neurochirurgie dintr-un spital de copii, condus de dr. Sergiu Stoica.

In cadrul teledonului s-a strans suma de 612.000 de euro, bani proveniti in sms-uri, la care se vor aduna si donatiile, urcand suma la un total de aproximativ 800.000 de euro. Alti 760.000 de euro, colectati in cadrul unei gale care a avut loc la Palatul Parlamentului din Bucuresti, vor fi folositi pentru renovarea Spitalului „Marie Curie”. Fundatia Seherazade, patronata de Wajiha Harris, a inceput proiectul de renovare a Spitalului „Marie Curie” in urma cu mai bine de un an si pana acum a reusit deja sa renoveze un etaj si jumatate din cele sapte ale institutiei. In acest proiect s-a alaturat si Fundatia „Copii Sanatosi”, a Ioanei Tariceanu. Banii s-au strans din vanzarea meselor (fiecare masa a costat 3.000 de euro), donatii si licitatia la care au fost vandute obiecte de Formula 1 si 3. Invitatul special al galei a fost presedintele companiei Fiat din Italia, Franco Miniero, si trei piloti de Formula 1 si 3, printre care si Andrea Piccini, pilotul de incercare al echipei Ferrari din Formula 1. Compania AutoItalia a donat doua ambulante Spitalului „Marie Curie”. Adaugand acesti bani celor stransi la teledon, totalul investitiilor care se vor face la Spitalul „Marie Curie” este de aproape 1.500.000 de euro, bani proveniti din donatii.

Boala Teodorei, diagnosticată la Spitalul „Marie Curie”, a declanşat o amplă acţiune de strângere de fonduri pentru modernizarea unităţii medicale. Boala Teodorei a fost descoperită în urma unor investigaţii la Spitalul „Marie Curie”. Atunci Liana a tras primul semnal de alarmă faţă de condiţiile cumplite din această instituţie sanitară. Aşa a început totul.

Şi uite aşa am aflat şi de minunatul Dr. Sergiu Stoica.

UPDATE 13 martie 2009: Dr. Sergiu Stoica operează şi tineri şi maturi, cu succes, şi la Spitalul privat EUROCLINIC din Bucureşti. Am aflat tot de la Dan.

drstoicasilauraCitiţi în „Adevărul” despre operaţia Laurei Irimia. O operaţie care a durat 20 de ore. Când cineva luptă pentru tine: Anca Grădinaru. Şi Despre minuniPovestea Laurei în „Adevărul”.

drsergiustoicasilaurairimia

Update 11 iulie 2013. Noutati de Spitalul de Copii Marie Curie din Bucuresti si de la Spitalul Euroclinic. Dr. Sergiu Stoica si Dr. Sorin Tarnoveanu. Dr. Sergiu Stoica este si medic coordonator al Programului Special de Neurochirurgie al spitalelor Euroclinic (adulti) si Baneasa (copii) din reteaua Regina Maria, la care opereaza: Tumori cerebrale profunde; Neurinom acustic; Meningiom; Adenom hipofizar; Anevrisme si Malformatii vasculare. Pentru ca de multe ori si-a redus din onorariu pentru a-i opera pe cei carora nu le ajungeau banii, conducerea spitalului a decis ca o data pe luna in spital se se faca cate o operatie pro bono (gratis) pentru o persoana din Romania care nu isi poate permite o interventie chirurgicala. Mai multe despre Programul de operatii Pro Bono (gratis) in Spitalul Euroclinic – sunt 3 specialitati medicale: neurochirurgie, chirurgie bariatrica (obezitate) si onco-ginecologie – gasiti aici.

 

Anunțuri

48 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Multumesc Isabelle! Este un om minunat care merita sa fie promovat. In curand la mine pe blog voi posta povestile de succes ale unor pacienti operati de acest medic minunat. Sergiu a inceput sa aiba rezultate comparabile cu ale celor de afara acum ca il ajuta si tehnica cu care si-a dotat sectia si isi poate in fine pune in practica experienta pe care a acumulat-o peste hotare.

    Nu vreti sa stiti ce salariu are la Marie Curie… Dar sta acolo din pasiune si salveaza vieti. Mie mi-a salvat viata printr-un sfat cald si profesionist.

    Dumnezeu sa te aiba in paza Sergiu!

    dasanti

    5 Noiembrie 2008 at 16:13

  2. Ma bucur sa aud si lucruri frumoase despre medicii romani.ii doresc multa sanatate si putere de munca pentru a salva cat mai multi copii.

    g1b2i3

    5 Noiembrie 2008 at 18:49

  3. Ce bucurie mi-ai facut cu aceste relatari! Dumnezeu ne iubeste, nu ne lasa. Daca tara asta are astfek de fii, nimic nu-i pierdut. Sa dea Dumnezeu sanatate parintilor dr.Sergiu Stoica, sa se bucure de unastfel de copil, pe care frumos l-au crescut…
    Si eu sunt mandra ca sunt romanca; pe unde am fost in lume, mi-am purtat cu demnitate nationalitatea.

    zinca beiu

    5 Noiembrie 2008 at 19:25

  4. Cand copilul meu era mic, un medic stomatolog l-a „determinat” sa o rupa la fuga cand vedea halatul alb. Mai precis, cand viram stanga pe Dorobanti, spre policlinica Sahia, copilul incepea sa planga. Automat. Pana cand a ajuns, pentru un control de rutina, la Dr. Alexandru. Un barbat inalt si frumos ca un brad, cu parul alb ca neaua, o minune de om. In el a prins incredere si facuse pasiune pentru mers la doctor, dar numai la Dr. Alexandru. Si, surpriza: Dr. Alexandru primea doar… flori. Asta se intampla prin optzeci si ceva. Era foamea cat casa…
    De asta fac eu pasiune, dar pasiune pur si simplu, pentru astfel de oameni. Oameni pe care i-as imbraca in flori.
    .
    Danut, le astept.
    .
    Gabi, este!
    .
    Zinca, se poate, slava Domnului!

    isabellelorelai

    5 Noiembrie 2008 at 21:31

  5. Ce bine ai spus, Isabelle, sa-i imbracam in flori pe cei care merita…

    zinca beiu

    6 Noiembrie 2008 at 16:50

    • ma poate ajuta si pe mine cineva cu un nr de tel al doctorului Sergiu Stoica??
      sufar de hidrocefalee interna si vreau sa vb si eu cu dansu
      ma poate ajuta cineva va rog !

      duta claudiu florian

      12 Martie 2011 at 00:35

  6. Măcar în flori virtuale Zinca…

    isabellelorelai

    11 Noiembrie 2008 at 12:47

  7. Am ajuns intimplator la aceasta pagina atit de inspiranta ptr multi tineri romani.
    Sint medic; am batut si coridoarele Spit.de Neurochirurgie,l-am cunoscut pe Dr.Ciurea si mi-a lasat impresii placute,am practicat in Canada…
    vreau sa spun ca mai sint oameni cu suflet pe pamint.
    Succes si Sanatate, tinarului doctor Sergiu.

    Julia

    15 Decembrie 2008 at 22:20

    • Julia, este un simplu blog, al unui om simplu care iubeşte din suflet oamenii buni. Cum găsesc un om bun, indiferent ce este el (medic, profesor, preot, om de televiziune, om simplu etc) care face ceva pentru societate şi ţara sa, cum îl îmbrac în flori.
      Datorită acestor oameni continuăm să sperăm.

      isabellelorelai

      15 Decembrie 2008 at 22:27

  8. […] o vadă şi dr. Sergiu Stoica. Cine ştie… Moş Crăciun face minuni câteodată. Poate chiar dr. Sergiu Stoica este Moş […]

  9. […] Continuarea articolului poate fi citita pe isabellelorelai.wordpress.com. […]

  10. […] Continuarea articolului poate fi citita pe isabellelorelai.wordpress.com. […]

  11. […] Pentru mine România înseamnă medicii buni, cum este Dr. Sergiu Stoica. […]

  12. Draga Isabella,
    As vrea sa vorbesc putin despre un al medic care merita sa fie imbracat in flori.Este vorba despre d-na doctor Cosnarovici Rodica,medic oncolog,la Institutul Oncologic „I.Chiricuta „Cluj,sectia oncologie pediatrica.D-na Cosnarovici este un medic extraordinar,de un profesionalism rar intalnit ,care trateaza copii cu dragoste si pune mult suflet pentru fiecare pacient pe care il trateaza.
    Cat despre spaga,acest cuvant nu exista pentru doamna doctor,abia accepta un buchet de flori. Cea mai mare bucurie este sa-si vada pacientii ca pleaca acasa,dupa chinuitoarele tratamente.I se citeste in ochi bucuria cand analizele sunt bune,cand tratamentul a reusit, dar mai ales, cand un copil care a facut tratament la dumneaei, vine la control, si totul este in regula.
    Cinste lor,medicilor cu suflet,care pun suflet in ceea ce fac!

    Mihai Nela

    26 Martie 2009 at 17:53

    • Nela, slavă Domnului, bine că mai există!
      Dacă ai şti ce au păţit alţi oameni la acel spital…

      isabellelorelai

      27 Martie 2009 at 10:03

  13. Isabella,nu stiu ce au patit alti oameni la acest spital,eu vorbesc strict despre d-na doctor Cosnarovici Rodica.Sa stii insa ca este unul din cele mai dotate spitale din tara,si ,in ceea ce ma priveste mult mai bun decat spitalele din Bucuresti.Nu vreau sa intru in amanunte si sa arunc cu „noroi” in nimeni dar ,parerea mea este ca nu se compara.

    Mihai Nela

    30 Martie 2009 at 06:53

    • Nela, în schimb eu ştiu.
      Am înţeles din prima despre ce mi-ai vorbit tu, nu trebuie să îmi explici. Şi ca să vezi că înţeleg şi şti mai multe decât crezi, te rog să citeşti şi acest articol.
      https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/02/13/oameni-printre-noi-in-romania-exista-medici-iubiti-si-considerati-ca-facand-parte-din-familia-pacientului/
      Şi da, am fost la acea conferinţă de presă. Şi da, merg în spitale şi văd copiii. Şi da, ştiu exact ce se întâmplă în ţara asta, ştiu câţi bani se iau la internare, inclusiv la Cluj, ştiu câţi bani se iau pentru o pungă cu sânge, inclusiv la Cluj, chiar dacă sângele este donat de noi, ştiu copii care au murit, inclusiv la Cluj, ştiu o mulţime de lucruri îngrozitoare.
      Şi că nu se găsesc medicamente. Iar dacă se găsesc costă cât o maşină.
      Ştiu că sunt câţiva medici buni care ar face orice pentru pacienţii lor, care nu iau şpagă, care luptă cu colegii care iau, care luptă cu sistemul, care lupta cu nesimţirea, care lupta şi care sunt corecţi, care au curaj şi dau certificatul medical de trimitere la tratament în străinătate, aşa cum a fost şi cazul vostru.
      Sunt convinsă că dacă doamna dr. Cosnarovici nu vă dădea certificat de trimitere la Institutul de Cancerologie din Paris nu reuşeaţi să plecaţi.

      isabellelorelai

      30 Martie 2009 at 08:13

  14. Draga Isabella
    Sunt intu-totul de acord cu tine.Putini oameni inteleg ce inseamna cancerul.Ai toata stima si admiratia mea.
    Multumim pentru intelegere si suport.

    Mihai Nela

    31 Martie 2009 at 15:25

  15. […] singurul departament de neurochirurgie dintr-un spital de copii, condus de neurochirurgul dr. Sergiu Stoica. In cadrul teledonului s-a strans suma de 612.000 de euro, la care s-au adunat si donatiile, urcand […]

  16. […] singurul departament de neurochirurgie dintr-un spital de copii, condus de neurochirurgul dr. Sergiu Stoica. In cadrul teledonului s-a strans suma de 612.000 de euro, la care s-au adunat si donatiile, urcand […]

  17. […] singurul departament de neurochirurgie dintr-un spital de copii, condus de neurochirurgul dr. Sergiu Stoica. In cadrul teledonului s-a strans suma de 612.000 de euro, la care s-au adunat si donatiile, urcand […]

  18. […] singurul departament de neurochirurgie dintr-un spital de copii, condus de neurochirurgul dr. Sergiu Stoica. In cadrul teledonului s-a strans suma de 612.000 de euro, la care s-au adunat si donatiile, urcand […]

  19. in urma cu un an am avut placerea de al cunoaste pe domnul doctor stoica ,un om deosebit care stie sa vb si sa iti explice ceea ce tr sa stii si tu ca parinte ,va multumim domnule doctor ca existati si multa sanatate ,maria

    tanase maria

    9 Aprilie 2009 at 09:36

  20. […] cu bani din donaţii publice, la campania Fundaţiei Mereu Aroape. Aveam doctor. Excepţional. Pe Sergiu Stoica. S-a întors din Franţa pentru copiii […]

  21. […] Sergiu Stoica. Sunt momente când mă gândesc cum ar fi dacă ziua lui ar avea 48 de ore. Mult, mult mai bine, […]

  22. […] Dr. Sergiu Stoica. […]

  23. […] A ajuns şi la Bucureşti, la Spitalul „Marie Curie”. „Specialistul neurochirurg pediatru, un om cu suflet, a diagnosticat o tumoră voluminoasă de fosă posterioară cu o hidrocefalie obstructivă, cu pericol iminent, care trebuia operată urgent” (specialistul neurochirurg pediatru, un om cu suflet, este Dr. Sergiu Stoica). […]

  24. […] dr. Sergiu Stoica. Care, la începutul săptămânii ăsteia, a stat o jumătate de oră de vorbă cu mama […]

  25. […] nu poate fi operată din nou, aici, în ţară. La domnul dr. Dan Voinescu, la Elias, şi la domnul dr. Sergiu Stoica, la Budimex. Răspunsul a fost: nu. Prea riscant. De urgenţă la radioterapie, nu mai aşteptaţi […]

  26. […] A ajuns şi la Bucureşti, la Spitalul „Marie Curie”. „Specialistul neurochirurg pediatru, un om cu suflet, a diagnosticat o tumoră voluminoasă de fosă posterioară cu o hidrocefalie obstructivă, cu pericol iminent, care trebuia operată urgent” (specialistul neurochirurg pediatru, un om cu suflet, este Dr. Sergiu Stoica). […]

  27. […] Dr. Sergiu Stoica, de la spitalul Marie Curie din Bucureşti, le-a spus părinţilor Nicolei că fetiţa trebuie operată de urgenţă, dar nu în România pentru că, la acea vreme, la noi nu exista aparatura necesară.  Recomandarea sa a fost spitalul Necker din Paris – cea mai bună unitate sanitară de neurochirurgie pediatrică din Europa. Pentru că familia Dascălu nu reuşea să strângă banii necesari, iar starea Nicolei se înrăutăţea vizibil, dr. Stoica a fost cel care a salvat situaţia – i-a făcut micuţei o programare de urgenţă la spitalul francez şi s-a oferit să o însoţească acolo şi să o opereze chiar el. A fost nevoie de două intervenţii chirurgicale – una pentru diminuarea hidrocefaliei produse de boală şi a doua pentru extirparea tumorii. Ambele au reuşit, însă Nicole mai are de tras. […]

  28. […] efectuată la clinica privată din Bucureşti „Euroclinic”, de către Dr. Sergiu Stoica, a fost grea, dar reuşită – Laura nu a tămas cu sechele. Însă a rămas cu un rest […]

  29. […] am dat peste figura luminoasă a unui doctor român, Sergiu Stoica. Am aflat despre dânsul prin intermediul Isabelei, căreia îi mulțumesc pe această cale. Știu că medicii sunt, în România zilelor […]

  30. il cunosc pt k asa a vrut Dieu! am avut un diagnostic pus timp de 2 ani eronat, operam efectele fara sa se gaseasca de fapt cauza, crdeti k eu ca parinte m-am putut linistii pana nu am ajuns la acest minunat dr.sergiu stoica? ne trimite Dieu oamenii de care avem nevoie pentru copiii nostri numai sa ne rugam pentru sanatatea lor zilnic, nu cu pauze lungi. intalnirea cu acest medic am pus-o pe seama minunilor cu care m-a rasfatat Dieu de-a lungul existentei mele, una din ele este insasi copilul meu – maria vladiana – o fetita lovita intrauterin, socata atunci cand nu se putea apara de cel care da… etc. daca ar fi sa retraiesc anii adolescentei m-as face medic neurochirurg, pentru k am fost indrumata de parinti sa nu fac acest lucru, astfel incat sa nu ma obosesc prea tare, dar tot ma daruiesc… sunt atat de mandra ca exista un astfel de om in tara mea!! voi povesti nepotilor ca am avut parte de cei mai deosebiti oameni din tara, a se vedea si dna dr.oproiu gabriela din spit. „emilia irza”(alfred russescu), sect.2.daca ar proceda toti romanii cum consulta dl dr stoica, ad avand constiinta, s-ar schimba fata romaniei noastre. aveti grija de dvs dl doctor!!!avem nevoie sa stim ca existati, ca sunteti sanattos, iar de restul ne rugam noi la Dieu sa va dea…

    mj_vladianu

    13 Noiembrie 2009 at 09:39

  31. am avut onoarea,student fiind,sa intru in cateva operatii cu dr. Sergiu Stoica….am ramas impresionat de rabdarea de fier,de mentalitatea de tip occidental(spre deosebire de fosilele comuniste de la Bagdasar) si de minutiozitatea domnului doctor….intotdeauna mi am dorit sa devin neurochirurg,dar datorita modului in care sunt tratati tinerii care isi doresc sa urmeze aceasta specializare,am decis sa ma reprofilez….domnul doctor mi a reinvitat speranta si am de gand sa incerc imposibilul…va multumesc domnule doctor Sergiu Stoica

    anonim

    26 Iunie 2010 at 21:28

  32. Varul meu primar a suferit un traumatism vertebro medular – sindrom de compresiune medulara completa Frankel A la nivel de T4; dagnosticat dat de profesorul de la Bagdasar-Arseni, cu sanse ZERO de recuperare (nu mai simte nimic de la piept in jos)
    vreau sa vorbesc cu Dl Doctor Sergiu Stoica despre problema lui – poate exista posibilitatea ca dansul sa poata face ceva si pentru el!
    Dar nu stiu cum sa-l contactez pe dl. doctor; ma puteti ajuta va rog – cu o adresa de e-mail sau telefon?

    Multumesc din suflet!
    Numai bine!

    Sanatate tuturor!

    Valentina

    16 Iulie 2010 at 00:15

    • are o secretara ce raspunde seara intre orele 16-18 la nr de telef 0721375262

      mj_vladianu

      22 Februarie 2011 at 11:14

    • nu stiu daca ai capatat ceva informatii pana acum… suntem deja in 2011… dar… daca intri pe site-ul spitalului Euroclinic (Regina Maria) ai sa gasesti datele necesare unei programari la un consult… din pacate, din cate stiu eu, domnul dr. Stoica nu opereaza decat cap, la Euroclinic existand un alt neurochirurg care opereaza coloana.
      succes!

      anonim

      22 Septembrie 2011 at 21:24

  33. Nu am cuvinte sa ii multumesc domnului doctor Sergiu Stoica este un om exceptional atat dansul cat si personalul spitalului.Mii de multumiri domnu doctor mi ati salvat nepotica.

    ene georgiana

    21 Iulie 2010 at 17:44

  34. Am fost operata in urma cu cateva zile d dr.Stoica,operatia a decurs perfect,la o zi de la operatie eram deja in salon iar dupa 2 zile imi pregatea externarea.De bani nici nu a vrut sa auda..am 22 d ani dar pana acu nu am mai intalnit un astfel d om,bun,bland,calm si care sa nu vrea sa te jupoaie de bani ca majoritatea…parca e venit de pe alta planeta,parca nu apartine lumii asteia mizere in care traim acum cu totii..sa-i dea Dumnrzeu sanatate si putere de munca ca sa salveze in continuare copilasii bolnavi..RESPECT

    Stefania

    30 Iulie 2010 at 16:48

  35. […] Sa va recomand si-un doctor Posted on September 17, 2010 by tsgrozescu Nu ia şpagă. Iubeşte copiii. Sergiu Stoica, doctor fără de arginţi: “Întotdeauna am fos… […]

    • Extraordinar de frumos acest articol.Il felicit pe dl dr.mi-as dori sa i-au exemplul acestui dr.va felicit si tineti-o tot asa.Eu sunt neurolog.

      anca

      31 Octombrie 2012 at 20:40

  36. […] despre doctorul Tarnoveanu?” Pai pentru ca nu stiam despre Dr. Tarnoveanu. Cand am scris despre Dr. Sergiu Stoica prima data era in 2008 si pana acum 11.803 de oameni au avut nevoie sa stie. Apoi in 2009 am scris din nou si 7.031 de […]

  37. […] prezentat de Mihaela Radulescu s-au strans, tot de la noi, 650.000 de Euro. L-a convins pe Dr. Sergiu Stoica, medic neurochirurg de exceptie sa lase Canada si Franta pentru copiii Romaniei, tot in 2007. La […]

  38. MULTUMESC

    L-am cunoscut „telefonic” pe doctorul Sergiu Stoica de la „Budimex” intr-un moment de disperare, in care multi alti medici nu i-au dat nici o sansa de supravietuire fetitei mele, nascuta preamatur, cu doar 1400 de grame si multe probleme de sanatate. Doctorul Stoica mi-a dat speranta si m-a indrumat catre un alt medic de exceptie, Cirstoveanu Catalin, seful Sectiei de terapie intensiva neonatala de la acelasi spital. Inca ne luptam pentru viata fetitei noastre, alaturi de dr. Cirstoveanu, insa in fiecare zi aflam lucruri incredibile despre acesti medici. Dr. Stoica este printre putinii „medici” in adevaratul sens al cuvantului pe care i-am cunoscut si care acum lupta pentru viata unei fetite de 12 ani, Mariuca, purtata de medicii din localitatea sa natala prin spitale timp de 12 luni, fara sa-i puna un diagnostic clar si agravandu-i starea generata de o tumoare la creier, pe care nu au reusit sa o depisteze. In cele din urma copilul a ajuns la Spitalul „Budimex”, in stare foarte grava, cu doar trei zile inainte de ziua in care nu se mai putea face nimic pentru ea. Desi era la Targu Mures, unde participa probabil la o operatie, dr. Stoica a venit de urgenta, noaptea, la „Budimex” si a operat timp de 8 ore, reusind sa inlature tumoarea si sa salveze viata fetitei. Apoi, pe fondul unor complicatii aparute post-operator, nu a plecat acasa timp de trei zile, ramanand alaturi de Mariuca. La un moment dat, deoarece starea se agrava, Dr. Stoica a inceput sa se roage, alaturi de familie, ca Mariuca sa se trezeasca: „Te rog Mariuca trezeste-te, nu-mi face una ca asta!!! „, spunea plangand si plambandu-se pe holul de langa salonul unde era copila. In prezent, starea fetitei se imbunatateste, existand sperante ca se va reface foarte bine! Acestea sunt doar cateva ganduri, povestite de sotia mea, din postura de „colega de camera” cu parintii Mariucai, dar care mi-au redat speranta ca noi, ca natie, mai avem o sansa, atat timp cat mai exista astfel de oameni.

    https://isabellelorelai.wordpress.com/2008/11/05/nu-ia-spaga-iubeste-copiii-sergiu-stoica-doctor-fara-de-arginti-intotdeauna-am-fost-mandru-ca-sunt-roman/

    https://isabellelorelai.wordpress.com/2009/04/22/ganduri-pentru-un-doctor-pentru-sergiu-stoica/

    DE LA
    http://erou.stirileprotv.ro/index.php?uid=906814

    T.S.

    12 Iulie 2013 at 23:25

  39. […] spitalul “Marie S. Curie”, Linia Pesamosca este dusa mai departe de medici tineri, precum Dr. Sergiu Stoica, medic primar neurochirurg si Dr. Sorin Tarnoveanu, medic specialist neurochirurg, iar la Spitalul […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: