Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

Degeţica Alexia este în Jurnalul Naţional. Iar eu am mai primit o vorbă bună: de la Elena

with 17 comments

Degeţica (AICI), adică Alexia (AICI).

Alexia are acum picioarele moi, fără vlagă. În urmă cu aproape un an, fetiţa de numai 2 ani a fost diagnosticată cu Neuroblastom toracic, stadiul 4. Deşi firavă, Alexia a rezistat operaţiilor la care a fost supusă şi nenumăratelor cure cu citostatice. Părul i-a căzut, corpul i s-a moleşit. Transplantul de măduvă osoasă din străinătate i-ar putea reda însă bucuria şi sănătatea. Alexia are ochii mari şi negri. De aproape un an, privirea ei a fost înecată în lacrimi. O doare cînd i se fac injecţii, a durut-o cînd săptămîni de-a rîndul a făcut citostatice, o doare cînd i se fac puncţii sau cînd nu se poate juca cu copiii, vreme bună fiind nevoită să stea prin spitale. Vestea-Şoc. Fetiţa nu a împlinit nici măcar 2 ani. Avea aproape 11 luni cînd a încercat să se ridice în picioare, aşa cum se întîmpla de-ndată ce zorii zilei îşi făceau apariţia la fereastra ei. În acea zi de vineri, micuţa vioaie şi plină de viaţă nu a mai reuşit. A întins mîinile către mama sa, neputincioasă, şi lacrimile au început să i se rostogolească pe obrajii trandafirii. „Am crezut că poate e obosită, că îi dau dinţii, că poate e lipsă de calciu. Nu ştiam ce să facem. Dintr-o dată, fetiţa noastră nu se mai putea ţine pe picioare”, povesteşte mama Alexiei şi vocea ei inutil încearcă să-şi stăpînească tremuratul. Doar două zile au trecut şi Alexia s-a văzut imobilizată la pat. Controlul pe care l-au făcut la spitalul din Galaţi, oraşul unde familia Mihai locuieşte, le-a arătat părinţilor că genunchii fetiţei nu mai aveau nici un reflex. „Picioarele ei nu mai reacţionau la comenzile doctoriţei. Atunci medicul ne-a spus: «Există două variante: fie e răceală, fie secţiune la măduva spinării. Trebuie mers urgent la Bucureşti pentru analize amănunţite»”, îşi aminteşte mama fetiţei, Nela Mihai. De-atunci, părinţii Alexiei au luat calea spitalelor, a analizelor multe şi complicate. RMN-ul pe care Alexia l-a făcut a arătat clar că fata avea o tumoră la nivelul cutiei toracice. „Am simţit cum cade cerul pe noi. Din acel moment nimic nu a mai fost la fel. A început lunga şi cumplita luptă pentru salvarea Alexiei. Au urmat zile de coşmar. Nu puteam crede, nu puteam înţelege cu mintea noastră cum o astfel de boală poate să apară la un copil atît de mic, la scumpa noastră Alexia”, se întreabă şi acum mama. CREDINŢĂ. Operaţia efectuată la Spitalul Clinic de Urgenţă Bagdasar din Capitală a scos la iveală o tumoră de 7 cm, fixată chiar pe canalul medular. „Era foarte mare tumora, iar medicii au reuşit să scoată numai ce era pe coloană. Cu toate acestea, deşi medicii erau sceptici, Alexia, după 3, 4 zile, a început să poată mişca picioarele”, povesteşte mama. Restul de tumoră trebuia eliminat cu ajutorul citostaticelor. Astfel că, pe la sfîrşitul lunii septembrie, micuţa a început curele de citostatice la Institutul de Oncologie din Cluj, menite a-i micşora tumora. Părul copilei a început să cadă, sistemul imunitar s-a şubrezit, însă, aşa cum spune mama, „Alexia a ales să lupte şi după fiecare cură cu citostaice, a ieşit învingătoare. Cîteodată era de-ajuns să o privim şi ea ne zîmbea. Tot timpul. Asta ne-a dat mult curaj”. Greul însă nu trecuse. După şase cure de citostatice, fetiţa avea să fie supusă iar unei intervenţii chirurgicale la Spitalul Clinic de Chirurgie Cardiovasculară din Cluj. Acum, fetiţa este la a şaptea cură de citostatice postoperatorie, cure care se fac la interval de o săptămînă. „Nu ne-am pierdut încrederea. Ne rugăm la Dumnezeu să ne ajute ca Alexia să se facă bine.” RUGĂ. Dacă în România medicii nu prea îi dau şanse de reuşită Alexiei, în Franţa, transplantul medular ar rezolva boala de care suferă copila. Din păcate însă, şansa Alexiei de a se face bine costă enorm pentru un cadru didactic şi un asistent medical, ale căror salarii de-abia le ajung să se descurce cu mîncarea, medicamentele şi drumurile la Cluj, la spital. 150.000 de euro, aceasta este suma de care Alexia are nevoie. „Speranţa noastră este în oameni şi în Dumnezeu. El ne-a arătat multe minuni. Ştim că poate să facă un miracol şi în cazul fetiţei noastre. Prin bunăvoinţa oamenilor, putem să o salvăm pe Alexia. Ajutaţi-ne!” Salvează o viaţă! Pentru cei care vor să contribuie la strîngerea sumei de 150.000 de euro, la BCR – sucursala Galaţi, pe numele mamei fetiţei, Nela Mihai, s-au deschis următoarele conturi:

– în lei: RO18 RNCB 0144 0175 0719 0001; – în euro: RO10 RNCB 0141 0175 0719 0004  Cod SWIFT: RNCBROBUGL0; – în USD: RO80 RNCB 0141 0175 0719 0005 Cod SWIFT: RNCRROBUGL0. Pentru mai multe informaţii, familia Alexiei poate fi contactată la numărul de telefon: 0726.682.542.

Cont paypal Nela Mihai, mama Alexiei: m_nela_77@yahoo.com

Pagina de Suflete. Jurnalul Naţional. Carmen Preotesoiu – Măduva salvatoare – AICI

Elena (prietena de Oradea 😀 ) îmi spune: Am primit de la Romtelecom: contract, anexe pentru teledon. N.B. Pentru teledon. E un contract cu clauze speciale, luni vorbesc cu mama Alexiei. Nela trebuie sa trimita inca niste informatii foarte clare. Sper sa reusim!

VĂ MULŢUMESC!

Andreea, Elena, Carmen

Elena, Carmen, Andreea

Carmen, Andreea, Elena

Deva şi Hunedoara s-au mobilizat pentru Raluca Topor. Întregul Iaşi s-a mobilizat pentru Daria Sîrbu. Galaţiul ce face pentru Alexia? Andreea, ce facem?

UPDATE: 25.07.2008. ACASĂ TV. Un târg cinic cu destinul! 150.000 de euro pentru viaţa unei fetiţe de doi ani! Dacă părinţii ei nu fac rost de aceşti bani într-o lună, îşi pot pierde copila! Îşi pun ultima speranţă în noi! Alexia lor suferă de cancer. A trecut deja prin două operaţii complicate. A făcut 14 şedinţe de chimioterapie.

UPDATE: Pe 5 septembrie 2008, Ministerul Sănătăţii a aprobat dosarul. Din data de 10 septembrie 2008, Alexia Mihai se află la tratament şi transplant, la Institutul de Cancerologie Gustave Roussy din Paris.

Anunțuri

17 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Asa e ,
    ALEXIA … are nevoie de acest Teledon … este vb de o suma destul de mare.

    Am contractul si anexa … e stufoasa, cu responsabilitati multe … (se poate face doar in capitala)
    Nela – mama fetitei, fiind in spital … nu am reusit sa vb in detaliu niste lucruri … am convenit, cand e libera ma suna.

    Isabelle !
    nu e usor …
    distanta … neincrederea … incetineste deseori evolutia unor planuri, proiecte …(prietenii 😉 ) sunt oameni care (spre surprinderea mea) au frica cand dau de oameni buni !

    ci’o fi asta … ??
    experiante … avute ???

    poate.

    elena.n

    16 Iulie 2008 at 07:26

  2. Elena, sunt convinsă că nu e uşor. În ţara asta este greu să faci un bine.
    Şi nu vreau acum să-ţi vorbesc despre „psihologia” omului cu bolnav în casă. Care îşi împarte gândurile între da şi nu. Şi ce transformări, inclusiv fizice apar. Şi cum simţurile se transformă şi nimic nu mai este cum a fost…

    Elena, este posibil… Depinde ce a trăit fiecare. Dar timpul le rezolvă pe toate…
    😀
    Să ştii că sunt oameni care nu ştiu să păstreze o relaţie. Îi ajuţi şi apoi te dau „la spate”. Şi-or zice în gând: Ce proastă e asta… 😀 Numai că proasta, adică eu, am un vorbă: Nu zice hop până nu ai sărit 😀 Da, Elena, mi-am „luat-o” la greu. Recunosc, nu mi-e ruşine. Viaţa e un şir de multe experienţe. Sper din tot sufletul să nu păţeşti la fel. Deşi… Cred că ai păţit-o şi tu. Oricum, nu contează. Noi să fim sănătoase 😀

    isabellelorelai

    16 Iulie 2008 at 10:21

  3. 🙂
    Isabelle !
    eu … nu astept rasplata … nu vreau NIMIC … atunci cand daruiesc !
    stii … eu cu mine trebuie sa traiesc in armonie 🙂 … mintea si sufletul meu sunt cele mai bune prietene 🙂

    inca un amanunt … am prieteni PUTINI …
    mi se spune ca sunt pretentioasa 🙂 😉

    niciodata nu m-am certat cu prietenii mei !!! Tine cont ! 🙂

    te pup.

    elena.n

    16 Iulie 2008 at 12:30

  4. Elena, nici eu nu aştept nimic. Ba da, aştept un pic de consideraţie.
    Tu cum te-ai simţi dacă ai găsi-o pe mama ta invalidă singură în casă, cu uşa descuiată, cu pensia furată şi salariul pe o lună dat femeii dus pe apa sâmbetei? Sau cu toate hainele furate din şifonier? Sau cu toate oalele şi crătiţile furate? Sau cu bani grei plătiţi pentru o femeie care ţi-a drogat mama cu diazepam şi fenobarbital de a băgat-o în comă 5 zile? Tu ştii câte am păţit în 11 ani? Doamne, mă şi mir cu nu am luat-o razna. Ştii, realitatea unora este mai cruntă decât a altora. Dar cine să îi înţeleagă?

    isabellelorelai

    16 Iulie 2008 at 12:49

  5. Ok , Isabelle !
    am inteles …

    mi-e suficient …
    promit sa inchei acest subiect.

    imi pare rau.

    elena.n

    16 Iulie 2008 at 13:14

  6. Elena, chiar dacă vrem, nu toţi oamenii sunt la fel. Îi credităm cu preţuire, consideraţie, respect… spune cum vrei. Iar ei te faultează la prima ocazie. Elena, am păţit multe-multe-multe… şi rele.

    isabellelorelai

    16 Iulie 2008 at 13:18

  7. Ce sa facem, buna mea? Strigam in continuare si speram ca se va rezolva cu teledonul.
    Doamne ajuta!

    SMINCHY

    16 Iulie 2008 at 14:49

  8. Andreea, dar la Galaţi nu este jurnalul?
    Am găsit Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi:
    http://www.jurnalulbtd.ro/articol-Alexia.-un-ingeras-din-Romania.-are-nevoie-de-ajutor-7-1519.html

    isabellelorelai

    16 Iulie 2008 at 14:59

  9. Buna mea, editiile locale de „jurnalul” nu tin de JN… Au tinut, odata de muuult! Acum sunt independente. Iar la Galati nu stiu sa fie…

    SMINCHY

    16 Iulie 2008 at 15:15

  10. Am crezut…
    Nasol.
    Îmi place mult Hunedoreanul. Se ocupă de oameni.

    isabellelorelai

    16 Iulie 2008 at 15:23

  11. Dragele mele,
    Nu am cuvinte sa va multumesc pentru ce faceti pentru noi.Va multumim din suflet pentru tot,Dumnezeu sa va rasplateasca pentru bunatatea voastra.
    Dupa doua saptamani de chin(in care am asteptat cu sufletul la gura sa-i creasca analizele Alexiei) in sfarsit am ajuns acasa.
    Doamna Elena,sa stiti ca am incercat de mai multe ori sa dau de d-stra la telefon dar nu am reusit.Va rog sa-mi spuneti cand sa va contactez;noi stam acasa pana luni,28.07.2008.
    Va pupam si va dorim numai bine!

    Mihai Nela

    23 Iulie 2008 at 21:57

  12. Nela, să înţelegem că Alexia se simte bine? Doamne ajută.
    Uite acum am sunat-o pe Andreea şi o sună ea pe Elena.
    Ştiu că Elena a fost (sau încă este, nu ştim dacă s-a întors) un pic plecată din ţară, de aceea nu ai reuşit să o apelezi.
    Nela, tot binele din lume vi-l doresc.
    Doamne ajută.

    isabellelorelai

    23 Iulie 2008 at 22:16

  13. Multumim pentru tot.
    O vedeti pe Alexia vineri ,25.07.2008 la „Povestiri adevarate ” pe Acasa Tv.
    Va pupam si va dorim tot binele din lume.

    Mihai Nela

    25 Iulie 2008 at 15:29

  14. Adică astăzi. Ura!
    Mulţumim, Nela
    Şi noi vă pupăm şi vă dorim toată sănătatea din lume!

    isabellelorelai

    25 Iulie 2008 at 16:15

  15. […] astăzi, 25 iulie 2008, ALEXIA apare la Poveşti Adevărate – la Acasă […]

  16. […] scris prima dată despre Alexia pe 5 iunie 2008. Apoi pe 2 iulie, 6 iulie, 16 iulie, 25 iulie şi 27 iulie 2008. Pe Alexia am „întâlnit-o” la Andreea Sminchise, pe 4 iunie 2008. […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: