Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Cerşesc

with 21 comments

Chiar că am ajuns să cred cu tărie că sunt oameni pe lumea asta care se nasc fără pic de noroc. Iar norocul făcut de fiecare om în parte pentru binele său nu are nicio treabă în povestea asta. Cerşesc pentru Cristina, fetiţa orfană de mamă, aflată pe moarte. Cristina Doană, fetiţa cu astrocitomul (tumoră). De doar 14 ani. Formularul E112 a fost aprobat prea târziu. Vă rog, fie-vă milă. Oamenii ăştia nu mai au nici ce mânca. Nu mă mai gândesc şi la o înmormântare decentă pentru Cristina…

Starea de sănătate nu i-a permis Cristinei să călătorească cu avionul. Corina avea biletele pregătite pentru ea şi tatăl ei, dar nu a fost să fie. S-au întors de la clinica din Belgia, unde, din păcate, tratamentul nu a mai fost de folos. Sunt datori 3.000 de euro pentru transportul cu ambulanţa (dus/întors). Cristina are un ajutor de boală de 430 RON. Bunica ei are o pensie de 446 RON. Tatăl Cristinei şi-a luat concediu fără plată de pe 9 august pentru tratamentul fetiţei la clinicia din Bruxelles. Şi, cum spuneam, mama Cristinei a murit acum 6 ani. Vă rog din suflet, măcar 5 sau 10 lei dăruiţi pentru Cristina: BRD – Agentia Crihala – Bd. Mihai Viteazul 29, Tr. Severin, jd. Mehedinti

Cont IBAN, RO 49 BRDE 260 SV 19 71 58 12 600, Cod Swift: BRDE ROBU

update 27 august 2008: CONT IN EURO: RO 62 BRDE 260 SV 28 34 07 92 600, COD SWIFT: BRDE ROBU

Banca: BRD, Agentia CRIHALA – TURNU SEVERIN, str. Mihai Viteazul, nr. 29, judet Mehedinti

Titular: Petrisor Georgeta (bunica Cristinei)

Telefon: 0724 218 859

Asociatia P.A.V.E.L.: 0765 244 416; 0 800 800 421

Ştiu, sunt oameni care nu cred. Care se gândesc că toată povestea este o manevră, o escrocherie. Am să redau cuvintele unor oameni care au văzut cu ochii lor. Şi care nu au rămas nepăsători. Forumul RomBel al românilor din Belgia, făcut de Talida, doamna care l-a salvat pe Cătălin, pentru Cristina. Vic a fost la spital: 20 august 2008, Vic: Dragilor, este infiorator de nedrept ce i se-ntampla Cristinei! A ajuns in Belgia cu o zi inaintea celei prevazute oficial si tatal ei mi-a povestit ca nu au fost primiti in clinica st Luc si au fost tinuti in parcarea spitalului o zi si o noapte pana la data scrisa in hartie; Dansul s-a oferit sa plateasca diferenta la zi; insa nu a fost posibil; Cristina nu mai vorbea cand a venit si trebuia sa i se alimenteze oxigen in permanenta; Gandul m-a dus la Romania, credeam ca numai acolo se mai poate intampla asa ceva. Am ajuns aseara cu o prietena si am gasit-o pe Cristina singurica intr-un zgomot puternic, o tziuitura ce nu o lasa sa se odihneasca; Tatal ei iesise doar pentru o clipa la o cafea si ne intersectasem pe drum, fara sa ne cunoastem; Mi-aduceam aminte de prin filme cum ca daca se-aude un zgomot e ceva de rau; nimeni nu venea am chemat o asistenta ce mi-a zis sa stau linistita ca e doar anuntul ca a terminat de mancat Cristina; eu ma-ntrebam in ce tara suntem?! zau! o dama tot cotrobaia intr-un dulap aflat la capul Cristinei si trantea si scotea si baga in dulap de-mi venea sa… of Am vorbit cu tatal ei imediat si nu ne putea spune cand a mancat ultima oara sau cand a stat sa se odihneasca in pat si nici nu o putea face desi noi l-am rugat. Pleca la un drum greu si avea nevoie de odihna sa prinda puteri; Of, Doamne! Cristina comunica prin strangeri de mana cu tatal ei, ne auzea si ne vedea, putin. Am fost partasa la ultima discutie intre tatal Cristinei si medicul ei, unul din ei, si sincera sa fiu am fost socata; Nu stiu exact daca pentru faptul ca auzeam pentru prima oara in viata cum i se spune pacientului si familiei ca nu are nicio sansa si ca nu se mai poate face nimic posibil pentru ea, insa pentru moment am avut un instinct cu care nu prea ma mandresc. Imi venea sa-l strang de gat pe nenea ala. cu siguranta ca nu e usor sa spui asta;;; dar in niciun caz asa; Ma uitam la tatal Cristinei si ma luptam cu mine sa nu plang si sa nu-i pocesc fata la nenea doctoru (Doamne iarta-ma!) Domnul Doana parca nici nu-l asculta: Avea in minte doar faptul ca fetita-i spusese tata din nou si avea aripi, o speranta; Ii incarcase bateriile si desi nu mai dormise si nici nu mancase avea o putere si o incredere debordanta in Dumnezeu. Stia ca vor invinge; Insa in Romania si cu marea dorinta de a se reintoarce aici la tratament. Domnul Doana.. daca puteti crede asta.. este in concediu fara plata.. Nimeni …., niciun medic din romania nu i-a acordat concediu medical ca sa ia o bruma de bani in timp ce-si supravegheaza fetita la spital. Nu am inteles de ce trebuie dansul sa plateasca ambulanta insa un lucru e sigur;; Daca nu reusim sa ne mobilizam un pic… le va fi tare greu din punct de vedere financiar. eu cred ca imposibil, chiar. Haideti, dragilor! Haideti sa-i ajutam si sa ne rugam pentru o minune! Minunea in care credea tatal Cristinei in timp ce-i tinea cu amandoua mainile manutele ei si i le saruta cu lacrimi in ochi si spunand : Dumnezeu va pune mana pe cap si-i va lua de acolo ce e rau! Doamne ajuta-i!

22 august 2008, e-mail de la doamna Olga – Asociaţia P.A.V.E.L.: Buna ziua, D-na Isabela! Am vorbit cu bunica Cristinei acum 1 ora. Au sosit azi- noapte de la Bruxelles. Cristina nu mai poate vorbi, dar da semne ca stie cine este in jurul ei. Bunica era distrusa sa-si vada nepoata fara nici o speranta, cu greu inabusindu-si plansul. Am intrebat-o daca a primit ceva ajutor. Mi-a spus ca pana acum 2 zile nu venisera de loc bani in contul lor, fiind coplesiti de datorii. Poate totusi se mai poate face un apel pentru ei.

27 august 2008: Pe Cristina au externat-o astazi de la Spitalul Judetean din Turnu Severin si au dus-o la locuinta bunicii d-na Petrisor in comuna Livezile, judetul Mehedinti. Cristina nu mai poate sa inghita dar este constienta si mai incearca sa silabiseasca numele bunicii. Bunica multumeste din inima tuturor oamenilor care o ajuta si spune ca orice suma va ramane din conturile pentru Cristina le va dona altui copil.

8 noiembrie 2008. Cristina a murit

Anunțuri

21 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. plang si mai dihai…sunt iontr-o stare aiurea si nu are rost s aincarc lumea…
    preiau cu cristina. lumea incepe sa nu mai fie lume. urat!

    Jamilla

    25 August 2008 at 15:40

  2. Doamne, ajut-0 pe Cristina!

    zinca beiu

    25 August 2008 at 20:13

  3. draga mea, vreau sa preiau si bannerul asta mititel cu pavel pe el, bannerul fundatiei, udne gasesc codul?

    Jamilla

    25 August 2008 at 21:08

  4. Isabelle,am citit mai devreme aceasta poveste trista.N-am comentat,dar am facut-o cunoscuta.
    Si despre tinerii talentati am pomenit,am citit ca Dan Colcer s-a nascut in Hunedoara.Nici nu stii ce mandra m-am simtit !
    Multa sanatate!Sunt sigura ca va fi mai bine!

    g1b2i3

    25 August 2008 at 23:54

  5. Jam, eu am sufletul zob.
    Mulţumesc pentru ajutor.
    .
    Zinca, să te audă Dumnezeu.
    .
    Jam, nu am. Dar scriu eu în seara asta la asociaţie şi întreb şi dacă are cod.
    .
    Mulţumesc, Gabi.
    (Eram sigură că te „ating” în suflet cu Hunedoara)
    .

    isabellelorelai

    26 August 2008 at 00:41

  6. […] Corina spun. Încerc să-i mulţumesc. Pe ocolite. Corina a ajutat-o pe Cristina. Mi-a trimis bani şi eu i-am pus la bancă. Poate că nu au fost mulţi. Dar nici puţini. Cu […]

  7. nu sunteti nici singure, nici singurele ….
    -am trimis mesaje cu link la pagina isabelei si asociatiei si am si depus o mica suma in cont..
    n-am reusit sa vorbesc cu doamna Petrisor, bunica Cristinei – pe care am vazut-o la asociatia pavel (si care este si ea foarte bolnava)
    -am scris aici si acum pentru ca vreau sa stiti ca este extrem de important ce faceti, sa auziti asta de la cineva din afara grupului vostru, si ca, desi nu m-a pasionat lumea blogurilor, de cand v-am descoperit cred cu tarie in puterea reala a acestei ….micute,la noi, lumi virtuale….prin care „tineti aproape” si, fara sa stiti deveniti branduri, lideri de opinie, de atitudine…. merita sacrificiul, credeti-ma
    -pentru ca sunt o babutza de 51 de ani care, vrand sa faca milostenia aceea traditionala de pasti si de craciun, am ajuns „intamplator”( desigur,in viata nu exista intamplare-Serafim Rose) la asociatia pavel, nu v-am descoperit navigand, ci v-am descoperit prin Olga
    – din aprilie am ramas voluntar la asociatie si vreau sa va spun ca, nu stiu altii cum sunt, dar aici oamenii se straduiesc zilnic sa ajute, de peste 12 ani (fara nici un fel de sprijin de la stat) desi clar, nu pot raspunde solicitarilor de ajutor financiar de zeci si sute de mii de Euro, decat in acelasi mod ca si voi – facand cunoscuta situatia acelui copil sau tanar si solicitand donatii si sponsorizari, poate cateodata, mai tintit adresate
    – oamenii nu contribuie nicicand catre un fond comun, poate doar daca este impus – ci aleg pentru cine sau pentru ce sa contribuie, motivatia fiind, de cele mai multe ori, una de suflet; de aceea ce faceti voi este extrem de important- pentru ca situatia particulara=povestea fiecarui copil- determina oamenii sa ajute (imi pare rau daca suna cumva cinic, dar asa este) Pentru ca am inteles de curand asta si pentru ca am inteles cat sacrificiu presupune sa te implici, mereu si mereu, pentru inca o situatie disperata VA LAUD, VA STIMEZ si ma rog SA VA DEA DUMNEZEU PUTERE IN FAPTA SI IN CUVANT ( cum spune duhovnicul meu)
    -am inceput sa ma necajesc cand vad comentarii rautacioase despre asociatii si despre cum nu raspund la solicitari de ajutor cu zeci si sute de mii de euro, pe care nu-i au- ba da, raspund – stau noaptea si scriu mesaje oriunde in lume, suna ziua peste tot,ajuta parinti sa-si faca dosarele, sa comunice cu clinicile de specialitate-dincolo de activitatile zilnice la camera 116 -Institutul Oncologic Bucuresti (IOB)=- centrul de resurse pavel , camera de joaca langa sectia de oncopediatrie etaj 5 IOB si camera de joaca de la spitalul Marie Curie unde incearca sa aduca alinare, mangaiere copiilor internati.
    Imi pare rau ca v-am solicitat atentia cu atat de multe vorbe, imi suna-n minte-un reqviem, Cristina a locuit o vreme cu bunica la Casa Parintilor Pavel, toti am sperat ca poate invinge ……..dar cred ca mama ei o va tine de mana pe pragul spre ….aripile de inger

    Flori

    26 August 2008 at 14:46

  8. Flori, bine că mi-ai scris.
    Corina Creţu a ajutat-o deja pe Cristina, mi-a dat mie banii (1.000 RON) şi i-am depus ieri, 25 august, la bancă. Am depus şi eu 200 RON. Prietenii noştri virtuali din Belgia au strâns şi ei nişte bani şi acum încerc să aflu prin doamna Olga codul IBAN şi încă unul, al BRD, pentru transfer de euro.
    Am vorbit cu Corina şi în septembrie venim la voi la asociaţie, să vedem cum rezolvăm situaţia. Am vorbit cu Corina să o abordăm pe Andreea Marin.
    Aş vrea şi eu să vin voluntar la voi, dar o am pe mama paralizată (de 11 ani) şi am probleme cu îngrijirea la domiciliu. Până una alta rămân voluntar virtual.
    Uite aici este articolul următor, în care îi mulţumesc Corinei. A scris acolo că vrea să se implice:
    https://isabellelorelai.wordpress.com/2008/08/26/si-ingerii-strigau
    .
    PS: Flori, eu sunt Isabela (Isabela = Isabellelorelai)

    isabellelorelai

    26 August 2008 at 14:59

  9. la asociatie- la IOB- este acum Renela Diaconescu, coordonator programe – mi-a spus ca incearca sa obtina codul IBAN – Olga este plecata pana in 3 septembrie – a trebuit sa faca aceasta calatorie desi se chinuie de cateva saptamani sa-si trateze o pneumonie. Zilnic este cineva la centrul de resurse si vede orice mesaj trimis catre asociatie(cand nu cade reteaua spitalului)- o sa transmitem mai multe date de contact

    Flori

    26 August 2008 at 15:12

  10. Flori, mulţumesc mult.
    Mai am nevoie să îmi spuneţi dacă au intrat banii în contul bunicii, pentru că s-a strecurat o greşeală la voi pe site, aţi scris BDR în loc de BRD şi cineva care a scris pe forumul din Belgia nu a reuşit să transfere bani de la Banca Transilvania. Cei de la banca Transilvania au spus că este contul greşit dar sunt sigură că au nimerit la altă bancă.
    Eu am verificat ieri la BRD şi mi s-a garantat şi numele şi contul.
    Sper din suflet ca totul să fie bine.
    .
    Multă-multă sănătate doamnei Olga.
    Rămâne atunci să ne vedem după data de 4 septembrie, cu menţiunea că Corina nu poate decât sâmbăta sau duminica, în timpul săptămânii este la Bruxelles.
    .
    Am fugit la alte 2 bănci, că mai am de depus pentru încă alţi 5 bolnavi.
    Aştept mesajul cu codul băncii.

    isabellelorelai

    26 August 2008 at 15:19

  11. Draga Isabelle,
    Am reusit azi sa iau legatura telefonic cu bunica Cristinei. Plangea…
    A ramas ca merge maine la banca pentru cod-uri. Sugestia privind deschiderea unui cont in euro e excelenta si o sun maine la prima ora sa-i zic. Cum am toate datele le pun pe e-mail si pe site.

    Iti multumesc din suflet pentru tot ceea ce faci!

    Renela

    26 August 2008 at 22:44

  12. Renela, mulţumesc mult.
    Am transmis deja prietenilor virtuali din Belgia. Sper să rezolvăm.
    Şi eu vă mulţumesc vouă.
    P.S. Europarlamentarul Corina Creţu vrea să vă cunoască.
    În septembrie ne întâlnim.
    P.P.S.: Un domn din Belgia, Valentin, i-a mai trimis nişte bănuţi. A făcut un transfer de la Banca Transilvania la BRD, în contul de lei. A reuşit pentru că dânsul avea cont în lei, cred. Ceilalţi nu pot, decât în euro.
    Doamne ajută.

    isabellelorelai

    26 August 2008 at 23:16

  13. Draga Isabel,
    Astazi pe Cristina au externat-o de la Spitalul Judetean din Turnu Severin si au dus-o la locuinta bunicii d-na Petrisor in comuna Livezile, judetul Mehedinti.
    Cristina nu mai poate sa inghita dar este constienta si mai incearca sa silabiseasca numele bunicii.
    Bunica multumeste din inima tuturor oamenilor care o ajuta si spune ca orice suma va ramane din conturile pentru Cristina le va dona altui copil.

    CONT IN EURO:

    RO62BRDE260SV28340792600

    COD SWIFT: BRDE ROBU
    Banca: BRD, Agentia CRIHALA – TURNU SEVERIN
    str. Mihai Viteazul, nr. 29, judet Mehedinti

    Renela

    27 August 2008 at 12:35

  14. Mulţumesc, Renela, comunic imediat.

    isabellelorelai

    27 August 2008 at 12:45

  15. Cuvinte pe care nu le-am spus eu, pentru Isabel (cuvinte de sters lacrimi)

    Cad frunzele şi cad ca de departe,
    parcă s-ar ofili grădini în ceruri;
    şi cad încet, cu gesturi care neagă.

    Şi noaptea, cade greu ţărâna-ntreagă,
    din mii de stele în singurătate.

    (Rainer Maria Rilke)
    In Livezile din Mehedinti un copil se desparte de lume

    Flori

    28 August 2008 at 01:52

  16. .
    Când se desparte de pământ un suflet de copil, se frânge şi în cer un Înger alb fragil. Şi pe lume vor cădea lacrimi mari din ochi de stea…
    https://isabellelorelai.wordpress.com/2008/08/28/suflet-de-copil
    .

    isabellelorelai

    28 August 2008 at 13:36

  17. Isabella te admir pentru tot ceea ce faci. Nu este usor sa fi tot timpul in priza. Pentru Cristina am sa incerc sa fac o cheta pe la prieteni in luna octombrie, si sper sa se stranga ceva banuti.
    Am plans de neputinta ….

    Eu plec din Belgia pentru o perioada… am nevoie sa-mi reincarc bateriile pentru ca sunt efectiv franta de oboseala. Si am nevoie de ceva timp langa fetita mea si sotul meu. Efectiv imi e dor de ei.

    Iti multumesc mult pentru ajutorul oferit lui Catalin. Prezenta ta in viata lui a contat si conteaza foarte mult. Si cred ca va invinge. Este un baiatel curajos.

    Talida

    29 August 2008 at 23:44

  18. Talida, îţi mulţumesc şi te rog să mă ierţi că te-am încărcat cu o grijă în plus.
    Nu ştiam la cine să apelez, pur şi simplu. Ştiam că eşti obosită, prinsă în alergături pentru Cătălin.
    O zi şi o noapte m-am tot învârtit pe lângă blogul tău. Am îndrăznit într-un final.
    După ce am apelat la tine m-a sunat Corina, era în concediu în Bulgaria, dacă era la Bruxelles, în sesiune parlamentară, era mai simplu. Săraca a sunat din Bulgaria în Belgia, la ambasade, mai toţi erau în concediu. A sunat o prietenă în Franţa pentru numărul de telefon al Părintelui Patriciu. Mă îngrozea gândul că bietul domn Doană nu se va descurca. Şi cred că aşa s-a întâmplat, din moment ce a stat în salvare o zi şi o noapte. Am plâns de m-am umflat…
    Talida,
    Chiar că este timpul să iei o pauză. Mă tot minunez de tine. Şi de ceilalţi români din Belgia. Câţi români ar face aici aşa ceva? Oameni obişnuiţi, zic, nu asociaţii sau fundaţii. Care bucureştean ar lua în casa lui o familie cu un copil bolnav de leucemie? Ştii că nu m-am gândit niciodată la chestia asta? Care Preot din Bucureşti s-ar duce la aeroport să întâmpine o familie cu un copil bolnav de la ţară?
    Mă întreb şi eu… Şi mă întreb de mult timp.
    Ca şi tine. şi eu aş vrea să fac mai mult.
    Nu ştiu cum.
    Nu ştiu unde să mai apelez…
    Cătălin trebuie să reuşească.
    Trebuie, pentru că este musai să devină un exemplu. Pentru supravieţuire în condiţii omeneşti.
    Talida,
    Nu am cuvinte să îţi mulţumesc.
    Nu am cuvinte să îţi spun cât de jenă mi-a fost să scriu la tine pe blog… Dar mi-am zis că fie ce o fi, decât să-mi reproşez toată viaţa că nu am încercat.
    M-a sunat Corina astăzi şi mi-a promis că vorbeşte cu Părintele Patriciu, pentru o chetă la Biserică.
    Din tot sufletul îţi doresc multă sănătate, ţie şi familiei tate, şi o vacanţă plăcută. Multă sănătate tuturor.

    isabellelorelai

    30 August 2008 at 00:57

  19. Isabella
    nu am de ce sa te iert, poti apela oricand la mine si cand te pot ajuta o voi face.
    Am aflat de probleme dansului la plecare, de pe net. Eu i-am spus daca are nevoie de noi sa ne sune dar nu cred ca a indraznit…

    Am citit cuvintele tale despre mine si nu stiu daca merit atat credit… in povestea lui Catalin s-au implicat multe persoane, tatal meu, sora mea, cativa prieteni din sat care cunosteau” ici si colo” pe la CNAS… , satenii au donat cat au putut… chiar colegii de la gradinita. Alice, sora mea, a luptat ca o tigroaica pe la toate institutiile romanesti sa obtine tot felul de acte si acorduri…si inca o face. Sunt multi oameni care merita laude. Inclusiv unii reprezentanti ai statului , cum sunt cei de la politia de frontiera de la Otopeni sau membrii Ambasadei Romane de la Bruxelles. Aici in Belgia am primit sprijin sufletesc si ajutor financiar de la romano-belgienii cu suflet mare.Parintele Patriciu este alaturi de Corina si o ajuta cu sfaturi si bani. Cand am reusit sa obtin avizul pozitiv de la OCMW pentru tratamentul lui Cata mi-am dat seama ca nu puteam veni intr-un loc mai potrivit pentru el. Doctori cu experienta , asistenti grijulii, bunatate, profesionalism, apartura performanta, medicamente suficiente, terapeuiti, psihologi, kinezisti, sala de joaca, sala de muzica, sala de relaxare…. o alta lume.

    Imi pare tare rau pentru Cristina… Catalin a avut norocul sa obtina formularul E112 foarte repede… o relatie ici, una colo… incazul Cristinei probabil s-a asteptat prea mult. Ai idee cat?

    Bazele legale legate de acest formular trebuie lamurite cumva… sunt cazuri si cazuri.

    Transmite-i Corinei toata stima mea. Ma bucur ca printre politicienii nostri au avut loc si tinere ambitioase care pot schimba lucrurile spre bine.

    Talida

    30 August 2008 at 13:04

  20. Talida, îţi mulţumesc. Sper din tot sufletul să nu mai fie necesar. Sper în normalitate şi în bine pentru toată lumea. Sper.
    Da, cred că domnul Doană nu a îndrăznit. De la început a avut, de la Asociaţia PAVEL (care are o casă de găzduire pentru părinţii copiilor bolnavi internaţi la Fundeni), o listă cu numere de telefon şi adrese ale asociaţiilor de români, biserici, ambasadă etc. Nu a îndrănit… Poate că nici telefon nu a avut, bietul om…
    Din punctul meu de vedere meriţi. Ştiu că familia ta a luptat, am citit pe blog „istoria” formularului E112. Am citit tot. Şi despre ceilalţi. Sunteţi oameni minunaţi.
    Pentru Cătălin totul este, cred, un miracol. Nu ştiu dacă mai pot adăuga ceva. Să dea Dumnezeu să se facă bine şi să aibă şi el o viaţă normală, de copil. Ce să spun mai mult? Că ceea ce i s-a întâmplat a fost de neacceptat? Inuman? Povestea lui m-a marcat, pur şi simplu.
    Cristina, biata de ea, Dumnezeu să o odihnească… Ce chin… Ce viaţă… Cred că s-a aşteptat până în momentul în care medicii români au constatat că operaţia nu poate fi făcută în România. Atunci i-au dat hârtia pentru obţinerea E112. Am să mă interesez în septembrie, când se întoarce doamna Olga din concediu.
    Am să-i transmit Corinei. De câte ori îi povesteam (aproape zilnic mă sună) despre voi, spunea că sunteţi oameni buni şi sufletişti.
    Şi eu sper din tot sufletul să se schimbe ceva. Iar Corina are toată disponibilitatea. Îi stă în fire şi în suflet, în experienţa ei de om care a suferit.
    Talida, îţi mulţumesc şi îţi doresc tot binele din lume. Să te bucuri de fetiţa ta şi să o ţină Dumnezeu sănătoasă.

    isabellelorelai

    30 August 2008 at 13:33

  21. […] Cristina Gabriela Doană. […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: