Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Horror. Made in Romania

with 19 comments

„Ţi-a murit ăla-n burtă, dragă. Ce nu înţelegi? Du-te dracu’ repede să ţi-l scoată, ca nu cumva să-l pierzi pe stradă” Medicul către o pacientă de 30 de ani, însărcinată

„Da’ ce ai matale, mamaie? Mişcă-te mai repede şi nu mai fă figuri… Ce ai de vrei să te pensionezi? Nu poţi să dai cu sapa sau ce?” Medicul către pacientă de 46 de ani (contabilă), cu accident cerebral – paralizie.

„Hai, urcă, fă, p…., pe masă” Medicul către pacientă

„Nu s-a prins. Mai încearcă… şi pune-l pe bărbat să mănânce mai multă ţelină” Medicul către pacientă

– Amănunte în articolul semnat de Tiberiu Lovin. România Liberă, Înjurătura lui Hipocrate, 10 iulie 2008 – AICI

„Uite aşa: îţi crăp capul” Medicul către un copil de 16 ani

– Amănunte în articolul semnat de Ionuţ Constantin. Cancan, 5 iunie 2008 – AICI

„Ori mori, ori rămâi legumă” Medicul către pacient. 55 de ani, tumoră.

– Amănunte la Dan Sântimbreanu, 15 iulie 2008 – AICI

„Nu colaborează, doamnă, nu putem să-i facem radiografii pentru că nu colaborează…” Medicul către mine. Mama era în comă. Cum să „colaboreze”?

Laura: un prieten de-al meu a murit cu zile in spitalul Matei Bals, la 30 de ani, de o banala pneumonie, puteti sa credeti oameni buni? A stat internat 3 saptamani si murit fara diagnostic, abia la autopsie au descoperit ca avea bronhopneumonie, si vorba aia suntem in anul 2008! Iar Dr.prof. Cercel si-a pus parafa pe dosarul lui, ca sa nu se revolte familia si sa-i dea in judecata. Pe acest tanar il chema Liviu, iar cu banii de nunta i-am facut inmormantarea, din cauza incompetentei doctorilor din Romania si a spitalelor.

Carmen: chiar stiu pe pielea mea ce inseamna sa fii internat in spital si sa stai la mana medicilor, asistentelor, infirmierelor, sa foloseasca branula neadecvata venelor tale, sa nu aiba sonda adecvat organismului tau, sa nu aiba pat liber cand tu ai nevoie sa te internezi, sa dai spaga ca sa te opereze mai repede ca sa nu mai suferi, etc. Este cazul sa facem fiecare tot ceea ce trebuie facut pt. semenii nostri, ajutorul pe care toti il asteptam mereu; traim intr-o comunitate civilizata sau nu?

Roxana: saptamana trecuta am fost cu mama in Spitalul Militar, cu trimitere de la medicul de familie pt chirurgie maxilo-faciala. A fost consultata de medicul Adrian Nistor (sef de sectie), care a trimis-o la la ORL, spunand ca el nu e foarte sigur de ce are. Am fost cu ea si la ORL, medic care a spus ca nu are nimic care sa tina de ORL si sa ne intoarcem la Adrain Nistor. Zis si facut… Ne-am intors si dr. Adrian Nistor a spus ca nu stie ce are si a diagnosticat-o exact cu ce a spus ORL-istul ca NU are. In concluzie, am fost degeaba. Mama, oricum se trata si singura cu antibiotice si nu era nevoie sa pierdem o zi intreaga in spital ca sa-i dea acelasi tratament pe care si-l administra si singura, iar mama nu e medic. Niste incompetenti si niste indolenti… Dumnezeu sa ne apare de medici de genul asta, ca murim cu zile. Sper ca aceata semnatura sa schimbe ceva!

Ioana: este crunt tot ce se intampla in spitale; incepand cu femeia de servici, care se apuca de maturat si spalat pe jos la ora 5 dimineata, care tipa la copil ca s-a dat jos din pat ca inca nu s-a uscat spoiala de pe jos (ca face mizerie), dar nu vede gandacul zdrobit de geamul usii de la intrare (100% adevarat), asta sarind peste faptul ca un parinte daca isi interneaza copilul la spital, trebuie sa doarma pe un scaunel daca are de gand sa ramana acolo peste noapte; ce sa mai vorbesc de femeile care urmeaza sa nasca, dupa ce ca nu le e usoara situatia mai trebuie sa suporte si umilinta (asta in cazul in care nu au scapat doar ignorate) din partea pesronalului spitalicesc. Rusine sa le fie…

Viorica: din pacate, de-a lungul pregatirii profesionale medicili nu sunt instruiti cum sa se adreseze bolnavilor si/sau familiei. Cei mai multi medici devin foarte comunicatvi dupa ce, de cel mai multe ori „se targuiesc” asupra pretului interventiei fie ca este vorba de investigatie sau operatie chirurgicala. Dupa primirea plicului devin foarte amabili si atenti cu pacientii. Medicina romaneasca nu are nevoie de „comercianti”, are nevoie de medici cu un comportament decent si moral. Unde sunt marii profesorii de alta data – adevarate exmple de conduita morala si profesionala.

Mirela: socrul meu a murit anul acesta in Spitalul Fundeni, la o saptamana dupa operatie, dupa ce doctorul ne asigurase ca totul este bine. In reanimare fiind, unde este interzisa prezenta oricarui membru al familiei, ca, cica, este asigurata ingrijirea de personalul lor, s-a intins sa-si ia singur plosca de la picioarele patului, ca n-o puteau pune mai aproape de bolnav! Ceva in interior s-a produs, pentru ca dupa aceea pe drene a inceput sa iasa materie fecala… Pe foaia de deces, aceea care se lasa la primarie ca sa-ti elibereye certificatul de deces, era scris, printre altele, PERITONITA. N-am facut atunci plangere, caci ar fi trebuit sa-l mai lasam acolo, pentru autopsie, inca cateva zile. Nu merita sa zaca in intuneric, fara lumanare, si sa fie tratat ca un obiect. Dar am blestemat, sa ma ierte Dumnezeu ca eram in Postul Pastelui: L-am rugat sa dea acelor nesimtite de asistenete si infirmiere care s-au facut ca nu-l aud cand a cerut o plosca, tot aceeasi suferinta si umilinta cu cea pe care el a suferit-o el. Un amanunt, pe care a apucat sa ni-l mai spuna: tot pe el l-au certat…ca de ce n-a facut pe el, in loc sa strige… fara comentarii!!!

Aureliana : Am nascut in spitalul Municipal cu asistentele, doctorul Badiu nu s-a chinuit sa vina. Nu pot sa descriu cum am fost tratata si mai ales cum copilul meu era sa se nasca mort din cauza travaliului prelungit si neasistat. Voi depune marturie in orice proces care va fi intentat acestui spital

Iulia : un om apropiat mie a fost tratat timp de 2 luni la spitalul judetean pitesti pentru o alta boala decit cea existenta. In ultim stadiu fiind a fost trimis la bucuresti la spitalul militar, unde a murit in operatie. nu as vrea ca o asemenea experienta sa se repete pentru nimeni..

Raluca : tatal meu a suferit un atac vascular ischemic acum doua luni, in 23 ianuarie. a stat doua zile la clinica de neurologie din oradea (cica pe teraie intensiva), unde a intrat in stop cardio-respirator.culmea situatiei a fost ca sefa de sectie a dat telefon la smurd sa vina sa il salveze!!!cand mama mea a intrebat-o ce s-a intamplat cu tata, „d-na” doctor i-a spus: „Nu am nimic sa va spun!” noroc cu personalul smurd-ului care l-a resuscitat! de atunci a intrat in coma profunda. tatal meu contribuia lunar cu aprox 3-4 milioane de lei vechi la sanatate, dar se pare ca a fost insufucient pt ca eu si mama am cumparat tot ce tine de ingiena, precum si medicamentele cele mai scumpe din tratatment (farmacia sptitalului nu avea) si evident cotizatia zilnica la asistenta, infirmiera SI brancardier (plus „cadourile” pt medic). cu toata spaga, intr-o zi am gasit un mort pus pe o targa mobila LIPITA de patul tatalui meu (ca vorba aceea, si el e ca si mort!); in multe zile nu reuseam sa penetrez imensa bariera de prostie a personalului si sa ii fac sa inteleaga cat de importanta este igiena bolnavului sau – si mai grav – alimentatia. pana acum credeam ca sectia de ATI este cea mai teribila, dar nu…the show MUST go on! de vreo sapt, medicul tatalui meu ne spune ca tata evolueaza bine („se pare ca e o minune – inexplicabila stiintific si peste competenta sa”) si ca trebuie mutat. eu si mama ne-am activat sistemul de pile si relatii si am reusit ieri sa il ducem cu ambulanta (si aia pe pile) la Spitalul Militar, pe sectia de neurologie. Acolo, atat medicul care trebuia sa se ocupe de el, cat si seful de sectie ne-au cantat la unison ca este peste competenta lor si nu prea au ce face. Ieri a fost plasat intr-un salon cu vreo 20 de pers (cu probleme de psihiatrie), cu totii muuult mai sanatosi decat tata care are pareza pe partea stanga si practic nu mai are masa musculara, un salon care nu avea infirmiera (adica exista una, care aducea de mancare si care se uita cu mila la mine si la mama cand il schimbam pe tata de pijamale si scutec si ne chinuiam sa il alimentam cu lingurita). azi dimineata a fost mutat pe ati (din nou!!!) in cadrul aceluiasi spital, unde a fost lasat nespalat, nemancat, fara a i se schimba pansamentul la escare si fara pansament nou la gat (unde anterior a suferit o traheostomie) pana am venit noi.bineteles ca am facut scandal, dar am „suparat” asistenta care ne-a „parat’ la medic (aka „pila noastra” ) care ne-a spus ca daca nu ne cerem scuze de la asistenta il externeaza (tata fiind inca in stare de coma gradul 1!)Nu mai avem putere nici macar sa plangem…si vorba aia…SI MAINE e o zi, nu?

Elena : Spitalele din romania ma inspaimanta! mori cu zile acolo din cauza ca nu ai bani sa dai medicilor sau asistentelor sau nu ai bani sa iti cumperi propriile medicamente! eu am patit-o pe pielea mea! eram proaspat operata si aveam convulsii si nu se uitau la mine ca nu le-am dat bani.mi_au zis ca de ce nu am adus de acasa tratament? ce nu au ce sa imi faca! e ingrozitor! te lasa sa mori cu zile! trebuie sa ne unim si sa luam masuri! altfel nu se mai poate continua!

Doina : Spitalele, in general, arata ca „dupa razboi”, poate chiar mai rau. Nu cred ca o sa fim vreodata la alt nivel in privinta asta, poate doar spitalele si clinicile particulare sa fie mai curate si dotate cu medicamentele necesare si aparatura moderna. Totusi, incerci sa treci si peste asta daca ai parte de ingrijiri de calitate si de doctori buni, priceputi, calmi, „sufletisti”, carora „sa le pese”, care sa depuna toate eforturile pentru ca tie sa-ti fie bine, sa te recuperezi si sa te insanatosesti cat mai repede. .Daca insa nimeresti la unii pentru care nu conteaza nimic decat „banul”, atunci situatia este si mai grava, cumulandu-se atat conditiile precare, cat si tratamentul degradant si umilitor la care esti supus. La Revolutie, aveam impresia ca toate se vor schimba in bine, nu o sa mai existe conditionari de tipul „spagilor”. Mare naivitate din partea mea! Acest lucru nu cred ca se va schimba vreodata la noi in tara. Sper totusi sa ma insel si de aceea semnez si aceasta petitie.Eu nu sunt doctor si nu primesc „in plus” nimic de la nimeni, incerc sa ma descurc cu salariul destul de mic pe care-l am, de la o luna la alta. De ce altii asteapta de la tine bani pentru a-si face meseria? Sunt si doctori pe care nu-i intereseaza soarta pacientilor. Mama a fost internata de urgenta la Spitalul de diabet. Se simtea rau si dadusem de acasa telefon, am vorbit cu medicul de garda de acolo care mi-a zis: „nu avem paturi, dar sa vedem, poate facem ceva”, sa o ducem acolo. Cand am ajuns acolo, mamei i s-a facut rau. La camera de garda am asteptat pana sa coboare doctorul, desi a fost anuntat (dar probabil dormea pe sectie) ~ 45 minute. Intre timp mamei ii era si mai rau, dar a trebuit sa stam pana sa-i faca fisa tot acolo, la camera de garda. Abia apoi a urcat-o pe sectie si in loc sa o duca la reanimare, avand in vedere ce complicatii are si starea in care se prezenta (noi aducand de acasa toate iesirile anterioare din spital si diagnosticele) , a dus-o pe sectie. Noroc ca nu am plecat acasa si am stat toata noaptea pe hol. I-au dat in acea noapte furosemid, 1 sau 2, fara sa tina cont de antecedentele medicale ale mamei. Iar a doua zi iar 3 tablete furosemid / zi. Mama era vizibil foarte slabita, glicemia mai proasta decat la internare si decat acasa. Ii era mai rau decat cand venise. Atunci sora mea a insistat sa ne-o dea pe mama acasa, daca nu se ocupa de dansa. Abia atunci au mutat-o la reanimare si au inceput sa se mai ocupe de dansa, dupa insistentele noastre. Apoi dl profesor insista sa o mutam la cardiologie, ca dansii au adus-o pe linia de plutire cu glicemia si este problema de cardiologie. De parca noi aveam spital personal si comandam „sa se elibereze un pat pentru doamna” si „gata”. Se elibera patul. Norocul nostru a fost cu dna dr care o trateaza cu inima pe mama si la care am apelat si care, pana la urma, ne-a ajutat sa o transferam la sectia de cardiologie la alt spital, unde pana la urma si-a revenit. La iesirea (transferul) de la Spitalul de diabet pe fisa de iesire erau niste mari „gogomanii”. Spuneau altceva decat fusese la internare, alte valori ale glicemiei, avea trecuta o greutate care ar fi umplut de invidie si un fotomodel, desi scria alaturi ca este obeza. Multe date care se bateau „cap in cap”. Am observat ca in acest spital de diabet de la Piata Gemeni se mai doarme in garzi, spre deosebire de Spitalul de urgenta Floreasca, in care am cea mai mare incredere si unde, cand sunt de garda nu i-am vazut niciodata dormind si coborand peste 30 – 45 de minute sa vada cine mai este pe la internari, decat daca sunt in operatie.

Aşa au scris oamenii în Petiţia iniţiată de Tiberiu Lovin, Împotriva spitalelor horror din România – AICI.

Numai în România.

“Odata admis printre membrii profesiunii de medic: Ma angajez solemn sa-mi consacru viata in slujba umanitatii; Voi pastra profesorilor mei respectul si recunostinta care le sunt datorate; Voi exercita profesiunea cu constiinta si demnitate; Sanatatea pacientilor va fi pentru mine obligatie sacra; Voi pastra secretele incredintate de pacienti chiar si dupa decesul acestora; Voi mentine prin toate mijloacele onoarea si nobila traditie a profesiunii de medic; Colegii mei vor fi fratii mei; Nu voi ingadui sa se interpuna intre datoria mea si pacient consideratii de nationalitate, rasa, religie, partid sau stare sociala; Voi pastra respectul deplin pentru viata umana de la inceputurile sale chiar sub amenintare si nu voi utiliza cunostintele mele medicale contrar legilor umanitatii. Fac acest juramant in mod solemn, liber, pe onoare!” Formularea moderna a juramantului lui Hipocrat, adoptat de Asociatia Medicala Mondiala in cadrul Declaratiei de la Geneva din anul 1975.De la Dan – AICI

Dan Sântimbreanu la INI Hanovra. După operaţie.

P.S. Noutăţi despre Daria. Mama Dariei: 17.07.2008. În acest moment nu-mi mai găsesc cuvintele pentru a-mi putea exprima sentimentele. Nu ştiu cum să mulţumim mai bine tuturor celor care sunt alături de noi. Simţim ca nu suntem singuri. Puterea rugăciunilor este imensă. Vă iubim pe toţi. Suntem ferm convinşi că partea financiară a problemei noastre, cu ajutorul dumneavoastră, se va rezolva curând. Până în prezent, prin bunăvoinţa dumneavoastră, s-au strâns în jur de 67.000 EURO. Cu Dumnezeu înainte, alături de dumneavoastră, Daria va reuşi să se facă bine! Vă mulţumim din tot sufletul! 18.07.2008. Pe scurt: am adunat pana acum 75.900 EURO. Revenim cu noutati mai pe seara.

Şi despre Silviu: Bebe Silviu este la clinica din Germania. Starea lui este critică. Urmează să fie operat. Pe datorie… Banii au ajuns doar pentru transport. Un credit făcut de părinţi şi câţiva bănuţi din donaţii. Spuneţi, vă rugăm, o rugăciune şi pentru Silviu! De la Andreea – AICI

UPDATE. Silviu a fost operat cu bine la clinica din Germania. Aşa spune Gabi – AICI. Doamne ajută!  Şi mătuşa lui Silviu – AICI. „Stimata Doamna Serban, operatia a decurs fara nici o complicatie, nepotelul dumneavoastra este acum in reanimare, stabil, la 4 ore de la incheierea operatiei sunt multumit de starea lui. O singura necunoscuta ramane deocamdata, starea neurologica, dat fiind faptul ca practic de doua saptamani se afla intubat sub anestezie, cu valori reduse ale saturatiei arteriale in oxigen. Vom reduce treptat sedarea astfel incat sa-i dam posibilitatea sa se trezeasca. Pentru doamna Neagu este rezervat deja locul de cazare, am sa comunic la adminstratie ca va ajunge duminica.Sa ma contacteze imediat ce ajunge in Bad Oeynhausen sau in Dortmund. Va doresc noapte buna, cred ca acum puteti in sfarsit sa aveti un somn linistit.Amanunte legate de operatie vi le voi da la telefon. Cu cele mai bune urari, Dr.med.Eugen Sandica”

Anunțuri

19 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Pentru bazilide, dacă treci pe aici, special:
    .
    Nu am mers special la dr mitran, dar am avut de-a face cu el. nu stiu cum se comporta cu pacientele lui, dar pe celelalte le trateaza execrabil. experientele cu el… 3 la numar….pt toate are bila neagra.
    – prima. eu la nastere, ajung cu menbranele rupte… imi face un control cu valvele de-am crezut ca ma rupe, a tras de mine de parca eram animal… si cum era de garda, mi-a mai tras o scarmaneala dupa ce-am ajuns la sala de nasteri; cand am inceput sa ma chircesc de durere, a tipat ca am venit sa nasc, sa nu ma mai vait atat.
    – doi. tipa care a nascut o data cu mine. si ea a beneficiat de acelasi tratament. numai ca ea a tipat de durere si individul s-a enervat, i-a aruncat manusile pe fata si i-a zis sa se controleze singura. apoi s-a dus jos la camera de garda si urla in gura mare ca e una cu mofturi sus la nasteri… sotii nostri, care erau jos… ne suna repede sa vada ce s-a intamplat… vali plangea… io le-am povestit cum si-a luat niste manusi peste ochi… si s-a lasat jos cu un scandal monstru, facut de sotul tipei. urmarea… macar am scapat de individ, n-a mai venit sa ne vada.
    – trei. acum doua saptamani la colposcopie, la giulesti… o fetita (sincer nu cred ca avea mai mult de 17 ani), venita cu bunica… cine stie de ce, nimereste la el… aud niste urlete din cabinet ” e te doare pe dracu, da’ cand ai fost fata mare si ti-ai tras-o nu te-a durut”??? scuze pt limbaj, dar exact asta am auzit. si peste 5 minute o vad iesind din cabinet cu lacrimile innodate in barbie…
    .
    nu stiu absolut nimic despre talentele lui profesionale, dar numai astea trei experiente ma fac sa-l privesc de fiecare data cu dezgust total de cate ori ajung in spitalul ala!
    http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=10411&whichpage=47

    isabellelorelai

    19 Iulie 2008 at 00:19

  2. Doamneeeee!!Si eu care credeam ca-s o exceptie si ca doar aici la noi era un medic ginecolog ingrozitor de marlan….Pai sa-ti spun eu Isabelle,ce-am patit cand am nascut.M-am internat la 6 dimineata,sambata,…incepuse travaliu.Pe seara a intrat in salon dr care abia sosise la serviciu lui,sa ma consulte.Ii stiam renumele,dar cu femeile,cica mai….,cum sa spun,mai cu studii,se abtinea,caci auzisem atatea despre el….si tocmai cu el am nimerit sa nasc.Ghinion.Pascu se numea.I-am recunoscut caracterul in ce-am citit mai sus.Ma rog,eu nu aveam banii de ciubuc la mine,ca nu aveam….,ne gandisem noi,eu si sotul meu sa-i oferim dupa nastere,ca eu nu-s genul acela …da cu banu inainte…,desi ,multa vreme de atunci incoace am auzit mereu vorba aceea ca daca nu dai inainte…,degeaba mai dai.Asa… si a mai urcat la salon inca o data,a constatat dilatarea si nu mi-a vorbit urat,dar nici eu n-am zis nimic.Asta a fost tot.Erau 2 moase acolo si cu ele am nascut,dr nu a considerat ca ar trebui sa asiste.Ma rog si moasele,urmand exemplul dr m-au ciufulit cat au putut zicandu-mi ca de ce zbier ca un animal,ca doar sunt o…intelectuala???hahahahahaha!Vroiam sa le raspund ca durerea nu a facut scoala,ba chiar este repetenta,dar m-am abtinut,nu aveam cu cine conversa.La ora zero,Duminica,am urcat pe masa,dar moasele erau fff nervoase,probabil fiindca nu venea dr si m-au chinuit cum au stiut ele mai bine,razbunandu-l pe dr-ul care nu primise nimic de la mine.(hahaha..lor le-am dat tot ce-am avut la mine…portocale,ca oricum era marfa de contrabanda,hahaha).
    Bun,dar in nervii lor care le-a luat mintile ele n-au vazut ca nu eliminasem placenta,ca era lipita de uter si m-au cusut(dupa ce ma macelarisera pe viu),tot pe viu,dar ce mai conta,mintea mea era anesteziata din verba volat si dupa 3 zile mergem acasa la noi,deacuma doi.Eu …fericita ca o regina bogata.
    Era in preajmaSfintei sarbatori de Craciun,iar cu o zi nainte de ajun a trebuit sa ma reinternez ca faceam septicemie si-mi ramanea copilasul orfan.Doamneee,Mare este puterea Ta!!!Slava Tie ca m-ai scapat,ca cine stie ce viata ar fi avut copilasul meu cu mama vitrega…,ca si tata-so.
    Asa a fost atunci si dr care m-a salvat si de care am regretat ca nu m-a asistat,are un copil tot dr la Bucuresti,la Fundeni si-l cheama Dr.Tulbure.Ii multumesc din tot sufletul meu fiului,Dr. Tulbure pentru ce a facut tatal lui pentru mine si fiul meu.Sa aiba parte numai de bucurii si realizari,caci de rezultatele muncii si profesiunii sale stie o tara intreaga.Multumesc Dr.Tulbure,multumesc frumos!
    Isabelle,mai ai probleme cu pozele,la mine pe blog???ca n-am schimbat nimic.Te pup draga mea. 🙂

    Elisa

    19 Iulie 2008 at 07:42

  3. O zi perfecta Buno.
    ***
    Mai vrei exemple de bunavointa medicala:
    *dr Schuler(neuropsihiatru infantil-Braila)-Auzi draga asa l-ai facut asa-l ai.Fa-ti altul ca esti tanara.(Acesta-i raspunsul primit de mine cand eram disperata sa aflu ce diagnostic are Bogdi)
    *Dr Uta(pediatrie-Braila)-Auzi tu esti sigura ca copilul tau are creier(…cautam sa vad cum il pot ajuta )

    *Kinetoterapeut(Policlinica Hipodrom-Braila)-Nu,nu-i fac gimnastica,m-am saturat de handicapati(cautam un loc unde sa faca recuperare)

    Astea sunt cateva exmple care-mi rasuna inca in urechi,ce simt…ce-am simtit cand mi-au fost spuse…

    Dumnezeu sa-i ierte caci eu nu pot.

    Doamne ajuta!

  4. Draga Isabelle ….am lacrimat – Ai dreptate exprimarile medicilor uneori sunt de o cruzime de nedscris . La primul copil am fost diabetica de sarcina am avut 110kg citisem si eu prin carti ca daca se intampla astfel de „modificari” este nevoie de cezariana…am vorbit cu doctorita care ma avea sub observatie – am crezut ca voi putea vorbi ca de la….”cult la cult” aiurea a fost totul stii ce mi-a raspuns? „Da ce draga,..te crezi la Hollywood?” _normal m-a lasat in travaliu ….copilul a fost cianotic…avea cordonul infasurat de 3 ori in jurul gatului…daca nu o lua sotul de gat-la propriu-am fi fost morti amandoi dovada este fisa medicala pe care o citesc si acum cu lacrimi si ii multumesc lui Dumnezeu au facut cezariana pana la urma…iar eu un stop cardiac. Copilul a fost tinut in aparate 10 zile iar eu m-am trezit abia a doua zi asta se intampla in 2000 – Poate o fi fost de vina ghinionul vietii sau anul(mai glumesc eu…) -va pup pe toti care ati suferit din „vorba dulce”si sper si eu ca si voi ca se va schimba ceva candva…

    LORELEI

    19 Iulie 2008 at 09:53

  5. Elisa, chiar că ai avut NOROC. Mama mamei mele a murit imediat după ce a născut. Nu a eliminat placenta. În 3 ore a murit (1938). Blogul tău e ok, am şi comentat. De când ai schimbat poza cu tortul cu cea cu ardeii este ok.
    .
    Gabi, nici eu nu îi iert. Şi ţi-am mai spus: handicapaţi sunt ei, ăia care vorbesc.
    .
    Lorelei: şi tu ai avut NOROC. Fetiţa Sibillei a murit. În incubator.
    .
    Să le dea Dumnezeu tuturor după sufletul lor, ce să mai zic… Eu încerc să uit ce am păţit cu mama prin spital. M-au îmbolnăvit oamenii ăştia. Îmi repetau la nesfârşit că mama nu are nicio şansă, că moare. Moare, doamnă, de 5 ori pe zi îmi repetau. Ajunsesem să am senzaţia aia cretină, cum că fac pipi pe mine… Nu au făcut nimic pentru mama. Au lăsat-o până când i-au înţepinit toate oasele, muşchii, articulaţiile. Am luat-o acasă, împotriva voinţei medicilor. I-am făcut tratament cu aparatură din SUA. Am cheltuit o maşină, ca să zic aşa. Au trecut 11 ani de atunci…

    isabellelorelai

    19 Iulie 2008 at 11:09

  6. Isabelle draga, chiar, cum am putea noi defini Norocul..?

    LORELEI

    19 Iulie 2008 at 12:30

  7. Lorelei, câteodată putem. Depinde însă cum „privim paharul”: pe jumătate plin sau pe jumătate gol. Funcţie de trăirea din momentul respectiv.
    .
    Petiţia Împotriva Spitalelor Horror din România: dacă vreţi să semnaţi:
    http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/impotriva_spitalelor_horror_din_romania-p50900040-pg3.html

    isabellelorelai

    19 Iulie 2008 at 13:18

  8. Isabelle am incercat sa semnez….ceva nu merge nu apare semnatura mea…scriu, comentez,semnez….si…nimic.

    LORELEI

    19 Iulie 2008 at 23:44

  9. Lorelei, du-te pe adresa ta de e-mail. Vezi că ai primit un text în care ţi se spune să apeşi pe un link, aceasta fiind confirmarea că tu ai trimis mesajul. După ce faci asta îţi apare semnătura pe petiţie.

    isabellelorelai

    20 Iulie 2008 at 00:01

  10. iups! Apare!! multam! Noi cand ne vedem la o cafea?

    LORELEI

    20 Iulie 2008 at 00:28

  11. Din pacate, intalnesti astfel de situatii.Eu am avut noroc, nu mi s-a intamplat(inca) astfel de grozavii. Tot sistemul este la pamant, ai vazut bolnavii de cancer din Ploiesti au fost tratati cu vitamine si apoi trimisi acasa: nu mai erau citostatice. Ati vazut si voi ce masuri incredibile a luat ministerul: sa nu eliberezi medicamente importiva colesterolului marit decat dupa ce ai dovada ca dieta rec omandata nu si-a facut efectul.Cum e posibil, cand s-a descoperit ca nu grasimea pe care o mananci este respoonsabila pt. credterea colesterolului? Si alte astfel de masuri criminale…
    Eu acum ma indrept spre biserica; Ma voi ruga pentru Daria, Silviu, Dan si pentru toti cei atat de greu incercati. Sa ne ajute Dumnezeu!

    zinca beiu

    20 Iulie 2008 at 07:17

  12. Lorelei, pentru puţin. 😀
    Prin august, cred. După 15.
    .
    Zinca, îţi mulţumesc mult. Să ne ajute Dumnezeu ca toţi oameni să se comporte normal. Medicii să-şi respecte pacienţii, că din banii noştri primesc salarii. Să nu se mai poarte precum stăpânii noştri, că nu sunt. Pacienţii să respecte medicii, că nu se poate fără ei.
    Dumnezeu să îl odihnească în pace pe medicul ucis.
    Dumnezeu să îl ierte pe ucigaş. Doar el poate înţelege în ce situaţia a ajuns acel om care a făcut aşa ceva. Să iei viaţa unui om, indiferent de motive, este… mult prea mult pentru înţelegerea mea.

    isabellelorelai

    20 Iulie 2008 at 11:19

  13. ok abia astept sa te cunosc!!

    LORELEI

    20 Iulie 2008 at 14:30

  14. Am avut norocul de a nu sta prin spitale decat de 2 ori, o data fiind in vizita. Insa, ce ai prezentat in acest articol imi depaseste orice produs al imaginatiei mele. Sunt si doctori care trateaza pacientii cu respect si intelegere si au toata admiratia mea. Dar afirmatiile expuse in articol ma fac sa-mi fie frica de spital. Chiar nu inteleg cum este posibilasa ceva…pana la urma este vorba de oameni, nu obiecte. Trist.

    Mihai

    20 Iulie 2008 at 21:12

  15. Lorelei, ok.
    .
    Mihai, încă eşti foarte tânăr, slavă Domnului. Până „mai creşti” sper să se schimbe ceva. Sper să nu ai nevoie prea des la medic, ai grijă de sănătatea ta.

    isabellelorelai

    20 Iulie 2008 at 23:17

  16. Vai vai. Te duci la doctor cu o boala si te intorci cu 10. Sau mai rau : nu te mai intorci.

    Cristi

    29 Iulie 2008 at 12:31

  17. […] Made in Romania Categorisit la doctori de evitat — xxx @ 16:03 https://isabellelorelai.wordpress.com/2008/07/19/horror-made-in-romania/ Scrieti un […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: