Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Cerul deasupra noastră. Şi e pace în cer – Emanuel Luca. Pământul priveşte spre cer – Dan Colcer

with 13 comments


ŞI E PACE ÎN CER

de Emanuel Luca


Singur,

cât în zilele ce-şi află rostul doar în rugina arsă a nopţilor. Singur, precum ultimul vals schiopătat al îngerului pe buza paharului de vin, se încăpăţânase să roadă varul de pe picioarele zeilor. Câte puţin în fiecare zi. Cât popoare de furnici, cât umbre reci, cât mângâierea mantiei pe nisip. Singur, precum şarpele verde, precum coasa, precum mâna mamei. Ştia, de acum, câtă neputinţă şi durere are aerul strâns în braţe. Cum, lângă coastă, arde absenţa cărnii celuilalt. Cum osul se sfărâmă şi varul se împrăştie. Cum creta piere scriind numele lucrurilor. Iară mângâierea nu e decât o cârpă udă alunecând ca un leac peste cuvinte.

Zeii

au picioare solide şi privesc îngăduitori când le ştergi pantofii, şi-a spus. Zeii se sprijină pe picioare groase şi zâmbesc când ne gudurăm lângă gleznele lor, şi-a spus. Zeii râd când ne căţărăm până la subţiori, până pe coaste, gâdilându-i cu tălpile noastre mici. Chiar atunci când îi prindem de nas şi ne holbăm la nările lor ca la nişte grote preistorice, zeii nu se supără. Chiar atunci când, obosiţi de urcare, ne aruncăm în apele reci şi limpezi, zeii nu închid ochii. Cel mult, clipesc repetat ca să ne apucăm de-o geană, să nu ne înghită adâncul. Şi chiar atunci când trecem de fruntea lor şi, ca-ntr-un ghem de şerpi, ne-afundăm în întuneric, zeii nu spun nimic. Ridică palma grea şi-şi dau părul într-o parte ca să putem păşi liniştiţi. Zeii nu au nimic de spus când nu mai simt apăsarea dulce a piciorului nostru. Nu zâmbesc, nu râd, doar se uită cu tristeţe şi-şi pipăie umbra muritoare în carnea lor, şi-a spus Clopotarul coborând din turla bisericii.

Singurătatea

se întinde ca o rană putredă mai ales de sărbători. Când clopotele sparg veşmântul de sticlă şi noroiul zilelor din an se lasă tăcut ca un miel tăiat la picioare. Doar atunci Clopotarul socoteşte de câte ori a sunat clopotul cel mare de nuntă, de câte ori de botez, de câte ori de înmormântare şi se simte vinovat. Când bătaia clopotului a acoperit ţipătului pruncului, horea mirelui, bocetul femeii cernite. Acolo, în turla bisericii, nu-l ajunge putregaiul, şi zeii îşi împreună palmele mari construindu-i o lume în care timpul e dictat doar de limba clopotului. Dar, de sărbători, zeii fac pace şi el păşeşte ca un copil neputincios în prundul uliţei.

În jur,

oamenii se bucură, îşi împart cadouri, se uită drept în ochii zeilor, căci cerurile se deschid şi nu mai e nevoie de glasul mijlocitor al clopotului. Doar el, Clopotarul, se simte al nimănui. Acolo, în mijlocul acelui popor de oameni gri, pentru care a vestit naşterea şi moartea. Însă, dacă închide ochii, aşa cum fac muritorii de sărbători, simte cum, încolonându-se, ordonaţi, oamenii mici, pe care-i vedea din turla bisericii, urcă acum, rând pe rând în clopotniţă, şi trag de funiile clopotelor pentru el. Iar el, stând jos, în prundul uliţei, înţelege glasul de bucurie al clopotelor. Vestesc sărbătorile, iertarea şi pacea… Şi peste oasele de cretă creşte carnea, ca o prelungire a celuilalt…


Textul – de aici. Emanuel este scriitor şi editor la Gazeta de Maramureş (publică la Editorial – „natiune, naratiune, fictiune”). Emanuel Luca – aici. Despre Emanuel Luca – aici


Fotografie: DANIEL COLCER

Daniel Colcer (n: 15. 04.1976, Hunedoara) a absolvit Academia de Arte Vizuale din Cluj-Napoca (Facultatea de Arte Decorative şi Design, Secţia Ceramică-Sticlă-Metal). În 1999, a obţinut o bursă de studii post-universitare la Helwan University din Cairo, Egipt (Facultatea de Arheologie, Secţia Egiptologie). Expoziţii de grup: Muzeul de Istorie, Braşov; Muzeul Satului, Sibiu; Galeria Arta, Braşov; Galeria Victoria, Braşov; Muzeul de Artă, Negreşti-Oaş; Muzeul de Artă, Braşov. Festivalul de Artă Studentfest, Timişoara; Palatul Cotroceni, Bucureşti; Galeria K.L., Cluj-Napoca; Biblioteca Academiei, Cluj-Napoca; Bienala de Ceramică de la Cairo; Târgul Internaţional de Artă, Bucureşti. Expoziţii personale: Ramses Hilton, Cairo (pictură şi ceramică); Galeria Victoria,  Braşov (foto); Ambasada Română, Cairo (caricatură şi pictură); Open Studio, Bucureşti (pictură); Antropomorfisme, Galeria H’art, Bucureşti (pictură), Galeria Europe, Braşov. Lucrări în colecţii particulare în Egipt, Arabia Saudită, Tunisia, Franţa, Suedia, Ungaria. Site personal Dan Colcer – AICI

Fotografii de AICI.Prezentare Galerii – AICI.Despre Dan Colcer – AICI şi AICI

Anunțuri

13 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. […] Am mai trecut cu o zi prin timp. Iar mâine va fi pace în cer. […]

  2. Ne incanti privirile si sufletele 🙂

    Laura

    26 August 2008 at 13:17

  3. Îngere, nu eu. EI o fac.
    Eu nu fac decât să arăt că există oameni încântători de suflet.

    isabellelorelai

    26 August 2008 at 13:19

  4. Mamaaaa, ultima poza parca e pictata. sau e pictata? E super, super, super frumoasa.

    Oana

    26 August 2008 at 14:50

  5. Dacă faci clik pe fiecare foto şi o priveşti separat, „îţi sparge” ochiul, pur şi simplu. Să ştii că şi arta fotografică este greu de realizat. Mi-a spus Sorin Toma că pe el îl anunţă meteorologii din munţi când se anunţă un fenomen meteo mai neobişnuit. Câteodată stă o zi şi o noapte cu aparatul în mână pentru o singură fotografie.
    .
    Oana, cum găsim o editură pentru Emanuel?

    isabellelorelai

    26 August 2008 at 15:03

  6. offtopic> m-a invatat elisa, am reusiiiiiiiit!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    Jamilla

    27 August 2008 at 09:05

  7. Bravo! 😀

    isabellelorelai

    27 August 2008 at 10:30

  8. hotarit lucru
    Emanuel scrie superb…

    Valentina

    27 August 2008 at 17:10

  9. Corect.

    isabellelorelai

    27 August 2008 at 21:22

  10. Cand mai bagi de seama ca exista si barbati sensibili cum e E.L. parca le mai ierti din pacate celor 99 🙂

    Mihut Carina

    28 August 2008 at 10:45

  11. Carina,
    Mai bine îi transformăm şi pe cei 99% 😀

    isabellelorelai

    3 Septembrie 2008 at 10:21

  12. […] Emanuel Luca îl ştiţi. Tot din Baia Mare. Chiriaşul de profesie, cu pacea în cer. Corabia cu jivine aşteaptă să se tipărească. Dacă o va vedea […]

  13. […] gânduri: „Pictorul de vise şi scriitoarea umbrelor nopţii”; „Aşa a fost scris”; „Cerul deasupra noastră”; „Sunt un oraş străin”. Şi […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: