Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Şi Îngerii strigau

with 12 comments

Am mai trecut printr-o zi. Pământul e tot aci. Ziua a fost zi. Noaptea este noapte. Ziua este zi, noaptea a fost noapte. Soarele a fost la locului lui. Chiar prea la locul lui. Cred că şi luna e pe undeva, pe sus.

Astăzi parcă s-a înserat mai devreme. Poate doar mi s-a părut.

Cred că erau şi câteva frunze uscate. Arse.

Nimic deosebit – pe aici, pe la noi – şi poate că este mai bine aşa.

S-au născut oameni, au murit oameni. Ca în fiecare zi. Oameni care au râs pentru viaţă, oameni care au plâns pentru moarte.

Şi oameni care nu au mai simţit nimic.

Cred că sufletele oamenilor au multe ferestre şi multe uşi. Sufletele se deschid şi se închid când vor ele.

Şi mai cred că sufletul unui om are mulţi ochi. Aici închide un ochi, dincolo deschide un ochi. Câteodată îi deschide pe toţi. Sau îi închide.

Unele suflete au şi urechi. Sună cam aiurea, dar aşa cred eu. Pentru că unele suflete aud.

Atunci când nu înţeleg de ce se întâmplă ce se întâmplă, de ce nu este cum ar trebui să fie, de ce este rău în loc să fie bine, îmi revine în minte întrebarea lui Huxley: „De unde ştiţi că pământul nu este altceva decât infernul altei planete?”

Pentru că pentru unii oameni chiar este, din păcate.

Şi printre toate astea, Îngerii strigau.

Şi cum spuneam, unele suflete au ferestre şi uşi. Şi ochi. Şi urechi. Să vadă şi să audă când Îngerii strigă. Să-şi deschidă uşile şi ferestrele spre ei.

Aşa cred eu.

Ce tot spun?

Despre Corina spun. Încerc să-i mulţumesc. Pe ocolite. Corina a ajutat-o pe Cristina. Mi-a trimis bani şi eu i-am pus la bancă. Poate că nu au fost mulţi. Dar nici puţini. Cu siguranţă nu le vor acoperi toate datoriile, dar măcar au primit un semn. Pentru că unii Oameni aud când strigă Îngerii. Şi nu doar pe Cristina a ajutat-o. Mâine mai am de mers la două bănci.

Mulţumesc, Corina.

Toate fotografiile sunt de la Mary Grey. Aşa celebrează ea viaţa.

„Începe o săptămână nouă. Să fie bună”. Aşa spune Mary Grey în fiecare noapte de duminică spre luni. Eu îi spun Copilaş. Nu, nu este copil. Nu pot să explic de ce îi spun aşa. Poate pentru că Mary Grey are tristeţea unui copil. Tristeţe din aceea sinceră, de copil, care mă atrage ca un magnet.

Mulţumesc, Mary Grey, a fost un început de săptămână bun.

Am mai trecut cu o zi prin timp. Iar mâine va fi pace în cer.

Anunțuri

12 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Draga Isabela, eu iti multumesc, dar sa stii ca nu era nevoie de toate aceste cuvinte. Eu stiu ce inseamna suferinta, tatal meu a facut ani de zile meditatii ca sa-si plateasca datoriile dupa operatiile mele de ochi. Ma doare sufletul cand citesc atatea tragedii la tine pe blog sau la prietena noastra de la Jurnalul National sau in alte parti. Imi pare rau ca nu pot face mai mult. Viata e grea. Unii dintre noi avem unele sanse, de profesie, de bani, poate in viata personala. Cel mai bun mod de a fi recunoscator pentru tot ce Dumnezeu ti-a dat este, in opinia mea, gestul umanitar, pornit din suflet. Nu am cum sa-i vizitez pe acesti oameni si sa-i incurajez, cu un zambet sau cu vorbe bune. Stiu ca si asta ar ajuta. Te-am rugat pe tine pentru ca stii exact cine este in nevoie mai mare, cine are nevoie de ajutor urgent. Dumnezeu face si minuni, sa stii. Mie, cand mi s-a pus diagnosticul – scepticemie – nimeni nu mai spera in nimic. Unii se miră sau chiar rad ca sunt atat de credincioasa. Dar eu stiu ca Dumnezeu ajuta. Daca am fi cu totii mai buni, poate nu ar mai fi atat suferinta.
    Ca sa revenim cu picioarele pe pamant, cred ca ar trebui facut mai mult pentru acesti oameni. Cu oameni generosi, cu fundatii, nu stiu. Dar este evident ca doar asa, din donatii – mai mici sau mai mari – nu putem face cat ar trebui.
    Isabela, tu esti cea care merita felicitata si admirata. Iti doresc numai bine, tie si familiei tale. Esti un om cu totul deosebit.

    corinacretu

    26 August 2008 at 01:12

  2. Inca o data te imbratisez .
    Pup

    M

    26 August 2008 at 01:23

  3. Corina, aseară am făcut listele. Bilet cu bilet. 15 cazuri (as mai avea vreo 6-7, de ce să te mint, poate luna viitoare). Astăzi de dimineaţă am început să împart banii. Dacă mă vedeai mureai de râs. Am pus de-o parte pentru Cristina, aşa cum şi cât ai spus. După aia am pus şi eu. Astăzi am făcut BRD-ul, 9 cazuri. Că se închidea la 17.00. O oră am stat până am completat etc etc. După aia am fugit la BCR, 2 cazuri. Acolo închide la 17.30. Mâine mai fac Banca Transilvania, 2 cazuri şi Raiffeizen, 2 cazuri.
    Când tu scriai aici eu scriam la doamna Olga, la Asociatia PAVEL, am rugat-o să o anunţe pe bunica Cristinei mâine, ca să scoată banii. Prietenii noştri virtuali din Belgia vor face şi ei o chetă luna viitoare. TE ROG, MAI VORBEŞTE CU PĂRINTELE PATRICIU. La Biserică se strâng mai mulţi banii. Tot mâine depun şi pentru Cătălin, tot aşa, din partea ta şi din partea mea (de la mine mai puţin, asta e).
    Cum să nu îţi mulţumesc?
    Nu am cum să nu îţi mulţumesc, mi-ai luat o piatră de pe inimă. Nu cred că poţi să mă înţelegi, dar pur şi simplu mi-ai luat o greutate de pe suflet. Ştiu că pare ciudat, eu nu cunosc pe absolut nimeni din toţi oamenii ăştia. Nu i-am văzut în viaţa mea. Dar nu pot să fac altfel. Aş vrea să închid ochii şi să nu mai văd dar nu pot.
    Corina,
    Cred că trebuie să punem zdravăn pe picioare Asociaţia PAVEL. Doamnele acestea fac voluntariat, au birou la Fundeni, la clinica pentru copiii cu cancer si leucemie, lucrează cu alte organizaţii din străinătate. Au nevoie de ajutor. Lor li se cre in continuu ajutor dar pe ele cine le ajută?
    Corina, nici nu poţi să îţi imaginezi cât de liniştită mă simt acum.
    Să îţi dea Dumnezeu sănătate şi minte limpede în continuare.
    Eu nu sunt decât mâna ta dreaptă.
    A, şi ce-am uitat: mi-ai dat 50 RON în plus faţă de cât mi-ai zis. Am mai pus şi eu 50 şi am mai rezolvat un caz. Nu-i mai vezi înapoi 😀 (glumesc)
    .
    PS: uite ce mesaj am primit de la Talida, din Belgia:
    Buna, cativa oameni de bine doresc sa trimita niste bani in contul romanesc dar ne trebuie IBAN si BIC contului respectiv. Fara ele nu putem face transferul. Deci incearca sa le afli. Multumim!

    isabellelorelai

    26 August 2008 at 01:44

  4. Copilaş, te pup.
    Şi să-ţi pui internet la noua adresă. Te rog.

    isabellelorelai

    26 August 2008 at 01:46

  5. Ma bucur daca pot fi de folos, Isabela. Ma bucur ca reusesti sa ajuti atat de multi oameni. Incerc sa dau zilele astea de Parintele Patriciu. Te pup, o zi buna!

    corinacretu

    26 August 2008 at 13:39

  6. Corina, dacă tu nu erai, eu cum mă mai bucuram?
    Sărutmâna mult şi din suflet.
    (Mâine trec pe la Biserică, să fac ce ţi-am promis). Să te ajute Dumnezeu.
    O zi bună-bună să ai. Te pup.
    .
    P.S. Să-ţi zic şi eu ce a zis Iorga:
    Mulţi te preţuiesc pentru câte o faptă a ta; te preţuieşte cu adevărat numai acela pentru care exişti întreg, pentru tine însuţi. – Nicolae Iorga
    .
    P.P.S.
    Corina, uite ce spune doamna Flori, mai jos, la postul „Cerşesc”:
    .
    nu sunteti nici singure, nici singurele ….
    -am trimis mesaje cu link la pagina isabelei si asociatiei si am si depus o mica suma in cont..
    n-am reusit sa vorbesc cu doamna Petrisor, bunica Cristinei – pe care am vazut-o la asociatia pavel (si care este si ea foarte bolnava)
    -am scris aici si acum pentru ca vreau sa stiti ca este extrem de important ce faceti, sa auziti asta de la cineva din afara grupului vostru, si ca, desi nu m-a pasionat lumea blogurilor, de cand v-am descoperit cred cu tarie in puterea reala a acestei ….micute,la noi, lumi virtuale….prin care “tineti aproape” si, fara sa stiti deveniti branduri, lideri de opinie, de atitudine…. merita sacrificiul, credeti-ma
    -pentru ca sunt o babutza de 51 de ani care, vrand sa faca milostenia aceea traditionala de pasti si de craciun, am ajuns “intamplator”( desigur,in viata nu exista intamplare-Serafim Rose) la asociatia pavel, nu v-am descoperit navigand, ci v-am descoperit prin Olga
    – din aprilie am ramas voluntar la asociatie si vreau sa va spun ca, nu stiu altii cum sunt, dar aici oamenii se straduiesc zilnic sa ajute, de peste 12 ani (fara nici un fel de sprijin de la stat) desi clar, nu pot raspunde solicitarilor de ajutor financiar de zeci si sute de mii de Euro, decat in acelasi mod ca si voi – facand cunoscuta situatia acelui copil sau tanar si solicitand donatii si sponsorizari, poate cateodata, mai tintit adresate
    – oamenii nu contribuie nicicand catre un fond comun, poate doar daca este impus – ci aleg pentru cine sau pentru ce sa contribuie, motivatia fiind, de cele mai multe ori, una de suflet; de aceea ce faceti voi este extrem de important- pentru ca situatia particulara=povestea fiecarui copil- determina oamenii sa ajute (imi pare rau daca suna cumva cinic, dar asa este) Pentru ca am inteles de curand asta si pentru ca am inteles cat sacrificiu presupune sa te implici, mereu si mereu, pentru inca o situatie disperata VA LAUD, VA STIMEZ si ma rog SA VA DEA DUMNEZEU PUTERE IN FAPTA SI IN CUVANT ( cum spune duhovnicul meu)
    -am inceput sa ma necajesc cand vad comentarii rautacioase despre asociatii si despre cum nu raspund la solicitari de ajutor cu zeci si sute de mii de euro, pe care nu-i au- ba da, raspund – stau noaptea si scriu mesaje oriunde in lume, suna ziua peste tot,ajuta parinti sa-si faca dosarele, sa comunice cu clinicile de specialitate-dincolo de activitatile zilnice la camera 116 -Institutul Oncologic Bucuresti (IOB)=- centrul de resurse pavel , camera de joaca langa sectia de oncopediatrie etaj 5 IOB si camera de joaca de la spitalul Marie Curie unde incearca sa aduca alinare, mangaiere copiilor internati.
    Imi pare rau ca v-am solicitat atentia cu atat de multe vorbe, imi suna-n minte-un reqviem, Cristina a locuit o vreme cu bunica la Casa Parintilor Pavel, toti am sperat ca poate invinge ……..dar cred ca mama ei o va tine de mana pe pragul spre ….aripile de inger

    isabellelorelai

    26 August 2008 at 13:42

  7. Buna ziua! Nu am mai scris de mult timp,dar asta nu inseamna ca nu am tot intrat.Sunt zile in care ma ingrozesc de ceea ce citesc si ce vad pe la spital..nu conteaza..cred ca deja am nervii batatoriti dupa toate cele prin care am trecut.Irina este foarte bine.Multumesc lui Dumnezeu in fecare zi pentru sansa pe care a avut-o fetita mea.Uneori noaptea isi mai face loc teama in sufletul meu,dar ma trezesc si ma uit la ea si-i vad tonusul…zimbetul..si ma linistesc.Cred insa ca niciodata nu voi uita teama din primele zile in care am aflat diagnosticul fiicei mele,si atacurile de panica pe care le faceam si le depaseam singura noaptea, inainte de prima si a doua operatie.Dumnezeu mi-a luminat mintea si mi-a adus o multime de oameni buni care m-au ajutat sa ajung aici.Zilele trecute a implinit 12ani..si e foarte fericita.As vrea sa pot face si eu ceva pentru alti oameni incercati de necazuri…incerc si eu atit cit pot sa ajut.De aceea va rog vizitati si acest site http://www.clonanordului.ro/vasile_sfaiter/ este povestea unei tinere de 30 de ani,insarcinata in luna a 8-a care a aflat de curind ca sotul ei are o tumora intracraniana..fara mari sanse de operatie.Insa m-am gindit ca si eu am avut o sansa mica si am profitat de ea.Va rog sa incerca impreuna sa o sprijinim pe Claudia in lupta ei.Multumesc! O zi buna!

    ioana

    26 August 2008 at 17:56

  8. Impresionant, Isabela. As vrea si eu sa le cunosc pe aceste doamne de la Asociatia Pavel. Sa ne ajute Dumnezeu la toti. Te pup.

    corinacretu

    26 August 2008 at 20:16

  9. Am aranjat. După 4 septembrie mergem la asociaţie.
    Te pup, Corina.
    Doamne ajută tuturor.

    isabellelorelai

    26 August 2008 at 22:08

  10. Ioana, te pup. LA MULŢI ANI, sănătate şi noroc pentru Irina. Să-ţi trăiască şi să te bucuri de copilul ăsta frumos şi deştept. Şi norocos. Şi cred că înţeleg prin ce ai trecut. Am copil şi ştiu… Şi o bubiţă dacă îi ieşea intram în panică.
    Să dea Dumnezeu ca de acum încolo să nu mai treci prin nicio greutate.
    Te pup.
    (am văzut, ne ocupăm şi de Vasile)

    isabellelorelai

    26 August 2008 at 22:24

  11. Isabellelorelai,sa fii sanatoasa si sa ai putere.Grea e misiunea ta pe pamant ,dar in acelasi timp e minunat sa aduci speranta si bucurie acestor oameni in suferinta.Te felicit,sa-ti dea Dumnezeu sanatate si celorlalti oameni buni care se implica in ajutorarea semenilor lor si doamnei Corina,tuturor celor care ajuta.
    Abia astept sa primesc de lucru ca sa pot ajuta si eu cu ceva bani.
    Isabellelorelai,mai vreau sa-ti spun ca poate voi comenta mai rar,cred ca trebuie sa ma odihnesc mai mult.
    Stii ca ieri a fost ziua lui Mihai Malaimare?Am gasit in calendarulzilei si cum citisem ca are un vis,un proiect cultural,Capitala Culturala a Romanie,i-am urat La multi ani la mine pe blog.A vazut si mi-a multumit.
    O zi minunata iti doresc si sa ai grija si tu de sanatatea ta!
    Daca m-ai vedea ce greu scriu,nu mai nimeresc tastele si trebuie sa fiu atenta.
    🙂

    g1b2i3

    27 August 2008 at 22:07

  12. Gabi, şi tu să fii sănătoasă.
    Nu-ţi face griji în privinţa comentariilor. Nici eu nu prea am timp, am nişte chestii de rezolvat şi intru rar pe net.
    Îi urez şi eu La mulţi ani! domnului Mihai Mălaimare. Mă bucur că ţi-a mulţumit.
    Îţi urez sănătate şi odihnă plăcută.

    isabellelorelai

    27 August 2008 at 22:19


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: