Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Amintirile Sandrinei. Din viitorul trecutului meu

with 13 comments

Alţi paşi.

O viaţă îmbinată în altă viaţă.

Ajungem uneori să stăm la coadă în propria viaţă.

Privim din afară cum alţii râd. Oameni se învălmăşesc în noi furându-ne până şi dreptul de a fi noi înşine. Părem a fi proprii noştri chiriaşi. Hilar.

Stau la fereastra mea şi mă privesc în mine. Afară se aud sunete groaznice. Câinii latră muşcând în gol fantome. Vântul mă plesneşte peste faţă, iar lacrimile îmi curg. Am privit o clipă vântul în ochii. Simţeam cum vrea să intre în mine să mă arunce asemeni unei foi goale, dar i-am arătat şi lui înăuntrul meu. A tăcut pentru o clipă.

Am încheiat un pact. El să nu mă mai bată şi să nu îmi mai răvăşească gândurile, să îmi ducă sărutul mereu celui iubit fără să pună condiţii, iar eu să-i iubesc adierile, să-i respect furtunile şi să nu mă opun rostului creat de el.

A plecat.

Privesc iarăşi pe fereastră. Văd chipuri dragi. Aud glasuri atât, atât de iubite.

Focul uneori mocneşte şi se aud colinzi.

Alteori viscolele mă umplu de ger şi frig.

Uneori din mine amintirile mă privesc şi ele. Unele zâmbesc făcându-mi cu mâna. Altele aburesc fereastra să nu pot să le mai văd.

Mi-e frig uneori fără mine. Trăiesc din când în când anotimpuri. Din suflet îmi cresc muguri şi ghiocei.

În spatele ferestrei unde tot eu sunt cresc copaci înalţi cu flori mari şi albe.

Marea se zbate sărutându-mi degetele sufletului.

Valurile îmi aduc la picioarele lacrimilor scoici, iar eu desenez inimi în nisip.

A mea e strâmbă.

Nu are formă de inimă mereu.

Uneori e nor.

Uneori e barcă.

Uneori e lacrimă.

Uneori e casă fără acoperiş, goală până şi de mine.

Uneori e vis.

Azi este melancolie.

Îmi şterg lacrimile.

Timpul mă ceartă mereu.

M-a trântit de câteva ori de pământ, mi-a smuls zborurile şi visele, dar până la urmă mi-a dăruit clipele.

Când le-am ţinut pe pleoapele din care îmi înflorea iubirea ticăiau atât de repede încât nu puteam nici să respir.

Acum nu mai alerg contra-timp, nici împotriva lui, nici de el. Îl ţin de mână şi păşim alături.

Aştept cuminte ridurile şi firele cărunte, albumele şi glasurile amintirilor din viitor.

Undeva nu foarte departe, la mijlocul visului dragul meu îmi zâmbeşte cald.

Stă pe pridvorul unei case albe din lemn.

În braţe leagănă o fetiţă povestindu-i despre inorogi şi elfi, despre flori şi râuleţe.

Ea gângure încet.

Două pisici se joacă prin iarbă, iar fluturii se pierd în culoare.

Un măr înflorit le scutură câteva flori şi le face din frunze ca şi cum i-ar saluta. Întind mâna şi îi ating. Şi-a întors privirea căpruie şi strălucitoare.

Ridicând fetiţa cu faţa spre mine mă arată cu degetul: „Uite-o pe mama! Să îi facem cu mâna! Să îi trimitem pupici şi petale de zâmbet să găsească mereu puterea să se întoarcă acasă!”.

Petalele de zâmbet mi-au atins buzele şi lăcrimez.

Îmi ating gura cu palma şi o apăs uşor sărutând amintirea din viitor care mi-a făcut cu mâna.

Fereastra sufletului meu la care stau pe vârfuri şi visez s-a deschis. Din trecut, din prezent, din viitor, dragul meu m-a lăsat înăuntru, în mine.

Acum ştiu că nimic nu a fost în zadar: lacrimile, aşteptarea de mine fără mine, moartea, iubirea fără iubire.

Nu am să mai aştept niciodată nimic.

Am să învăţ doar să păşesc mai departe.

Fiecare dală de viaţă mă duce undeva.

Fiecare copac cu umbră îmi arată că afară e soare.

Fiecare decepţie m-a învăţat să mă ridic, să zbor într-o aripă, să umblu fără picioare.

Fiecare cer plâns mi-a adus mai aproape zâmbetul care mă răsare în fiecare zi mai frumos!

Am păşit în mine cu emoţie. Nu mă mai regăsisem demult.

M-am bucurat de toate: bune, rele.

Am atins pereţii de suflet smulşi şi am atins pereţii netezi. Am tresărit. Da! Sunt eu cu tot ce însemn eu!

Am zâmbit printre lacrimi.

El era lângă mine.

Tăcut pentru prima dată, dar cu acelaşi zâmbet plin de căldură şi iubire. „Acum ai să rămâi la tine? Eu am rămas de prima dată. Nu m-am îndoit nici o clipă de cât eşti de minunată! Ţi-am iubit şi îţi iubesc orice trăire şi zbucium!”.

Am zâmbit sărutându-l, în timp ce mâinile mele nu se mai săturau să îi alinte chipul.

„Am să rămân. Am fost aici de prima dată, dar a trebuit să apari tu ca să mă găsesc. Nu m-am îndoit de mine. Am vrut să mă regăsesc doar minunată… pentru tine! Acum cu tine sunt într-adevăr acasă!”. Sărutându-mă pe frunte şi pe ochii mi-a arătat strălucind mărul din faţa casei şi leagănul în care va dormi aia mică. Amintirea mea din viitor nu a fost chiar atât de departe.

A trebuit doar să accept că nu este un vis şi… să mă trezesc!

SANDRINA-RAMONA ILIEAMINTIRI DIN VIITOR

Să vă fac cunoştinţă cu Sandrina-Ramona Ilie: blogul Sandrinei (Lady Allia) – AICI. Se numeşte Hanul Poveştilor

Sandrina are o fetiţă – Augusta Maria. Mai simplu: GărgăriţaDe unde vine Sandrina? Aflaţi de AICI: Interviu (la Han) cu proprietara

A pictat: Gustav Klimt

Anunțuri

Written by IsabelleLorelai

20 Septembrie 2008 la 00:01

13 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Fericiti sunt cei care au talent sa-si exprime sentimentele prin scris,pictura,muzica.intotdeauna i-am admirat pe acesti oameni,chiar daca nu inteleg chiar tot ce exprima ei prin vorbe,culori sau sunete.
    Picturile se potrivesc foarte bine cu textul,imi plac tare mult.

    g1b2i3

    20 Septembrie 2008 at 22:04

  2. Gabi, de multe ori nu ne înţelegem între noi, oamenii, nici prin cuvinte simple…

    isabellelorelai

    21 Septembrie 2008 at 00:48

  3. Isabelle … Isabelle … draga Isabelle !
    mi-ai creat o stare … speciala …
    foarte frumos, fiecare cuvant atinge …

    stop … risc sa par ‘prea’ sensibila.

    te pup cu drag.

    elena.n

    21 Septembrie 2008 at 10:12

  4. Să pari? Păi eşti… 😀
    Elena: îţi place Sandrina?

    isabellelorelai

    21 Septembrie 2008 at 18:16

  5. Isabelle !
    🙂
    da !

    elena.n

    21 Septembrie 2008 at 18:32

  6. Ai văzut ce fetiţă dulce are?
    http://ladyallia.blogspot.com/2008/09/excursie-de-nebuna-printre-vise-si.html
    Din „cauza” ei mi-am cupărat pufuleţi 😀
    (şi pufarin, că erau la ofertă)

    isabellelorelai

    21 Septembrie 2008 at 18:56

  7. am vazut cat e de dulce 🙂
    datorita tie 🙂 multumesc !!

    elena.n

    22 Septembrie 2008 at 12:04

  8. ma alinti Isa :)…
    a fost un timp in care nici eu nu m-am placut, dar ma bucur ca oamenii frumosi din viata mea m-au redat mie ca sa va pot fi voua din tot sufletul meu…

    elena, daca Isa iti e draga…sa stii ca noi doua vom fi prietene prin prietenia ei atat de mare si frumoasa!
    si eu am pufarin…zilnic :D. imi plac ca le spune „Bobita” :D!

    te iubesc din suflet Zana Buna!

    Ramona-Sandrina Ilie

    22 Septembrie 2008 at 20:41

  9. Elena, eu îi zic Pufuleţ 😀
    .
    Sandrina, păi Elena este din Oradea, normal 😀
    P.S.: Dacă citeşte Andreea Marin pe aici, ce mă fac? 😀 (adică zâna este numai una! Ea, nu eu 😀 )

    isabellelorelai

    23 Septembrie 2008 at 01:09

  10. P.S.: Dacă citeşte Andreea Marin pe aici, ce mă fac? 😀 (adică zâna este numai una! Ea, nu eu 😀 )

    🙂 da, dar tu esti Zana mea :P!
    ai fost de prima data…fara sa te cunosc. mi-a fost de ajuns sa iti cunosc sufletul si sa il ating… – ma bucur enorm pentru ca te-am intalnit!

    Ramona-Sandrina Ilie

    23 Septembrie 2008 at 13:28

  11. Bine te-am regasit Buno!
    Tare dor mi-a fost de tine,de maine ma apuc de treba caci dupa cum am vazut am ceva de recuperat 😦
    Noi in general suntem bine,maine incepe si Bogdi gradinita si-i tare fericit 😉

    Adresa mea/noastra este :
    Str:Panselutelor nr=3
    Bl:15 sud,sc:B,etaj:5,apt M1
    Navodari,jud:Constanta
    Cod postal:905700.

    In rest nu s-a scimbat nimic,recuperarea o vom face in continuare la Constanta .

    Te imbratisesz cu drag.

    Doamne ajuta!

    Gabi(mamica lui Bogdan-Andrei)

    23 Septembrie 2008 at 18:25

  12. Eşti tu drăguţă, Sandrina… 😀
    (Ai învăţat moldoveneşte? Eu ştiu, din vacanţe, de la bunicul – lângă Iaşi. Mama mea e născută în Basarabia)

    isabellelorelai

    23 Septembrie 2008 at 23:01

  13. Gabi, v-aţi mişcat destul de repede!
    Bravo vouă. Sper că vă simţiţi bine în noua locuinţă. Mai sper ca drumurile să nu vă obosească prea tare.

    isabellelorelai

    23 Septembrie 2008 at 23:24


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: