Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Emanuel Luca scrie melodios. Părerea mea

with 23 comments

Mai „răsfoiesc” presa online. Să văd cine şi ce a mai zis/scris. În „Ziua” dau de un articol semnat Ioan Grosan: „Un debut remarcabil – Emanuel Luca, Corabia cu jivine”. Domnul Grosan zice: „Departe de forfota culturala a Capitalei, acolo unde, vrem, nu vrem, se fac si se desfac gloriile literare, debutantul din provincie nu poate decat spera ca volumul lui, scos intr-un tiraj confidential, citit doar de cativa prieteni si fara o veritabila difuzare, va cadea, totusi, in mana unui critic important care-l va remarca si lansa pe capricioasa piata a cartii. Sper sa nu fie si cazul lui Emanuel Luca, tanar prozator maramuresean debutand cu volumul „Corabia cu jivine” la o editura de care n-am auzit pana acum in viata mea: Editura XXXXXX”. – articolul AICI.

N.B.: Ce nu ştie domnul Grosan, însă, este că această carte nu a apărut. Domnul Grosan a văzut doar macheta. Cartea nu a apărut pentru că Emanuel nu are bani. Nu are sponsori. Nu are nici editură. X-urile reprezentau doar simboluri grafice. Ale unei edituri care ar putea să îl publice pe Emanuel Luca. Emanuel poate fi contactat la emanuel.luca@gmail.com

Sunt chiriaş de profesie

Emanuel Luca

Sunt chiriaş de profesie şi am o vechime considerabilă în această muncă.

E o profesie cu multe avantaje (pe care nu vreau să le înşir aici pentru a economisi spaţiul), dar pe care, pentru a o învăţa, trebuie să faci multe sacrificii.

De pildă, eu, deşi am 15 ani vechime în domeniu, sunt considerat doar un debutant în această meserie.

Sunt multe lucruri pe care încă nu le-am desluşit.

Îmi spunea zilele trecute un prieten, un adevărat chiriaş cu vechime şi experienţă, că în spatele acestei meserii sunt înţelesuri ascunse.

Am zâmbit, dar mi-a atras atenţia, că meseria asta trebuie luată foarte în serios.

Că, în acest domeniu, între chirii, dragoste şi cuvinte e o strânsă legătură.

Ca şi locurile în care ai stat, ca şi fostele iubite, mi-a spus, cuvintele trădate se rup din tine, luând cu ele două-trei luni din carnea nopţilor tale.

Abia pe urmă, o să le simţi gustul amar pe limbă, când lipsa lor o să te împiedice să duci până la capăt o frază sau cântecul acela, cum s-o fi numind el…

Abia apoi o să te părăsească şi cuvintele vândute prin ziare.

Apoi încet, o să piară din sângele tău şi silabele uitate pe noptierele fostelor iubite.

În colţul ăsta de oraş nu mă cunoaşte nimeni şi oamenii locului nu zâmbesc încurajator atunci când învăţ să muşc din asfaltul dinaintea nopţilor lor de dragoste.

Aceleaşi gângănii le strivim sub tălpi, doar că mie îmi pare că unele pocnesc prea tare trezind vecinii care-mi contorizează paşii.

Nu mă cunosc nici bibelourile cu mirese roz, nici cu pescari bătrâni fără fir la undiţă, nici măcar icoanele din casă.

De aceea am curajul să umblu dezbrăcat după cuvinte prin faţa lor.

Uneori, când deschid geamul, ies afară cuvintele re-citite şi năvălesc pe fereastra mecanicului auto de la doi, în timp ce-şi mestecă hulpav tocăniţa de cartofi cu parizer.

Apoi, (îmi spun cuvintele), el i le aşează, cu bun simţ, în adâncitura umărului.

Soţia de mecanic auto îşi goneşte copiii la culcare şi pune aşternuturi noi.

Cuvintele se întorc uzate în cărţile unde s-au născut…

După o scurtă pauză, privind undeva departe, mi-a mai spus: Zeiţele au întotdeauna braţele retezate.

Cel puţin, aşa ştiu eu din almanahurile colorate ale tatălui meu în care ele priveau absente pagina fără soţ din dreapta care cădea peste ele.

Şi, puţin mai târziu, mi-am dat seama ce uşor poţi să ajungi la ele, că au şi ele nevoie să le aprinzi ţigările şi să le întorci paginile cărţilor.

Ce uşor…

Aici sunt mult mai aproape de gară, aud primul când vin şi când pleacă sufletele.

Şi ies de fiecare dată cu flori să aştept doamnele care coboară cu bagaje multe şi grele…

Lucrurile nu sunt atât de simple cum par, mi-a trântit la sfârşit, lăsându-mă cu anunţurile din ziare de la rubrica „închirieri”.

Sunt chiriaş de profesie şi am o vechime considerabilă în această muncă.

Cel puţin aşa credeam până acum…

E. LucaSpersă nu te superi că am preluat textul. Mi-a plăcut chiriaşul tău. Am desfăcut gândurile tale ca pe un colier de pietre mici şi preţioase. Pietricică cu pietricică… Textul de AICI. Cartea nu se găseşte – logic. Nu există. Dar am găsit un blog: Naţiune, Naraţiune, Ficţiune – Emanuel Luca Blogspot – AICI. Am ales cu greu. Poate se găseşte un sponsor, cine ştie… Mi-ar plăcea să cumpăr cartea. Până una-alta îl mai citesc pe Emanuel în ziar. În Gazeta de Maramureş – AICI.

natiune, naratiune, fictiune:

Verile din copilărie

Emanuel Luca

Din stanga… de acolo, vor ataca turcii.

Erau ascunsi intre tufele de maces zburlite de mai bine de trei ceasuri, dar, daca stateai culcat in iarba, fara sa respiri si, mai ales, sa nu-ti fie teama (pentru ca atunci cand ti-e teama, iti tremura barbia), puteai sa le ghicesti turbanele miscandu-se printre frunze.

De buna seama ca nu erau inca hotarati cum sa atace.

Mai incercasera ei si ieri, dar au fost opriti exact langa prima brazda din holda de porumb.

Acum, faceau alte calcule… poate, vor sa dea impresia ca s-au retras si, apoi, sa atace prin surprindere… Mai facusera ei asta de curand si aproape ca ajunsesera pana sub pruni. Niciodata mai departe.

Oricum, nu era prea placut sa te lupti cu ei sub pruni, prin urzici, mai ales cand aveai pantaloni scurti. Asa ca e mai bine sa stai atent la orice miscare.

Arcul in mana stanga, cu o sageata pregatita in coarda, iar celelalte, la indemana.

Daca vor fi prea multi… si cand se vor ispravi sagetile, e bine sa ai alaturi sabia si scutul.

In cele din urma, si prastia e o arma redutabila impotriva turcilor, daca stii cum s-o folosesti si, mai ales, daca ai pietricele potrivite. Albe si rotunde.

Soarele se ridicase din coroana nucului si ardea limba de pamant unde astepta el inamicul.

Sagetile din lemn de alun se strambau sub caldura.

Pana si o furnica rosie se obraznicise sa urce pana pe coarda arcului, pipaind oarba urmele de cozonac cu nuca de pe degetele lui (sa nu mergi la razboi dupa ce mananci cozonac!).

Un cosas ii sari pe mana, nestiind, saracul, in ce camp de lupta a ajuns.

Poate, e iscoada turcilor!

Inamicii il asteapta, de aceea nu ataca ei inca!

Nu-l omori, cum merita… doar il prinse si-i rupse picioarele lungi (asa, n-o sa ajunga degraba sa le spuna unde sunt!).

Atunci, trebuie sa-i spioneze si el…

O sa-si ia doar sabia; oricum, nu faci mare lucru cu arcul in tufele de maces.

Inainta taras pe langa nuc, se lipi cu burta de pamantul ars si se apropie de spinii tufelor.

Nu mai intrase acolo niciodata… era intuneric si misunau serpi si balauri.

Dar acum trebuia sa intre; cine stie ce pun la cale turcii?

N-o sa intre adanc, doar cat sa-i auda.

Isi stapani bataile inimii si se tari in intunericul de spini.

La inceput, nu zari si nu auzi nimic.

Apoi, niste vorbe intr-o limba necunoscuta (normal, vorbesc turceste, ce ma gandeam eu!?).

Tocmai pe cand se gandea sa abandoneze misiunea, incepu sa priceapa din ceea ce se vorbea in intunericul hatisului si distinse doua umbre.

Cu toate ca tremura de frica, nu scoase un cuvant.

La cativa pasi de el, cele doua umbre vorbeau:

Doamne, zice diavolul, toate ar fi bune, numai cat nu se vede!

Lasa, c-om face noi, zice Dumnezeu, ca s-a vedea. Du-te in cele patru parti ale lumii si-mi cauta in pamant piatra de cea scumpa, cremene si aur.

Ma duc, zice dracul.

Si umbra cea intunecata disparu, dar iute se intoarse cu ceva, dar nu voia sa dea din mana.

La urma, a trebuit sa dea, caci singur nu stia cum sa faca cu pamantul.

Na, numai cat fa degraba lumina.

Asteapta, zice Dumnezeu, caci nu se poate face cum gandesti tu. Tie, daca ti-i urat, cauta-ti alta treaba.

Diavolul a scos lut si a facut un om sa semene cu Dumnezeu, ca sa nu fie numai ei singuri; sa fie mai multi.

Cu mana pe sabie, se retrase din umbra tufelor.

Acum, stia de unde vin turcii, cata frunza si iarba…

De acum, nici pana sub pruni n-o sa ajunga ei si, mai ales, ii va bate pe toti turcii, ca sa-l scape pe batranul acela cu barba alba ce voia sa faca lumina…

Emanuel LUCA.  emanuel@gazetademaramures.ro

Data aparitiei: 2008-08-18. Textul de AICI.

Anunțuri

23 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. …………..si canta foarte melodios:
    http://www.trilulilu.ro/LucasFolk/26187b7e36ad1a

    Mihut Carina

    21 August 2008 at 12:42

  2. Pentru cei dintre dvs. interesati de subiect am finalizat selectarea celor mai exotice si reprezentative imagini de la editia 2008 (in curs) a Olimpiadei desfasurate in Beijing.

    http://sorinplaton.wordpress.com/2008/08/13/olimpiada-zodiei-dragonului/

    Enjoy!

    SorinPLATON

    21 August 2008 at 13:25

  3. Am citit cu placere textul cu chiriasul.Noroc cu netul,ca nu prea citesc .Am avut la spital doua carticele pe care le-am primit de la cineva (povestiri umoristice),credeam ca le voi citi.Din pacate,de cate ori citesc cateva randuri,adorm imediat.O fi varsta?

    g1b2i3

    21 August 2008 at 14:37

  4. cred ca este o persoana foarte sensibila
    chiar ca scrie frumos
    felicitari lui Emanuel si succes in continuare
    sper sa se gaseasca un sponsor pentru carte
    felicitari si dvs ca promovati astfel de tineri

    Valentina

    21 August 2008 at 15:43

  5. Isabelle, intr-adevar, mi se pare minunat. E un tanar foarte talentat. Si mie mi-ar face mare placere sa-i cumpar cartea. Mai rar asemenea talente.

    Oana

    22 August 2008 at 00:16

  6. Carina,
    foarte frumos

    isabellelorelai

    22 August 2008 at 00:50

  7. Sorin, mulţumesc
    (multă muncă… )

    isabellelorelai

    22 August 2008 at 00:53

  8. Gabi, mă bucur că ţi-a plăcut, pe bune.

    isabellelorelai

    22 August 2008 at 00:54

  9. Valentina, cred că ai dreptate. Acum când Carina ne-a arătat şi cum cântă, este cu siguranţă o persoană sensibilă.

    isabellelorelai

    22 August 2008 at 00:57

  10. Oana, îţi place, pe bune? Părerea ta contează foarte mult pentru mine. Şi el, ca şi tine, aceeaşi baftă. Aia cu editurile. Nu tu bani, nu tu…

    isabellelorelai

    22 August 2008 at 01:00

  11. Isabelle, te imbratisez tare de tot.
    Pupic

    M

    22 August 2008 at 01:15

  12. Copilaş, şi eu pe tine. Te pup.

    isabellelorelai

    22 August 2008 at 01:17

  13. Da, Isabelle, mi-a placut pe bune. Chiar are talent si e pacat ca nu are noroc, dar nu se stie niciodata. Important e sa nu te dai batut, pana la urma vine si norocul ca nu poti avea toata viata ghinion.

    Oana

    22 August 2008 at 14:54

  14. cinta frumos… chiar ca este talentat
    ii doresc multa bafta, poate ca pina la urma cineva il va vedea si va deveni cunoscut
    ii doresc din inima

    Valentina

    22 August 2008 at 19:05

  15. Oana, sper să nu se dea bătut. Sper să nu te dai bătută. Acum, ştii cum e, norocul şi-l mai face şi omul…
    Mulţumesc, Oana 😀

    isabellelorelai

    23 August 2008 at 00:59

  16. Valentina, şi eu îi doresc la fel, mulţumesc 😀

    isabellelorelai

    23 August 2008 at 01:00

  17. E.L. e unul singur. Ca el nu scrie nimeni… si cine uita asta, e un prost. E un adevar indubitabil… si unicul. Sper din suflet sa-si implineasca visul si sa-i apara cartea cat mai curand.

    Anca

    23 August 2008 at 12:28

  18. Anca, sper şi eu.

    isabellelorelai

    23 August 2008 at 22:56

  19. […] News » News News Emanuel Luca scrie melodios. Părerea mea2008-08-24 12:24:48Mult cărţilor. Ce uşor… Aici sunt mult mai târziu, mi-am dat seama ce uşor […]

    As ma siek word… ·

    24 August 2008 at 20:24

  20. Multumesc pentru aprecieri. Cartea inca n-a aparut. Ceea ce-i trimisesem domnului Grosan era doar o macheta (confuzia cu editura XXXXX – care, de fapt, nu exista… X-urile fiind doar niste simboluri grafice care sa marcheze locul pentru editura). E vina mea ca n-am specificat acest lucru… Dar poate e mai bine asa… Sper sa reusesc sa revin asupra unor texte si sa gasesc o editura care sa vrea sa tipareasca volumul. Multumesc isabellelorelai si tuturor celor care au postat aici pentru ragazul de-a citi aceste jucarioare narative.

    Emanuel LUCA
    emanuel.luca@gmail.com

    Emanuel LUCA

    25 August 2008 at 10:37

  21. Emanuel, bine că m-ai scăpat de „confuzie”. Am completat.
    Eu îţi mulţumesc.
    Cum a fost în tabără? 😀

    isabellelorelai

    25 August 2008 at 11:24

  22. […] Chiriaşul de profesie, cu pacea în cer. Corabia cu jivine aşteaptă să se tipărească. Dacă o va vedea cineva… […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: