Isabelle Lorelei's Weblog

Blog amar. Si tacut

MAME CU BLOG. MAME FĂRĂ BLOG

with 19 comments

Acum patru ani am avut o explicaţie cu un domn care, ani buni, mi-a arătat un soi de dispreţ – gen „nu pot să te sufăr”. Acum nu că ar fi fost singura persoană, am un talent deosebit de a-mi atrage antipatii. La mine e simplu, nu există echivoc: sunt oameni care mă iubesc şi oameni care mă urăsc. Mai sunt câţiva pe la mijloc, dar ăia nu mă cunosc :D. Şi după ce şapte ani m-a tot râcâit întrebarea „oare ce o avea cu mine, că nu i-am făcut nimic”, fiind sfârşit de activitate, l-am întrebat: dar dumneavoastră ce aveţi cu mine? De principiu nu am nimic, mi-a răspuns domnul. Singurul lucru pe care ţi-l reproşez, pentru că nu pot să înţeleg, este faptul că niciodată nu ai cerut ajutor, ai fost prea mândră să o faci, deşi nu aveai bani nici să mori, cu maică-ta bolnavă şi băiatul la şcoală. La naiba! Zic eu. Nu am ştiut. Aiurea, ani buni am adus acolo mămăiţe, bunicuţi şi mămici cu mulţi copii, şi au fost ajutaţi. Chiar că nu am vrut. Habar nu am dacă o fi fost mândrie, discreţie sau dorinţa de a fi alţii ajutaţi, eu având un salariu, cât de cât. În acelaşi timp cred că am greşit. Ar fi trebuit să cer ajutor. Chiar sunt oameni care vor să ajute şi un simplu mulţumesc le este suficient.

Ioana – fiica Feliciei: Dragii mei, astazi (miercuri, 9 iulie) mama a plecat spre Viena, impreuna cu sora mea. Am reusit sa strangem cei 28.000 de Euro! Am reusit intr-un timp foarte scurt, in 2 saptamani, datorita ajutorului vostru. In primul rand le multumesc oamenilor simpli, care nu ne cunosc, si care au donat bani. Recunosc ca la inceput, nu am crezut ca vom reusi sa strangem acesti bani. Nu ma asteptam la un raspuns atat de favorabil, dar se pare ca oamenii chiar reusesc sa se ajute si sa fie Oameni in adevaratul sens al cuvantului. Merg pe strada, ma uit la diferite persoane si ma intreb daca printre ei nu este unul care ne-a ajutat. Pe langa darul unei noi sanse, pe care l-ati facut mamei, si mie mi-ati facut un cadou extraordinar, mi-ati redat increderea in oameni. Nu va suntem recunoscatori doar pentru banii trimisi, dar si pentru fiecare gand bun si rugaciune. Colegilor mei de la Graffiti/BBDO le sunt „datore pe viata” cu multumiri, pentru tot efortul depus si sustinerea morala. In plus, voi bea de acum incolo NUMAI Pepsi :), pentru ca si ei au contribuit la vestea buna pe care v-o pot da acum. Si cei de la Grey Worldwide au strans bani pentru mama, si le multumesc si lor, precum si Alinei de la Ginger PR. Trebuie sa le multumesc baietilor de la Voltaj, pe care ii ascult de multa vreme, si care in momentul in care au aflat de necazul meu, nu au stat pe ganduri si m-au ajutat, desi nu ma cunosteau personal, eram o simpla fana a lor. Si sora mea a avut parte de sustinere extrordinara din partea colegilor ei si ai a firmei la care lucreaza, SIVECO. Cei de la Hemarom ne-au ajutat sa rotunjim suma necesara realizarii interventiei chirurgicale si sa o putem trimite pe mama in Austria. Daca sunt persoane sau firme pe care le-am uitat la acets moment imi cer mii de scuze, promit sa revin cu o lista completa, a tutror celor care ne-au ajutat. Numele lor trebuie aflat, pentru ca au facut un gest deosebit si acest lucru trebuie cunoscut. Si in SIBIU sunt o grămada de oameni extrordinari, si sibienilor mei promit sa le dedic maine un nou post, imi cer scuze ca va fi doar maine, dar la momentul acesta nu avem inca lista finala a tuturor persoanelor si firmelor din Sibiu care ne-au ajutat si nu as vrea sa pierd din vedere pe cineva. Va urez tuturor o noapte la fel de extraordinara ca a mea si promit sa va tin la curent cu evolutia mamei.

Sunt oameni care au nevoie să fie ajutaţi. Şi o spun. Cu durere, umilinţă, dar o spun. Şi bine fac. E umilitor să întinzi mâna, dar numai o inimă de mamă ştie că nimic nu este prea mult şi nimic nu este prea greu, atunci când în joc este soarta copilului tău. Câţi dintre noi ar face asta? Mama Nadiei nu s-a mai gândit deloc la ea când a cerşit, ci numai la soarta copilului său, la viitorul lui. Ştia că cerşeşte de fapt, viaţa. Speranţa. Şi-a călcat pe inimă şi a rugat lumea să-i ajute copila. Ca să ajungă în Austria la tratament, Nadia are nevoie de 18.000 de euro. Mama ei ar face orice ca s-o vadă bine, ar da orice ca Nadia să se ridice. Dumitra este o mamă din România care a obţinut autorizaţie (Autorizaţie pentru cerşit legal în România) să cerşească legal (Mama mea cerşeşte pentru mine) pentru a-şi opera fiica, Nadia, bolnavă grav. Atrofie musculară cu risc de paralizie. Pe 8 iulie am aflat, tot de la ACASĂ TV, că Dumitra, disperată, a luat-o pe Nadia de mână şi, pe caniculă, au cerşit împreună. O mamă cerşeşte ca să-şi salveze fiica bolnavă. Dumitra a făcut tot ce a fost omeneşte posibil pentru copila ei: şi-a vândut casa, a bătut la uşile tuturor şi în cele din urmă, dezamăgită, a ajuns să întindă mâna, iar mâna ei întinsă spune o poveste tragică. Dacă Dumitra nu reuşeşte să strângă 18.000 de euro, fiica ei riscă să rămână paralizată! Femeia a făcut un gest disperat: şi-a luat fata de mână şi au început să cerşească amâdouă, chiar dacă afara erau aproape 40 de grade! Nu demult, aţi cunoscut-o pe Nadia, o tânără care suferă de atrofie musculară, o fiinţă nevinovată care trăieşte în chin şi neputinţă. De ani întregi, mama sa luptă s-o salveze. Şi-a vândut până şi casa, numai s-o vadă sănătoasă. Şi când şi-a dat seama că nu poate să strângă banii, femeia a cerşit pentru ca fata ei să trăiască. Dumneavoastră aţi fost lângă Nadia, i-aţi dat putere şi speranţă şi aţi încurajat-o să nu-şi piardă nădejdea în puterea oamenilor de a face bine. Până acum a pierdut şase programări în Austria pentru că n-a avut bani să ajungă la medici. Nadia şi mama ei au simţit bunătatea oamenilor, au trăit un moment impresionant când un domn le-a dăruit 20 de milioane de lei! Pur şi simplu nu le-a venit să creadă! Nadia merge înainte cu încredere, credinţă şi speranţă. Ca să ajungă la clinica din Austria mai are nevoie de 18.000 de euro. Altfel, poate să rămână paralizată pentru tot restul vieţii. Suntem ultima ei speranţă, ultima ei şansă, de la inimă, la inimă! Cei care vor să o ajute pe Nadia, pot depune bani în următoarele conturi: RAIFFEISEN BANK-Agenţia Dunărea Tulcea, Ron:RO 90 RZBR 00000 6000 9262952, Euro: RO 41 RZBR 00000 6000 9281779, Titular: Dumitra Vasile.

UPDATE 16.10.2008: Nadia are programare pe 31.10.2008 la clinica din Austria. A strâns 10.000 de euro. Mai are nevoie de 10.000 euro

https://isabellelorelai.wordpress.com/2008/10/16/stelutele-de-mare-nadia-petrana-constantin

Cristina are 19 ani.

O priveşte pe mama ei, Mihaela, paralizată, stând într-un scaun cu rotile.

Imaginea mamei ei in scaun cu rotile, paralizata de la brau in jos, o are din copilarie. Ani in sir a asteptat sa apara solutia vindecarii. Acum, la cei 19 ani ai sai, Cristina Patt crede cu adevarat in sansa mamei sale: transplantul de celule stem. Numai ca operatia la clinica din China costa enorm pentru o familie care traieste dintr-o pensie, un salariu de bugetar si o alocatie. Avea 5 ani cand si-a vazut mama tintuita intr-un scaun cu rotile. Minutele in sir din fiecare dimineata in care tatal ii frectiona picioarele, zecile de exercitii pe care le facea cu fiecare deget, dar si pentru fiecare grupa de muschi au determinat-o pe Cristina sa inteleaga ca mama ei nu va mai putea sta niciodata dreapta si semeata, asa cum fusese pana atunci. “Mama a paralizat”, isi spunea fetita in gand. De zeci de ori, fara insa sa-si poata explica de ce tocmai mamei ei, “omul plin de viata, care transforma orice moment in bucurie”, i s-a intamplat nenorocirea. In inima Cristinei, intregul univers creat in jurul parintelui care putea rezolva orice problema chiar si printr-un zambet s-a prabusit in acele clipe. Lacrimile tatalui, privirea blanda si inca luminoasa a mamei, vorbele soptite si inabusite de suspine ale celor doi frati mai mari au chinuit-o indelung pe copila nedumerita. Trei luni a stat mama sa in spital in urma accidentului de masina pe care l-a avut. Doctorii timisoreni nu i-au mai dat nici o sansa. Nici chiar dupa operatie verdictul nu a fost mai bland: paraplegie T11-T12-L1 prin contuzie medulara cu luxatie. Familia nu s-a resemnat. Au continuat cu totii sa lupte alaturi de ea. Au trecut de atunci 14 ani. Cristina a crescut si s-a maturizat rapid. Cei doi frati ai sai au plecat la facultati, stabilindu-se apoi la casa lor. A ramas doar ea. Mana dreapta a celor doi parinti. Copilul care acum incearca sa-si salveze mama. Sa-i aduca un pic de recunostinta pentru grija si optimismul cu care a inconjurat-o in toti acesti ani grei. “Mama mea e tot ce am mai de pret. Nu e zi in care sa nu ma gandesc la cum era ea acum 14 ani: inalta, frumoasa, eleganta. Frumusetea nu i-a pierit nici acum. E insa mai timida. E o doamna inteleapta, citita, o femeie care nu a cerut niciodata nimic de la nimeni. E o mamica vesela si iubitoare. Doresc cu incapatanare sa o vad pe mama mergand din nou. Ani la rand am asteptat sa se faca o descoperire in domeniul medical. Nu mi-am pierdut speranta nici o clipa. Stiu ca va veni ziua cand o sa-i multumesc pentru cate a facut pentru noi si pentru cate inca mai face. Altfel decat prin cuvinte. Cu fapta. Pentru ca mama este sufletul familiei noastre si noi toti ne invartim in jurul ei.” Sunt cuvintele Cristinei. Ruga ei catre cei care o pot ajuta pe Mihaela, mama sa, sa redevina omul de odinioara. Solutia este unica. Si valoreaza enorm pentru o familie care nu a avut bani nici macar pentru un control medical in toti acesti ani de boala. “Tata e de formatie pictor. Lucreaza goblenuri, face tot felul de lucrari pe care incearca sa le vanda. Cand era mama sanatoasa muncea ca telefonista. Si nu erau putine datile cand mergea si prin tara cu lucrarile tatalui meu pentru a le vinde”, povesteste fata. Cristina are acum 19 ani. A terminat clasa a XII-a si se pregateste pentru facultate. Stie ca in lipsa banilor “aproape totul este in zadar pe lumea asta”. Inainte de bac, a hotarat sa munceasca, iar banii stransi pe cele patru ore petrecute intr-un call-center sa fie pusi direct in contul mamei sale. E “putinul pe care il puteam face pentru mama”, spune Cristina cu voce tremuranda. Operatia din strainatate a femeii de 47 de ani costa aproape 40.000 de euro, cu tot cu cele trei luni de recuperare. Transplantul de celule stem este insa singura cale prin care mama Cristinei ar putea sa mearga din nou. “Aceasta interventie chirurgicala se face doar in cateva tari. Noi am ales China, pentru ca toate costurile sunt mai mici decat in alte parti. Chiar si asa, am pierdut primele programari din mai si decembrie 2007 si pe cea din mai anul acesta”, povesteste Cristina. Din pacate insa, in contul deschis pentru Mihaela Patt s-au strans doar 10 milioane. Cristina nu se da batuta. Lupta pe care mama sa o da in fiecare zi cu boala a intarit-o si ea. E doar un copil. Credinta ei in Dumnezeu si in minuni e demna insa de un om in toata firea. Stie ca forta oamenilor buni la suflet este atat de mare ca poate salva vieti. Iar viata e mai presus de orice. Si nu se sfieste sa-i roage pe cei din jur: “Ajutati-ma sa-mi salvez mama!”. Daca vreti sa o ajutati pe mama Cristinei puteti face o donatie, cat de mica, intr-unul dintre conturile deschise pe numele Mihaela Patt la RaiffeisenBANK, sucursala Resita, str.P-ta 1 Dec.1918, nr.4

RON – RO13 RZBR 0000 0600 0698 5129

EUR – RO61 RZBR 0000 0600 0698 5138

Codul SWIFT RZBRROBU

Daruiti si dati mai departe spune Andreea Sminchy – AICI. Iar AICI este blogul mamei, Mihaela.

Anunțuri

19 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Isa,
    De multe ori cand vrei/poti sa ajuti apare vesnica retinere”oare sunt inteles”,”oare ajutorul imi va fi primit,etc.Am intalnit multi oameni in nevoi de tot soiul care dintr-o mandrie neanteleasa de mine mi-au refuzat(si nu numai mie) ajutorul,Poate n-am avut tactul si discretia necesara.Un simplu multumesc sau te rog ,in umele cazuri ,face mai mult de cat orice recompensa materiala.Unii oameni se nasc altruisti,altii devin cu timpul,atunci cand vad neputinta si zbaterea in nevoi.Cu mult drag,tata Borgo.

    ionborgo

    10 Iulie 2008 at 09:29

  2. Tati, omul cât trăieşte învaţă. Dacă până şi eu am înţeles, care sunt „căpăţânoasă” rău 😀 , că trebuie să ceri ajutor. Acum rămâne să văd dacă am să şi o fac 😀
    Nu ştiu dacă ai văzut, dar oamenii care au nevoie de ajutor nu vor doar bani, care înseamnă salvarea de către doctori, ei vor şi cer o rugăciune, vor şi cer să te gândeşti la ei, vor şi cer un gând bun. Care înseamnă salvarea de la Dumnezeu. Sunt oameni care cred, oameni care nu cred. Sunt oameni altruişti, oameni egoişti. Sunt oameni cărora le pasă, oameni cărora nu le pasă. Dar cel mai rău dintre toate este că sunt oameni care ştiu şi oameni care nu ştiu. Mă gândesc la cei care căutau pe net, de 1 iunie, teledon pentru Ziua Copilului. Aşa au ajuns la mine, pentru că am avut postări despre teledonul Antena 1 şi TVR. Mă gândesc la cei care m-au găsit pe net căutând oameni care au nevoie de ajutor. Mai sunt şi oameni care vor să ştie. Şi vor să ajute.
    Tati, bună dimineaţa. Să ai o zi bună-bună.
    PS: şi la noi s-a mai răcorit un pic. Nu mult 😀

    isabellelorelai

    10 Iulie 2008 at 09:46

  3. 🙂 o zi frumoasa Buno!
    Doamne ajuta!

  4. Bună dimineţa, Găbiţa, mămica lui Bodo. 😀
    Doamne ajută tuturor.

    isabellelorelai

    10 Iulie 2008 at 10:01

  5. Buna Isabelle, imi era tare dor de voi. Imi pare bine ca ti-ai modificat blogul, la prima modificare nu vedeam intraga pagina. Sunt o persoana care acum incerc sa invat sa spun multumesc atunci cand simt asta. Tie iti multumesc ca existi! Nu pot exprima sentimentele ce le simt cand citesc randurile scrise de tine si cand vad implicarea ta.
    Numai bine iti doresc. Aaaa sunt tare fericita. Campania mea de a stange fonduri de la prieteni in fiecare luna merge din ce in ce mai bine. Nu sunt sume mari dar sunt din ce in ce mai multe persoane. Sper ca aceata sa fie doar inceputul. Doamne ajuta!

    Laura

    10 Iulie 2008 at 11:59

  6. Am scris numai prosti dar sunt la munca si ma grabesc. Te pup.

    Laura

    10 Iulie 2008 at 12:00

  7. Laura, bună 😀 Mă bucur că sunteţi ok.
    Am şi eu o campanie din asta, mai modestă un pic. Puţin cu puţin se face mult. Asta contează.
    Să vă dea Dumnezeu linişte acum, că prin mare încercare aţi trecut. Sănătate şi baftă maximă 😀
    Doamne ajută tuturor.
    .
    Ei na, prostii. Spor la treabă 😀

    isabellelorelai

    10 Iulie 2008 at 12:03

  8. Buna ziua draga mea!Sunt Ioana am intrat mereu dar nu prea stiu ce sa-ti scriu,aproape ca mi-e frica sa spun cu voce tare cit sunt de fericita si cit suntem de bine!Mi-e teama sa nu manii pe Dumnezeu cu atata incantare!Noi suntem acasa !E tare bine ACASA..inconjurati de prieteni si de cele cu care suntem obisnuiti.Stii spuneam la un moment dat ca imi vreau viata aia simpla si lipsita de spectaculozitate inapoi..se pare ca am primit-o! Dar acum are culoare..culoarea zimbetului fiicei mele.E minunat!Sper sa nu mai fie /sa nu mai fim nevoiti sa trecem niciodata prin asa ceva.Am cunoscut la Hannover oameni minunati ..de-ai lor dar si de-ai nostrii.Ne-am imprietenit cu alte familii de romani si numai ,pe care drumul sau suferinta i-a adus acolo.Am cunoscut o femeie minunata romanca stabilita de 28de ani acolo care a venit la clinica pentru Irina dar i-a luat sub aripa ei si pe ceilalti romani.Noi am plecat,ea a ramas sa-i ocroteasca asa cum poate pe altii.Dupa aceasta experienta am inteles ca nu e rusine sa ceri sa dai si sa primesti ajutor! E ceea ce ne sta in putinta fiecaruia! Va sarut!

    ioana

    10 Iulie 2008 at 12:47

  9. Vorbeati despre cerutul de ajutor,despre mandria si incapatanarea unora.
    Eu am invatat acum cativa ani o lectie de la sora kmea mai mica (cu peste 11 ani mai mica decat mine),care mi-a spus asa:”De unde sa stim ca ai nevoie de ajutor daca nu ceri?Copilul mic plange de foame si i se da tata!’cam asa mi-a spus.
    Poate ca sunt multi care ar ajuta ,dar le este teama sa nu fie intelesi gresit!In astfel de cazuri,mandria nu este decat o toana prosteasca de-a noastra.
    Aseara am vazut cateva secvente din emisiunea de la RTV a Andreei Cretulescu in care se vorbea despre formularul 112 si despre cum sunt tratati pacientii aici si in alte parti,.A fost invitata si Mihaela Radulescu si am aflat multe povesti triste.
    Azi am citit un articol aparut in Romania Libera,scris de Tiberiu Lovin,cu povesti adevarate despre cum se adreseaza pacientilor unele cadre medicale etc.
    http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Social/97245/Injuratura-lui-Hipocrate.html

    g1b2i3

    10 Iulie 2008 at 13:07

  10. Ioana, bun venit acasă 😀
    Mă bucur că sunteţi bine 😀
    Te-ai gândit cât de mult contează experienţa pe care ai trăit-o? Scrie şi o pun pe blog!
    Te pup şi te aştept.
    .
    Gabi, oameni şi oameni… Sau nu.

    isabellelorelai

    10 Iulie 2008 at 13:56

  11. O vorba buna,un gand frumos si curat,o rugaciune nu poate fi evaluata.Face cu mult mai mult decat banii dati din mila.tata Borgo.

    ionborgo

    10 Iulie 2008 at 15:31

  12. Tati, tot ce este bun şi frumos este bun şi frumos.
    Dar şi banii. Nu-i pot suferi, îi urăsc… dar recunosc că trebuiesc. Îi dau dreptate Elenei. Ne trebuiesc şi gata.
    O zi bună, Tati 😀

    isabellelorelai

    10 Iulie 2008 at 15:38

  13. Au!.EU vreau putini bani dar indestulatori(mama ce calambur)!Mi-au placut banii de mic!Sa-i cheltuiesc.:)

    ionborgo

    10 Iulie 2008 at 15:52

  14. Tati, 😀
    Toţi să avem 😀

    isabellelorelai

    10 Iulie 2008 at 15:55

  15. draga mea ,
    sti cum esti tu ? … ‘ciudata’ 🙂
    ‘ciudatenia’ ta … ma determina sa fiu foarte atenta la TINE !
    parca-mi spui :
    ‘am ochii plini de lacrimi, care nu vor sa iasa la iveala de frica sa nu dea piept cu lumea’

    oamenii … sunt cei mai frumosi … sunt asa frumosi …
    tu sti …
    ai atata dragoste … de dat … ! (invata sa mai si primesti …)
    Isabelle ! o imparti fara sa-ti dai seama … lasi peste tot un pic … unii oameni se hranesc din spusele, faptele tale !

    EU 🙂

    mi-am dorit mereu sa fiu … atat de sensibila sa nu am nevoie de vorbe … atunci cand cineva drag mie are nevoie de ajutor … am reusit … de multe ori !
    cu cei pe care nu-i cunosc … nu pot sa fac la fel ! pe ei ii ascult, ii caut, ii provoc !

    sper ca intr-o zi sa ‘simt’ si la tine … cand trebuie sa fiu prezenta 🙂

    in legatura cu banii 🙂
    mi-as face o fabrica de bani (as lucra in 3 schimburi) … as vindeca toti copii din lume !

    dar nu am inca aprobarile 🙂 🙂
    in felul acesta fac cum pot si cat pot !!

    stiu, draga mea !
    pot cumpara dormitor … dar nu pot cumpara vise !
    etc.

    banii sunt importanti …
    oamenii sunt MINUNATI 🙂
    in frunte cu tine 🙂

    elena.n

    10 Iulie 2008 at 21:51

  16. O sa scriu cite ceva din ce-am trait in ultimul timp, poate va fi important pentru altii,pentru alte mame cu sufletul pustiit de incercari..acum insa sunt un pic ocupata.Am intrat doar sa-ti spun ca m-am umplut de nervi vre-o 2 zile ,incercind sa transfer niste bani Dariei.E prea multa birocratie la unele banci iar cei care vor sa faca un asemenea gest poate nu au timp prea mult ,asa ca e mai greu sa faci 3 drumuri la banca pentru asta,mai ales pe caldurile astea..Trebuie gasita o solutie in special pentru orasele mici unde exista doar sucursale de banci sau puncte de lucru (nu stiu cum sa le spun)…Daca o gasiti spuneti-mi si mie,va rog!O seara buna!

    ioana

    10 Iulie 2008 at 22:30

  17. Elena, poate că îmi este teamă. Poate că îmi este jenă. Poate că nu mai vreau dezamăgiri. Habar nu am. De multe ori mă gândesc: spun ce am nevoie, dar dacă… Dacă după aia mă evită? Dacă după aia … Mai bine nu spun. Reuşesc bine, nu reuşesc iarăşi bine. Ciudată rău 😀
    Elena, putem să facem fabrică de bani? 😀 Ne închid corecţii patriei 😀 Mai bine jucăm la loz în plic 😀 Mai există loz în plic? Am câştigat odată 3 lei. Sunt tare…. 😀
    Ba tu eşti minunată. Mulţumesc, Elena.
    Şi un măr roşu şi dulce virtual pentru căluţ 😀

    isabellelorelai

    10 Iulie 2008 at 23:02

  18. Ioana, când poţi, nu este grabă.
    Aaaaaaaa, băncile, da, şi pe mine mă enervează rău. La unele parcă eşti la FBI, nu la bancă.
    Cred că Elena îţi poate spune despre tranferuri facile, eu nu mă pricep decât la stat la coadă. Te pup, Ioana.

    isabellelorelai

    10 Iulie 2008 at 23:05

  19. […] 70% din costuri (46.200 euro) iar pacientul 30% (19.800 euro). Nadia a fost crescută doar de mama ei, ajutată de bunic. Tatăl a […]


Daca vrei sa spui ceva... Scrie aici

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: