Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Oana Rovenţa Micu. Scrisorile răsăritului

with 10 comments

Paşii mei caută asfalt pe buzele sparte cu dalta ochilor

norii se duc dincolo de cerul gurii cu inima fără sânge

văd ce nu văd alţii trecând străzi pierdute între destine şi poveşti

zâmbesc timpului trasând ore cu margini agăţate de ochii mei

caut împlinirea printre oamenii în zări ce nu-şi mai au rostul grăbit

cu ploaia udându-le sentimente fără uşi închise

de toamnă în autoportret aruncat în calea lor

fugind după scrisorile răsăritului.

Scrisorile răsăritului – Oana Rovenţa Micu – Jamilla

Astăzi este ziua Oanei. Jamilla adică.

Pe lângă tradiţionalele urări de sănătate, fericire, noroc şi

LA MULŢI ANI, JAM!

am să postez „un premiu”.

Pe care Jamilla (Oana Rovenţa Micu) l-a obţinut la un concurs de bloggeri:

„Ce mi-a lăsat Octavian Paler”

Mi-a lăsat curajul de a rămâne eu însămi, citindu-l.

Mi-a mai lăsat şi gustul visului, acel vis care îţi rămâne în suflet, în ciuda conştiinţei că, la un moment dat, toţi murim.

Acum trăiesc, uneori zâmbind, alteori nervoasă, uitând să apreciez pe cei dragi, dar trăiesc cu dorinţa bucuriei simple de a zâmbi şi iubi, de a dărui descoperind forţa din mine.

Nu ştiu mâine, dar azi, în puterea demiurgică a acum-ului, ştiu sigur că vreau să fiu ce sunt şi cu oamenii pe care îi am in viaţa mea. Îmi tratez emoţiile şi trăirile de zi cu zi prin gândul că sunt. Şi sunt ceea ce sunt.

Nu aud ca voi dar nici nu vreau să fiu perfectă.

Aud cât îmi trebuie, punând în joc toate simţurile şi, uneori, cu logoree ameţitoare. De ce? Caut calitatea vieţii trăind pur şi simplu. Sunt fericită că sunt.

Caut simplitatea în cele mai elegante cuvinte şi trăiri, în costumaţii excentrice şi machiaj exotic. Şi, cu toate acestea, sunt eu, o Balanţă între trecut şi viitor, cu prezentul de mână. Cu masca superficialităţii afişată faţă de cei necunoscuţi mie, dar acţionând prin sensibilitate asupra celor dragi. Nu-mi anesteziez furia la stresul cotidian, nu-mi alung nici nesiguranţa de sine în contact cu cineva mai puternic emoţional. Prin ele învăţ dincolo de mine şi fac să corespundă interiorul cu exteriorul.

De la Octavian Paler (citindu-l, citind şi înţelegând şi printre rânduri) am învăţat pofta vieţii dar şi tristeţea de a te amăgi cu timpul în braţe.

Fără păreri de rău, că altfel trăiesc degeaba.

Ce a fost, las în cutia pandorei, ca să mă lase să trăiesc. Îmi respect destinul dar îl şi înfrunt.

Viaţa e plăcută şi cu bucurii când încerc eu să mi-o fac plăcută, nu aşteptând dovezi de la ceilalţi (pe care oricum le aşteptăm cu toţii).

Am învăţat citindu-l pe Paler să nu caut frumuseţea, să nu aştept situaţii sau persoane ideale, ci sa iubesc imperfecţiunea oricărui om sau lucru, oricărei situaţii. Imperfecţiunea ascunde cele mai perfecte viziuni. Să iau viaţa aşa cum vreau eu şi să caut răspunsurile cât mai aproape de mine. Exact în faţa ochilor, unde nimeni nu s-ar uita.

Octavian Paler mi-a lăsat esenţa fiinţei. Exprimându-mă cum simt, cum sunt, cum trăiesc, chiar şi cu complexe (deh, toţi suntem oameni). Deşi nu aud perfect, nu aici am complexe, ci legate de corp, ca orice femeie…. Pe de altă parte, Octavian Paler mi-a lăsat senzaţia fiinţei celuilalt care ne face părtaş la lumea lui. Ce poate fi mai plăcut decât faptul că cineva, dintre cei pe care îi iubim, ne face părtaş la viaţa şi sufletul său, permiţându-ne să ne expunem riscului de a trăi chiar şi greşeli? Că doar din greşeli învăţăm. Şi ce dacă nu ştiu toate răspunsurile, căutarea e atât de incitantă şi atât de vie! Astfel simt clipa. De multe ori, mi-e şi frică. Dar am preluat şi gustul puterii de a merge mereu mai departe.

Credeam că mi-ar fi mai bine să aud perfect. M-am înşelat. Mi-am descoperit atâtea alte simţuri şi le-am acutizat. Mai degrabă, nevoia le-a acutizat. Dar de la Octavian Paler mi-a rămas şi gustul pentru putere, acea putere derivată din lupta supravieţuitorului. Mă zbat, dar ştiu pentru ce mă zbat.

Pentru mine în primul rând. Dacă mă deranjează ceva la ceilalţi din jur, în mod sigur mă deranjează şi la mine. Nu spun că reuşesc întotdeauna să ma pozitivez sau să fac cum e mai bine, să fiu mai bună, mai tenace, spun doar că îmi consolidez relaţia cu propriul meu respect de sine, şi abia apoi cu ceilalţi. Detestând lucrurile rele, urând prostia şi răutatea, chiar şi incapacitatea de a nu mai visa, uit să îmi negociez plăcerea de a trăi. Şi nu contracronometru.

Tocmai aici e esenţa: cel mai mult şi mai mult, Octavian Paler mi-a lăsat conştiinţa autorităţii personale contra trecerii vieţii, prin puterea faptelor, nu numai a cuvintelor. Să trăiesc fără cronometru şi fără a încerca mereu un pariu cu propria mea mândrie. Vă mulţumesc! Articolul – aici.

Dacă vreţi să o cunoaşteţi pe Jam, citiţi aiciDacă vreţi să o cunoaşteţi pe Jam, să vorbiţi cu ea şi să îi spuneţi LA MULŢI ANI! – apăsaţi aici – blogul ei.

Anunțuri

10 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. ma facusi sa plang!!!! de bucurie, de… de toate!!! iti multumesc, este unul din cele mai frumoase cadouri, o surpriza atat de draga…!!!! si trandafiri galbeni, preferatii mei!!!
    isabelle, tu nu uiti oamenii, asta te face partasa la lumea lor, a noastra, si la lumea mea… si, cu atat mai mult cu cat toti suntem oameni.
    esti p;rintre primii care imi zic la multi ani, intai a fost elena, apoi tu si o prietena. MULTUMESC…zambesc! de fapt, am un amalgam d etrairi acum, in mine…!
    revin…te imbratisez cu toata afectiunea!!!!
    isabelle, nici nu stii…! Ce bucurie!

    Jamilla

    27 Septembrie 2008 at 09:14

  2. Jam, LA MULŢI ANI! Să fii sănătoasă, că asta este cel mai important. Şi să nu laşi pe nimeni să te schimbe, din motive efemere. Să fii TU mereu, aşa cum eşti.
    Te pup din tot sufletul
    😀

    isabellelorelai

    27 Septembrie 2008 at 10:27

  3. La multi ani,Jam!Sa fii sanatoasa si fericita!
    Doamne ajuta!

    Gabi(mamica lui Bogdan)

    27 Septembrie 2008 at 11:23

  4. Multe bucurii si la multi ani,Oana!

    Maria

    27 Septembrie 2008 at 15:53

  5. La multi ani, fata frumoasa si sensibila.

    zinca beiu

    27 Septembrie 2008 at 21:46

  6. La multi, multi ani, Jam! Sa ai parte de tot ceea ce e frumos in lume.

    Oana

    27 Septembrie 2008 at 22:48

  7. N-am stiut ca a fost ziua Jamillei.Voi trece pe la ea sa-i spun La multi ani!Intelesesem ca e cam ocupata si nu mai are timp de bloggerit.

    g1b2i3

    28 Septembrie 2008 at 12:56

  8. Multumesc tuturor din toata inima!!!! am petrecut frumos alaturi de cei dragi si inca ma bucur de urari. M-ati bucurat, mi-ati daruit zambete si asta conteaza.
    Isabelle, sarutmainile!

    Jamilla

    28 Septembrie 2008 at 19:26

  9. Jam, să creşti mare! 😀

    isabellelorelai

    29 Septembrie 2008 at 10:24

  10. buna oana sunt raluca fosta ta vecina din traian ce mai faci adresa mea de e-mail e johnny.de.waele1@telenet.be te pup ralu

    raluca

    3 Noiembrie 2011 at 22:18


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: