Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

România, ţara mea cu doi lei

with 9 comments

Am prins la tv un final de ştire în care se spunea că un politician român ar fi declarat că România este o ţară de doi lei. Nu ştiu dacă este adevărată ştirea. Dar dacă da, nu mă interesează care era contextul şi nici care este politicianul care a scăpat porumbelul (deşi, dacă stau să mă gândesc mai bine, putea să fie original şi să-i zică de doi euro, mama ei de Românie) pentru că, practic, politicienii noştri – cam de doi lei, cu mici excepţii – nu au cum să facă România de mulţi lei, euro sau dolari. Ei îi „consumă”. După care o fac de râs. În fine, asta este o altă poveste şi nu despre asta vreau să vorbesc. Ţările sunt făcute de oamenii din ele, la urma urmei. Iar oamenii îşi construiesc ţările în funcţie de nivelul lor de educaţie, bun simţ şi educaţie civică. Însă, dacă oamenii educaţi nu iau atitudine şi se lasă „acoperiţi” de mitocani şi tupeişti, asta, da, problemă. Nu România, nu ţara şi-a gonit copiii prin ţări străine. I-au gonit tupeiştii cocoţaţi în funcţii bine plătite de noi. Eu provin dintr-o familie modestă de români, sunt crescută de bunica. La bunica, ţărancă munteancă din Cândeştii de Dâmboviţa, bunul simţ, credinţa, legea, curăţenia, respectul şi dragostea pentru oameni şi ţară erau mai importante decât orice bun de larg consum (inclusiv hrana – cu excepţia merelor, care erau „sfinte”). Bunica mea credea cu putere în omul creat de Dumnezeu, care este obligat de obârşia sa divină să-şi ajute semenii şi să-i respecte. Valori banale… Eu cu valorile astea am crescut şi sunt convinsă că sunt mulţi români asemenea. De aceea nu mă mir când românii, oriunde s-ar afla ei, sar să ajute alţi români aflaţi în nevoie. Nu mă mir însă nici când alţi români înşeală alţi români, am păţit-o, deci ştiu despre ce este vorba. Eu zic despre ăştia, „înşelătorii”, că nu sunt români „curaţi”, sunt corciţi. Trăim într-o societate în care răzbeşte puterea pumnului, puterea ţipetelor şi a injuriilor, puterea banilor. Bunul simţ este repede pus la colţ de mitocani. Cu o jignire urlată sau cu un pumn. Trăim într-o societate haotică, în care banul înlocuieşte orice, în frunte cu bunul simţ. Iar lipsa banilor duce la tragedii. Am scris „România, ţara mea CU doi lei” (nu DE doi lei) pentru că am primit un mesaj de la prietenul familiei Gologan -Tatiana şi Cristi, părinţii lui Cosmin – Bubu. Se numeşte Vasile Diaconu şi mi-a scris aşa: în conturile lui Bubu au depus bani până acum 1.000 de persoane fizice, cu sume care încep de la 2 RON.

Îmi imaginez bunicuţa care a intrat în bancă şi a spus: maică, am cinci lei toţi banii şi vreau să dau doi din ei unui copil bolnav, se poate? Şi s-a putut. Bunicuţa a completat cu greu formularul, apoi a stat la coadă. Îmi imaginez tânara mămă cu un copil de un an în braţe, sau muncitorul, sau elevul de liceu, sau studentul, care au renunţat, poate, la un bilet de tramvai. Pentru a dărui doi lei. România este o ţară în care mai sunt oameni normali. Anonimii, oamenii simpli. Nu de doi lei. De milioane. România nu este o ţară de doi lei, în ea sunt câţiva oameni de doi lei. Pe lângă cei mulţi, cu doi lei în buzunar, oamenii de milioane. Aşa cum Felicia şi Silviu Cilinschi au fost emoţionaţi de gestul cuiva care a donat 5 lei, aşa am fost eu emoţionată de gestul persoanei care a donat 2 lei. Pentru că cineva, un român simplu, a renunţat la două pâini, ca să ajute. Sau la o bomboană pentru copilul său. Un mare merit în treaba asta îl are PRO TVcare a difuzat cazul copilului la ştiri. Dacă săptămânal ar prezenta câte un caz disperat ca cel al lui Cosmin, cred că am rezolva problemele multor persoane bolnave, sărace şi nedreptăţite de statul român, fără pile, relaţii şi alte alea. Astăzi, 28 septembrie 2008,din 200.000 euro necesari operaţiei, Bubu – Cosmin Gologan are în cont 98.946euro. Pe 5 septembrie 2008 avea 15.519 euro. Mai are nevoie de 101.054euro. (update 17 octombrie 2008 – Cosmin are 122.506 euro, mai are nevoie de 77.494).

Dacă puteţi şi vreţi să dăruiţi doi lei, se poate:

BRD Bacau – Sucursala Alecu Russo

RON – RO 19 BRDE 040 SV 331 8494 0400

EURO – RO 49 BRDE 040 SV 331 8531 0400

SWIFT: BRDEROBU

Titular: Gologan Ionela-Tatiana

Dacă nu aveţi de unde dărui, spuneţi, vă rog, măcar o rugăciune pentru Cosmin.

Mă numesc Vasile Diaconu şi sunt prietenul familiei Gologan. Tatiana va multumeste tuturor celor care ii ajutati in fiecare zi. Prieteni apropiati, rude, cunostinte cu care au facut revelionul trecut atunci cand Cosmin era sanatos nu au donat nici un leu si nu i-au sunat niciodata in lunile acestea grele, iar niste straini ca voi ii ajuta chiar daca nu il cunosc pe Bubu. La Paris, in acelasi spital cu Cosmin este si Matei Nicorici, copilul cu acelasi diagnostic ca si Cosmin, pentru care Antena 1 a facut teledon. Ne-am intalnit cu familia Nicorici – Cezar si Luminita. Stiau ca eu am fost unul dintre cei care am donat bani pentru Matei. Mi-au multumit cu lacrimi in ochi, m-au pupat si m-au tinut in brate. Pentru niste oameni disperati inseamna foarte mult atunci primesc un ajutor neasteptat de la straini. Mi-am dat seama ca donatia pentru Matei a fost cea mai buna investitie a mea. Acum este randul lui Cosmin sa il ajutam…Din respect pentru cei care au donat si vor dona pentru Cosmin, Tatiana a insistat sa pastreze toate facturile legate de spitalizarea copilului pentru a explica fiecare leu cheltuit. De saptamana viitoare, vom pune pe site si cheltuielile efectuate (cu documente scanate), iar la cerere vom pune la dispozitie desfasuratoare ale contului bancar in care s-au facut doantiile. Pentru parinti, banii din contul de donatii sunt “banii lui Bubu” si nu ii vor folosi decat pentru spital. In conturile Tatianei au depus bani pana acum 1000 de persoane fizice, cu sume care incep de la 2 RON.

Tuturor acestora si celor care ii sustin moral, familia Gologan va multumeste din toata inima.

Site-ul lui Cosmin (Bubu) – AICI. Fotografiile sunt din 22 şi 26.09.2008: Cosmin la Paris, la analize (la Institutul de Cancerologie Gustave Roussy).

.

Steluţele de mare

.

Ştiţi ce convingere am eu? Că dacă se vor strânge banii în timp util, iar medicii vor recunoaşte că neuroblastomul nu se poate trata în România şi ministerul va elibera formularul E 112, părinţii lui Cosmin vor dona banii obţinuţi de la stat altui copil bolnav. Doar că aprobarea asta poate să dureze şi 1 an, ca în cazul Alexiei.

Oameni buni: noi ne facem ţara. Noi, cu noi în ea. Aşa cred eu. M-am săturat de sloganul „nu avem autostradă”. Păi cine să o mai facă?

Aici este un interviu cu Liana Stanciu, din 14 iulie 2008, postat pe site-ul PRO TV.

– Ce-ai învăţat din această experienţă chinuitoare?

– Am învăţat să n-am încredere în sistemul medical din România. Medicii români sînt minunaţi, dar n-au cu ce! Doctoriţa Bratu de la Budimex, cea care a descoperit boala Teodorei, nu avea nici măcar catetere la spital. Am învă­ţat că trebuie să faci absolut toate analizele posibile, iar dacă voi mai avea un copil, o să-mi fac toate analizele pe care, în 2005 – cînd am rămas însărcinată cu Teodora, le credeam riscante. Am învăţat că există copii mult mai amărîţi şi mame care, poate, suferă mult mai tare decît mine şi care trebuie ajutate. Şi am mai învăţat că politicienii sînt politicieni şi atît… Şi l-am redescoperit pe Dumnezeu, căruia îi mulţumesc în fiecare zi.

– Cum ai trecut peste momentele în care ai crezut că o să cedezi?

– Se spune că nu trebuie să-i dai omului cît poate duce. Am aflat de la preotul Nicolae Dura, doctorul de suflet al românilor din Viena, cel care ne-a ajutat enorm, o istorioară despre un om care îşi ducea crucea şi i se părea că e prea grea şi prea mare pentru el. Şi atunci l-a rugat pe Dumnezeu să i-o schimbe. Iar acesta i-a dat voie să-şi aleagă alta dintr-o mulţime de toate mărimile. Omul ce-a zis: ”Dacă e să iau una mică, o să spună Dumnezeu că sînt laş. Dacă iau una mai grea, o să-mi fie şi mai greu”. Şi atunci şi-a luat una potrivită. Iar Doamne-Doamne i-a spus: ”Exact p-asta o aveai!”.

– Cazul fetiţei voastre a fost extrem de mediatizat. Cît de mult v-a afectat această expunere?

– Cît am fost la Viena, am cunoscut alţi părinţii care, din motive birocratice, nu puteau pleca în Austria cu micuţii lor. Mihai a fost oprit pe holurile spitalului de oameni care îi mulţumeau că i-am ajutat să obţină celebrul formular. Iar eu le „mulţumesc” autorităţilor că nu mi-au dat formularul nici pînă astăzi. Mediatizarea a făcut şi mult bine. Mihai este convins că asta a fost menirea Teodorei – prin cazul ei, să ajute şi alţi copii. Îl rog pe Dumnezeu în fiecare zi să ajute şi alţi copii. Eu am fost departe – nu ştiu cine ce a făcut. Mintea şi sufletul meu erau la Teodora. Eu nu pot decît să le mulţumesc din suflet celor care ne-au ajutat să facem rost de banii necesari, oameni care nu aveau nici o obligaţie faţă de noi. Pe unii am apucat să-i văd, pe alţii – nu. Pe unii nu i-am văzut niciodată, însă abia aştept să-i întîlnesc, să le strîng mîna şi să le mulţumesc. Am o listă întreagă şi nu vreau să uit pe nimeni!

– Ce veţi face în continuare cu fundaţia ”Teodora”?

– Vrem să ajutăm cît mai mulţi copii bolnavi de cancer, însă nu putem face haiducie, să luăm de la bogaţi şi să dăm la săraci. Mihai spune să facem un spital. Eu îmi doresc să înfiinţăm un centru de diagnoză. Cîtă vreme există 200 de centre medicale pentru adulţi, este normal să se facă unul pentru copii. Am auzit că ar exista ceva la spitalul Elias, dar sînt la început şi lucrurile nu merg atît de repede. Dacă voi fi în stare, o să scriu şi o carte şi orice bani aş obţine, indiferent de proiecte, o să-i dau fundaţiei ca să ajutăm şi alţi copii. Mihai vrea să-i roage pe prietenii lui, fotbaliştii, să organizeze un meci în scopuri caritabile. Fotbaliştii sînt nişte oameni minunaţi, iar eu am mers pe o prejudecată în ceea ce-i priveşte. Acum, mi-am schimbat opinia. Dacă ai energie şi bani, poţi să mişti şi munţii!

Anunțuri

9 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Cred ca toate televiziunile ar trebui sa prezinte cazuri de copii,de tineri care au nevoie de ajutor pentru operatii si tratament in strainatate.Si mai cred ca ministerul Sanatatii,Casa de Asigurari de Sanatate sa aiba mai multe fonduri pentru aceste cazuri.
    Iar oamenii cu bani multi ar putea fi mai generosi.

    g1b2i3

    28 Septembrie 2008 at 13:30

  2. Stai să treacă ăia 20 de ani, prezişi de Brucan. Apoi mai vedem…

    isabellelorelai

    28 Septembrie 2008 at 13:34

  3. Stii ca ma gandesc des la cei 20 de ani.Poate ca alegerile trebuiau sa se tine in 2009,adica dupa ce ne trece prostia.

    g1b2i3

    28 Septembrie 2008 at 13:51

  4. Gabi, prostia nu trece…
    Din păcate suntem uşor de fraierit. Hai să zicem că suntem… ignoranţi 😀 Tot aia, dar mai blând un pic.

    isabellelorelai

    28 Septembrie 2008 at 14:01

  5. Suntem fraieriti,manipulati. 😦
    In ceea ce ma priveste,cred ca ma pot considera norocoasa intro oarecare masura.Nu prea pot fi manipulata,poate usor influentata uneori.
    Fraierita sunt destul de des si…e de ras sau de plans,dar stiu cand sunt fraierita si ma prefac ca nu stiu.

    g1b2i3

    28 Septembrie 2008 at 14:10

  6. …intotdeauna am spus ca romanii sunt mult prea buni, prea ingaduitori…pentru „rahaturile” servite de catre cei pentru care puterea este doar un alt instrument pentru a-si atinge ei scopurile.
    romanii nu sunt de doi bani si nici Romania!
    de doi bani sunt porcariile politice aruncate in carca oamenilor simpli si obositi de a cauta sa faca o viata mai buna, mai usoara, mai…altfel pentru copii lor – unii…cum este Tatiana sunt nevoiti nu sa faca o viata mai buna ci sa CAUTE DREPTUL LA VIATA pentru copilul lor…!!!
    de doi bani sunt aceste situatii in care statul roman in loc sa caute rezolvari pentru sanatate si programe sociale se pierd in campanii si certuri pentru putere, iar oamenii nu conteaza, starea lor sociala, materiala este total nesemnificativa… de ce ar fi? doar ei sunt poporul de doi bani care i-au ales nu? 🙂

    in timp ce unii oameni se zbat disperati sa traiasca altii stau in fotolii de piele, in costume de zeci de milioane si se plang de salariile din care poate daca ar dona cate o suma rezonabila…ar face multi oameni fericiti.
    as vrea sa spun mai multe, dar ma abtin. am gust de amar si furie si stiu ca in astfel de situatii as umple pagini intregi. frustrarea de a fi reprezenta de „costume politice” fara identitate personala ma indigna pana la culme… – M-AM SATURAT DE OAMENI SATULI DE ROMANIA!!! de ce se complac in functii de acest gen daca nu iubesc oamenii care i-au ales??? de ce nu pleaca??? doare bugetul ??? ca oamenii nu dor…ei sunt niste „animale” pe care ei considera ca ii pot carmi cu zambete si urale si majorari de …. a salariilor si pensiilor – dar defapt acesti oameni simpli si FRUMOSI fac Romania…din aluatul lor sufletesc, framantat in zeci de griji, in mii de lacrimi, in zeci de mii de frustrari…

    Isa…aici pe acest site si in viata de zi cu zi am cunoscut atat de multi oameni minunati incat am stiut ca viata inseamna mult mai mult decat fetele palide de la televizor care invata sa vorbeasca dupa hartii redactate in prealabil…

    Stii…avem o misiune mult mai frumoasa draga mea…copii acestia, parintii care ii sprijina pe umerii sufletului lor sa nu cada, oamenii care intind o mana sa nu existe franturi de aripi…
    Eu consider ca frumusetea exista DOAR in ochii celui care o poate vedea! un om fara ochii nu stie, nu poate sa perceapa…e orb, iar mie mi-e mila de orbii sufletesti si morali!

    sunt aici draga mea, doar ca unele probleme din urma care mai trebuiesc rezolvate ma tin o vreme legata la maini…, dar incerc sa fac ceva si asa. am sa urc cazurile cum pot si cand pot.. noaptea…fac eu cumva. si fac eu cumva si cu publicitatea pe net ca sa ne VADA cat mai multa lume…

    Lady Allia

    28 Septembrie 2008 at 15:48

  7. […] · Înregistrat sub Uncategorized &#183 Tagged ajutor umanitar, omenie, solidaritate, viata De la Isabellelorelai am aflat ca Raluca are Teledon si despre Bubu. Raluca poate fi salvată dacă face un transplant […]

  8. Romania este facuta de oamenii care traiesc in ea.Faptul ca un imbecia a afirmat asta, nu ma intereseaza.Sunt milioane de romani care spun ca tara lor este frumoasa, cu oameni, buni, talentati, muncitori, cu cele mai frumoase fete din lume, cu batrani mandri si intelepti si cu copii inocenti si geniale.Asta e Romania mea. Astfel de afirmatii nu se mediatizeaza, ca sunt prea multe , nu sunt exceptii si nu sunt interesante pt media.
    Sa incetam odata de a ne huli tara,oriunde ne-am afla.De ce sa ne vorbin tara de rau cand suntem afara.Ce castiga,? Devenim mai interesanti in ochii strainilor? In toate tarile sunt probleme , dar strainii, cinste lor, nu-si vorbesc de rau tara.
    Daca toti am fi mai pozitivi, mai constructivi, daca nu ne-am plange toata ziua de toti si de toate , sigur ar fi mai bine. Sunt forte pozitive, undeva intr-un spatiu nevazut, care tin in echilibru vietuirea noastra in acest spatiu.Eu nu -mi voi pierde niciodata speranta.
    P.S. Nu inteleg de ce dureaza atat eliberarea formularului 112.

    zinca beiu

    28 Septembrie 2008 at 20:28

  9. Gabi, cam aşa ceva. Ştii tu, scopul scuză mijloacele…
    .
    Sandrina, pentru că suntem statistici. Ei se iau după statistici. Amestecă mere cu pere şi rezultă piersici. Nu zic de bani, salarii (venituri). Hai să zic de vin: un român consumă 20 l de vin pe an. Aşa le-a rezultat lor. M-a pus pe mine, care nu gust strop de vin, lângă cel care bea de rupe. Aşa a reieşit că eu beau. În viziunea lor. Iar eu NU beau. Dacă mă înţelegi ce vreau să zic…
    P.S. Nu ştiu de ce Zelist-ul blogului tău nu agaţă şi blogul meu în listă. Te-am adăugat în Poezii Tinere şi Supravieţuitori şi pe ele le-a lipit rapid.
    .
    Zinca, şi milioane de români care spun că ţara lor este de rahat. Câştigă cine strigă mai tare.
    Formularul 112? Păi nu ai citit ce a spus Liana Stanciu?
    Am să-l citez pe domnul Vasile Diaconu:
    „Cand medicii romani recunosc ca nu se poate trata o boala, statul ar trebui sa elibereze formularul E112 in baza caruia pacientul roman se poate trata in UE. Problema e: cand medicii romani recunosc? Daca ar recunoaste si-ar pierde locuirle de munca. Si statul roman are o limita anuala a bugetului din care acopera tratamentele pentru formularele E112 emise. Deci statul roman nu are nici un interes sa elibereze multe E 112 (pentru ca nu are bani sa acopere tratamentele din strainatate)”.
    O mai ţii minte pe Cristina, cu astrocitomul? Au eliberat formularul când a fost prea târziu. A făcut un drum degeaba până în Belgia. Chin, durere şi speranţe deşarte.

    isabellelorelai

    29 Septembrie 2008 at 10:35


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: